Interviu cu Danilo Cajazeira

Pregătirea mega-evenimentelor sportive este deseori însoțită de procesul de gentrificare pe care îl înlesnește construcția infrastructurii. Brazilia este un caz ultra-reprezentativ pentru acest tip de probleme, în contextul în care în următorii doi ani va organiza două mega-evenimente – Cupa Mondială de Fotbal din 2014 și Olimpiada de Vară din 2016 (la Rio de Janeiro). Începând cu anul 2013, s-au intensificat mișcările sociale de protest și rezistență împotriva abuzurilor și nedreptăților inerente pregătirii și desfășurării evenimentelor. Am stat de vorbă cu Danilo Cajazeira, profesor de geografie, fotbalist amator și activist, membru al Comitetului Popular al Cupei din São Paulo[1].

Cum s-au dezvoltat mișcările de rezistență și cum ai ajuns să faci parte din Comitetul Popular al Cupei?

În ultimii opt ani, am jucat fotbal la mai multe echipe de anarhiști sau punk-iști care evoluează în ligile de amatori ale campionatului statal. São Paulo are o scenă de fotbal amator foarte specială, pentru că orașul, care este foarte mare, a fost construit pe malurile mai multor râuri, care în ultimii ani au fost transformate în canale. Până la procesul de industrializare și de gentrificare, în anumite cartiere erau foarte multe terenuri de fotbal amator, pe malurile acestor râuri. În ultima vreme, fotbalul se joacă mult mai mult pe terenuri private, ale școlilor sau ale diferitor clădiri, pe terenuri artificiale, unde chiria este foarte scumpă. Terenurile de pe malurile apelor care încă mai există, reprezintă niște locuri foarte importante pentru diverse comunități în care oamenii pot să se întâlnească, să petreacă, să consume droguri, să joace fotbal, aceste terenuri au un rol comunitar foarte important și sunt pe cale de dispariție.

O altă problemă prezentă în toată țara, dar agravată în orașul nostru, constă în faptul că sunt mult mai multe clădiri goale decât oameni care au nevoie de locuințe. Cu un simplu exercițiu matematic, am putea oferi locuințe tuturor. Iar São Paulo are cel mai mare număr de favele din toată Brazilia. Astfel că mișcările de ocupare a locuințelor au devenit foarte puternice. Aceste mișcări de luptă pentru locuințe, care s-au coagulat în anul 2011, s-au raliat la mișcarea din întreaga Brazilie a Comitetelor Populare ale Cupei. Această mișcare se ocupă cu cercetarea și lupta împotriva felului în care marile proiecte de urbanizare îi afectează pe locuitorii orașului, și ei s-au ocupat în special de cercetarea și acționarea contra proiectelor Cupei Mondiale. Una dintre echipele de fotbal la care joc este parte din acest Comitet, deci și eu sunt parte din această mișcare de peste un an și jumătate.

Poți să îmi spui mai multe despre forma de organizare și acțiunile Comitetului Popular al Cupei din São Paulo?

