{"id":427,"date":"2013-04-04T17:20:47","date_gmt":"2013-04-04T17:20:47","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=427"},"modified":"2013-04-04T17:20:47","modified_gmt":"2013-04-04T17:20:47","slug":"anti-publicitate-miscarile-militante-franceze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2013\/04\/04\/anti-publicitate-miscarile-militante-franceze\/","title":{"rendered":"Anti-publicitate – mi\u0219c\u0103rile militante franceze"},"content":{"rendered":"

de Sanda Veber<\/strong><\/p>\n

„Ceea ce caracterizeaz\u0103 societatea de consum este „universalitatea faptului divers” \u00een comunicarea de mas\u0103. Toata informa\u021bia politic\u0103, istoric\u0103, cultural\u0103 este primit\u0103 sub aceea\u0219i form\u0103, pe de o parte anodin\u0103 \u0219i miraculoas\u0103, a faptului divers. Ea este \u00een \u00eentregime „actualizat\u0103” adic\u0103 dramatizat\u0103 \u00eentr-un mod spectacular \u0219i \u00een \u00eentregime „inactualizat\u0103” adic\u0103 distan\u021bat\u0103 prin mediul de comunicare \u0219i redus\u0103 la semne. Faptul divers nu este, deci, o categorie printre altele ci CATEGORIA prin excelen\u021b\u0103 a g\u00e2ndirii noastre magice, a mitologiei.” ( Jean Baudrillard, Societatea de consum,<\/i><\/strong> pg. 31, colec\u021bia Follio Essais, 2010, editura Denoel)<\/p>\n

„Cum societatea Evului Mediu se echilibreaz\u0103 dup\u0103 Dumnezeu \u0219i Diavol, astfel, societatea noastr\u0103 se echilibreaz\u0103 \u00een func\u021bie de consum \u0219i de denun\u021barea lui”<\/p>\n

( Jean Baudrillard, Societatea de consum<\/strong>, colec\u021bia Follio Essais, 2010, editura Denoel)<\/p>\n

Ce se ascunde \u00een spatele visului de job creativ, un salariu bun, hipstereal\u0103 \u0219i boemie?<\/p>\n

Nu \u0219tiu pe unde se mai situeaza publicitatea \u00een visele de carier\u0103 ale tinerilor rom\u00e2ni, dar \u00een Fran\u021ba, nu e v\u0103zut\u0103 \u00eentotdeauna cu ochi buni.<\/p>\n

Chiar dac\u0103 \u0219colile de grafism \u0219i formare \u00een meseria de publicitar sunt destul de multe, ca \u0219i agen\u021biile celebre multipremiate, s-a dezvoltat \u00een paralel \u0219i o mi\u0219care de contestare, care a \u00eenceput prin anii ’80 cu un singur om, Yvan Gradis, scriitor, pictor \u0219i corector de jurnal.<\/p>\n

„Am avut o revela\u021bie, mi-aduc aminte exact ziua, 11 octombrie, 1981. A \u00eenceput printr-un militantism solitar timp de 6 ani \u0219i jum\u0103tate, dup\u0103 care am \u00eent\u00e2lnit trei persoane care aveau acelea\u0219i idei ca \u0219i mine, cu care am \u00eenceput s\u0103 activez \u00eentr-o mic\u0103 asocia\u021bie care se ocupa doar de publicitatea de la televizor. \u00cen 1989 am vrut s\u0103 m\u0103 interesez \u0219i de alte aspecte ale publicit\u0103\u021bii. Prietenii mei au refuzat s\u0103 mi se alature \u0219i mi-au sugerat sa creez ceva eu singur, asa ca am creat Publiphob<\/b>.”<\/p>\n

De peste 20 de ani, Yvan Gradis scrie \u0219i public\u0103 lunar, sau aproape lunar, Publiphob<\/b> \u2013 publica\u021bie care combate, critic\u0103, amendeaz\u0103 derivele publicit\u0103\u021bii, ideologia sa, prezen\u021ba sa din ce \u00een ce mai sufocant\u0103 \u00een via\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n

