{"id":4214,"date":"2016-10-08T22:01:01","date_gmt":"2016-10-08T22:01:01","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=4214"},"modified":"2017-02-08T22:34:35","modified_gmt":"2017-02-08T22:34:35","slug":"o-istorie-subiectiva-a-locuirii-in-romania-din-perspectiva-rezidentelor-si-rezidentilor-caminului-moses-rosen-perioada-fascista-anii-1940","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2016\/10\/08\/o-istorie-subiectiva-a-locuirii-in-romania-din-perspectiva-rezidentelor-si-rezidentilor-caminului-moses-rosen-perioada-fascista-anii-1940\/","title":{"rendered":"O istorie subiectiv\u0103 a locuirii \u00een Rom\u00e2nia, din perspectiva rezidentelor \u0219i reziden\u021bilor c\u0103minului \u201eMoses Rosen\u201d. PERIOADA FASCIST\u0102: ANII 1940"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

Iudith Ardeleanu<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Casa \u00een care locuiam avea subsol, parter \u0219i etajul \u00eent\u00e2i. St\u0103team \u00eentr-o curte cu mai multe apartamente, \u0219i casa noastr\u0103 era prima, l\u00e2ng\u0103 poart\u0103. Noi eram foarte s\u0103raci \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i ne ajuta Ajutorul Ro\u0219u, organiza\u021bia legal\u0103 a Partidului Comunist, care era \u00een ilegalitate. Cam o dat\u0103 pe lun\u0103 primeam de la ei pachete de m\u00e2ncare cu de toate \u2013 conserve de carne, ciocolat\u0103, compoturi, pr\u0103jituri. La subsol, taic\u0103-miu vitreg, Ardeleanu, avea atelierul de rame \u2013 erau superbe, f\u0103cute din lemn \u0219i \u00eembr\u0103cate \u00een staniol. Tot la subsol era baia \u2013 un cazan<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> \u00eenc\u0103lzit cu ap\u0103, trebuia s\u0103 pui lemne, s\u0103 faci focul, era destul de greu. <\/span><\/span><\/span>Baia mie \u0219i surorii mele ne-o f\u0103cea taic\u0103-miu vitreg. A\u0219a c\u0103 ne-a v\u0103zut de c\u00e2nd eram mici, \u0219i eu umblam goal\u0103 \u00een fa\u021ba lui Ardeleanu, ceea ce mai t\u00e2rziu l-a deranjat pe so\u021bul meu.<\/span><\/span><\/span><\/span> Tot la subsol, aveam un primus cu patru picioare, cu un mic gr\u0103tar deasupra \u2013 puneai oala \u0219i fierbea m\u00e2ncarea. Se f\u0103ceau aburi, mirosea toat\u0103 casa, vai de capul nostru. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen timpul r\u0103zboiului, meniul nostru era foarte redus: ciorb\u0103 de fasole, m\u0103m\u0103lig\u0103 tare, p\u0103tr\u0103\u021bele, pr\u0103jit\u0103 \u00een ceap\u0103. Iar la felul trei m\u0103m\u0103lig\u0103 cu magiun. Eu \u0219i sor\u0103-mea st\u0103team la coad\u0103 la petrol \u0219i la coad\u0103 pentru p\u00e2ine. P\u00e2inea era a\u0219a: o p\u00e2ine pentru cre\u0219tini, jum\u0103tate de p\u00e2ine pentru evrei.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen cas\u0103, \u00een dormitorul p\u0103rin\u021bilor, a fost ascuns un ilegalist \u2013 Izsak, i s-a cedat lui camera. \u0218i \u00een camera de jos erau dou\u0103 paturi pe care st\u0103teau p\u0103rin\u021bii no\u0219tri, \u0219i un divan pe care ne \u00eenghesuiam noi dou\u0103, nici nu mai \u0219tiu cum \u00eenc\u0103peam. \u00centr-o zi a venit de la Siguran\u021b\u0103 s\u0103-l caute pe Izsak \u2013 el era sus<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> \u00een dormitorul p\u0103rin\u021bilor. \u0218i maic\u0103-mea a zis: \u201enu intra\u021bi acolo c\u0103 feti\u021ba mea e bolnav\u0103, nu intra\u021bi!\u201d. \u0218i a\u0219a a sc\u0103pat. Izsak lipsea mult de acas\u0103. Mama ne-a zis: \u201enu-l \u00eentreba\u021bi niciodat\u0103 unde merge! El are treburi.\u201d P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a fost arestat, dar din alt\u0103 parte, nu de la noi de-acas\u0103.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\"IMG_5216\"<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Desen de Lippa Segall<\/em><\/p>\n