Acest Comitet este format dintr-o rețea de mișcări și grupuri, de la grupuri anarhiste la mișcări ale unor partide politice și la mișcări civice și sociale. Dar comitetul în sine funcționează după principii autonome și nu este legat de nicio instituție sau partid anume. În cursul ultimului an, am organizat mai multe proteste mari, unul cu ocazia tragerii la sorți a grupelor Campionatului Mondial, altele cu ocazia Cupei Confederațiilor[2]. Am organizat de asemenea multe dezbateri în zone sărace, în universități și școli, în cadrul unor mișcări sociale, unde am explicat care sunt efectele Cupei Mondiale asupra locuitorilor orașului. Am organizat prima ediție a Cupei Rebele a Mișcărilor Sociale – a fost o competiție de fotbal pe care am organizat-o pe terenul viran unde municipalitatea a dărâmat vechea autogară pentru a construi o discotecă, parte din procesul de gentrificare a centrului orașului. Ei încearcă să gentrifice centrul orașului de peste 20 de ani, dar nu reușesc pentru că mișcările de rezistență sunt foarte puternice – São Paulo este probabil singurul mare oraș din țările relativ bogate unde centrul nu a fost încă gentrificat. Deci, am organizat această cupă, au participat 32 de echipe, au avut loc discuții, meciuri. De asemenea, noi participăm și la alte proteste ale partenerilor noștri din coaliție. De exemplu, sâmbăta trecută, de 8 martie, am participat la protestele pentru drepturile femeilor, unde am cerut în mod specific respectarea drepturilor femeilor în contextul Cupei Mondiale. În Brazilia a crescut traficul de femei, inclusiv de minore, în orașele în care vor avea loc meciuri. Sunt probleme specifice care nu țin cont deloc de drepturile femeilor. Acestea sunt fenomene care au avut loc și în alte țări care au organizat campionate mondiale, nu sunt neapărat ceva nou. Deci, cererile noastre, încă din 2011, au fost pentru programe eficiente și coerente ale guvernului pentru evitarea acestor probleme. Și nu s-a întâmplat absolut nimic. Legat de problema locuințelor, în São Paulo există 74 de comunități care trăiesc în apropierea stadioanelor și au fost sau urmează să fie evacuate din cauza Cupei Mondiale. Guvernul spune că doar 6 familii au fost evacuate pentru a renova stadionul. Dar noi știm că sunt mult mai multe comunități afectate, din cauza gentrificării cartierelor din zona de Est a orașului, zona tradițional săracă, unde, începând din 2007, când Brazilia a devenit oficial țară-gazdă, acest proces s-a accelerat. De exemplu, noi, împreună cu un grup de arhitecți, am ajutat o comunitate care se află la doar 800 de metri de stadion, am gândit și propus un plan alternativ de evacuare a locului, pe care l-am predat la primărie.

Și cum au reacționat autoritățile?

Nu am primit niciun răspuns de la ei. Abia anul ăsta, după toate protestele și după ce Cupa Mondială a devenit o țintă, guvernul a început să se prefacă că discută cu mișcările de rezistență. Dar de fapt nu discută, doar se prefac. Din 2012, după încercări repetate de a comunica cu guvernul, 12 Comitete populare din cele 12 orașe-gazdă am dat o declarație comună că refuzăm să mai negociem. Acestea sunt cerințele noastre, iar guvernul are două opțiuni: să ne îndeplinească cerințele sau să se confrunte cu noi pe stradă. Nu mai negociem. Cerințele noastre sunt foarte limpezi și direct legate de Cupa Mondială. Solicităm: oferirea de locuințe celor care au fost evacuați; dacă alți oameni sunt evacuați, cerem ca evacuarea să se facă ”cheie la cheie” – în momentul în care persoana predă cheia casei care va fi demolată, să primească în schimb cheia noii locuințe. Iar această nouă locuință trebuie să se afle în același perimetru cu cea veche, pentru că acești oameni au o viață în aceste cartiere, unii trăiesc acolo de peste 20 de ani, deci nu poți să îi muți cu forța din cartierele lor și să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic. De asemenea, cerem anularea legii care a permis FIFA[3] sa facă toate aceste mizerii pe teritoriul nostru, printre care criminalizarea oricărei mișcări sociale de protest, sau construirea unei ”zone exclusive” de doi kilometri în jurul stadioanelor, unde nu vor avea acces decât posesorii de bilete și sponsorii și partenerii oficiali. Cerem să fie respectat dreptul vânzătorilor stradali de a vinde lucruri în apropierea stadioanelor, în aceleași spații cu Coca Cola, Hyundai și ceilalți sponsori. Cerem programe eficiente de stopare a traficului de femei și copii din cauza Cupei. Deci, toate cerințele noastre se leagă de lucruri care se întâmplă și care pot fi oprite. Și sunt cerințe care vin la capătul a trei ani de discuții, lupte și prezență pe străzi.

Laurențiu Ridichie, Fără titlu, 2014.

Spui că ați încetat să mai negociați cu guvernul. Dar ei până acum au răspuns în vreun fel la cererile voastre?

