\u00cen martie 2003, \u00eentr-unul dintre spa\u021biile Galeriei \u201eModern Tate\u201d din Londra, coregrafa spaniol\u0103 La Ribot[1]<\/a> \u0219i-a prezentat cele 34 de piese create \u00een perioada 1993-2003 \u2013 Piezas Distinguidas<\/em>.<\/p>\n Leg\u0103tura dramaturgic\u0103 dintre piese este dat\u0103 de forma lor \u2013 fiecare este g\u00e2ndit\u0103 ca un solo; de durata desf\u0103\u0219ur\u0103rii \u2013 nici una nu \u021bine mai mult de \u0219apte minute; \u0219i de raportul intim artist-spectatori. La \u00eenceput, lucr\u0103rile au fost prezentate \u00een teatre, dup\u0103 care, \u00eencep\u00e2nd cu 2000, La Ribot a decis \u2013 chestion\u00e2nd conven\u021biile unor spa\u021bii ierarhizate \u2013 s\u0103 le mute \u00een loca\u021bii care-i permiteau mai mult\u0103 libertate de mi\u0219care estetic\u0103. Aceast\u0103 dislocare a produs o schimbare radical\u0103 a impactului. La Ribot apare \u00een spa\u021biul galeriei complet dezbr\u0103cat\u0103 \u0219i se \u00eembrac\u0103 \u00een func\u021bie de cerin\u021bele fiec\u0103rei piese, spectatorii fiind integra\u021bi \u00een spa\u021biul intim-corporal al coregrafei mult mai puternic dec\u00e2t \u00eentr-un teatru.<\/p>\n La Ribot sfideaz\u0103 legile verticalit\u0103\u021bii \u0219i ale raportului de putere tacit stabilit\u0103 \u2013 dansator \u00een picioare, spectatori a\u0219eza\u021bi \u2013 \u0219i creeaz\u0103 un tip de apartenen\u021b\u0103 partajat\u0103 la actul performativ, comun\u0103 celor care privesc \u0219i celor care sunt privi\u021bi. Corpurile devin corp unitar.<\/p>\n Coregrafa aduce la sol tot ce \u021bine de construc\u021bia stabil\u0103, de o anumit\u0103 conven\u021bie de reprezentare a arhitecturalului \u00een teatru, \u0219i anuleaz\u0103 departajarea scen\u0103-sal\u0103.<\/p>\n Impulsul de a-\u0219i structura materialul coregrafic la sol \u2013 fie c\u0103 vorbim despre plasarea corpului sau despre obiectele folosite \u2013 devine form\u0103 de rezisten\u021b\u0103 la legile gravita\u021biei. A fi \u00een lume \u00eenseamn\u0103 pentru La Ribot a c\u0103dea \u00een lume, a se solidariza cu starea de sol<\/em>, cu principiile verticaliz\u0103rii supuse transform\u0103rii. Tensiunea c\u0103derii este tensiunea dialecticii \u201e\u00een picioare-culcat\u201d, expresie a stadiilor de existen\u021b\u0103 reversibile, vizibile \u00een sintaxa coregrafei.<\/p>\n \u00cen spa\u021biul Galeriei Modern Tate, \u00een Panoramix<\/em>, podeaua este acoperit\u0103 de o suprafa\u021b\u0103 neted\u0103 de carton galben-maroniu, pe care sunt a\u0219ezate, din loc \u00een loc, scaune pliate, o bucat\u0103 de c\u00eerp\u0103 alb\u0103 \u0219i alte lucruri greu de distins de la o anumit\u0103 distan\u021b\u0103. Pe pere\u021bi, zeci de obiecte sunt suspendate \u0219i lipite cu band\u0103 adeziv\u0103. Galeria devine o sculptur\u0103 \u00een care mi\u0219carea \u0219i nemi\u0219carea spectatorilor produc instabilitate \u0219i vulnerabilitate spa\u021bial\u0103. Coregrafa accentueaz\u0103 fragilitatea sculpturii sale uman-obiectuale pentru a demonta tot ce \u021bine de regimul de putere al corpului pe scen\u0103, a\u0219a cum este el \u00een\u021beles \u00een mod conven\u021bioanal. La Ribot produce o fisur\u0103, o criz\u0103 \u00een acest regim de reprezentare \u0219i sfideaz\u0103 orice mi\u0219care prestabilit\u0103. Obiectele ag\u0103\u021bate pe perete par cuvinte disparate dintr-o sintax\u0103 care a\u0219teapt\u0103 s\u0103 fie organizat\u0103 de fiecare receptor \u00een parte. Sunt obiecte care anuleaz\u0103 orice ordine logic\u0103 \u2013 aripi de \u00eenger negre-alb\u0103strii, rochii roz, rochii negre, prosop alb, sticl\u0103 alb\u0103 de plastic, colier de perle \u2013 \u0219i care, prin aglutinare, puncteaz\u0103 lipsa unei determin\u0103ri riguroase, urm\u0103rite permanent de La Ribot. Coregrafa \u00ee\u0219i g\u00e2nde\u0219te performance<\/em>-urile ca instala\u021bii deschise c\u0103tre imprevizibil, ca spa\u021bii \u00een care nimic nu este niciodat\u0103 definitiv fixat. Evenimentul nea\u0219teptat \u0219i \u00eent\u00e2mplarea pot oric\u00e2nd interveni, fiind parte din \u00eensu\u0219i conceptul spectacolului.