\u00cen timp, Yvan s-a \u00eenconjurat de oameni care i-au \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it ideile \u0219i a dezvoltat o mi\u0219care care ast\u0103zi se ramnific\u0103 \u00een multe asocia\u021bii \u0219i colective \u0219i inspir\u0103 un num\u0103r ne\u0219tiut de clandestini care lupt\u0103 pe diferite direc\u021bii \u0219i cu diferite mijloace contra manipul\u0103rii \u0219i modeliz\u0103rii societ\u0103\u021bii dup\u0103 un singur cuv\u00e2nt de ordine: consumul.<\/p>\n

„\u00centr-o singur\u0103 mi\u0219care, \u00eenceput\u0103 \u0219i ea prin anii ’90 \u0219i de care am aflat mult mai t\u00e2rziu, nu am avut nici o implicare, dar \u0219i cu ea colabor\u0103m ast\u0103zi \u0219i suntem prieteni: „Paysages de France”, o asocia\u021bie care lupt\u0103 pe cale juridic\u0103 \u00eempotriva panourilor publicitare instalate ilegal at\u00e2t \u00een ora\u0219e c\u00e2t \u0219i \u00een mediul rural.<\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a><\/p>\n

Ideea de lupt\u0103 anti-publicitate nu e nou\u0103 \u00een Fran\u021ba, un alt curent \u00eenceput \u00een anii ’50-’60, i-a dat startul, printr-un grup de artisti, Situa\u021bioni\u0219tii, grup care s-a desprins dintr-o alt\u0103 mi\u0219care contestatar\u0103, Letri\u0219tii, \u00eenceput\u0103 de c\u0103tre un refugiat rom\u00e2n, Jean Isidor Isou, scriitor \u0219i autor de cinema experimental.<\/p>\n

Situa\u021bionistii, aduna\u021bi \u00een jurul lui Guy Debord, s-au orientat c\u0103tre o critic\u0103 a „societ\u0103\u021bii spectacolului”, a „pie\u021bii spectacol”, dublat\u0103 de dorin\u021ba de revolu\u021bie social\u0103 care \u0219i-a g\u0103sit expresia \u00een evenimentele din 1968.<\/p>\n

Pentru a descrie capitalismul modern, Guy Debord reutilizeaz\u0103 conceptul de spectacol invocat de Marx. Acest concept are mai multe semnifica\u021bii, societatea de spectacol este inainte de toate aparatul de propagand\u0103 al puterii capitaliste dar este \u00een acela\u0219i timp \u0219i un raport social mediatizat prin imagini.<\/p>\n

Inventat\u0103 de c\u0103tre letri\u0219ti \u0219i utilizat\u0103 apoi de c\u0103tre situa\u021bioni\u0219ti, „deturnarea” este o tehnic\u0103 artistic\u0103 subversiv\u0103 care const\u0103 \u00een a modifica sloganele \u0219i mesajele publicitare, \u00eentorc\u00e2ndu-le \u00eempotriva sensului lor ini\u021bial \u0219i transform\u00e2ndu-le \u00een critic\u0103 a sistemului.<\/p>\n

Ast\u0103zi, pu\u021bine mi\u0219c\u0103ri antipublicitare franceze se revendica din mi\u0219carea situa\u021bionist\u0103 (una dintre ele este Les casseurs de pub<\/i>, „Sp\u0103rg\u0103torii de pub”, o asocia\u021bie din Lyon \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een anul 1999 de c\u0103tre un fost publicitar), dar mul\u021bi clandestini utilizeaz\u0103 „deturnarea” ca tehnic\u0103 de lupt\u0103 \u00eempotriva afi\u0219elor publicitare din spa\u021biul public.<\/p>\n

\u00cen Fran\u021ba, Parisul \u0219i Lyonul sunt cele dou\u0103 ora\u0219e \u00een care mi\u0219c\u0103rile de contestare publicitar\u0103 au cei mai mul\u021bi adep\u021bi \u0219i cele mai puternice asocia\u021bii. \u00cen afar\u0103 de Casseurs de Pub<\/i>, la Lyon exist\u0103 \u0219i Stop Pub. dar \u0219i numero\u0219i clandestini. Les Casseurs de Pub<\/i> public\u0103 regulat \u0219i un jurnal, La d\u00e9croissance<\/b>, (Descre\u0219terea) care critic\u0103 ideea de cre\u0219tere economic\u0103, unica solu\u021bie de avans \u0219i supravie\u021buire a societ\u0103\u021bii, \u00een sistemul capitalist, \u0219i propune solu\u021bii alternative. Filiale \u0219i mici organiza\u021bii militante exist\u0103 \u0219i \u00een alte orase din Franta – la Nantes, Marseille, Nancy, Poitier, Caen.<\/p>\n

