___________________________________________________________________________________
Premiera: octombrie 2016, MACAZ Teatru-Coop, București
Colectiv: Iudith Ardeleanu, Marius Armașu, Mihaela Bîrlegi, Ioseph Cotnăreanu, Mișa Dumitriu, Paul Dunca, Margareta Eschenazy, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Jak Neumann, Katia Pascariu, Marius Rădulescu, David Schwartz, Lippa Baroti Segall, Pompiliu Sterian, Dorotea Weissbuch
Spectacol produs de Asociația ADO și Vârsta4, cofinanțat de AFCN.
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Spectacolul a investigat, din perspectiva subiectivă a rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”, felul în care s-au transformat și au evoluat procesele de locuire urbană în context local, de la diferențele de statut social din perioada interbelică, trecând prin evacuările și românizările din timpul războiului, locuitul forțat, la comun, din anii 1950, cumpărarea apartamentelor proprietate personală, în anii 1970, până la evacuările forțate din perioada socialistă și post-socialistă. Spectacolul, scris și performat de rezidenți ai căminului Rosen, și-a propus o recuperare activ-afectivă și critic-politică a istoriei sociale a locuirii, precum și o reflecție asupra limitelor, proximităților și posibilităților pe care le instituie diverse forme de locuință.
Spectacolul a făcut parte din programul de artă comunitară Vârsta4, desfăşurat împreună cu rezidenţii căminului de persoane vârstnice „Moses Rosen” între 2009 și 2020. Spectacolul s-a jucat, în 2016-2018, la Căminul „Moses Rosen”, la Centrul Național al Dansului, la MACAZ Teatru-Coop și la Teatrul Evreiesc de Stat (în cadrul programului Ticun Olam).
___________________________________________________________________________________
CRONICI
Oana Stoica, „Acasă“ nu este un cuvînt, Dilema Veche, nr. 657, 22-28.09.2016
„Actanţii, rezidenţi într-o instituţie de îngrijire, au o situaţie specială a locuirii, sînt găzduiţi într-un loc care le aparţine şi nu le aparţine, sînt proprietari şi chiriaşi în acelaşi timp, sînt acasă fără să fie acasă. E o situaţie de între care îşi pune amprenta pe viziunea lor asupra locuirii şi, mai mult, pe cea asupra vieţii.”
„Domiciliu instabil este un spectacol cu structură brechtiană şi conţinut de artă naivă (în sensul curentului artistic generat de creatori care nu au studii, dar care au fost receptori şi restituitori ai realităţii). Dar mai mult decît atît, este spectacolul admirabil al unor oameni locuiţi de istorie.”
Cătălina Miciu, Trei întâlniri nescrise, Scena9, 17 mai 2017
“Domiciliu instabil. O istorie subiectivă a locuirii dezbate total subiectiv – ceea ce îl face un experiment delicat pe inima spectatorului – felul în care s-au transformat și-au evoluat procesele de locuire urbană. Actorii și personajele sunt chiar rezidenții de la Moses Rosen, care își povestesc propriile experiențe de locuire din diferite perioade prin care-au trecut: interbelic, socialism, capitalismul anilor ’90 și prezentul din camera de azil.”
https://www.scena9.ro/article/trei-intalniri-nescrise
Ionuț Dulămiță, Un scop de bază al teatrului este propaganda, 17.05.2017
„Munca cu actorii i-a făcut pe bătrâni să se simtă valorizați. A fost o chestie win-win. De când joacă în spectacole, domnul Pompilu Sterian – care-a împlinit 98 de ani chiar luna asta – a dat interviu chiar și pentru BBC Londra. El ține și blogul centrului, unde scria acum doi ani: <Atenție! spectacolele sunt scrise și interpretate de rezidenții Căminului. Cu alte cuvinte, am devenit dramaturgi și actori. Inițial am vrut să pun ghilimele, dar m-am razgândit. M-au determinat în acest sens aplauzele spectatorilor și faptul că despre noi s-au scris ample articole în presă, s-au făcut emisiuni de radio și televiziune. Înseamnă că aceste spectacole au totuși o oarecare valoare pe plan cultural și mai ales social>.
https://www.scena9.ro/article/un-scop-de-baza-al-teatrului-ramane-propaganda
Ionuț Dulămiță, Scena9 recomandă: săptămâna 5 – 11 martie, Scena 9, 05.03.2018
„Un spectacol pe care am avut ocazia să-l văd mai întâi la repetiţii, într-o sală presărată cu ghirlande şi miros de prăjitură a căminului Moses Rosen din Bucureşti. Şi pe care îl joacă, fără să bănuieşti că nu sunt actori profesionişti (deşi au ajuns demult să fie), o parte dintre rezidenţii şi rezidentele căminului – ne împărtăşesc monologuri emoţionante, cântă, interpretează scene și momente coregrafice. Totul gravitează în jurul experienţelor lor de locuire din interbelic până-n camera de la Cămin.”
https://www.scena9.ro/article/scena9-recomanda-saptamana-5—11-martie