<\/p>\n Panoramix, foto www.laribot.com<\/p><\/div>\n La Ribot las\u0103 spa\u021biu liber arbitrarului, accidentalului, surprinz\u0103torului, \u00eentr-un sistem de referin\u021be care privilegiaz\u0103 corpul de limit\u0103<\/em>, corpul de interval<\/em>, corpul intermediar<\/em> \u00eentre un registru fix de mi\u0219c\u0103ri \u0219i interven\u021biile care \u021bin de \u201edoar aici \u0219i doar acum\u201d. De fragilitatea prezen\u021bei circumscrise momentului prezent. Coregrafiile sale au vulnerabilitatea unor file de carte-foi\u021b\u0103 de \u021bigar\u0103, pe care corpul contemporan \u00ee\u0219i depune istoria material\u0103 \u0219i poetic\u0103.<\/p>\n Propor\u021bia sau mai degrab\u0103 subminarea ei este reprezentativ\u0103 pentru felul \u00een care La Ribot jongleaz\u0103 cu suprapunerea perspectivelor de percep\u021bie. Folose\u0219te ac\u021biuni care sunt dispropor\u021bionate \u00een raport cu inten\u021biile lor pentru a distruge raportul conven\u021bional act-scop. \u00cen Candida Iluminaris<\/em> aprinde o lantern\u0103 de buzunar, o fixeaz\u0103 spre cel mai \u00eendep\u0103rtat perete \u0219i, \u00een conul de lumin\u0103 alungit pe podea, \u00een\u0219ir\u0103 o serie de obiecte umanizate. O pies\u0103 minuscul\u0103 de bijuterie, unul dintre scaunele desf\u0103cute pe jos \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, propriul ei corp gol, \u00eentins, cu ochii \u00eenchi\u0219ii \u0219i fredon\u00e2nd, f\u0103r\u0103 s\u0103 deschid\u0103 gura, timp de 2-3 minute. De la obiecte se ajunge, printr-un efect de muzicalizare a spa\u021biului, la corpul[2]<\/a>\u201esonor, vibrant, care-\u0219i danseaz\u0103 la orizontal\u0103 nemi\u0219carea\u201d.<\/p>\n La Ribot inoveaz\u0103 substan\u021bial la nivelul reconstruc\u021biei dinamicii corp-spa\u021biu, revitaliz\u00e2nd radical distan\u021ba dintre performeri \u0219i spa\u021biu.<\/p>\n <\/p>\n Vera Mantero. O imposibilitate<\/strong><\/p>\n Pentru Vera Mantero[3]<\/a>, corpul este sublimare a fragilit\u0103\u021bii extreme.<\/p>\n Performance<\/em>-ul cu care s-a impus coregrafa portughez\u0103 a fost Un lucru misterios, a spus e.e. cummings<\/em>[4]<\/a>, dedicat lui Josephine Baker[5]<\/a>. Vera Mantero a fost influen\u021bat\u0103 \u00een documentarea pentru performance<\/em>-ul ei de unul dintre spectacolele celebre ale lui Josephine Baker \u2013 La revue negre<\/em>. Josephine Baker intra aproape goal\u0103, cu o pan\u0103 de la o pas\u0103re flamingo \u00eentre coapse. Era dus\u0103 pe um\u0103r de un dansator de culoare, care o depunea la picioarele lui ca pe un trofeu \u00eembl\u00e2nzit, aluzie la politica coloniz\u0103rii spa\u021biilor culturale africane. Baker se mi\u0219ca permanent, corpul ei \u0219erpuia, f\u0103cea tot felul de grimase, \u00ee\u0219i d\u0103dea ochii peste cap, clipea ame\u021bitor, st\u0103tea \u00een \u0219pagat, \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, se t\u00e2ra.<\/p>\n Vera Mantero aduce cu ea spiritul lui Josephine Baker, incandescen\u021ba unei dive care-\u0219i explora sexualitatea c\u00e2nt\u00e2nd despre dorul de Africa, despre primitivitatea arhetipal\u0103 \u0219i leg\u0103tura cu o tradi\u021bie \u00eencorsetat\u0103 \u00een prejudec\u0103\u021bi \u0219i cli\u0219ee. Mantero capteaz\u0103 angoasa \u0219i sf\u00e2\u0219ierea pe care Baker le \u00eenvelea \u00een exotismul at\u00e2t de prizat \u00een Parisul anilor \u02c830.