ROSENKABARETT
2009
Echipa: Iudith Ardeleanu, Marius Armașu, Mihaela Bîrlegi, Anuța Brill, Ioseph Cotnăreanu, Margareta Eschenazy, Mathilda Iaroslavitz, Marius Rădulescu, Lippa Barotti Segal, Marcu Solomon, Pompiliu Sterian, Dorotea Weissbuch, Vlad Arghir, Carmen Coțofană, Paul Dunca, Irina Gâdiuță, Alice Monica Marinescu, Lucia Mărneanu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz, Maria Sgârcitu
O producție Vârsta4 & Asociația ADO
Parteneri: Căminul „Amalia și șef rabin dr. Moses Rosen”, FCER – DASM, Centrul Național al Dansului, Centrul de Teatru Educațional Replika, Teatrul Evreiesc de Stat.
„RosenKabarett” pornește de la cele mai pregnante amintiri ale performerilor vârstnici – de la experiențele personale, comunitare sau politice care le-au marcat existența. O bunică pe care nu ai cunoscut-o niciodată; un tată arestat de peste 50 de ori; o slujbă ținută de bunicul tău la sinagogă; ultima scrisoare trimisă de bunica ta din ghetou; ziua în care ai câștigat o mașină; ziua când ai sărit de la balcon; ziua în care ai devenit invalid; boala care nu te lasă să mergi nici la școală, nici la serviciu; o iubire de-o viață; o viață fără iubire. „RosenKabarett” investighează raportarea vârstnicilor la trecut, la familie și la identitate, la dragoste și la boală, la memorie și la uitare. Totul într-un cabaret-colaj de mărturii, documente, cântece și dans.
În august 2009, un grup interdisciplinar de artiste_i a venit în vizită la „Moses Rosen” – căminul pentru persoane vârstnice al comunității evreiești, cu intenția de a-i cunoaște pe rezidenți și de a le propune să vizioneze un spectacol de teatru. Zece ani mai târziu, artiștii și rezidenții formează un colectiv închegat – au participat împreună la activități artistice dintre cele mai diverse (ateliere de story-telling, teatru, dans, film, fotografie, colaj, desen etc.), au pus bazele programului de artă comunitară Vârsta4 și au realizat nouă spectacole de teatru și dans.
Spectacol realizat în proiectul „Vârsta4: primul deceniu – dansăm comunitar de 10 ani”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Spectacolul a avut premiera la Centrul de Teatru Educațional Replika pe 1 septembrie 2019 și s-a jucat pe parcursul anului 2019 la Căminul Moses Rosen, la Centrul Național al Dansului și la Teatrul Evreiesc de Stat.
„Spectacolele de la Căminul „Moses Rosen” sunt dincolo de artă, teatru, terapie sau istorie: sunt experienţe unice în care o generaţie predă altor generaţii ştafeta umanităţii. Imaginea finală din RosenKabarett, cu cei doi Marius drept chitarişti ai lui Jimi Hendrix, cântând Machine Gun, mă lasă fără lacrimi.”
https://www.scena9.ro/article/v%C3%A2rsta4-schwartz-moses-rosen
Oana Stoica, Scena9
Înregistrarea video integrală a spectacolului:
NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT
2013
Spectacolul Nu ne-am născut în locul potrivit se bazează pe textul documentar scris de Alice Monica Marinescu și David Schwartz, folosind metoda verbatim, în 2011, text care a avut premiera internațională la Baadisches Staatstheater din Karlsruhe în iulie 2013, în regia lui Manuel Braun. Textul împletește poveștile de viață a cinci persoane care au trăit experiența refugiului cu fragmente din Ghidul de Obținere a Cetățeniei Române pentru Cetățeni Străini.
Spectacolul creează contextul pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migrației și refugiului, și ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul își propune să problematizeze și să discute în sfera publică aspecte de importanță fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători și de a-și schimba domiciliul ca drepturi fundamentale ale tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca țap ispășitor pentru problemele sociale și economice.
Toate reprezentațiile au fost supratitrate în limbile engleză și arabă.
Spectacolul face parte din proiectul Migration Stories, care a inclus și un turneu în Timișoara și Șomcuta Mare, orașe în care se află Centre de Cazare pentru Solicitanți de Azil.