La Paris exist\u0103 Les Debouloneurs<\/i> (\u00een traducere aproximativ\u0103 De\u0219urubatorii), Les D\u00e9sob\u00e9issants<\/i> (Nesupu\u0219ii), BAP (Brigade Anti Pub<\/i>), RAP (R\u00e9sistance \u00e0 l’agression publicitaire<\/i>), Les Reposeurs<\/i>, Le Collectif<\/i> Contre le Publisexisme<\/i>, L’\u00e9glise de la Sainte Consommation<\/i> (Biserica sf\u00e2ntului consum) c\u00e2t \u0219i ne\u0219tiu\u021bi clandestini \u0219i grup\u0103ri anarhiste care ac\u021bioneaza contra publicit\u0103\u021bii prin ac\u021biuni legale sau ilegale, dar \u00eentotdeauna nonviolent.<\/p>\n

Fiecare dintre aceste organiza\u021bii ac\u021bioneaz\u0103 pe direc\u021bii diferite, unii se axeaz\u0103 pe cre\u0219terea gradului de con\u0219tientizare al societ\u0103\u021bii vizavi de publicitate, al\u021bii se concentreaz\u0103 asupra presiunii politice pentru a propune \u0219i implementa legi care sa reduc\u0103 prezen\u021ba \u0219i m\u0103rimea afi\u0219elor publicitare din spa\u021biul public.<\/p>\n

Militan\u021bii provin din toate p\u0103turile societ\u0103\u021bii \u0219i sunt de toate v\u00e2rstele. Pentru ei, publicitatea \u00eenseamn\u0103 poluare fonic\u0103 \u0219i vizual\u0103 \u0219i o agresiune \u00een spa\u021biul public. „Dac\u0103 ne putem eschiva \u00een fa\u021ba publicit\u0103\u021bii care ne inunda televizoarele \u0219i radiourile, nu putem sc\u0103pa de cea din spa\u021biul public.”<\/p>\n

Ei invoc\u0103 dreptul la libertatea de a primi sau refuza un mesaj \u0219i ac\u021biunile lor de distrugere, degradare, „daubing<\/i>” sau deturnare de afi\u0219e sunt un „r\u0103spuns legitim”. „Dac\u0103 publicitatea \u00eenseamn\u0103 comunicare, aceasta se petrece \u00eentr-un singur sens, \u00een forma \u00een care ea este prezent\u0103 azi, orice tip de r\u0103spuns ne este interzis. Avem dreptul s\u0103 spunem NU \u0219i s-o scriem pe afi\u0219ele publicitare.”<\/p>\n

Principalele axe critice ale mi\u0219c\u0103rilor antipublicitate sunt rezumate \u00een articolul Pour une societ\u00e9 de frugalit\u00e9<\/i> (Pentru o societate a frugalit\u0103\u021bii), de c\u0103tre Francois Brune, care \u00eempreun\u0103 cu Yvan Gradis a pus bazele asociatiei RAP (R\u00e9sistance \u00e0 l’agression publicitaire<\/i>), care a implinit anul trecut 21 de ani de existen\u021b\u0103.<\/p>\n

Exist\u0103 \u0219apte axe principale ale ideologiei publicitare, \u00een accep\u021biunea lui Francois Brune:<\/p>\n

1) Mitologia progresului care nu se mai opre\u0219te.<\/b><\/p>\n

Publicitatea ne face s\u0103 credem c\u0103 putem consuma f\u0103r\u0103 limite \u0219i c\u0103 faptul de a consuma este semnul progresului, ea face f\u0103r\u0103 \u00eencetare elogiul „noului”, a „nout\u0103\u021bii”, \u00een publicitate e interzis s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219ti. Ea folose\u0219te des cuvinte ca: „inovant”, „nou”, „avansat”, „a fi la mod\u0103”, „a fi \u00een trend”, ea ne indeamn\u0103 mereu c\u0103tre „mai mult” \u0219i „mai bine”. Acumularea de lucruri devine atunci un pretext pentru inovare \u0219i ameliorare.<\/p>\n

