de Mihaela Michailov

Documentarul Girl Model (regia David Redman și Ashley Sabin) e ca o vitrină plină de hălci de carne numerotate. O vitrină făcută zob, pe măsură ce numerele pătrund în economia care cuantifică fiecare bucată de șold atent ținută sub control.

Nadia, adolescenta de 13 ani născută într-un sat siberian, intră pe piața modelelor care trăiesc coșmarul profitabilității maxime și al dependenței de cifre. Cifre care fac din corp sclavul măsurilor perfecte, sclavul agențiilor pentru care orice model rămâne în joc atâta timp cât se păstrează în grafic, sclavul unei industrii care transformă maturizarea într-un proces brutal de mistificare și marketizare. Nadia este copilul-femeie-produs, transformat într-o copie xerox, într-un gât fără cap, pe care revistele îl distibuie în mii de exemplare. Nadia devine un corp care aduce profit fără să încaseze nimic, într-o economie abuzivă bazată pe îndatorare. Un corp care produce capital de imagine proaspătă fără să beneficieze de drepturile care i se cuvin.

Girl Model documentează traseul Nadiei, din momentul în care participă, dusă de către mama sa, la o selecție de modele, și până când se reîntoarce din Japonia. Nadiei i se promit 8000 de dolari și două job-uri. Se întoarce fără niciun ban și cu o datorie de 2000 de dolari. Acasă, înainte să plece Nadia, tatăl său își face socoteli legate de casa pe care o va construi cu banii pe care Nadia îi va aduce. Numai că Nadia nu aduce nimic. Din contră, devine datoare, după ce a fost parte dintr-o economie de piață agresivă, axată pe un singur model de câștig: exploatoarea cu beneficii totale de partea angajatorului. Nadia participă la casting-uri, i se printează fața în zeci de exemplare, i se recomandă să spună că e mai mare, i se atrage atenția că orice kilogram în plus înseamnă ruperea contractului de către agenția care o reprezintă. Agenția instituie un sistem de relații de putere care reduc corpul angajat, mai ales dacă provine dintr-un mediu economic slab, la obediență totală și de-subiectivare. Nadia e doar unul dintre sutele de corpuri comercializate, o fată căreia i se răzuie, progresiv, identitatea și nu vrea decât un singur lucru: să se întoarcă acasă.

 Girl Model pune sub lupă industria modelling-ului, lipsită de un sistem normativ clar definit, care trăiește din abuzul de putere, camuflat în misiune salvatoare. Tigran, impresar de modele, spune: “Așa cum Noe a salvat animalele, eu le salvez pe fete. Pentru mine e o chestiune religioasă”. Alături de Tigran, un rol extrem de important în construcția documentarului îl are Ashley, fostă model, care selectează adolescente din toată Europa pentru piața japoneză. Poziția lui Ashley este păstrată într-un regim al ambiguității. Pe de o parte, vedem o Ashley epuizată și extrem de vulnerabilă, care locuiește singură într-o casă strălucitoare, în pădure, împreună cu două păpuși, o Ashley care urăște industria alienantă a modelling-ului, iar pe de altă parte, în fața camerelor, urmărim o Ashley care prezintă lansarea în Japonia ca pe o șansă enormă din care fetele au numai de câștigat. Asta în timp ce avem exemplul Nadiei, întorcându-se acasă cu 2000 de dolari datorie, după încercarea de a menține modelul reușitei perfecte la putere, în ciuda unei fragilizări angoasante. Un model influențat habotnic de reprezentările media care “capitalizează profit înșelînd publicul și trimițând mesaje care fac rău copiilor și adolescentelor” (Aimee Nicole Hoffmann, The Beauty Ideal – întregul material aici)

Nadia – aflăm la finalul filmului – s-a reîntors în Japonia, unde a acumulat o nouă datorie, după care a fost plasată pe piața din Taiwan și China. Corpul a revenit în sistemul pieții de carne vie, gata să-și capitalizeze prospețimea.

Puteți vedea Girl Model, în cadrul One World Romania, dumincă – 17 martie, la Cinema Corso, la orele 20.00.