În niciun fel. La început ne-au ignorat total, abia de anul trecut au început să ne cheme pe la diferite întâlniri, dar unde de exemplu nu venea persoana din guvern care era de fapt responsabilă. Doar se prefac că discută cu noi. De exemplu, în cazul comunității care a fost evacuată de la 800 de metri de stadion, au spus că e imposibil să îi relocheze în aceeași zonă, pentru că nu există spații. Iar noi am făcut o cercetare și am găsit OPT spații goale, complet goale, mai mari decât spațiul în care locuiau acești oameni. Noi am construit și tot planul alternativ de relocare în aceeași zonă, și ei nu ne-au răspuns absolut nimic la aceste presiuni. Și nu știm niciodată când va urma o evacuare! Primim telefoane în mijlocul nopții de la oameni care urmează să fie dați afară. Oamenii încearcă să opună rezistență, dar nu poți rezista în fața unei poliții care se comportă ca pe vremea dictaturii – omoară și torturează oameni. O altă cerință a tuturor Comitetelor se leagă de desființarea poliției militare. Avem o poliție militară care se luptă cu civilii. Dacă poliția militară se luptă cu populația înseamnă că statul este în război cu propriii cetățeni. Noi cerem desființarea acestei poliții, care este aceeași de pe vremea dictaturii, este o poliție care omoară oameni în fiecare zi!  Între 2006 și 2010, poliția din São Paulo a omorât mai mulți oameni decât toată poliția din Statele Unite! Și vorbim despre Statele Unite, un loc în care poliția este foarte violentă. Iar acestea sunt cifrele oficiale, cifrele pe care le-a publicat chiar guvernul, cifrele pe care nu le pot ascunde. Dar să revenim la gentrificare…

Da, voiam să te întreb, pentru că am citit că mai mulți reprezentanți ai Comitetelor declarau că evacuările sunt principala problemă legată de Cupă, și este o problemă care se leagă direct de procesul de gentrificare. Tu ce părere ai?

Da, cred că au dreptate. Noi estimăm că 250 de mii de oameni vor fi evacuați, sau au fost deja, ca urmare a proiectelor legate de Cupă. Din nou, nu avem cifre oficiale, pentru că guvernul nu le face publice. În São Paulo cu siguranță aceasta este problema principală. În unele cartiere sărace din Est, procesul de gentrificare nu este nou, sunt zone strategice care pot deveni foarte valoroase în viitor, în care statul construiește șosele, se construiesc centre comerciale etc. Dar stadionul este acum un pretext foarte bun pentru stat să dea afară oamenii săraci și să demoleze favelele accelerând procesul de gentrificare. Micii comercianți din zonă deja se plâng că în perioada de construcție a stadionului vânzările au scăzut foarte mult, din cauza lucrărilor, și, pe lângă asta, guvernul a construit un centru comercial chiar în interiorul stadionului. Oamenii pierd bani. Aceste acțiuni sunt culmea cinismului. Vânzătorii stradali rămân acolo sperând că în timpul Cupei vor vinde foarte mult turiștilor. Mulți dintre ei nu știu că le va fi interzis să intre în „zona exclusivă”. Practic acestor oameni le va fi interzis pur și simplu să muncească. Din 2009, când a început construcția stadionului, prețurile locuințelor din zonă au crescut de trei sau patru ori.

Deci, practic, ei folosesc pretextul Cupei Mondiale pentru a accelera procesul de gentrificare și excludere.

Exact. În centru, unde sunt mulți oameni fără adăpost și mulți consumatori de droguri, poliția încearcă acum să se folosească de pretextul Cupei pentru a scăpa de acești oameni. Pentru că, știi, vor fi turiști în centru, care vor să vadă centrul istoric, și desigur acești oameni nu sunt „atractivi”. Deci au început niște acțiuni violente – poliția a început să aresteze oameni la întâmplare, să îi hărțuiască, dar oamenii nu au unde să se ducă, poliția vine și îi bate, iar ei se mută la o stradă mai încolo.

Următoarea întrebare ar fi în ce măsură oameni din clasele sărace, afectați direct de Cupă sunt implicați în acțiunile voastre, ale Comitetelor? Sunt deciziile luate împreună cu oamenii din comunități?

