INVIZIBIL: cântece dintr-un spectacol cenzurat

___________________________________________________________________________________

Premiera: noiembrie 2024, online

Muzică, sound-design și interpretare: Paul-Ovidiu Cosovanu 

Înregistrare: Studio Bedroom Honeymoon

Versuri: David Schwartz

Video: Andra Tarara (în colaborare cu AI)

___________________________________________________________________________________

INVIZIBIL, un spectacol despre corupție și anticorupție în Republica Moldova, scris și regizat de David Schwartz, ar fi trebuit să aibă premiera în martie 2024, la Teatrul Republican Luceafărul din Chișinău. Din motive politice, spectacolul a fost pseudo-amânat, de fapt difuzarea sa la public fiind interzisă de conducerea teatrului, deși montarea ajunsese până în faza repetițiilor generale. În urma unui scandal public, declanșat de denunțarea de către David Schwartz a actului de cenzură, scenariul spectacolului a fost publicat în iunie 2024 în revista Observator Cultural.

Acest soundtrack, înregistrat în noiembrie 2024, la București, include două cântece care au fost repetate pentru spectacol, care ar fi trebuit să fie interpretate de două dintre actrițele din distribuție, angajate la Teatrul Luceafărul. Având în vedere refuzul acestora de a mai participa la proiect, cântecele sunt interpretate de compozitorul, muzicianul și performerul Paul-Ovidiu Cosovanu, autorul muzicii originale a spectacolului cenzurat. Având în vedere că nu există fotografii din spectacol, video-ul care însoțește Cântecul Scopului este realizat de Andra Tarara cu ajutorul unui robot AI, care a fost antrenat să genereze o imagine-metaforă pentru spectacol.

SCENARIUL SPECTACOLULUI

David Schwartz (scenariu), Iulia Popovici (introducere), INVIZIBIL, Observator Cultural, 27.06.2024

„Republica Moldova e o altă țară (mai mică, mai bazată pe familii numeroase, în care toată lumea are mai multe șanse, inevitabil, să fie înrudită, încuscrită, împrietenită cu toată lumea), în mod evident cu alte trăsături de cultură societală decît România. Nu pretind că o înțeleg. Ceea ce, însă, ar trebui să fie de nenegociat este dreptul – obligația, chiar – teatrului de a critica/<ataca> puterea. Indiferent de cine e ea.

Iar atunci cînd o instituție de stat consideră că rolul ei e altul, atunci s-o spună cu gura plină: <Noi nu supărăm șefii>. Și susținători ai libertății artistice, și prieteni cu oricine ar fi la putere, pe reputația și munca altor artiști, nu se prea poate.

(Iulia Popovici)”

https://www.observatorcultural.ro/articol/invizibil/

INTERVIURI

Vitalie Sprînceană, interviu cu David Schwartz, Cenzură și autocenzură în teatrul moldovenesc: Cazul spectacolului „Invizibil” de la Teatrul Luceafărul, Platzforma.md, 19.06.2024

„Dincolo de nemulțumirea mea personală și, pînă la urmă, de lipsa de respect pentru munca, timp de luni de zile, a atîtor artiști și artiste, îngroparea spectacolului mi se pare incredibilă și din punctul de vedere al cheltuielilor arbitrare și nesăbuite ale banului public. Pînă la urmă, sunt bani investiți de statul moldovenesc (producție, onorarii, cazări, transport, materiale promoționale etc.) într-un spectacol pe care, cel mai probabil, publicul din Moldova nu îl va vedea niciodată.”

„Cred că ceea ce s-a petrecut și se petrece cu spectacolul Invizibil (ce profeție autoîmplinită) e un act evident (deși operat foarte neclar și pe ascuns) de cenzură, posibil și cu o doză relativă de autocenzură. Și din această cauză cred că nu e în avantajul nimănui să rămînă mușamalizat și nedezbătut. Cred că singurul fel în care tipul ăsta de practici pot să devină mai rare este dacă vorbim despre ele. Și îmi permit să cred că, în primul rînd pentru spațiul cultural moldovenesc, e important ca lucrurile de acest fel să nu fie trecute sub tăcere, în speranța că, măcar din frica de scandal public, se vor întîmpla mai rar.”

https://platzforma.md/arhive/394108

Teodora Minea în dialog cu David Schwartz, Revista Steaua, nr. 8/August 2024/Anul LXXV

„Cred că au deranjat fundamental două lucruri. În primul rând, orice critică, cât de mică sau de voalată, la practici sau inițiative ale conducerii politice actuale a Moldovei a fost percepută (de scenografă, de consiliera prezidențială, până la urmă de conducerea teatrului și de câțiva dintre actori) drept un atac inacceptabil la această conducere. În al doilea rând, dar aici e mai mult un sentiment sau o senzație, cred că a deranjat tocmai perspectiva mea pluri-fațetată. Pare că o parte dintre actori și actrițe, conducerea teatrului, poate și conducerea politică, nu erau pregătiți pentru un discurs care să prezinte puncte de vedere contradictorii, care să chestioneze și logica anticorupției sau să denunțe unilateralismul și simplificările.”

https://revisteaua.ro/wp-content/uploads/Steaua-nr-8-din-2024-1.pdf