Ajuns la cea de-a șasea ediție, Festivalul de Film Documentar One World România (11-17 martie) a devenit un statement politic, un manifest care pledează pentru responsabilizarea socială, ascultarea vocilor celor ignorați, conștientizarea comunitară și dreptul la autoreprezentare a categoriilor marginalizate și devalorizate în spațiul public. One World România a creat un context de exprimare și acțiune politică pentru comunități care reușesc să devină vizibile, producând astfel schimbări în felul în care sunt percepute. Secțiunile festivalului sunt: Ura dăunează grav sănătății, Dreptul și strâmbul, Teme speciale, Diz/Abilități, Revoluție zi de zi, Retrospectiva Jon Bang Carlsen, Cine pe cine manipulează?, Romanul adolescenței.…
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol Pe 15 septembrie 1958 a avut loc, la Teatrul „Fani Tardini” din Galați, premiera spectacolului Mireasa desculță, în regia lui Valeriu Moisescu. Textul Mireasa desculță, scris de Sütő András, în 1950, are ca temă procesul de colectivizare, desfășurat în România în perioada 1949-1962, după modelul sovietic, care presupunea înglobarea terenurilor agricole în ferme colective. În România, colectivizarea a constat în confiscarea proprietăților agricole și comasarea lor în gospodării administrate de stat. Începută în 1949, colectivizarea a cunoscut o perioadă de stagnare între 1953 și 1956, după care a fost reluată agresiv, consecințele fiind dintre…
Marți 12 martie 2013, ora 13, Primăria Sectorului 5 (str. Eforie nr. 6) Comunitatea Rahova-Uranus protestează împotriva incapacității și indolenței Primăriei Sectorului 5, în problema evacuărilor și a situației sociale a membrilor comunității. De peste 7 ani, comunitatea solicită Primăriei să găsească soluții viabile pentru cei în stare de evacuare iminentă din fostele imobile naționalizate retrocedate. Acum, când a venit momentul evacuării, oamenii se găsesc în stradă, fără nici o soluție. Comunitatea îi roagă pe toți susținătorii ei să se solidarizeze, astfel încât să prevenim împreună probleme sociale mult mai grave care pot decurge din situația disperată a oamenilor ajunși…
de Lala Panait În toamna lui 2012 am avut sansa de a-i cunoaşte la Cluj pe doi dintre membrii grupului de activişti culturali Macao (Milano). Aceştia au prezentat în cadrul festivalului Temps D’images Cluj, la Fabrica de Pensule, metodele prin care artiştii au iniţiat o serie de acţiuni atât de critică a regimului politic actual, cât și de propunere de sisteme alternative de auto-guvernare. Convinsă de prezentarea lor, dar şi de forța spectacolului prezentat tot în acelaşi festival, Alexis – Una tragedia greca produs de Motus, companie care a pus de asemenea umărul la numeroase nivele şi spaţii de artă…
Erwin Piscator (1893-1966), regizor și teoretician german. Inițiator al teatrului politic, Piscator a înființat la Berlin Teatrul Proletar (1920), Teatrul Central (1924) și Piscator Bühne (1927- 1929). În 1934, a emigrat în U.R.S.S., apoi în Franța și S.U.A. Reîntors în Gemania după război, a condus teatrul Freie Volksbühne (1962-1966). Erwin Piscator, Teatrul politic, Editura Politică, București, 1966. Fragmente din Capitolul II, Cu privire la istoria teatrului politic Teatrul politic, așa cum s-a cristalizat el în decursul întregii mele activități, nu constituie vreo “descoperire” personală și nici rezultatul frământărilor sociale din 1918. Rădăcinile lui pornesc încă de la sfârșitul secolului…
de Costi Rogozanu De ce-aş merge la teatru, de ce-aş ieşi în oraş pentru „consum artistic”? În nici un caz ca să caut ceva „frumos” sau ca să mă transport puţin. Funcţiile burghezo-cathartice sînt uşor de îndeplinit acasă luînd texte, filme şi muzică de pe net. Nu ies decît pentru mesaj, nu ies decît atunci cînd simt că cineva e „omul meu”, că vrea să facem o gaşcă şi vrea să spargem geamuri împreună (la figurat, nu mai am vîrsta aia din păcate). Nu ies nici pentru socializare, deşi am unii prieteni în zonă artistică. „Culturalii” sînt previzibili şi plicticoşi,…
Spectacolul de teatru documentar Clear History (regia Nicoleta Esinencu, cu Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc, producția Teatru-Spălătorie din Chișinău) aduce în spațiul public un subiect ignorat și ocultat cu bună știință atât de autorități, cât și de media din Republica Moldova – contribuția armatei și administrației românești la ghetoizarea și exterminarea populației de etnie evreiască de pe teritoriul Basarabiei, Bucovinei, Transnistriei și Odesei, în perioada 1941-1944, când teritoriile s-au aflat sub administrație (unele sub ocupație) românească. Actuala coaliție de guvernare din Republica Moldova, adepta pro-românismului și pro-occidentalismului radical ca pseudo-proiect politic, promovează discursul violent anti-comunist, anti-rus și anti-sovietic. În…