<\/p>\n \u00cen Un lucru minsteiros, a spus e.e.cummings<\/em>, primul element corporal pe care \u00eel observ\u0103m este capul coregrafei. Un cap care p\u00e2lp\u00e2ie intermitent, parc\u0103 smuls din corpul luminat pe buc\u0103\u021bi, corp acoperit de un praf de culoare \u00eenchis\u0103. Fa\u021ba Verei Mantero e ca o pojghi\u021b\u0103 de piele perfect \u00eentins\u0103. Piele de div\u0103 de cabaret seduc\u0103toare \u0219i fragil\u0103. Mantero apare \u00eenc\u0103l\u021bat\u0103 cu pantofi-copite, machiat\u0103 hiperteatral, ca un exponat dintr-o vitrin\u0103 de la care nu-\u021bi po\u021bi lua ochii. Ea fascineaz\u0103 publicul prin magnetismul corpului s\u0103u aproape nemi\u0219cat, care plonjeaz\u0103, \u00eencet, \u00eencet \u00een nesiguran\u021b\u0103 \u0219i derut\u0103. Mantero alunec\u0103 \u00een dezechilibru ca o div\u0103 ne\u00eembl\u00e2nzit\u0103 care \u00ee\u0219i pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, n\u0103scut\u0103 din verticalitatea unui trup care pare plantat \u00een podea, \u00een\u021bepenit \u00een propria lui nemi\u0219care.<\/p>\n La limita dintre casabil \u0219i incasabil, dintre por\u021belan \u0219i fier, corpul Verei Mantero contest\u0103 domeniul puterii. Cu c\u00e2t nu poate mai mult, cu at\u00e2t corpul s\u0103u, spa\u021biu al paradoxurilor \u00een tensiune, devine puternic tocmai prin felul \u00een care purific\u0103 sl\u0103biciunea. Cu o privire hipnotic\u0103 \u0219i un corp care se balanseaz\u0103 ca \u0219i cum ar c\u0103lca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe ace, Vera Mantero se ad\u00e2nce\u0219te \u00een for\u021ba lipsei de for\u021b\u0103. Statismul \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, rupturile de echilibru sunt m\u0103rcile distinctive ale spectacolului Verei Mantero. Fragilizat, corpul face din dezechilibru o stare existen\u021bial\u0103.<\/p>\n Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net<\/p><\/div>\n Dramaturgia cuvintelor disparate \u0219i dramaturgia corpului sunt legate prin c\u0103derea din mi\u0219carea autoreferen\u021bial\u0103. Coregrafa transform\u0103 cuv\u00e2ntul \u00eentr-un vers vorbit care, prin repeti\u021bie, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge s\u0103 fie o incanta\u021bie cotidian\u0103.<\/p>\n Mantero roste\u0219te repetitiv, \u00een bucl\u0103, un poem al \u00eensingur\u0103rii m\u0103rturisite \u00eentr-o confesiune a e\u0219ecului. Lumea pare a se fi n\u0103scut pentru a tr\u0103i din c\u0103dere \u00een c\u0103dere. Cuvintele puncteaz\u0103, prin intona\u021bia diferit\u0103 cu care sunt spuse \u2013 silabele sunt \u00eempinse alert sau, dimpotriv\u0103, t\u0103iate brusc \u2013 un maraton al suferin\u021bei depuse \u00een gleznele \u0219ubrede, \u00een \u0219oldurile care par s\u0103 alunece din corp:<\/p>\n un chagrin<\/em><\/p>\n une imposibilit\u00e9<\/em><\/p>\n une tristesse<\/em><\/p>\n une chute<\/em><\/p>\n une absence<\/em><\/p>\n un ab\u00eeme <\/em><\/p>\n atroce<\/em><\/p>\n Vera Mantero sondeaz\u0103 \u00eendoiala \u0219i starea de gol existen\u021bial acolo unde discursul cotidian (de la reviste glossy la emisiunile de beauty) elogiaz\u0103 siguran\u021ba \u0219i \u201eterorismul\u201d trupului perfect. Corpul Verei Mantero, un corp profund imploziv, devine atroce pentru c\u0103 poate s\u0103 nu poat\u0103<\/em>. Pentru c\u0103 spulber\u0103 discursul excesului de putere \u0219i echilibrului atotputernic. Pentru c\u0103 are instabilitatea \u00een picioare \u0219i toat\u0103 neputin\u021ba lumii deasupra capului. Vera Mantero \u00eentruchipeaz\u0103 for\u021ba care \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te din lipsa for\u021bei.