2) Supra-activarea nevoii, a nevoii de nevoie, a chefului, a chefului de chef, a „dorin\u021bei” de dorin\u021be de dorin\u021be, prezentate ca natura \u00eens\u0103\u0219i a cet\u0103\u021beanului normal.<\/b><\/p>\n

Este cazul particular al „sexualiz\u0103rii” produselor care serve\u0219te \u00een a le face „de dorit”. Publicitatea pare s\u0103 r\u0103spund\u0103 unor „nevoi”, pentru a ne face s\u0103 credem c\u0103 le avem. Astfel, ea propune axioma periculoas\u0103 conform c\u0103reia orice dorin\u021b\u0103 este un „drept”. Unii publicitari sus\u021bin chiar c\u0103 omul are nevoie de a fi manipulat a\u0219a c\u0103 publicitatea r\u0103spunde acestei nevoi. Aceast\u0103 exacerbare a nevoii \u0219i a libidoului consumerist ajunge \u00eentr-un impas, ea provoac\u0103 satura\u021bie, pentru c\u0103 dorin\u021ba nu mai reu\u0219e\u0219te s\u0103 fie satisf\u0103cut\u0103 \u0219i provoac\u0103 frustrare material\u0103 dar \u0219i imaterial\u0103. Material\u0103 pentru c\u0103 exist\u0103 mereu produse noi care par s\u0103 r\u0103spund\u0103 mai bine nevoii noastre \u0219i imaterial\u0103 pentru c\u0103 aspira\u021biile noastre profunde, fiind reduse la lumea nevoilor, nu pot fi satisf\u0103cute. Suntem satura\u021bi de nevoi satisf\u0103cute care ne las\u0103 nesatisf\u0103cu\u021bi.<\/p>\n

3) Apelul la consens terorizant, adic\u0103 la mimetism colectiv.<\/b><\/p>\n

Pentru a relansa dorin\u021ba individual\u0103, nimic mai u\u0219or dec\u00e2t a trezi dorin\u021ba mimetic\u0103. De unde aceste nenum\u0103rate slogane care ne spun c\u0103 toat\u0103 lumea face „a\u0219a”, c\u0103 toata lumea viseaz\u0103 la „asta”, c\u0103 este epoca produsului X sau Y, c\u0103 trebuie s\u0103 mim\u0103m acest mit. Sunte\u021bi asocial \u0219i arhaic dac\u0103 nu v\u0103 supune\u021bi legii majorit\u0103\u021bii. Publicitatea se vrea consensual\u0103 pentru a ne da senza\u021bia de convivialitate. \u00cen mijlocul acestei mul\u021bimi care se crede liber\u0103, cu to\u021bii uit\u0103m c\u00e2t de mult aceast\u0103 libertate aparent\u0103 ascunde servilism fa\u021b\u0103 de marile puteri industriale, ale tehnicii \u0219i ale m\u0103rfii. \u0218i \u00een aceast\u0103 abunden\u021b\u0103 comun\u0103, nimeni nu vrea s\u0103 \u0219tie c\u00e2t jaf ascunde aceast\u0103 risip\u0103.<\/p>\n

4) Cultul Produsului Erou.<\/b><\/p>\n

\u00cen centrul vie\u021bii fiec\u0103ruia dintre noi, publicitatea e gata s\u0103 ne rezolve toate problemele, ea celebreaz\u0103 produsul. \u0218i cum produsul aduce totul, nimic nu poate fi ob\u021binut f\u0103r\u0103 el. Aceast\u0103 dependen\u021b\u0103 de produc\u021bia f\u0103cut\u0103 de al\u021bii, ne priveaz\u0103 de utilizarea propriilor noastre capacit\u0103\u021bi. Produsul Vis, produsul Frumuse\u021be, Produsul S\u0103n\u0103tate, Iubire, Democra\u021bie, Revolu\u021bie, Identitate, domnia M\u0103rcii care apeleaza \u00een mod ipocrit la fiecare dintre noi pentru a deveni „ceea ce suntem”. Totul este consumabil, totul este produs \u0219i are cea mai bun\u0103 scuz\u0103: \u00cen numele fericirii.<\/p>\n

