{"id":3625,"date":"2016-10-08T15:22:56","date_gmt":"2016-10-08T15:22:56","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=3625"},"modified":"2016-11-21T16:08:37","modified_gmt":"2016-11-21T16:08:37","slug":"o-istorie-subiectiva-a-locuirii-in-romania-din-perspectiva-rezidentelor-si-rezidentilor-caminului-moses-rosen-perioada-interbelica-anii-1920-1930","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2016\/10\/08\/o-istorie-subiectiva-a-locuirii-in-romania-din-perspectiva-rezidentelor-si-rezidentilor-caminului-moses-rosen-perioada-interbelica-anii-1920-1930\/","title":{"rendered":"O istorie subiectiv\u0103 a locuirii \u00een Rom\u00e2nia, din perspectiva rezidentelor \u0219i reziden\u021bilor c\u0103minului \u201eMoses Rosen\u201d. PERIOADA INTERBELIC\u0102: ANII 1920 – 1930"},"content":{"rendered":"

<\/p>\n

Pompiliu Sterian<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Am identificat \u00een via\u021ba mea 15 adrese la care am locuit, dintre care majoritatea \u00eenainte de r\u0103zboi. \u00centotdeauna am fost chiria\u0219. De fiecare dat\u0103 am stat \u00een dou\u0103 camere. O singur\u0103 dat\u0103 am stat \u00een trei \u0219i pe-a treia am sub\u00eenchiriat-o ca s\u0103 putem pl\u0103ti chiria. Am locuit la subsol, am locuit la mansard\u0103, am locuit la comun. Pe atunci era o regul\u0103: oamenii se mutau de Sf\u00e2ntu Gheorghe \u0219i de Sf\u00e2ntu Dumitru. Pe str\u0103zi, la case, erau anun\u021buri: \u201eDe \u00eenchiriat!\u201d. Nu era ca acum mica publicitate. C\u00e2nd eram chiria\u0219 la persoane particulare, proprietarii locuiau \u0219i ei \u00een aceea\u0219i curte sau \u00een acela\u0219i \u201ebloc\u201d cu unul-dou\u0103 etaje. Fiecare etaj avea un singur apartament de dou\u0103-trei camere. Condi\u021bia esen\u021bial\u0103 era plata cu regularitate a chiriei. Dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla a\u0219a, nu aveai nici o problem<\/span><\/span><\/span>\u0103<\/span><\/span><\/span>. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, p\u0103rin\u021bii mei erau extrem de corec\u021bi. Cred c\u0103 tata, c\u00e2nd lua chenzina, punea mai \u00eent\u00e2i deoparte banii pentru chirie \u0219i abia apoi necesarul<\/span><\/span><\/span> pentru hran\u0103. Situa\u021bia era clar\u0103: dac\u0103 nu pl\u0103teai chiria o lun\u0103 sau dou\u0103, proprietarul te d\u0103dea afar\u0103 din cas\u0103. Trebuie s\u0103 adaug <\/span><\/span><\/span>\u00eens\u0103 <\/span><\/span><\/span>c\u0103 proprietarii m\u0103reau periodic chiria. Adic\u0103, c\u00e2nd ne-am mutat, am pl\u0103tit o sum\u0103, iar dup\u0103 o perioad\u0103… proprietarul voia mai mult. Dac\u0103 nu pl\u0103team ne mutam. De-asta \u00een perioada respectiv\u0103 am avut cel pu\u021bin 12 locuin\u021be diferite, adic\u0103 ne-am mutat de 12 ori! Se zice c\u0103 trei mut\u0103ri sunt egale cu un incendiu din punct de vedere al pagubelor. Mai exista o problem\u0103 de principiu \u2013 dac\u0103 \u00een apartament apar ni\u0219te defec\u021biuni, cine trebuie sa le repare? Proprietarul care e dator s\u0103 dea o locuin\u021b\u0103 \u00een perfect\u0103 stare de func\u021bionare sau chiria\u0219ul care n-a folosit-o corespunz\u0103tor? Acuma \u2013 stabile\u0219te cine e vinovat… <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Prima cas\u0103 de care \u00eemi amintesc \u2013 e vorba de anul 1920 \u0219i ceva. Casa avea o curte lung\u0103, 40-50 de metri, cu un gard de lemn \u00een fa\u021b\u0103. \u00cen fundul cur\u021bii era o mic\u0103 gr\u0103din\u0103 cu pomi, corcodu\u0219i erau pe-atunci. Locuiam \u00een curtea aceea \u0219ase chiria\u0219i. Trei pe st\u00e2nga \u0219i trei pe dreapta. Propriet\u0103reasa \u0219i cinci chiria\u0219i. Am\u0103nunt: doi chiria\u0219i cre\u0219tini, propriet\u0103reasa \u0219i doamna Victoria, \u0219i patru evrei. Evreii vorbeau idi\u0219 acolo, dar d<\/span><\/span><\/span>oam<\/span><\/span><\/span>na Marinescu, propriet\u0103reasa, a \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i ea idi\u0219 \u00eempreun\u0103 cu concet\u0103\u021benii chiria\u0219i.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Apartamentul se compunea din dou\u0103 camere: un dormitor \u0219i o camer\u0103 de zi, s\u0103-i zicem, acolo se f\u0103ceau toate. Dormitorul avea o fereastr\u0103, camera de zi n-avea. Lumina venea de la u\u0219\u0103. U\u0219a era jum\u0103tate de lemn \u0219i sus era geam, pe-acolo venea lumina. Buc\u0103t\u0103ria era undeva \u00een curte pe st\u00e2nga, fiecare avea c\u00e2te o buc\u0103t\u0103rie, dar toate erau \u00een alt\u0103 parte. Tot mai \u00een fund, \u00een curte, era \u0219i o magazie unde \u021bineam lemnele. Problema lemnelor era foarte foarte serioas\u0103. \u00cen fundul fundului cur\u021bii era <\/span><\/span><\/span>WC<\/span><\/span><\/span>-ul \u2013 f\u0103r\u0103 canalizare. <\/span><\/span><\/span>\u201d<\/span><\/span><\/span>Privat\u0103<\/span><\/span><\/span>\u201d<\/span><\/span><\/span> se numea pe-atunci. Erau dou\u0103 sau trei, dac\u0103-mi aduc aminte bine.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Mobilierul: \u00een dormitor era patul p\u0103rin\u021bilor, dou\u0103 paturi, un dulap de lemn pentru haine \u0219i un fel de lad\u0103 unde se mai \u021bineau ni\u0219te lucruri. \u00cen camera de zi era o mas\u0103 cu c\u00e2teva scaune, un mic bufet \u0219i un <\/span><\/span><\/span>lavoar<\/span><\/span><\/span>, adic\u0103 un fel de trepied cu un lighean \u00een mijloc \u0219i un loc unde puneai o can\u0103 cu ap\u0103. Ne sp\u0103lam \u00een lighean nu numai diminea\u021ba, dar \u0219i c\u00e2nd f\u0103ceam baie tot \u00een ligheanul \u0103la ne sp\u0103lam. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cenc\u0103lzirea \u00een camera de zi \u2013 numai acolo se f\u0103cea foc: era un godin din metal care st\u0103tea \u00een timpul anului \u00eentr-un col\u021b<\/span><\/span><\/span>. I<\/span><\/span><\/span>arna \u00eel puneam \u00een mijloc \u0219i-i montam burlane. \u00cel puneam \u00een perete. Cu lemne bine\u00een\u021beles. Lumina era o lamp\u0103 de gaz, o lamp\u0103 cu petrol gazant, cu fitil, c-o sticl\u0103 care trebuia sp\u0103lat\u0103 \u00een fiecare zi \u0219i avea \u00een spate o oglind\u0103 rotund\u0103 care amplifica lumina. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Buc\u0103t\u0103ria, mobilierul: o ma\u0219in\u0103 de g\u0103tit, o cutie de metal, de tabl\u0103, care avea dou\u0103 sau trei ochiuri. Se f\u0103cea foc dedesubt, dar cele trei g\u0103uri aveau ni\u0219te cercuri. Unul mai mare, unul mai mic\u2026<\/span><\/span><\/span> C\u00e2nd era nevoie de mai mult\u0103 c\u0103ldur\u0103, se scoteau cercurile astea. Pe perete erau ni\u0219te p\u00e2nze albe scrise cu ni\u0219te desene cu fir albastru: \u201eGospodina c\u00e2nd e bun\u0103, rostul casei merge strun\u0103!