___________________________________________________________________________________
Premiera: octombrie 2015, Centrul de Teatru Educațional Replika, București
Echipa: Mădălina Brândușe, Paul Dunca, Adela Iacoban, Mihaela Michailov, Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Cătălin Rulea, David Schwartz, Ionuț Sociu, Andrei Șerban, Marius Bogdan Tudor
Spectacol produs în cadrul programului Platforma de Teatru Politic 2015, cofinanțat prin fondurile EEA.
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Ce-am fi dac-am ști a fost un proiect teatral politic de documentare și ficționalizare a istoriei mișcărilor muncitorești de rezistență din România, din 1918 până în 2000.
A fost construit ca o feerie politică în care dimensiunea utopică a istoriei și cea profund realistă se întrepătrundeau, într-un demers de cercetare performativă a acțiunilor contestatare de revoltă împotriva nerespectării unor drepturi fundamentale, împotriva delegitimării unor clase sociale care, prin acțiunile lor radicale, au marcat secolul XX.
Ce-am fi dac-am ști a analizat teatral istorii de grup și istorii individuale, evenimente de protest și rezistență din anii ‘20, ’30-’40, ’70-’80 și ’90. Și-a propus să construiască o istorie de coliziune cu istoria oficială, subjugată de clișeele ideologiei dominante, și, totodată, o istorie de protest împotriva felului în care clasele sociale oprimate au fost percepute și reprezentate în discursul public din România. Ce-am fi dac-am ști s-a definit ca o istorie a protestelor vulnerabililor care-și iau revanșa politic prin reprezentarea poveștilor lor.
Spectacolul s-a jucat, în 2015-2017, în București, la Centrul Replika și la MACAZ Teatru-Coop; în turneu la Iași (Teatrul Național), Târgoviște (Teatrul Tony Bulandra) și Timișoara (Teatrul Național). A fost invitat la festivalul Butterfly Effect Galați (2016). Fragmente din textul spectacolului au fost publicate în Revista Vatra, nr. 6/2016, pp. 82-89 (https://revistavatra.org/2016/10/03/ce-am-fi-dac-am-sti-extrase-din-textul-de-spectacol/). Textul spectacolului a fost publicat în volumul Teatrul Politic 2009-2017 (ed. Mihaela Michailov și David Schwartz, Editura TACT, Cluj, 2017).
___________________________________________________________________________________
CRONICI
Veronica Lazăr, Direct politic. Note despre spectacolul „Ce-am fi dac-am ști”, Criticatac, 23.10.2015
„(…) tocmai ca refuz al unei logici a istoriei scrise de învingători – fie ei anticomuniștii postrevoluționari ori determiniști dogmatici marxiști sau nemarxiști –, care are ca deviză și consecință fatalitatea și resemnarea, iar ca procedeu o falsificare retroactivă prin omisiune, istoria alternativă scrisă și jucată de echipa lui Schwartz și Michailov e gândită ca o referire permanentă la un condițional-optativ prezent. Cunoașterea istoriei e o condiție și un potențial pentru acțiune.”
https://www.criticatac.ro/direct-politic-note-despre-spectacolul-ce-fi-dac-ti
Oana Stoica, Reversul utopiei, Dilema Veche, nr. 611, 29.10-4.11.2015
„[Spectacolul] urmăreşte cîteva episoade din istoria mişcărilor muncitoreşti, începînd cu 1918 şi terminînd după căderea regimului comunist, în 2000, care se pot rezuma în două direcţii: luptă sindicală şi proteste individuale. (…) Construieşte un tipar al protestelor înăbuşite, reliefînd agresivitatea anchetatorilor şi politizarea justiţiei, şi conturînd imaginea eroizată a unor luptători împotriva unor sisteme abuzive. (…) Perspectiva spectacolului este a arimanilor, deci a utopiştilor. Şi asta dă cheia spectacolului.”
https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/arte-performative/reversul-utopiei-592214.html
___________________________________________________________________________________
INTERVIU
Valentina Iancu, Ce-am fi dac-am şti, interviu cu David Schwartz, Revista Arta, 24.11.2015
“Cum a fost împărţită munca la Ce-am fi dac-am şti? Într-un proces de lucru colectiv există coordonatori?
Inițial munca de cercetare a fost împărțită egal. Am ales împreună mai multe teme, am hotărât împreună subiectele pe care vom continua cercetarea şi ce vom prezenta în spectacol. Cercetarea a presupus şi muncă de arhivă, presă şi documente ale organelor represive, precum şi literatură, memorialistică și interviuri personale. (…) Procesul de documentare a fost coordonat de Marius Bogdan Tudor şi de Ionuţ Sociu. (…) Și scrierea textului a fost un proces colectiv, în care fiecare a contribuit cu propuneri de scene, propuneri de direcție, dar și cu sugestii de editare, de completare la textele scrise de ceilalți.”
“Care e relaţia cu documentul de arhivă?
Spectacolul e bazat 100% pe materiale preexistente, colate, editate, reinterpretate. E vorba de materiale de arhivă, de documente ale Siguranţei, sau ale Securităţii, de transcrieri de la procese, de diverse relatări din presă, inclusiv culegeri de texte de acum 80-90 de ani. Sigur că punerea în scenă e un proces de ficţionalizare a acestor materiale.”