5) O fericire programat\u0103.<\/b><\/p>\n

Ce fel de fericire? Una f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, imediat\u0103, o fericire fragmentar\u0103 \u0219i repetitiv\u0103, o pl\u0103cere anonim\u0103 \u00een vertijul instinctului, o pl\u0103cere insa\u021biabil\u0103 pentru c\u0103 amenin\u021b\u0103 mereu s\u0103 se termine, o pl\u0103cere ideal\u0103 pentru c\u0103 trebuie re\u00eennoit\u0103 odat\u0103 cu ritmul produc\u021biei \u0219i al evolu\u021biei industriale.<\/p>\n

Pentru c\u0103 fericirea este plasat\u0103 \u00een intensitatea prezentului, prezentul devine el insu\u0219i un produs \u0219i ceea ce caracterizeaz\u0103 acest ciudat produs, „momentul”, este c\u0103 data lui de apari\u021bie coincide cu data lui de expirare, de unde rezult\u0103 un consum vertij care devine un consum de sine m\u00e2nat de c\u0103tre prezentul care ne h\u0103ituie\u0219te.<\/p>\n

Societatea de consum ne face s\u0103 uit\u0103m tragicul consumului, acceler\u00e2ndu-i ritmul \u00een acela\u0219i fel \u00een care cre\u0219terea economic\u0103 ne face s\u0103 uit\u0103m ravagiile cre\u0219terii, chem\u00e2ndu-ne la mai mult consum.<\/p>\n

6) Un nou instinct, impulsul consumator. <\/b><\/p>\n

A consuma \u00eenseamn\u0103 a consuma dar leg\u0103tura puternic\u0103 pe care publicitatea o face \u00eentre consum, pe de o parte, \u0219i toate imaginile vie\u021bii, toate valorile sociale, fac din „impulsul consumator” unica rela\u021bie care va lega copilul-consumator de realitatea care \u00eel inconjoara. La trei ani consum\u0103m produsul ca pe o lume, la 30 de ani consum\u0103m lumea ca pe un produs. <\/i><\/b>Ideologia consumului se generalizeaz\u0103 \u00een imagini care \u00eei sunt atribuite, \u00een spectacole mediatice, \u00een staruri care se produc, \u00een evenimente, \u00een jurnali\u0219ti care le pun \u00een scena, \u00een politicieni care le aranjeaz\u0103 imaginea, toate acestea \u00eentr-un soi de pl\u0103cere a privirii, o foame de ritmuri, \u00eentr-o form\u0103 de ingestie infinit\u0103 de lucruri \u0219i de oameni. „A mu\u0219ca via\u021ba cu to\u021bi din\u021bii (Croquer la vie \u00e0 pleines dents<\/i>) \u0219i „Vreau, o s\u0103-l am”, iat\u0103 devizele publicit\u0103\u021bii. Nu sunt doar imperative abstracte \u00een fa\u021ba lumii devenit\u0103 spectacol, este vorba despre un impuls consumator, instinctiv, compulsiv, visceral. Este o violen\u021b\u0103 posesiv\u0103 a societ\u0103\u021bilor industrializate pentru toate bog\u0103\u021biile lumii, violen\u021b\u0103 a individului, format dup\u0103 imaginea acestor societ\u0103\u021bi, fa\u021b\u0103 de celelalte \u021b\u0103ri ale lumii, fa\u021b\u0103 de resursele \u0219i muncitorii lor.<\/p>\n

7) Distrugerea valorilor.<\/b><\/p>\n

Dac\u0103 ne intreb\u0103m ce fr\u00e2neaz\u0103 \u00eenc\u0103 aceast\u0103 demen\u021b\u0103 consumerist\u0103, individual\u0103 \u0219i colectiv\u0103, r\u0103spunsul este simplu: Valorile, marile valori umaniste, personale c\u00e2t \u0219i colective. \u00cen ceea ce au mai bun, valorile umane tind c\u0103tre m\u0103sura lucrurilor, la con\u0219tiin\u021ba de sine, la controlul impulsurilor, la un echilibru \u00eentre corp \u0219i spirit (men sana in coropore sano<\/i>), la un angajament civic \u00een sensul de ansamblu, la respectul naturii \u0219i al umanit\u0103\u021bii, la solidaritate \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire. Nimic din toate astea nu se reg\u0103se\u0219te \u00een consum.<\/p>\n

Pentru a \u00eendeparta aceste redutabile fr\u00e2ne, retorica publicitar\u0103 utilizeaz\u0103 trei mijloace: Recuperarea, Falisificarea \u0219i Eliminiarea.<\/p>\n