\u201d. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen fa\u021ba casei aveam un felinar cu lamp\u0103 de gaze. \u00cen fiecare sear\u0103 venea un cet\u0103\u021bean de la prim\u0103rie, deschidea \u0219i aprindea. Diminea\u021ba venea \u0219i stingea. A\u0219a era ilumina\u021bia str\u0103zii. Casa asta era \u00een strada Gole\u0219ti nr. 7.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Iarna, problema principal\u0103 era: cum vom reu\u0219i s\u0103 nu \u00eenghe\u021b\u0103m de frig. Tata monta godinul \u00een mijlocul camerei \u0219i f\u0103cea leg\u0103tura prin burlane la gaura din perete care ducea la hornul din acoperi\u0219. Hornul era cur\u0103\u021bat de co\u0219ar cu o bil\u0103 grea de fier. <\/span><\/span><\/span>Foc se f\u0103cea numai \u00eentr-una dintre camere, doar diminea\u021ba. Noaptea se stingea.<\/span><\/span><\/span><\/span> \u00cen dormitor nu exista sob\u0103 \u0219i ne \u00eenveleam cu mai multe pleduri. O alt\u0103 team\u0103 era s\u0103 nu \u00eenghe\u021be pe timpul iernii ci\u0219meaua din curte, pe care o foloseau to\u021bi vecinii. \u00cen acest scop, \u00een preajma iernii, ci\u0219meaua era \u00eempachetat\u0103 \u00een paie \u0219i p\u0103turi care asigurau s\u0103 nu \u00eenghe\u021be apa. Totu\u0219i, uneori se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 \u00eenghe\u021be, \u0219i atunci trebuia spart\u0103 ghea\u021ba ca s\u0103 ajungem la ap\u0103. Asta era prin 1925-26.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\"domiciliu-instabil\"Foto: Marc Teuscher<\/p>\n

Lippa Segal<\/b><\/span><\/span><\/span>l<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Casa \u00een care m-am n\u0103scut era pe str. Unit\u0103\u021bii nr. 53, cartierul evreiesc din Dude\u0219ti. Casa propriu-zis\u0103 era relativ \u00eenalt\u0103, solid\u0103, construit\u0103 din c\u0103r\u0103mid\u0103, contrastant oarecum cu casele din jur. Avea o poart\u0103 de fier, o curte \u0219i-o gr\u0103din\u0103. Ini\u021bial, c\u00e2nd m-am n\u0103scut eu, p\u00e2n\u0103 ne-a rechizi\u021bionat din cas\u0103, intrarea era printr-o marchiz\u0103. Marchiza era cu gresie \u0219i avea acolo un arabesc, de care nu-mi aduc aminte, \u0219i \u00een intrarea aceasta exista un tablo<\/span><\/span><\/span>u<\/span><\/span><\/span>a\u0219. Din marchiz\u0103 se intra \u00eentr-un hol. Un hol destul de mare, care pe jos avea ini\u021bial parchet \u0219i apoi du\u0219umea, pentru c\u0103 parchetul a fost distrus. Holul avea \u00een interior dou\u0103 corpuri de mobil\u0103 \u0219i <\/span><\/span><\/span>o<\/span><\/span><\/span> bibliotec\u0103 foarte mare, \u0219i dou\u0103 dulapuri foarte frumoase de stil vechi.