___________________________________________________________________________________
Premiera: mai 2018, MACAZ Teatru-Coop, București
Text: Mihaela Michailov
Cu: Mădălina Brândușe, Alice Monica Marinescu, Veronica Lazăr, Mihai Burcea
Scenografia: Alex Horghidan și Mișa Dumitriu
Regia: David Schwartz
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Anul 2018 marchează aniversarea a 100 de ani de la așa-numita „Mare Unire”. În cadrul mai multor episoade, cu participarea unui istoric (Mihai Burcea) și a unei teoreticiene (Veronica Lazăr), ne propunem să cercetăm și să aducem în discuție perspective alternative la istoria oficială și să provocăm o dezbatere despre contextul, urmările și semnificațiile evenimentelor din 1918. Cel de-al doilea episod se concentrează pe schimbările sociale și politice intervenite în urma Primului Război Mondial și pe impactul acestor evenimente istorice asupra femeilor, din diferite clase sociale. Printre altele, sunt juxtapuse mărturiile militantei socialiste Ecaterina Arbore cu notele de jurnal ale Reginei Maria.
Spectacolul s-a jucat în 2018-2019, în București, la MACAZ Teatru-Coop și în turneu, la Bârlad, Chișinău, Iași, Szeged, Timișoara și Zalău. Spectacolul a fost invitat la festivalul VERSUS (Râmnicu Vâlcea 2019). Textul N-a fost războiul nostru a fost publicat în volumul Antologie de teatru feminist intersecțional (ed. Mihaela Michailov, Editura pentru literatură și feminism, 2020).
___________________________________________________________________________________
CRONICI
Dana Țabrea, Marea Unire n-a existat, DYNTABU, 26.09.2018
„Episodul 2 este dominat de impersonarea militantei socialiste Ecaterina Arbore de către Alice Monica Marinescu, respectiv de impersonarea Reginei Maria de către Mădălina Brândușe într-un duel scenic, deși cele două personalități nu au intrat în contact în realitate, cu sublinierea prăpastiei dintre aristocrație și țărănime, dintre bogați și săraci la care se reduce lupta de clasă chiar și astăzi în România, iar opoziția dintre nobilime înstărită și oameni simpli se păstrează în cele patru jocuri de rol din finalul spectacolului (modalități diferite de inițiere soră-soră, frate-soră în case aparținând țărănimii, respectiv boierimii).”
https://dyntabu.blogspot.com/2018/11/marea-unire-n-existat.html
Oana Stoica, „Micile“ istorii ale Marii Uniri, Dilema Veche, nr. 744, 24-30.05.2018
“În al doilea episod, N-a fost războiul nostru, există două discursuri paralele, parţial diferite ca implicare şi poziţionare a personajelor faţă de subiect: ororile războiului şi efectele lui asupra soldaţilor, a masei populare, sînt prezentate din perspectiva Reginei Maria şi a unei militante socialiste, doctoriţa Ecaterina Arbore.”
Maria Cernat, Războiul din perspectiva femeilor – recuperarea teatrală a vocilor marginale, Baricada, 16.04.2018
„Cum ne-am obișnuit deja, la Macaz vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Opțiunea regizorală pentru a putea contura un tablou sociologic al populației românești la 1918 a fost împărțirea de cartonașe cu ajutorul cărora publicul a fost împărțit conform datelor statistice disponibile la acea vreme. Cei 66 de spectatori au primit două tipuri de cartonașe: unele care să indice mediul de proveniență – urban sau rural – și unele care să indice studiile absolvite. Cred că ideea este foarte inspirată prin forța de sugestie. Din cei 66 de spectatori am fost, alături de cele două actrițe care aveau certificat de absolvire, singura femeie care – întâmplător sau nu – avea certificatul care să ateste absolvirea unei școli. Atât de grea era situația: raportat la populația României numărul femeilor alfabetizate era infim.”
https://ro.baricada.org/razboi-femei-teatru/
Oana Stoica, 2017-2018 în teatru: Spectacole care dezbat pe scenă ce ia foc în stradă, Scena 9, 18 iulie 2018
“Cele trei episoade, Altă istorie nu se putea scrie!, N-a fost războiul nostru şi Răzvrătiţii, includ dezbateri cu teoreticiana Veronica Lazăr şi istoricul Mihai Burcea. Chiar dacă au tuşe subiective şi demonstrative, spectacolele reprezintă viziuni proaspete în peisajul uniformizant de tip Cântarea României, care umple ţara sub pretextul Centenarului, şi propun o demitologizare a istoriei.”
Mihaela Michailov, Spațiile feminismului intersecțional (prefață), Antologie de teatru feminist intersecțional, Editura pentru Literatură Feministă, 2019
„N-a fost războiul nostru reprezintă, în primul rând, o citire situată a istoriei, în care nu mai regăsim, ca în discursurile mainstream, o <inspirație feministă> în figura Reginei Maria – ci dimpotrivă. Juxtapunerea celor două texte, însemnările reginei și notele din teren, din spitalele cu bolnavi de holeră, ale Ecaterinei Arbore, luminează dintr-odată poziționarea celor două personalități istorice. Clarifică dintr-odată în virtutea căror interese acționa fiecare și face mai ușoară raportarea noastră la ele, din propria noastră poziție. În al doilea rând, N-a fost războiul nostru reprezintă un demers intersecțional performativ, în care urmărim felul în care se schimbă relațiile dintre personajele unei povești în funcție de apartenențele lor de gen și de clasă. Prin înscenarea acelorași situații, cu variabilele gen și clasă schimbate, aceste protagonistele evoluează în medii diferite, generând o serie de întrebări. Cum influențează ele lucrurile? În favoarea cui? Se mai poate susține ideea că destinele lor nu sunt determinante de factori politici și economici?
https://literaturasifeminism.wordpress.com/wp-content/uploads/2020/10/antologie-teatru-final.pdf
Laura Sandu, POSTFAȚĂ, Antologie de teatru feminist intersecțional, Editura pentru Literatură Feministă, 2019
„Volumul de față poate constitui însă un reper pentru modalitățile diverse în care se poate scrie teatru dintr-un punct de vedere asumat feminist intersecțional și pentru modalitățile diverse în care se pot pune în scenă situații, afecte și personaje care să mobilizeze și să exprime subiectivitățile marginale, care au, așa cum știm, potențialul revoluționar cel mai puternic.”
https://literaturasifeminism.wordpress.com/wp-content/uploads/2020/10/antologie-teatru-final.pdf