Lippa Segall<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Prima mutare din via\u021ba mea a fost una de 24 de ore, \u00een perioada legionaro-antonescian\u0103. Am fost for\u021ba\u021bi s\u0103 ne mut\u0103m. A fost un moment de mare<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> mare spaim\u0103 \u2013 casa a fost rom\u00e2nizat\u0103, confiscat\u0103 de c\u0103tre regimul Antonescu. Ne-a obligat <\/span><\/span><\/span>ca<\/span><\/span><\/span> \u00een termen de c\u00e2teva ore s\u0103 ne mut\u0103m. De sup\u0103rare<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> am \u00eenceput s\u0103 ne distrugem gr\u0103dina, aveam o gr\u0103din\u0103 foarte frumoas\u0103. Am f\u0103cut pachete \u0219i ne-am mutat la unchiul meu. Noroc c\u0103 a intervenit Centrala Evreilor, unde tata era salariat, \u0219i am fost readu\u0219i \u00een cas\u0103 \u00een 24 de ore. \u00cens\u0103 ne-au l\u0103sat s\u0103 locuim numai \u00een dou\u0103 camere, cele mici, din spate, cinci persoane. \u00cen restul casei ne-au instalat pe altcineva care era pe post de informator. Un individ, Singer \u2013 care trebuia ini\u021bial s\u0103 ocupe toat\u0103 casa. Singer era colabora\u021bionist, colabora cu regimul. Asta a fost \u00een anul 1941. Aveam cinci ani. La scurt timp dup\u0103 asta, sora mea a contractat o scarlatin\u0103 ur\u00e2t\u0103, scarlatin\u0103 neagr\u0103. \u00cen situa\u021bia asta, eu \u0219i bunica mea am plecat din cas\u0103. Mi s-a f\u0103cut un vaccin prin transfuzie de s\u00e2nge de la mama. Am plecat la o sor\u0103 a mamei, \u00een strada Vulturilor, \u00eentr-un bloc, la etajul unu, bloc care apar\u021binea unui negustor de br\u00e2nzeturi grec, Babaliescu, pu\u021bin antisemit. \u00cei luase m\u0103tu\u0219ii mele dou\u0103 c\u0103m\u0103ri. C\u00e2nd am venit eu \u0219i cu bunica la ea, \u00een cas\u0103 mai era refugiat \u0219i fratele so\u021bului ei. Deci <\/span><\/span><\/span>eram \u00een total \u0219apte persoane \u00een dou\u0103 camere \u0219i un holu\u021b. <\/span><\/span><\/span><\/span>Camere mici. Am locuit foarte \u00eenghesui\u021bi. Babaliescu i-a zis m\u0103tu\u0219ii: \u201eau venit la tine oameni, \u0219i mama, \u0219i nepotul, trebuie s\u0103 mai dai ni\u0219te bani\u201d. A zis c\u0103 nu vrea s\u0103 ne aud\u0103 cu g\u0103l\u0103gie, scandal, vorbe. Eu eram vorb\u0103re\u021b atunci, pe urm\u0103 am devenit mai t\u0103cut. \u0218i eram un copil mare amator de filme. Pe strada Dude\u0219ti, col\u021b cu Vulturi, era un cinematograf, Edison, \u0219i m\u0103tu\u0219a \u00eemi d\u0103dea o sum\u0103 de bani s\u0103 m\u0103 duc la filme, ca s\u0103 scape de mine. Eu nu eram <\/span><\/span><\/span>un<\/span><\/span><\/span> copil materialist, dar m\u0103 bucuram – t\u0103ceam \u0219i m\u0103 uitam la ceas s\u0103 vin\u0103 ora, s\u0103 iau b\u0103nu\u021bul \u0219i s\u0103 merg la film. Dup\u0103 dou\u0103 luni, ne-am \u00eentors acas\u0103. Dup\u0103 1945, Singer a devenit comunist \u0219i a r\u0103mas \u00een casa noastr\u0103. \u00cen 1952, dup\u0103 ce so\u021bia lui, bolnav\u0103, a decedat la noi \u00een cas\u0103, Singer a depus actele \u0219i a plecat \u00een Israel.<\/span><\/span><\/span>\n<\/p>\n