RECUPERAREA<\/b> este procedeul cel mai frecvent utilizat. El const\u0103 \u00een a asocia produsul X sau Y cu valoarea X sau Y \u0219i a ne face s\u0103 credem c\u0103 e suficient s\u0103 consumi pentru a te \u00eenscrie \u00een ordinea valorilor: convivialitatea, visul, democra\u021bia, libertatea (conform acestui slogan pentru o companie de telefonie mobil\u0103: \u00ab La Libert\u00e9, une id\u00e9e qui est dans l\u2019air<\/i>. \u00bb (Libertatea, o idee care plute\u0219te \u00een aer). Ori, f\u0103c\u00e2nd valorile „consumabile” e cea mai bun\u0103 metod\u0103 de a dispensa punerea lor \u00een practic\u0103 \u0219i a le reduce la simple „semne”.<\/p>\n

Valorizarea produselor este \u00eentotdeauna o devalorizare a valorilor.<\/p>\n

FALSIFICAREA<\/b>. Publicitatea deturneaz\u0103 valorile \u0219i le atribuie contrariul. Astfel, ea se folose\u0219te de natur\u0103 pentru a vinde un produs industrial, cu c\u00e2t e mai sofisticat cu at\u00e2t e declarat mai „natural”. Ea recurge la un precept caritativ pentru a justifica o conduit\u0103 egocentric\u0103 (de exemplu, o reclam\u0103 pentru o marc\u0103 de c\u00e2rna\u021bi: \u201dquand on aime, on ne compte pas<\/i>” – c\u00e2nd iubim, nu mai cont\u0103m). Ea mobilizeaza mitul revolu\u021bionar pentru a celebra investi\u021bia financiar\u0103 (\u201dR\u00e9volutionnez vos placements<\/i>\u201d \u2013 Revolutiona\u021bi plasamentele financiare!) sau ideologia vitezei pentru a justifica nonviteza (\u201dLa vitesse, c\u2019est d\u00e9pass\u00e9<\/i>\u201d – Viteza e dep\u0103\u0219it\u0103).<\/p>\n

ELIMINAREA<\/b> e cea mai eficient\u0103. Cea mai mare parte a virtu\u021bilor, considerate „de mod\u0103 veche” (\u00eencep\u00e2nd cu cuv\u00e2ntul „virtute” insusi) sunt discreditate \u00een fa\u021ba „noului”, a hedonismului, a permisivit\u0103\u021bii obligatorii. E interzis a nu ceda dorin\u021belor – am fi bloca\u021bi, frustra\u021bi, e interzis a rezista modei – am fi \u00een afara timpului, e interzis a se concentra pe o via\u021b\u0103 interioar\u0103 – trebuie, din contr\u0103, s\u0103 te exhibezi f\u0103r\u0103 \u00eencetare, s\u0103 te manife\u0219ti prin portul m\u0103rcilor, sa te tr\u0103ie\u0219ti pe tine ca pe o imagine de marc\u0103. Astfel, fiecare \u00ee\u0219i poate afi\u0219a fericirea, reu\u0219ita, str\u0103lucirea, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie c\u0103 joac\u0103 aceast\u0103 comedie a fericirii prin intermediul semnelor consumului \u0219i a consumului de semne. Alienarea publicitar\u0103 triumf\u0103. Cercul e inchis.<\/p>\n

\u201dAceste \u0219apte tr\u0103s\u0103turi ale ideologiei publicitare nu pot fi atacate separat c\u0103ci ele formeaz\u0103 un sistem \u0219i ilustreaz\u0103 \u00een mod perfect tipul individului alienat \u0219i infantil pe care Marcuse \u00eel descria \u00een cartea sa, Omul unidimensional<\/b>. Este vorba despre „homo consumens”, \u00een care singurele aptitudini critice ale omului se limiteaz\u0103 la alegerea iluzorie \u00eentre produse aparent distincte. Acesta este modelul de care trebuie sa fugim \u00een globalitatea sa, inclusiv c\u00e2nd se face apel \u00een mod ipocrit la „consumatorul actor” sau la „consumatorul cet\u0103\u021bean”, acest nou oximoron\u201d, conclude Francois Brune.<\/p>\n