COLABORARI

„David Schwartz își reevaluează instrumentele de lucru și estetica, așa că a ieșit din formatul său consacrat de teatru social-politic minimalist, documentar și de interior. Documentarea s-a păstrat, dar este ficționalizată. Realismul militant este sublimat în teatru de gest ce amintește pe alocuri de cartoons – de exemplu, ploaia este „mînuită” ritmic din niște sticle/stropitori de către un actor asupra personajului principal, Angela (foarte bună Alina Crăiță), aflată pe pe bicicletă. Desigur, bicicleta este fixă, ceea ce se mișcă (într-o altă scenă) este orașul de hîrtie – apare astfel privirea inversată, subiectivă, din perspectiva personajului principal. Angela e blocată în acest job (e „lipită” de bicicletă), pe cînd orașul pare liber, dar și apăsător. Este explorat jocul în aer liber, cu o pronunțată componentă de mișcare (scenele de agresiune sînt dinamice, au o coregrafie picturală) și sunet (cu rol major în narativitate și în caracterizarea orașului). Gențile specifice livratorilor devin decor mobil și permit crearea unor spații ale unui imaginar urban, uneori cu potențial violent. Finalul este exploziv muzical.”

https://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/teatru-politic-in-aer-liber

Oana Stoica, Dilema Veche

„Dacă eroul lui Chaplin își trăiește alienarea la banda de producție, eroii lui David Schwartz își consumă drama cochetând cu iluzia libertății în infernul traficului bucureștean. Livratorii, căci despre ei este vorba, acei oameni pe care îi vedem pe biciclete având atârnat de umeri un rucsac de formă cubică nefiresc de mare, ca o burtă de popă, trag în piept aerul tare al antreprenoriatului. Curierul lucrează când vrea, nu are șefi, nu are program sau condică, nu este angajat este partener, dar are scor, nu are asigurări medicale, nu are pensie, nu are concediu plătit, nu are sindicat sau alt sprijin. (…) Un spectacol care trebuie văzut neapărat.”

Livratorii sau iluzia antreprenoriatului pe bicicletă

Florian Liviu, Socialistul.ro

„Cum poți duce o zi de lucru intensă în care ai de a face cu zeci de oameni și trebuie să menții un zâmbet fals, în timp ce presiunile financiare și orele lungi te erodează până la disperare? Și cum poți dramatiza acest sentiment, astfel încât spectatorii să nu plece și mai încărcați emoțional decât înainte? Să conștientizeze, dar să mai și râdă, fie că e prin muzică, dans, performativitate, fie că e vorba de comicul de situație sau de hiperbolizarea unor trăsături și situații din cotidian. (…) Schwartz face un nou apel la conștientizare: livratorii nu au un sindicat care să îi reprezinte, nu își pot permite luxul de a contrazice regulamentele interioare ale companiilor pentru care lucrează și au un statut vag precizat din punctul de vedere al Codului Muncii. Iar noi uităm adesea că în spatele produselor pe care le comandăm se află un OM.”

https://revista22.ro/cultura/stagiunea-de-teatru-politic-2021

Raluca Țurcănașu, Revista 22

„Spectacolul regizat de David Schwartz are meritul de a aduce în fața spectatorilor cu mijloacele teatrale o chestiune foarte presantă. E un teatru, așa cum ne-am obișnuit, foarte viu și ancorat în realitate. Ceea ce nu înseamnă că e activism, că e un program politic sau un simplu discurs. (…)

Bazat, ca de obicei, pe o muncă de documentare temeinică realizată în prealabil, spectacolul ne face cunoscută atmosfera de lucru și realitatea destul de dură care stă în spatele frumoaselor articole de propagandă pe care le întâlnim pe Internet.”

https://ro.baricada.org/bucuresti-livrator/

Maria Cernat, Baricada.ro

„Un spectacol cu totul și cu totul original (text, muzică, versuri, mișcare scenică, decoruri) care timp de o oră te poartă în acel univers paralel cu care ne intersectăm zi de zi de nenumărate ori, dar pe care l-am ignorat aproape cu desăvârșire până acum, în interiorul căruia sunt oameni cu probleme, cu trăiri, cu disperări, oameni care au ales să fie proprii lor stăpâni și să muncească doar când și cât vor, fără șefi, dar și fără toate beneficiile unui angajat obișnuit. Merită riscul, sacrificiul? Aceasta este întrebarea pe care o ridică spectacolul lui David Schwartz. Iar răspunsul, prieteni, e vânare de… puncte de excelență.”

București livrator, MASCAradă cu decor!

Radu Preda, B365.ro

„Scenografia Irinei Gâdiuță are capacitatea de transformare de la realismul frust al rafturilor de supermarket și al rucsacurilor de livrator, la spațiul animat al coșmarurilor care o chinuie pe Angela, din care fac parte roboții call-center-urilor, clienții anxioși, claxoanele și noxele orașului. Scenografia se compune flexibil din construcții fragile create din rucsacuri de livrator, tricouri cu mesaje digitale și nelipsitele biciclete care îi poartă pe livratori prin oraș, orașul fiind figurat aici de scena rotundă a amfiteatrului Masca, în care bicicletele se învârt în gol, marcând simbolic când lipsa de motivație, când caracterul epuizant al acestei munci.”

Odă livratorului la Teatrul Masca

Cristina Modreanu, Scena.ro