Știm că toate astea s-ar putea întâmpla abia în 2021, dar hai să facem un exercițiu de imaginație. Ne ajută experiența orașelor care au fost Capitale Europene ale culturii – Marsilia, Wroclaw, Sibiu și atâtea altele. De asemenea, ne inspiră și ne îmbie proiectul București 2021 ACUM, proiectul de candidatură pus la dispoziție spre consultarea publicului aici.
Suntem în anul de grație și lucrurile s-au schimbat. Ultimele persoane sărace sunt evacuate în sfârșit din centrul Bucureștiului și din cartierele apropiate – Rahova, Unirii, Iancului. Unde locuiau oameni, acum se deschid cafenele, restaurante, baruri de toate felurile. Artiștii își folosesc skillurile pentru a se exprima cum știu ei mai bine și, sub deviza „Facem Bucureștiul vizibil”, organizează tururi ghidate ale locuințelor interbelice: fac video-mapping pe clădiri, accentuând contrastul între trecutul glorios, interbelic și starea actuală de semi-ruină, foarte fecundă artistic.
Acum, pe la piața Sfântu Gheorghe, găsești o serie de corturi și mobile aruncate în stradă, din care evacuații și-au construit locuințe temporare. Jandarmeria și poliția îi hărțuiesc constant, dar nu distrug tabăra până când nu se documentează ultimele rămășițe ale acestui model de locuire urbană atât de creativ și tipic local. Fiecare trecător poate interacționa cu persoanele evacuate, pentru a simți spiritul Bucureștiului și pentru dialog intercultural. Cum se preconiza în proiect, fiecare cetățean a devenit ambasadorul cultural al orașului său. Inclusiv evacuații, cel puțin până în momentul când vor fi evacuați și din stradă.Nici casele nu mai sunt ce au fost. Chiriile s-au triplat în ultimii cinci ani, tot mai multe persoane sărace sunt nevoite să se mute la țară sau rămân fără adăpost. Pentru ele însă, s-a inventat un proiect participativ, o serie de ateliere care chestionează precaritatea locuirii în condiţii liminale. Ocupându-se cu locuirea în precaritate, aceste ateliere participative se apropie de oamenii fără adăpost și creează împreună cu aceștia echipamente-prototip de supraviețuire în stradă – bucătării mobile, kituri pentru adăpost, instalații artistice.
Turiștii culturali occidentali au invadat Bucureștiul, acum vin în număr de câteva milioane pe an. Sunt încântați de instalațiile tehno-creative, de noile specii de sculpturi-păsări care îți ascultă poveștile, dar mai ales de cluburile și barurile deschise până dimineața în toată zona centrală. Ultimii locuitori care își mai permiteau chiria, s-au mutat din centru din cauza zgomotului. Prețurile la restaurante și baruri s-au dublat, dar sunt în continuare sub cele din Copenhaga sau Zurich, ceea ce convine de minune turiștilor culturali.
Un pachet turistic complet al Bucureștiului creativ include: un tur performativ al eroilor anti-comuniști, o petrecere cu un d.j. occidental de prima mână, o vizită la bancă, unde există posibilitatea încheierii unui contract pentru un credit pe viață, și o călătorie la periferie, unde turistul cultural este confruntat cu realitatea dură a orașului – copiii care trăiesc din cerșit sau din reciclarea gunoaielor. Turistul occidental îi fotografiază curios. Apoi se miră, naiv și condescendent, că într-o capitală culturală europeană mai există atâta sărăcie și mizerie. Crede că e de vină cultura balcanică. Ghidul însă îl corectează prompt – de vină e, așa cum știe oricine, moștenirea comunistă. Nici turistului, nici ghidului nu le spune nimeni că părinții sau bunicii acestor copii au avut locuințe și serviciu până în anii 1990.
După cum s-a văzut mai sus, periferiile, cartierele mărginașe și sărace nu sunt deloc ignorate. Arta nu se afla pe lista lor de priorități din pricina grijilor și problemelor. Dar o echipă interdisciplinară a venit în întâmpinarea acestor nevoi identificate. A pus bazele unei cercetări pluridisciplinare care documentează traseele gunoiului în București. Astfel, artiști internaţionali și locali au realizat o hartă a gunoaielor – o lucrare colaborativă, site-specific despre colectorii de gunoaie din București. Aceștia sunt ei înșiși parte din lucrare: unii își celebrează propria muncă, aceea de colector de fier vechi, prin performarea unui „cor al gunoierilor”, care cântă în patru limbi vest-europene, în fața turiștilor culturali, aterizați mahmuri și însoțiți de ghizi locali, în Rahova, Ferentari sau Giulești. Alții chiar strâng gunoaiele în urma turiștilor, fiind angajați în proiect ca free-lanceri.
Din păcate, chiar mulți artiști sunt nevoiți să se mute tot mai la periferie. Unii găsesc însă soluții foarte ingenioase. După cum mărturisește o artistă rămasă pe stradă pentru că nu și-a mai permis să plătească chiria, „spațiul personal/interior devine public pentru a vorbi despre o istorie, despre trecut, despre intimitate. În esență despre viață”. Confruntată cu evacuarea iminentă, artista a avut insiprația de a-și muta obiectele din interior pe fațada casei, realizând astfel una dintre cele mai vizitate instalații din oraș. Artista își documentează propriul proces de evacuare și precarizare și realizează astfel o nouă instalație peri-politică.
Totuși, la sfârșitul zilei, observând că onorariul pentru noua instalație nu-i ajunge să plătească și chiria, și utilitățile, artista începe să se întrebe cui au folosit cele 75 de milioane de euro cheltuite pentru Capitala Europeană a Culturii?
Așa cum s-a întâmplat în toate Capitalele Europene ale Culturii, s-au îmbogățit agențiile de turism, restaurantele, pensiunile și hotelurile, s-au îmbogățit firmele imobiliare și marii deținători de proprietăți în centru, s-au îmbogățit firmele de avocatură specializate în retrocedări. Și a cules firimiturile o armată de birocrați culturali.
Dacă nu ți-a plăcut periplul imaginar prin care te-am purtat, ai timp până pe 16 septembrie să te gândești ce altceva s-ar putea face, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață din București, cu 75 de milioane de euro, din care 92% sunt prevăzuți să vină din bani publici.
* Articol inspirat de: http://www.orasulm.eu/articole/stiri/bucurestiul-a-castigat-titlul-de-capitala-europeana-a-culturii-3342#sthash.bBJn4sep.dpufFoto: Bucuresti 2021 FB.