<\/p>\n <\/p>\n Analiza de fa\u021b\u0103 face parte din cercetarea doctoral\u0103 Corpul radical \u00een spectacolul contemporan<\/strong>, sus\u021binut\u0103 la UNATC \u201eI.L.Caragiale\u201d Bucure\u0219ti \u00een iunie 2013.<\/p>\n <\/p>\n [1] <\/a>La Ribot este n\u0103scut\u0103 la Madrid \u00een 1963, a studiat la K\u00f6ln \u0219i Paris, a \u00eenfiin\u021bat \u00eempreun\u0103 cu un grup de arti\u0219ti vizuali \u0219i coregrafi Bocanada Danza.<\/strong><\/p>\n [2] <\/a>Andr\u00e9 Lepecki, Exhausting Dance: Performance and the Politics of Movement<\/strong>, Rouletdge, 2006, p. 81<\/p>\n [3] <\/a>Vera Mantero s-a n\u0103scut la Lisabona \u00een 1966, a studiat baletul clasic p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 18 ani \u0219i a luat lec\u021bii de dans contemporan, tehnici vocale \u0219i teatru la New York \u0219i Lisabona.<\/p>\n [4] <\/a>e.e.cummings (1894-1962) \u2013 poet american, pictor, eseist, dramaturg, una dintre vocile reprezentative ale poeziei americane din secolul XX. A fost fascinat de Josephine Baker pe care a descris-o ca fiind: \u201eo creatur\u0103 nici profund uman\u0103, nici suprauman\u0103, dar pu\u021bin din fiecare, un ceva ucig\u0103tor de misterios, deopotriv\u0103 primitiv\u0103 \u0219i educat\u0103, dincolo de timp \u00een sensul \u00een care emo\u021bia este dincolo de aritmetic\u0103\u201d.<\/p>\n [5] <\/a>Josephine Baker (1906-1975) s-a n\u0103scut \u00een suburbiile din St.Louis.Missouri. La 12 ani a renun\u021bat la \u0219coal\u0103 \u0219i a devenit copil al str\u0103zii. Obi\u0219nuia s\u0103 danseze pe strad\u0103, c\u00ee\u0219tig\u00e2nd bani din improviza\u021biile pe care le f\u0103cea. A fost selectat\u0103, la 15 ani, \u00eentr-un spectacol de vodevil. A ajuns la New York \u00een timpul perioadei de glorie din Harlem. \u00cen 1925 a devenit celebr\u0103 dup\u0103 ce a ap\u0103rut la Th\u00e9\u00e2tre des Champs-\u00c9lys\u00e9es<\/a> aproape goal\u0103. A sus\u021binut Mi\u0219carea Drepturilor Civile din Statele Unite \u00een anii 50. A adoptat 12 orfani de etnii diferite, pe care i-a numit Tribul Curcubeu, protest\u00eend astfel \u00eempotriva rasismului.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Mihaela Michailov La Ribot. Vertical fisurat \u00cen martie 2003, \u00eentr-unul dintre spa\u021biile Galeriei \u201eModern Tate\u201d din Londra, coregrafa spaniol\u0103 La Ribot[1] \u0219i-a prezentat cele 34 de piese create \u00een perioada 1993-2003 \u2013 Piezas Distinguidas. Leg\u0103tura dramaturgic\u0103 dintre piese este dat\u0103 de forma lor \u2013 fiecare este g\u00e2ndit\u0103 ca un solo; de durata desf\u0103\u0219ur\u0103rii \u2013 nici una nu \u021bine mai mult de \u0219apte minute; \u0219i de raportul intim artist-spectatori. La \u00eenceput, lucr\u0103rile au fost prezentate \u00een teatre, dup\u0103 care, \u00eencep\u00e2nd cu 2000, La Ribot a decis \u2013 chestion\u00e2nd conven\u021biile unor spa\u021bii ierarhizate \u2013 s\u0103 le mute \u00een loca\u021bii care-i permiteau…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[201,107,198],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3935"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3935"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3935\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3940,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3935\/revisions\/3940"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"Panoramix,](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/10\/122.jpg\")
![\"Un](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/10\/onemysteriousThingsaide.e.cummingsmax.jpg\")
\n<\/em>Coregrafa transform\u0103 neputin\u021ba \u00een mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare \u2013 Josephine Baker \u2013 care a luptat cu toate cli\u0219eele colonizatoare care au exotizat \u201emirajul\u201d trupului de culoare.<\/p>\n