Oameni ȘI ARME

___________________________________________________________________________________

Cum se fabrică o armă? Care sunt condițiile de muncă, avantajele și pericolele muncii într-o fabrică  de arme? Cât de bine se trăia din producția de arme înainte de 1989 și cum se trăiește astăzi? În ce fel integrează persoanele care fabrică armament contradicțiile inerente acestui proces, în  proximitatea războiului și în plină criză economică? La Cugir, oraș de 20 de mii de locuitori din Transilvania, funcționează încă din 1928 cea mai mare  fabrică de armament din România. Cel mai important angajator din oraș, fabrică deținută de stat,  care în perioada socialistă a exportat mitraliere Kalașnikov în spațiul est-european și în țările  nealiniate, iar în prezent produce armament pentru parteneri occidentali. În ultimii ani, au avut loc  la Cugir mai multe accidente de muncă, unele mortale, și un protest susținut împotriva salariilor  mici, condițiilor grele de lucru și tehnologiei învechite. Pe parcursul anului 2023, echipa proiectului a cercetat istoria recentă a fabricii, prin interviuri,  discuții informale și ateliere cu muncitoare și muncitori, atât activi cât și pensionați. Poveștile și experiențele descoperite sunt ficționalizate într-un spectacol de brigadă artistică, ce combină  trecutul și prezentul, documente și speculații, date obiective și opinii subiective, amintiri personale, cântece, poezie și momente coregrafice.  

Spectacolul se joacă, începând din 2023, în Cluj la REACTOR și la Facultatea de Teatru și Televiziune – UBB; și în turneu la București (Centrul de Teatru Educațional Replika), Cugir (Centrul Cultural), Alba-Iulia, Baia de Arieș, Sebeș și Zalău. A fost invitat la Festivalul de Teatru Tânăr de la Sibiu (2023).

___________________________________________________________________________________

CRONICI

Aura Poenar, Oameni și arme: de la Harun Farocki la David Schwartz sau despre funcția socială a teatrului, Revista Scena.ro, 23 aprilie 2024 

„Dialogul cu arhiva, nu doar istoric documentară și culturală, dar și a industriei de divertisment, a creat în această piesă un spațiu de posibilități unde narațiunile colective au devenit un prilej de reflecție asupra realității. Momentele de brigadă artistică au îmbinat referințe performative și picturale prin articulări cu formele teatrului, dar și cu formule clișeizate ale culturii populare sau mediatice, forme literare sau tableaux vivants în care cei cinci actori încremenesc în posturi care evocă dansul (La danse) lui Matisse sau arta realismului socialist, amintindu-ne că istoria teatrului nu este doar o memorie a trecutului, ci și un rezervor al noului, o memorie mereu activă a practicilor și a formelor în relație cu experiențele trăite.”

https://revistascena.ro/arte/oameni-si-arme-de-la-harun-farocki-la-david-schwartz-sau-despre-functia-sociala-a-teatrului

Ioan Stoleru, Oameni și arme: viața și moartea fabricii de arme din Cugir și istoria celor care-au muncit acolo, scena9.ro, 7 februarie 2024

„În momentul în care Nina pronunță cuvântul „pulbere”, celelalte patru personaje se schimbă la față și o îndeamnă să tacă. Apoi, actorii sparg al patrulea perete pentru a stabili o convenție cu publicul: ce cuvânt să folosim de aici mai departe pentru a face referire la arme și muniție? <Portocale>, decide publicul.”

https://www.scena9.ro/article/oameni-si-arme-fabrica-arme-cugir

Roxana Țentea, Pâine vie, pâine moartă, Revista Steaua, nr.2/2024

„Spectacolul realizează o radiografie în timp a industriei, a orașului industrial, a patrimoniului industrial și chiar a clasei sociale care a clădit, muncit și pierdut sau este în pericol de a pierde fabrica și locul de muncă. Povestea fabricii și a muncitorilor săi se coase de-a lungul experiențelor unor generații întregi care pleacă din mediul rural, deveniți proletari și muncitori ai întreprinderii. ”

https://revisteaua.ro/paine-vie-paine-moarta/

Iulia Popovici, Arme, oameni, supraviețurie, Observator Cultural, 22 decembrie 2023

„O altă convenție e cea care condiționează durata spectacolului de cea a coacerii (în timp real a) unei pîini – în forma reciclată a unei mitraliere, conducînd în mod declarat mesajul către un pacifism asumat și marcînd condiția simplă, pînă la urmă, a angajaților fabricii de armament: muncitori ale căror mîini pot produce, în același timp, instrumente ale morții ori hrană vitală.”

https://www.observatorcultural.ro/articol/arme-oameni-supravietuire/

Cristina Samdea, Un spectacol document – Oameni și arme, Liternet.ro, decembrie 2023

„Am rememorat cu multă emoție anumite aspecte din viața oamenilor din Cugir, din viața traiului lor. Și tinerii actori au reușit să se transpună, rând pe rând, în oamenii societății de ieri și de azi ai micului oraș, ca simbol al unei societăți, prin cântec, prin dans, prin interpretare (m-a bucurat că s-a încercat, reușit într-o oarecare măsură, reproducerea modului cum se vorbește acolo; e o vorbire ardelenească aparte, accentul cade mai dur în cuvinte, limba preluând din asperitatea oamenilor).”

https://agenda.liternet.ro/articol/28299/Cristina-Smadea/Un-spectacol-document-Oameni-si-arme.html

Andra Marinescu, Oameni și arme, despre cea mai mare fabrică de armament din România: „Oamenii din Cugir nu voiau să discute despre acest subiect!”, Relatare de la Q&A, Sibiul Azi, 11 noiembrie 2023

„<Eu sunt tot din Cugir. Am stat scurt timp, dar și bunicii mei au lucrat în fabrică și mi-ați readus multe amintiri. Și de la Revoluție auzisem. Chiar locul în care stăteam e lângă fosta miliție. Eram curioasă despre procesul acesta de documentare, cum ați reacționat cu oamenii, cum au răspuns la aceste lucruri și dacă ați jucat acest spectacol la Cugir>, a spus o doamnă din public.”

https://sibiulazi.ro/2023/11/10/video-oameni-si-arme-despre-cea-mai-mare-fabrica-de-armament-din-romania-oamenii-din-cugir-nu-voiau-sa-discute-despre-acest-subiect/

Klaus Philippi, Europas längster Zug für knallige Sarmale, Allgemeine Deutsche Zeitung Online, 29 noiembrie 2023

https://adz.ro/artikel/artikel/europas-laengster-zug-fuer-knallige-sarmale