de Mihaela Michailov
Ce află oamenii care se uită la televizor zilele astea? O iau pe rând:
- A născut Elena Băsescu. Prematur. O fetiță de 2 kilograme 700 se va numi Sofia. Și Raisa. Poate și/ sau Maria. Duminică au intrat în direct jurnaliști mondeni, specialiști în dezvoltarea personală a copilului, mame, creatori de astrograme. Ce va deveni micuța Sofia? Va intra ea, oare, în politică? Va fi o visătoare sau o pragmatică? S-au făcut și preziceri legate de viitorul comportament al președintelului: după nașterea Sofiei, Traian Băsescu va fi un președinte mai bun pentru că e bunic. S-a stabilit și botezul.
- Duminică după-amiază, protestatarii s-au strâns în Piața Universității, cu pancarde împotriva începerii exploatării de la Roșia Montana, împotriva legii care consideră proiectul o prioritate națională, lege aprobată de guvern și trimisă de premierul Victor Ponta în Parlament, pentru a fi votată. Ponta a declarat că va vota, ca deputat, împotriva legii, prezidând, în același timp, o ședință de guvern care și-a dat acordul pentru începerea exploatărilor. Protestatarii au scandat: „Uniți, salvăm Roșia Montană”, „Nu corporația face legislația”, „Vrem cultură, nu cianură”, „PDL-PNL – aceeași mizerie” etc., după care au ocupat carosabilul și au pornit spre Guvern. Jandarmii au fost pașnici. Reportera de la B1 TV vâna „personalități” cu care să între în direct. În jur de ora unu noaptea, la Realitatea TV, s-a transmis din piață. Reportera a spus: „În piață, protestatarii scandează împotriva presei”. PRO TV-ul a transmis la știri, sec și informativ, date despre evoluția protestelor și despre proiectul de exploatare al companiei Gold Corporation. Luni, protestatarii au ocupat Bulevardul Elisabeta, marți – Piața Revoluției, iar miercuri – din nou Bulevardul Elisabeta, cu precizarea că miercuri seara, la o primă încercare de ocupare, în jurul orelor 22.00, jandarmii au intervenit cu brutalitate și au târât oamenii așezați pe carosabil. I-au luat de mâini și de picioare și i-au dus în dreptul trotuarelor. Pe carosabilul din fața fântânilor, jandarmii au folosit și gaze lacrimogene.
- Ionuț Anghel, un băiețel de patru ani, a murit luni, în apropierea Parcului Tei, atacat de câini maidanezi. Televiziunile au mediatizat non-stop cazul și au transformat îndoctrinarea oamenilor împotriva câinilor în știrea zilei. N-am văzut până acum nicio anchetă pertinentă care să prezinte toate datele problemei: situația dezastruoasă a adăposturilor de câini administrate de primării, care oferă un număr extrem de mic de locuri disponibile pentru câinii fără stăpân, problemele cu care se confruntă ONG-urile sunate de reprezentanți ai primăriilor care sunt depășiți de situație și le cer acestora să semneze, pe propria răspundere, și să ia din adăposturi câini, știind destul de clar că nu au unde să-i ducă și că, în același timp, nici nu-i pot lăsa în condiții mizerabile în adăposturi suprapopulate. Situația este extrem de complicată și de nuanțată. Ceea ce urmăresc însă televiziunile, prezentând, în cea mai mare parte, un mesaj exclusiv emoțional – câinii maidanezi au sfâșiat copilul de 4 ani – este o inflamare publică și o subminare a relevanței altor probleme. Toate camerele sunt pe moarte.
Marele dușman al românilor, în aceste zile, e maidanezul. Maidanezul devalizează și omoară oameni. Maidanezul umblă în haite și atacă pe neașteptate. Maidanezul e răul suprem. Agresivitatea lui e exploatată de toate televiziunile, care aleg să se folosească de cazul copilului omorât pentru a nu vorbi, în detaliu, despre dezastrele violente de la Roșia Montana și despre proteste. Chipul copilului mort funcționează ca un declanșator de empatie socială, menită să devieze atenția de la problematica protestelor. Scandalul câinilor maidanezi este cea mai perversă formă de diversiune politică, transformată într-o strategie de manipulare a televiziunilor care, mai nou, se întrec în statistici: cine a dat mai multe reclame cu Gold Corporation? Supralicitarea subiectului câinilor maidanezi încearcă să marginalizeze protestele împotriva legii privind exploatarea de la Roșia Montană și să direcționeze interesul public spre o altă zonă, cu un potențial de sensibilizare atent controlat.
Zilele astea are loc o campanie de administrare publică a afectelor destul de interesantă. Crin Antonescu ne-a spus, cu un nod în gât, că, dacă va vota pentru proiectul de exploatare de la Roșia Montana, nu va vota din suflet. Primarul Oprescu, înlăcrimat pentru că niște câini au omorât un copil în capitala megaeuropeană pe care se tot chinuie să o curețe de câțiva ani, declară: „Am trei nepoți. Copilul ar fi putut să fie unul dintre ei”, și cheamă românii la referendum: să-i eutanasiem sau să nu-i eutanasiem pe maidanezi? Camerele televiziunilor filmează non-stop moartea care face rating: coșciugul lui Ionuț, coroanele de flori, fotografii cu Ionuț, în antiteză cu dinții fioroși ai câinilor maidanezi care sfâșie ecranele. Câinii maidanezi au reșit să fie instrumentalizați în așa fel încât protestele împotriva abuzurilor statului român – partener al companiei Gold Corporation – să devină, cel puțin deocamdată, aproape invizibile la televiziuni.


