Cu durere nespusă ne luăm rămas bun de la Alina Popa, artistă, scriitoare, teoreticiană, coregrafă. Și mai presus de toate, prietenă și tovarășă. Alina a plecat dintre noi pe 1 februarie lăsând în urmă o bogăție de texte, idei, imagini și lucrări de artă ce traversează subversiv granițele artei contemporane, teoriei politice, practicii terapeutice și organizării critice a vieții.

Am un vulcan în picior, un furios animal sălbatic înălțându-se din golul plămânului, o ploaie tropicală ce-mi amplifică respirația scurtă, un lup în conștiință, un mistreț scurmând după rădăcina nodului din piept, un leneș calmându-mi neliniștea inimii, un spirit de jaguar venind să mă ia, să mă facă un spirit liber, și zbor deasupra realității, răvășită, spre viață sau poate spre moarte.

Acesta este un fragment din ultimul său text publicat, Disease As an Aesthetic Project (Boala ca Proiect Estetic), un text-mărturie a practicii artistico-teoretice a Alinei, orientate către o coerență dintre viață și artă, testând și frângând semnificațiile lor și conturând un spațiu nou, aflat între și dincolo de acestea.

Ca artistă, Alina a migrat dinspre artă contemporană către o nișă experimentală a dansului contemporan, creând constant noi obiecte și entități estetice ce eludează etichetele. Printr-o practică bazată pe colaborare, experiment și chestionarea politicului, Alina Popa a fost un pol de inspirație și organizare pentru scena de artă locală. Dedicația ei, curajul de a integra atât dezamăgirea sau depresia cât și succesul sau iubirea în arta sa au fost mereu însoțite de colegialitate, sinceritate și o deschidere către colectiv.

Lucrând la nivelul conștiinței și subiectivării, intervențiile și creațiile Alinei au rupt granițele artei politice, aducând practici terapeutice în spațiul academic și teoria în sfera socială a artei. Alunecând între domenii și medii, practica sa a cartografiat un prețios spațiu liminal și hibrid care readuce speranța vindecării și reinventării pentru cele dintre noi care nu se regăsesc sută la sută nici în artă, nici în activism, nici în teorie și nici în practică terapeutică.

Colaborarea cu alte persoane și producția colectivă de intervenții sociale și estetice a fost o constantă în practica sa. Împreună cu Irina Gheorghe a creat în 2009 Biroul de Cercetări Melodramatice, o instituție ce investighează rolul afectelor în economie și reprezentare dintr-o perspectivă feministă critică. Prin BMR, Alina introduce teorie feministă și teorie critică radicală în spațiul artistic și academic local, producțiile Biroului fiind o constantă inspirație pentru noua generație de artiste și activiste din anii 2010.

Co-fondatoare a colectivei Bezna, Alina s-a implicat cu dedicație în editarea, publicarea și diseminarea zinei Bezna și în organizarea Congreselor. Un proiect la granița dintre artă și politic, Bezna este un depozitoriu de intervenții textuale și vizuale radicale și confuze, explorând conceptual și material lumea întunericului.

Împreună cu Florin Flueraș, Alina a explorat o multitudine de resemnificări ale corpului în spațiu, elaborând o practică coregrafică terapeutică și experimentală care-și asumă riscuri și investighează noi teritorii ale conștiinței intra și extra-corporale. Proiectele lor: Black Hyperbox, Unsorcery sau Artworlds propun o estetică minimală, reprezentând o densitate conceptuală orientată către experimental și interacțiune.

Într-una din ultimele sale lucrări, performance-ul You Are (Tu Ești), Alina creează un spațiu social și afectiv ce poate acomoda forme de terapie, performativitate și forme de gândire abstractă. În You Are, persoana care performează e pacient și se activează prin atingerea terapeutică a persoanelor din public. Navigând diverse situări auctoriale, Alina invită publicul într-o continuă deconstrucție și reconstrucție a conștiinței și sinelui, cu scopul unei interacțiuni ce vindecă: „A avea mai multe perspective înseamnă a dansa între lumină și gravitate, înseamnă a disloca sinele și a se vindeca”.

Exprimată printr-un formalism minimal, practica artistico-teoretică a Alinei Popa este densă și se deschide în permanență către noi semnificații și interpretări. De o adâncă frumusețe poetică, arta ei este în același timp politică și navighează dincolo de politic, către o descentralizare a sine-ului din sfera socială. Resemnificând alienarea, materialitatea și temporalitatea, creațiile Alinei nu se opresc într-un loc familiar și manierist, ci se invalidează și reasamblează constant datorită curiozității, pasiunii și curajului artistei.

Din punct de vedere formal, scriitura sa alunecă între eseu, poezie, teorie politică și act al vorbirii, iar din punct de vedere al conținutului, scriitura sa explorează posibilitățile radicale ale teoriei politice, critice și feministe. Tandrețea și căldura sa ca persoană se reflectă în scriitura sa poetică și densă ce constant reinventează poziția auctorială. Rupând cu o tradiție a scriiturii caracterizate prin afirmare de sine, textele Alinei trăiesc la fel de firesc într-o cameră de apartament, un cub negru, un cub alb sau într-o sală de clasă. Alături de texte, ne rămân performance-urile, prelegerile, terapiile, imaginile, desenele, video-urile ca o sursă continuă de inspirație.