___________________________________________________________________________________
Premiera: mai 2012, Spațiu de Artă Contemporană SubRahova, București
Concept: Mihaela Michailov și David Schwartz
Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban
Scenografia: Adrian Cristea
Muzica: Bogdan Burlăcianu
Documentare foto-video: Vlad Petri
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
SubPământ. Valea Jiului după 1989 a fost un spectacol care a documentat situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism. SubPământ a avut în centru reconstrucţia performativă a unor poveşti-document, fundamentând istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie. Spectacolul a fost un exercițiu de revalorizare a narațiunilor, problemelor şi culturii unor categorii sociale afectate de procesele violente ale tranziției românești.
Procesul de lucru a fost unul bazat pe documentare prin interviuri semi-structurate, pe lectura unor cărți și articole despre transformările din Valea Jiului, pentru a înțelege în profunzime dimensiunile sociale și economice ale închiderii activității industriale din zona Văii Jiului, dar și pentru a reconstrui un portret colectiv al unei comunități marginalizate.
Spectacolul s-a jucat, între 2012 și 2023, în București, la SubRahova, Dianei4, Teatrul LUNI de la Green Hours, Spațiul Platforma (MNAC), Librăria Bastilia, Centrul de Teatru Educațional Replika, MACAZ Teatru-Coop, Facultatea de Istorie; în turneu în Baia Sprie, Baru-Mare, Brad, Cavnic, Cluj, Deva, Hațeg, Lupeni, Petrila, Petroșani, Tăuții-Măgherăuș, Uricani, Vulcan. A fost invitat la festivalurile Temps d’Images Cluj (2012), Ideo Ideis Alexandria (2012), Fân-Fest Roșia Montana (2012), ContemporanIS Iași (2014), Butterfly Effekt Galați (2014), Antagon Timișoara (2016), Conferințele de la Telciu (2016). Spectacolul a câștigat Premiul pentru teatru implicat în comunitate și lucru în echipă acordat de decanul UNATC București (2012) și Premiul pentru procesul colectiv de investigare a realității și pentru eficiența scenică a formulei documentare la festivalul Butterfly Effekt Galați (2014). Textul spectacolului a fost publicat în limba română în volumul Teatru politic 2009-2017 (ed. Mihaela Michailov și David Schwartz, Editura TACT, Cluj, 2017).
___________________________________________________________________________________
CRONICI
Iulia Popovici, Viața postumă a mineritului românesc, Observator cultural, 25 mai 2012
„Mina e fantoma care bîntuie Sub pămînt, la fel cum minerii absenți bîntuiau prin tabloul din Capete înfierbîntate – pentru că ceea ce face spectacolul (într-o manieră ideală, aș zice, prin ingeniozitatea alcătuirii, inclusiv tăieturile muzicale ale lui Bobo Burlăcianu, și jocul actoricesc) e portretul în mișcare al unei întregi comunități vidate de perspectiva unui viitor, care nu se poate imagina pe ea însăși în absența factorului în jurul căruia s-a constituit, cu aproape un secol în urmă, și în veșnică mișcare de atunci încoace: exploatările de cărbune.”
https://www.observatorcultural.ro/articol/teatru-viata-postuma-a-mineritului-romanesc-2/
Claude Karnoouh, Sub Pământ – Underground, traducere din franceză de Teodora Dumitru, criticatac.ro, 2 noiembrie 2012
„Într-un decor restrâns la minimum, sub o placă suspendată pe care e scris numele naratorului și meseria sa, arborând două feluri de haine – uniforma albastră a muncitorilor, pe de o parte, jeanșii și cămășile de „civil”, pe de alta – însoțiți când și când de refrenul unui acordeon și de ritmurile degetelor bătând o cutie de lemn și un clopot, sub o ghirlandă de Crăciun licărind agățată de o bară transversală ce aduce culoare ansamblului, patru actori spun povestea a opt vieți trăite în Valea Jiului, unde minele de cărbune au început să se închidă după 1990, la ordinul FMI și al Uniunii Europene.”
https://www.criticatac.ro/pmant-underground
Ana-Maria Murg, Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ, Gazeta de Artă Politică, 3 noiembrie 2014
„Dincolo de aspectele legate de încadrare și limbaj, punerea în prim plan a unor adevăruri trăite mai degrabă decât a unui adevăr istoric aduce o contribuție semnificativă tocmai la astfel de lupte asupra conturării istoriei recente în spațiul românesc. Prin forța performativă a acestui demers artistic, amintirile individuale și memoria colectivă a comunităților din Vale scurtcircuitează adevărul istoric dominant, deschid posibilitatea completării acestuia cu perspectiva unor colectivități marginale(izate).”
___________________________________________________________________________________
INTERVIURI
Mihaela Michailov, Tata a lucrat în mină. Mina e un iad. Tata e acum șomer, Dilema Veche, 4 martie 2015
„Am încercat să aducem în spectacol ceva din atmosfera oraşelor în care ne-am documentat, frînturi din dialogurile pe care le-am auzit pe străzi, stări pe care le-am trăit. În Uricani, un oraş din Valea Jiului în care ai senzaţia că timpul se scurge cu pipeta, sufocat de un prezent tot mai greu de trăit, un oraş în care pe stradă vezi bunici şi nepoţi captivi în aşteptarea părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, un locuitor ne-a spus: < A fost ce-a fost cît a fost şi dup-aia n-a mai fost >.”
TRAILER