Edit Reinfeld<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00centr-o zi, st\u0103team la bunicul meu acas\u0103, \u00een centrul ora\u0219ului Alba-Iulia, \u0219i am tras o mare spaim\u0103 c\u00e2nd <\/span><\/span><\/span>ni\u0219te<\/span><\/span><\/span> bande de legionari au aruncat cu pietre \u00een ferestrele locuin\u021bei<\/span><\/span><\/span><\/span> \u00een care st\u0103team de vorb\u0103 cu bunicul, care era nev\u0103z\u0103tor. De fric\u0103, ne-am ascuns am\u00e2ndoi sub mas\u0103. Erau bande \u00een coloan\u0103, care strigau \u00eempotriva evreilor \u0219i, \u0219tiind c\u0103 e locuin\u021b\u0103 evreiasc\u0103, au aruncat cu pietre. Dup\u0103 ce s-au lini\u0219tit lucrurile \u2013 eu eram sub mas\u0103 cu bunicul \u2013, am g\u0103sit c\u00e2teva pietre mari \u0219i geamurile sparte. Apoi s-a mai \u00eent\u00e2mplat de c\u00e2teva ori s\u0103 p\u0103\u021bim acest lucru. Eu nu eram \u00eenc\u0103 la \u0219coal\u0103, aveam vreo cinci-\u0219ase ani, era \u00een 1941.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Ioseph Cotn\u0103reanu<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen timpul r\u0103zboiului, noi am locuit pe Aleea Vergului. Proprietarii erau familia Heraru \u2013 Mihail Heraru lucra la administra\u021bia v\u0103milor, de unde \u0219i-a f\u0103cut \u0219i casa, iar ea, Teodora Heraru, lucra la po\u0219t\u0103. Erau ceva mai tineri dec\u00e2t p\u0103rin\u021bii mei, cred c\u0103 pe vremea aceea aveau \u00een jur de 35 de ani. Ei locuiau la parter, noi la etaj. \u0218i s-au stabilit rela\u021bii de oarecare prietenie. Noi, ca evrei, nu aveam voie s\u0103 avem radio, \u0219i \u021bin minte c\u0103 \u00een fiecare duminic\u0103 diminea\u021ba, la ora 11, se transmitea concertul de la Ateneu la radio. \u0218i eu m\u0103 duceam la ei \u0219i ascultam concertul, iar seara, la ora 9, m\u0103 duceam \u0219i ascultam Radio Londra \u00eempreun\u0103 cu ei, cu Mi\u0219u Heraru. Era la fel de periculos s\u0103 ascul\u021bi Radio Londra cum era \u00een timpul comunismului Radio Europa Liber\u0103. Ei erau de aceea\u0219i condi\u021bie social\u0103 ca noi. B\u0103nuiesc c\u0103 aici taic\u0103-miu pl\u0103tea chiria la timp, pentru c\u0103 nu au fost tensiuni. Probabil se \u00eenv\u0103\u021base minte. Iar doamna Heraru, eu aveam atunci 17-18 ani, m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 dansez tango. \u0218tiu s\u0103 dansez tango din ce m-a \u00eenv\u0103\u021bat ea atunci. \u0218i n-am mai dansat de atunci aproape deloc, poate o dat\u0103, de dou\u0103 ori, inclusiv o dat<\/span><\/span><\/span>\u0103<\/span><\/span><\/span> aici, la c\u0103min, c\u00e2nd m-a invitat doamna <\/span><\/span><\/span>directoare s\u0103 dansez.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

<\/a>\"int1\"Desen de A.H. \u0219i M.D. <\/em><\/p>\n

\u00centre<\/span><\/span><\/span> \u2019<\/span><\/span><\/span>39 \u0219i<\/span><\/span><\/span> \u2019<\/span><\/span><\/span>46, lemnele erau foarte scumpe. Era perioada cu munc\u0103 obligatorie, \u0219i eu f\u0103ceam munc\u0103 obligatorie, \u0219i tat\u0103l meu f\u0103cea munc\u0103 obligatorie, adic\u0103 era o perioad\u0103 foarte, foarte grea. \u0218i se inventase atunci, pentru c\u0103 lemnele erau foarte scumpe, un bidon de gaz care se ag\u0103\u021ba undeva sus pe soba de teracot\u0103, \u0219i o \u021bevu\u0219c\u0103, o \u021beav\u0103 foarte mic\u0103, de cinci-\u0219ase milimetri, cu o gaur\u0103 de doi-trei milimetri de la bidonul acela<\/span><\/span><\/span>, care<\/span><\/span><\/span> cobora p\u00e2n\u0103 la gura sobei <\/span><\/span><\/span>\u0219i<\/span><\/span><\/span> intra \u00een\u0103untru<\/span><\/span><\/span>. <\/span><\/span><\/span> \u00ce<\/span><\/span><\/span>n\u0103untru se punea o c\u0103r\u0103mid\u0103<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> \u0219i pe c\u0103r\u0103mid\u0103 picura gaz. \u0218i aia ardea permanent sau aproape permanent. \u00cencerca