Da, foarte mulți oameni afectați direct sunt implicați activ. În São Paulo, Asociația Vânzătorilor Stradali este parte din Comitete, avem patru mișcări pentru drepturile locuințelor implicate, dintre care una care se ocupă special de cartierele sărace din Est. Iar pe 1 mai vom organiza la Belo Horizonte (alt oraș-gazdă al Cupei) prima întâlnire a oamenilor afectați direct de mega-evenimente și mega-construcții. Vor fi trei zile de întâlniri cu participanți din toată Brazilia, afectați nu doar de evenimentele sportive, dar și de construcția de hidrocentrale, care afectează comunități indigene. Această întâlnire face parte dintr-un proces foarte important la care lucrăm, acela de reface în mințile oamenilor legătura dintre problemele comunităților rurale și cele ale locuitorilor de la oraș. Oamenii trebuie să înțeleagă că lupta este una singură, lupta împotriva unui singur lucru, care este capitalismul. Este imposibil să câștigăm bătălia pentru locuințe fără să oprim megaconstrucțiile de pe câmpurile de la țară.

Cred că cel mai important lucru pe care îl construim cu Comitetele, este ideea că „moștenirea” pe care o va lăsa Cupa săracilor va fi uniunea și solidarizarea între mișcările sociale. Dacă putem vorbi de niște urmări ale Cupei, sperăm să fie astea – oamenii pe străzi, mai uniți în lupte. Asta nu e o realizare concretă, e mai degrabă o dorință, dar și un proces care are loc chiar acum în Brazilia, cu adunările populare, care au loc pe străzile multor orașe, după protestele din 2013. Este un proces despre care nu știm cum se va finaliza. Inegalitatea în Brazilia este îngrozitor de mare. De-asta dacă guvernul le oferă oamenilor celor mai săraci oricât de puțin, orice, ei s-ar putea să înceteze să mai lupte. E firesc, pentru că toată viața s-au zbătut și nu au avut nimic. Este urgența de a obține lucrurile cât mai repede. Și într-adevăr, cum îi poți spune unui om care nu are casă, să nu accepte casa de la stat, pentru că poate peste 20 de ani o să obținem case pentru toată lumea?

Perfect de acord. Asta aduce în discuție o altă întrebare, care se leagă direct de Cupă: care crezi că este părerea majorității brazilienilor, a celor săraci, despre Cupa Mondială, mai ales a celor care nu sunt afectați direct de evacuări? În contextul în care știm cu toții cât de important este fotbalul pentru brazilieni, mie mi se pare o culme maximă a cinismului, faptul că această dragoste pentru fotbal este folosită de fapt în interesele deținătorilor de capital și pentru sărăcirea majorității oamenilor…

Eu cred că acum deja oamenii au început să înțeleagă că ei nu vor participa în niciun fel la această Cupă. Anul trecut, la o emisiune TV foarte populară, prezentatorul a făcut un sondaj în direct pornind de la întrebarea: susțineți protestele de pe străzi? El se aștepta ca oamenii să spună că nu, dar 80% dintre oameni au răspuns că susțin protestele. Atunci, el a schimbat întrebarea și a întrebat dacă oamenii susțin protestele violente. Și din nou, oamenii au votat în proporție de 64% că le susțin. Un alt sondaj despre Cupa Mondială, arăta că în 2008 79% dintre brazilieni susțineau organizarea Cupei, în 2013, 65% la sută, iar în februarie anul ăsta doar 52% dintre brazilieni mai susțin Cupa Mondială. Mulți dintre cei care credeau că măcar vor merge la meciuri acum realizează că nu vor reuși nici să cumpere bilete. Și înțeleg că toți bani cheltuiți s-ar putea cheltui pe alte lucruri.

Crezi că există un impact al protestelor contra Cupei la nivel internațional?

