___________________________________________________________________________________
Premiera: iunie 2018, MACAZ Teatru-Coop, București
Echipa: Paul Dunca, Alexandru Fifea, Alice Monica Marinescu, Ruxandra Maniu, Zita Moldovan, Cristina Oprea, Alexandru Potocean, David Schwartz, Marian Ursan, Iulia Vaida
Coproducție: Asociația CARUSEL și Asociația O2G
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Care sunt condițiile de muncă într-un domeniu considerat ilegal și, de aceea, complet nereglementat? Cum se negociază prețurile, concurența și relațiile cu clienții? Există vreo metodă de protecție a muncii sau vreo plasă socială? Cum ajung și cum aleg diverse persoane să practice sex comercial? Și cum le influențează munca relațiile cu partenerii, relațiile cu copiii și viața de zi cu zi? Spectacolul ficționalizează, pornind de la o documentare participativă, povestea lui Nicol și a Gianinei, două femei din București care practică sexul comercial stradal. Spectacolul își propune să nuanțeze, completeze și contrazică percepțiile uzuale despre „prostituție” și să transmită fragmente din viețile personale, atât din familie cât și de la muncă, ale celor două eroine principale.
Spectacolul s-a jucat, între 2018 și 2022, în București, la MACAZ Teatru-Coop, la U.B. – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, la SNSPA – Facultatea de Antropologie; și în turneu la Chișinău (la invitația teatru-spălătorie și la ULIM – Universitatea Liberă Internațională din Moldova), Cluj (Reactor de creație și experiment), Iași (Facultatea de Arte George Enescu), Timișoara (Universitatea de Vest – Facultatea de Știința Politice). Spectacolul a fost invitat la Festivalul de Teatru de la Piatra-Neamț (2019) și la festivalul IN-VZBL Timișoara (2019).
___________________________________________________________________________________
CRONICI
Oana Stoica, La Strada, Dilema Veche, nr. 750, 5-11.07.2018
„Fetele iau caimacul: scena de început, cînd fac schimb de reţete culinare în timp ce îşi aşteaptă clienţii, fentează senzaţia de neverosimil prin autenticitatea personajelor şi umorul terestru, cu care actriţele jonglează abil, oprindu-se exact acolo unde realitatea devine cărnoasă, fără a cădea în păcatul supralicitării. Multele mici eşecuri din biografiile fetelor s-au acumulat în experienţe negative, dar asta nu le-a afectat umanitatea, nu le-a vidat de emoţie şi nu le-a acrit, ele se încăpăţînează să trăiască normal, indiferent de munca pe care o fac şi care le înfundă pe zi ce trece. Sînt fascinante în determinarea lor de a fi adecvate normei, de a fi parte din societatea care le marginalizează.”
https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/arte-performative/la-strada-624960.html
Iulia Popovici, Eroinele vieții de zi cu zi, Observator cultural, nr. 938, 14.09.2018
„Tabu își asumă o poziție antivictimologică sănătos de aproape sfidătoare, una de aproape eroizare a protagonistelor, cu efect emancipator (neexistînd în română un cuvînt perfect sinonim englezescului empowering). […] Fizicalitatea celor două actrițe […] joacă un rol important în Tabu: neîntîmplător, ambele sînt tipuri destul de rare la noi și foarte contemporane.”
https://www.observatorcultural.ro/articol/eroinele-vietii-de-zi-cu-zi/
Maria Cernat, Tabu – un spectacol despre munca sexuală, Prăvălia culturală:
„Cred că marele merit al spectacolului Tabu este faptul că nu folosește condiția acestor lucrătoare sexuale pentru a extrage la rândul său beneficii de imagine din suferința lor. În plus, cheia în care este scris textul, jocul actrițelor, totul te ajută să demitizezi o activitate față de care ai reprezentări fanteziste bazate în genere pe teamă, dezgust sau fascinație.“
https://pravaliaculturala.com/article/tabu-un-spectacol-despre-munca-sexuala/
Raluca Cîrciumaru, Nu vorbim despre „Tabu”, d’E-pîn-geac, 13.10.2022
„În lumina unei topici atât de puternice, performanța și valoarea artistică sunt dificil de cuantificat, dar, chiar și umbrite, ingeniozitatea și puterea de esențializare (atât la nivel actoricesc, cât și de story-telling) sunt atuuri evidente. Mai mult, echipa tratează cu mult curaj și cu toate punctele pe i viețile pe care protagonistele spectacolului au mult curaj să le trăiască. Categoric, toate acestea sunt integrate, în mod familiar, într-o structură pe care o recunoști, după o rețetă necesară întrebuințată adesea de Replika; inclusiv virgulele sunt, în mod evident, ale lor.”
TRAILER