s\u0103 \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 soba. Nu mai \u0219tiu c\u00e2t \u021binea. Dar \u0219i gazul era greu de procurat. \u021ain minte c\u0103 \u00een actuala Pia\u021ba Muncii era o g\u0103z\u0103rie, nu benzin\u0103rie, g\u0103z\u0103rie. \u0218i nu eram singurii care foloseam gaz. Plus c\u0103 gaz se folosea \u0219i pentru g\u0103tit. \u0218i unii din cartierul acela <\/span><\/span><\/span>\u00eel foloseau<\/span><\/span><\/span> \u0219i la luminat. \u0218i \u021bin minte, nu de multe ori, de c\u00e2teva ori, mergeam eu, m\u0103 a\u0219ezam la coad\u0103 la g\u0103z\u0103ria asta la 12 noaptea, \u0219i venea m\u0103mica \u0219i m\u0103 schimba la trei, st\u0103tea de la trei p\u00e2na la \u0219ase sau la \u0219apte ca eu s\u0103 m\u0103 duc s\u0103 m\u0103 culc, ca s\u0103 m\u0103 pot duce la munc\u0103 a doua zi. Asta se \u00eent\u00e2mpla prin anii \u201942-\u201943. Camera mea nu se \u00eenc\u0103lzea, a\u0219a zisa sufragerie, unde aveam un divan. Camera era foarte mare, nu \u0219tiu c\u00e2t avea, 18-20 <\/span><\/span><\/span>de<\/span><\/span><\/span> metri p\u0103tra\u021bi. N-o \u00eenc\u0103lzeam. Eu o iarn\u0103 \u00eentreag\u0103 am dormit \u00een frig. Adic\u0103, p\u0103rin\u021bii mi-au dat s\u0103 aleg. Dac\u0103 vreau s\u0103 dorm acolo sau \u00een camer\u0103 cu ei. \u0218i am ales s\u0103 dorm \u00een frig. Nu m-am \u00eenc\u0103lzit deloc. Sistemul \u0103sta cu gaz era \u00een camera lor, care era o camer\u0103 foarte mic\u0103. Camera aia a mea era foarte mare, nu se putea \u00eenc\u0103lzi. Aveam atunci 17-18 ani, la v\u00e2rsta aceea dormi \u0219i afar\u0103.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\"IMG_5217\"<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Desen de Dorotea Weissbuch<\/em><\/p>\n

Atena Tiriba<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen <\/span><\/span><\/span>anii<\/span><\/span><\/span> `40, tat\u0103l meu, care era foarte prev\u0103z\u0103tor, a preg\u0103tit pa\u0219apoartele, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie nimic din ce o s\u0103 urmeze. Dar i-a spus comisarul de poli\u021bie, cu care se \u0219tia foarte bine, jucau poker \u00eempreun\u0103, i-a spus s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103, pentru c\u0103 probabil o s\u0103 fie chemat la procuratur\u0103. \u0218i tat\u0103l meu a preg\u0103tit pa\u0219apoartele \u0219i chiar a fost chemat. A venit comisarul la mine \u0219i mi-a spus: \u201edu-te la tata, Tina,<\/span><\/span><\/span> du-te \u0219i spune-i c\u0103 e chemat la procuratur\u0103 disear\u0103!\u201d. Ei bine, el n-a mai ajuns la procuratur\u0103 – la 12 noaptea aveam preg\u0103tit\u0103 o ma\u0219in\u0103 care ne-a dus la gar\u0103. Ne-am suit \u00een tren \u0219i am ajuns la Gala\u021bi<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> \u00een port. Mult bagaj nu am avut. A r\u0103mas casa plin\u0103 cu de toate, cu zestrea mea, un co\u0219 de r\u0103chit\u0103 mare cu zestre, c\u0103 a\u0219a era pe atunci, cu mobila nou\u0103, cump\u0103rat\u0103 de c\u00e2\u021biva ani, saloanele \u00eenchise, bani \u00een banc\u0103 au r\u0103mas, nu s-au dus s\u0103-i ia, c\u0103 dac\u0103 te duceai nu mai r\u0103m\u00e2nea nimic, v\u0103zusem eu \u0219i tat\u0103l meu ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu un b\u0103tr\u00e2n. C\u00e2nd am ajuns la Gala\u021bi, ne a\u0219tepta o ma\u0219in\u0103, care ne-a dus \u00een port. \u00cen port era un vapora\u0219 care ne trecea dincolo, \u0219i am ajuns la unchiul meu, care era <\/span><\/span><\/span>\u00een<\/span><\/span><\/span> Chi\u0219in\u0103u. Venise \u00eenaintea noastr\u0103 \u0219i st\u0103tea