Cred că o realizare foarte importantă de până acum este că, în urma protestelor din Brazilia, trei țări europene, Elveția, Austria și Suedia, care se pregăteau să depună candidaturi pentru a găzdui Jocuri Olimpice, și-au consultat cetățenii dacă doresc ca orașele lor să organizeze aceste jocuri. În toate cele trei țări cetățenii au spus că nu doresc ca jocurile să aibă loc în orașele lor. Pentru noi asta e o mare victorie, pentru oamenii din Brazilia înseamnă foarte mult să audă că în Suedia, una dintre țările cu cel mai ridicat nivel de trai din lume, cetățenii spun guvernului că nu vor Jocuri Olimpice, ci vor ca banii respectivi să fie folosiți pentru educație și sănătate. Imaginează-ți ce înseamnă asta pentru brazilieni – dacă suedezii au nevoie de lucrurile astea, îți dai seama câtă nevoie avem noi. Cred că aceasta este o victorie a globalizării luptei. Cred că acest model dement promovat de FIFA și de Comitetele Olimpice se apropie de sfârșit, cel puțin în țări în care democrația este ceva mai aproape de realitate. De-asta următoarele Cupe Mondiale vor avea loc în Rusia și în Qatar.

Aș mai vrea să te întreb care este părerea ta despre Romario[4] și criticile lui legate de Cupă. Din ce am citit, este unul dintre puținii politicieni care critică direct Cupa.

Discursul lui Romario pare puțin confuzant. Pentru că el nu a fost de stânga până acum, nici partidul din care face el parte nu este un partid de stânga, dar, ca fost sportiv, cred că știe mai bine decât alții despre mafia din fotbal și din jurul FIFA. De asemenea, la nivel personal, are un fiu cu dizabilități, este în general mai empatic față de problemele sociale. Într-adevăr, el a avut niște discursuri foarte bune împotriva Cupei. Spre deosebire de alți foști fotbaliști, precum Ronaldo, sau Pele, care au declarat că „nu poți face o cupă mondială cu spitale”, sau că „Cupa Mondială nu e un moment pentru proteste pe stradă, ci ar trebui să fie un moment de sărbătoare”. Romario a vorbit foarte ferm împotrivă, deci cred că este o voce interesantă, mai ales că are priză la oamenii obișnuiți.

Acum aș vrea să te întreb care ar fi pașii următori pentru voi, și cum crezi că vor evolua lucrurile în următoarele luni?

Cred că vom vedea o intensificare a protestelor. Acum intrăm într-o perioadă cu multe proteste. Pe 31 martie se comemorează 50 de ani de la începutul dictaturii, de la lovitura de stat din 1964. Este o coincidență nefericită, dar am început să lucrăm deja la materiale care compară situația de atunci cu situația politică actuală legată de Cupă, arătând asemănarea între legile anti-proteste și anti-democratice. Apoi, în aprilie, vom avea atât marșul mișcărilor pentru locuințe, cât și marșul populațiilor indigene, pentru că Brazilia a fost „inventată” de portughezi în aprilie. La sfârșitul lui aprilie va exista un marș foarte mare, care este anual, pentru legalizarea marijuanei. Apoi, vom avea protestele noastre mari pe 15 mai. Aici, în São Paulo, avem o responsabilitate foarte mare, pentru că primul meci al Cupei se va juca aici, așa că noi vom da tonul protestelor. Mă aștept la proteste foarte mari și mă aștept și la represiune foarte puternică. Pentru că situația actualei conduceri politice depinde de rezultatele Cupei. Uite, eu sunt aproape sigur că Brazilia va câștiga Cupa, prin orice mijloace posibile. Pentru că în octombrie sunt alegeri. Gândește-te că deja guvernul se confruntă cu protestele din partea populației, imaginează-ți ce se întâmplă dacă va mai fi și echipa națională eliminată.

O ultimă întrebare, inclusiv ca o curiozitate personală: te vei uita la meciurile Cupei Mondiale?

Probabil că da, adică eu ador fotbalul. Sigur că fotbalul modern e un rahat, iar echipa Braziliei este cam din 1994 departe de țară. După anul respectiv, echipa națională a Braziliei a fost formată tot mai mult din jucători plecați de tineri în Europa, a jucat tot mai multe meciuri prin alte părți, deci s-a îndepărtat foarte mult de realitatea braziliană. De-asta eu nici nu țin cu Brazilia, țin mai degrabă cu echipa Uruguayului, care e mult mai apropiată de cetățeni. Dar sigur că o să mă uit la meciuri. Sigur, în timpul meciurilor Braziliei o să fiu pe străzi la proteste, și dacă nu voi fi arestat o să mă uit la celelalte meciuri.

Interviu realizat de David Schwartz