Text și regie: Alice Monica Marinescu și David Schwartz
Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenografia: Adrian Cristea
Muzica: Cătălin Rulea
Facilitare documentare: Simina Guga
Mulțumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo
Parteneri: ADO SAH-ROM, Casa de Cultură a Studenților Timișoara (Teatrul Thespis), Casa de Cultură Șomcuta Mare
Proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Premiera: 12 octocmbrie 2013, Anexa Muzeul Național de Artă Contemporană (Spațiul Platforma)
Spectacolul s-a jucat între 2013 și 2019 la București în cadrul Stagiunii de Teatru Politic (Spațiul Platforma 2013, Palatul Național al Copiilor 2014, Centrul de Teatru Educațional Replika 2015, MACAZ Teatru Coop 2016-2019) și în cadrul unui eveniment organizat de Forumul Cultural Austriac (la Centrul Național al Dansului, 2014).
Spectacolul a fost invitat la festivalul Temps d’Images Cluj (2014), la festivalul Butterfly Effect Galați (2014) și la Teatru Spălătorie Chișinău (Republica Moldova, 2016).
Spectacolul s-a jucat în turneu la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara și la Casa de Cultură din Șomcuta Mare.
MOSES STORIES
2010
Echipa: Iudith Ardeleanu, Marius Armașu, Medi Dinu, Margareta Eschenazy, Tina Grimberg, Bertha Liebovich, Virginia Mihăescu, Sorin Steinberg, Pompiliu Sterian, Eva Szemler Lendvay, Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, David Schwartz, Sever Bârzan, Diana Dulgheru, Katia Pascariu
„Moses Stories” este o arhivă performativă de poveşti personale ale rezidenţilor Căminului „Moses Rosen”. Timp de trei luni, echipa a dezvoltat teme şi subiecte care pornesc de la experienţa de viaţă a fiecărui rezident. Povestirea – ca metodă creativ-activă de intermediere a unei comunităţi – este explorată prin diverse medii: scris, înregistrare audio, desen, colaj.
Poveştile sunt gândite în funcţie de câteva coordonate: datele biografice ale povestitorului în momentul în care îşi începe povestea, contextul social şi politic în care este plasată povestea, importanţa personală şi comunitară a poveştii.
„Moses Stories” face parte din programul Vârsta4, desfăşurat împreună cu rezidenţii căminului de persoane vârstnice „Moses Rosen”. Obiectivul major al programului este schimbarea percepţiei asupra bătrâneţii în context local.
Spectacolul „Moses Stories” a avut premiera la căminul „Moses Rosen” în noiembrie 2010, ca eveniment invitat în cadrul Festivalului Național de Teatru. Spectacolul s-a jucat în 2010 și 2011, la cămin, la Teatrul Evreiesc de Stat și la sediul D.AS.M. – Direcția de Ajutor Social și Medical a Federației Comunităților Evreiești din România.
„Am scris la primul spectacol, Moses Stories, când rezidenţii şi-au descris amintirile considerate cele mai preţioase, că acest proiect a dat un sens, un conţinut vieţii celor care până nu de mult au crezut că viaţa lor s-a terminat. Tinerii entuziaşti care s-au apropiat cu multă dragoste de ei, care au intrat în familia lor, le-au demonstrat inversul. Indiferent de vârstă, ai ce să oferi urmaşilor tăi, generaţiilor care vin după tine. Doar că trebuie ca cineva să scoată la lumină aceste valori. Iar la căminul Rosen, ele au ajuns într-adevăr la lumină şi dau un sens vieţii celor care au crezut că nu mai au ce să ofere societăţii.”
La căminul „Amalia şi dr. Moses Rosen” din București reînvie tinereţeaEva Galambos, Acum.tv
„În Moses Stories şi Vîrsta obiectelor, grupul tangaProject – Mihaela Michailov, Katia Pascariu, Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, David Schwartz – a ales un format explicit de teatru-document. Rezidenţii Căminului de bătrîni „Moses Rosen“ şi-au scris poveştile personale în urma unui atelier de dramaturgie. Textele au fost citite de autori, aşezaţi pe scaune, fără vreun artificiu dramatic. Lipsa de teatralitate a permis însă explozia emoţională în varianta cea mai sinceră. Poveştile unor oameni care au traversat anii de cumpănă ai istoriei recente – Al Doilea Război Mondial, comunismul şi democraţia originală – se constituie într-o confesiune cutremurătoare. Unii se vindecă vorbind, alţii – ascultînd. Dincolo de emoţie, se recuperează astfel istoria vie, povestită direct de martori.”
https://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/teatrul-comunitatii
Oana Stoica, Dilema Veche