la o cuno\u0219tin\u021b\u0103 care ne-a primit \u0219i pe noi. Apoi a venit cutremurul din `40, \u0219i ne-a prins cutremurul la cuno\u0219tin\u021bele astea. A fost groaznic. Dup-aia au \u00eenchiriat o cas\u0103 p\u0103rin\u021bii mei \u0219i \u0219i-au c\u0103utat de lucru. N-am stat mult \u00een Chi\u0219in\u0103u. La 21 iulie 1941 a \u00eenceput r\u0103zboiul. Ne-a bombardat de nu ne-am v\u0103zut… Am plecat cu p\u0103rin\u021bii pe jos p\u00e2n\u0103 la Tiraspol. La Tiraspol ne-am urcat \u00een<\/span><\/span><\/span>tr-un<\/span><\/span><\/span> tren din \u0103sta de marf\u0103, trenul de persoane era pentru solda\u021bii sovietici. Solda\u021bii erau foarte cumsecade cu noi. Cu trenul \u0103sta am mers c\u00e2teva luni, <\/span><\/span><\/span>c\u00e2teva luni am locuit \u00een tren<\/span><\/span><\/span><\/span>! Trenul \u00eenainta foarte greu pentru c\u0103 eram tot timpul bombarda\u021bi. \u00centr-un vagon era un medic, o sor\u0103, aveau pu\u021bine medicamente, opreau s\u0103 ia ap\u0103 \u0219i atunci c\u00e2nd opream, veneau avioanele \u0219i ne bombardau. Asta p\u00e2n\u0103 am ajuns \u00een Azerbaidjan. Am stat c\u00e2teva luni, lumea murea de foame pe strad\u0103, \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ne-au dus \u00eentr-un colhoz. M-am \u00eemboln\u0103vit de malarie. \u00cent\u00e2i eu, apoi mama. \u00centre timp, guvernul a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ne ia pe noi, imigran\u021bii, \u0219i s\u0103 ne trimit\u0103 \u00een diverse zone din Uniunea Sovietic\u0103. Noi am fost trimi\u0219i \u00een Nagorno-Karabah. Ne-au cazat \u00eentr-un spital de r\u0103ni\u021bi. Eram mor\u021bi de foame. Am stat \u00een spital doi ani \u0219i \u00een decembrie 1944 ne-am \u00eentors \u00een Chi\u0219in\u0103u.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Din <\/span><\/span><\/span>Bucure\u0219ti am luat \u00eembr\u0103c\u0103minte pu\u021bin\u0103, ni\u0219te bijuterii, doar ce-aveam pe noi, un ceas \u2013 tata avea ceas la vest\u0103, ni\u0219te inele, verighete. Astea ne-au salvat de la foamete. Cu o rochie a mea am cump\u0103rat un sac cu f\u0103in\u0103. Am luat \u0219i c\u00e2teva fotografii, din care mai am c\u00e2teva cu mine.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iudith Ardeleanu Casa \u00een care locuiam avea subsol, parter \u0219i etajul \u00eent\u00e2i. St\u0103team \u00eentr-o curte cu mai multe apartamente, \u0219i casa noastr\u0103 era prima, l\u00e2ng\u0103 poart\u0103. Noi eram foarte s\u0103raci \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i ne ajuta Ajutorul Ro\u0219u, organiza\u021bia legal\u0103 a Partidului Comunist, care era \u00een ilegalitate. Cam o dat\u0103 pe lun\u0103 primeam de la ei pachete de m\u00e2ncare cu de toate \u2013 conserve de carne, ciocolat\u0103, compoturi, pr\u0103jituri. La subsol, taic\u0103-miu vitreg, Ardeleanu, avea atelierul de rame \u2013 erau superbe, f\u0103cute din lemn \u0219i \u00eembr\u0103cate \u00een staniol. Tot la subsol era baia \u2013 un cazan, \u00eenc\u0103lzit cu ap\u0103, trebuia…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92],"tags":[170,97],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4214"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4214"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4214\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4221,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4214\/revisions\/4221"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4214"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4214"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4214"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}