În ultimii ani, teatrul politic din România a început un proces de profesionalizare – atât în ceea ce privește tehnicile teatrale (lucrul cu sunet, scenografie, folosirea de resurse limitate, adaptarea pentru spectacole itinerante sau educative etc.), cât și în ceea ce privește relația cu publicul. Această profesionalizare este o consecință directă a proliferării trupelor și spectacolelor angajate politic, precum și a acumulării de experiență de aproape 20 de ani în cadrul Platformei de Teatru Politic. În continuare sunt puține cercetări în aceste direcții, cea mai recentă fiind cercetarea RESTART asupra publicului de teatru politic din București, care reprezintă și punctul…
conflicte de munca
Este o realitate, majoritatea companiilor multinaționale sunt antisindicale
Vasile Gogescu este lider de sindicat de 16 de ani. În acest timp a sprijinit construcția unui sindicat de 7000 de membri la Carrefour și a asistat la distrugerea unuia de 3000 de membri de către patronatul de la Auchan; s-a asociat cu alte sindicate europene împotriva grupului Schwarz (ce include Kaufland și Lidl), care se mândrește că în companiile sale nu există sindicate, și a contribuit la realizarea primului acord de cooperare între grupul Auchan și federația internațională UNI Global Union. Este mulțumit că în companiile unde există sindicate s-a renunțat la practica demisiei forțate și luptă în fiecare…
de Ștefan GUGA În ceea ce privește relațiile de muncă, la începutul lui 2017, spațiul public pare în întregime ocupat de două teme majore. Pe de o parte, lipsa de forță de muncă, despre care se spune că a ajuns să fie principala grijă a angajatorilor și mai ales a investitorilor străini. De cealaltă parte avem marea problemă a salarizării. „Subiecte fierbinți” Mai întâi, problema așa-zișilor „asistați”, a lipsei de apetență pentru muncă, chipurile generalizată mai ales în rândul persoanelor sărace – culmea, cele mai în nevoie de muncă plătită. Spre deosebire de anii precedenți, când presupusa epidemie de indolență…
de Cristina RAȚ Legiferarea muncii ziliere (Legea 52/2011) a apărut într-un context politic încărcat de presiunea austerității, în care atenția publică rămânea captivă dereglementărilor din noul cod al muncii (Legea 40/2011), reducerilor salariale din sectorul bugetar și limitării accesului la prestații sociale prin condiționări excesive. Astfel, în timp ce clasa muncitoare relativ consolidată problematiza îngrădirile puterii sindicale, iar clasa de mijloc emergentă începea să realizeze consecințele „flexibilizării” contractelor de muncă și ale perioadelor „de probă”, în curtea din spate a clădirii dialogului tripartit prindea contur o nouă formă legală prin care sistemul public de asigurări sociale putea fi evitat, iar…

