Publicistul evreu de stânga F. Brunea-Fox, considerat cel mai important autor de reportaje din presa autohtonă, relatează la firul ierbii în Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare istoria subiectivă a rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 și pogromul celor 125 de evrei și a unui număr de zece ori mai mare de case, întreprinderi, prăvălii și sinagoge. În timpul răzvrătirii au mai murit și 30 de soldați și 200 de legionari, multe alte sute de combatanți și civili fiind răniți. Cantitatea de crime nu e mare comparativ cu alte orori ale istoriei noastre, dar prefigurează suferința colectivă a evreilor din timpul războiului mondial. Brunea-Fox povestește grozăvia acelor timpuri, când baricadat în propria casă, încercând să intuiască ce se întâmplă, terifiat de gândul că ar putea fi ridicat în orice moment, când în căutarea victimelor măcelului, unele rude. Romanul non-ficțional de 100 de pagini este la o calitate la care se ridică puține scrieri cu caracter memorialistic sau jurnalistic de la noi și este păcat că, în vâlva zilnică, atât pogromul cât și povestea care îl comemorează s-au pixelat din memoria colectivă, asemenea cadavrelor din fotografiile găsite în cartea jurnalistului (Adi DOHOTARU).

ÎN PĂDUREA JILAVA

În vreme ce gonim spre pădurea Jilavei, recapitulez destăinuirile dimineţii, – devastări, omoruri -, cari s-au asociat să împlinească o stare de suflet cu penibila surpriză a unui drum ce nu-şi va menaja cruzimile la capătul lui.

Da, a fost o dimineaţa de crampe, începută cu vizita în Popa Soare, unde locuieşte sora mea. I-am găsit domiciliul răvăşit, ferestrele stricate. Suportase de una singură, femeie fără apărare, atacul şleahtei de hoţomani, care a cutezat ultima operaţie în ajun, Joi dimineaţa, ultima înainte de capitulare. Erau cinci arhangheli cu mutre strâmbate de ferocitatea împietrită a 48 ore de jaf şi carnagiu. Căciuli, reteveie şi revolvere. Au luat apartamentele la rând, spărgând dulapurile şi saltarele cu satârul, când locatarii buimaci nu-şi aminteau unde au pus cheile, năvălind din încăpere în încăpere, într-o bestială frenezie a distrugerii. Boccele la iuţeală întocmite, cărau spre taxi-ul comod oprit afară la intrare, covoare, rufe, haine, lucruri de gospodărie. Când au ajuns la apartamentul din fundul curţii, unde locuieşte sora, buzunarele bandiţilor erau umflare de bancnote, giuvaericale, obiecte de metal preţios. Asta nu i-a împiedicat să confişte şi câteva sute de lei, răspunzând la observaţia prădatei că e săracă şi că nu dispune de alţi bani:

–       Fii mulţumită că nu te-am împuşcat, cum am făcut cu alţi jidani, cari ne-au minţit că n-au parale!

Am ascultat povestirea acestui episod din miile de episoade cari alcătuiesc tabloul celor trei zile sinistre, cu strângere de inimă, dar fericit că n-a păţit decât atâta.

Întreg fragmentul poate fi citit pe criticatac.ro