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Holul corespundea dormitorului 1, care corespundea cu exteriorul. Dormitorul 1 avea o fereastr\u0103 cu un transp<\/span><\/span><\/span>erant <\/span><\/span><\/span>de lemn cu care se putea acoperi complet. O fereastr\u0103 mare \u0219i o fereastr\u0103 mai mic\u0103 care d\u0103dea spre gr\u0103din\u0103 unde se vedeau ni\u0219te trandafiri foarte frumo\u0219i. L\u00e2ng\u0103 patul p\u0103rin\u021bilor era p\u0103tu\u021bul meu, \u0219i era \u0219i o canapea pe care dormea sora mea. Ulterior am renun\u021bat la canapea. Casa avea cinci camere \u00een afar\u0103 de holul \u0103sta, exista dormitorul 1, urma dormitorul 2, urma<\/span><\/span><\/span> o <\/span><\/span><\/span>od\u0103i\u021b\u0103 \u0219i mai exista \u00eenc\u0103 o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103, buc\u0103t\u0103rie, baie, du\u0219 \u0219i <\/span><\/span><\/span>WC<\/span><\/span><\/span>. Erau dou\u0103 ie\u0219iri \u00een curte. A doua ie\u0219ire era prin buc\u0103t\u0103rie, <\/span><\/span><\/span>\u00een<\/span><\/span><\/span> curtea care era pietruit\u0103. Acolo se f\u0103cea magiunul \u0219i-l duceam ori \u00een magazie care era foarte bine dotat\u0103<\/span><\/span><\/span>, ori<\/span><\/span><\/span> \u00een pivni\u021b\u0103. Buc\u0103t\u0103ria avea un boiler mic din tinichea. Pe-urm\u0103 boileru<\/span><\/span><\/span>l<\/span><\/span><\/span> s-a stricat \u0219i nu s-a mai putut folosi. Aveam o sob\u0103 de g\u0103tit din tuci \u0219i dulapuri \u0219i un r\u0103citor. Pe vremea aceea se cump\u0103ra ghea\u021ba. A\u0219a func\u021biona r\u0103citorul.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Mai mi-aduc aminte, dar vag: curtea era pietruit\u0103, avea dou\u0103 guri de ap\u0103 cu furtun cu posibilitatea s\u0103 ud\u0103m aceast\u0103 gr\u0103din\u0103. Mama se ocupa \u0219i \u021binea foarte mult la ea. Aveam pe l\u00e2ng\u0103 trandafiri o sumedenie de flori, de diverse feluri. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Magazia era la \u00eenceput v\u0103ruit\u0103, de lemn pe exterior, dar v\u0103ruit\u0103 \u00een interior \u0219i avea un aspect foarte frumos. Magazia era folosit\u0103 ca Suca \u00een timpul s\u0103rb\u0103torii de Sucot, m\u00e2ncam acolo. Capacul magaziei se putea scoate. Noi am f\u0103cut \u0219i-o nunt\u0103 \u00een curtea respectiv\u0103.<\/span><\/span><\/span> Casa avea o scar\u0103 metalic\u0103 foarte rezistent\u0103 c\u00e2ndva \u0219i sus un fel de pod, dar mai mult ca o mansard\u0103. Un pod<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> tot a\u0219a<\/span><\/span><\/span>, <\/span><\/span><\/span>f\u0103cut <\/span><\/span><\/span>din <\/span><\/span><\/span>c\u0103r\u0103mid\u0103<\/span><\/span><\/span>; <\/span><\/span><\/span>putea s\u0103 locuiasc\u0103 cineva \u00een podul acela. Noi \u00een pod \u021bineam o mul\u021bime de c\u0103r\u021bi. Tat\u0103lui meu \u00eei pl\u0103cea foarte mult s\u0103 str\u00e2ng\u0103 c\u0103r\u021bi, \u0219i biblioteca asta pe care o aveam nu era suficient\u0103, a\u0219a c\u0103 \u021binea c\u0103r\u021bile \u00een acest pod. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Dup\u0103 ce cuzi\u0219tii l-au b\u0103tut pe bunicul meu p\u00e2n\u0103 a murit \u0219i dup\u0103 ce i-au distrus casa, bunica s-a mutat cu noi \u00een Bucure\u0219ti. Astfel, ini\u021bial am fost patru persoane plus Valeria, care era un fel de femeie de serviciu, \u00eengrijitoare pentru copii, pe care o adusese mama din Bucovina. O fat\u0103 de 15 ani, nu mai mult. Avea \u0219i ea \u00een curte o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103, dar nu-i pl\u0103cea acolo \u0219i \u0219i-a aranjat un pat \u00een buc\u0103t\u0103rie. \u0218i dormea \u00een patul \u0103sta care devenea mas\u0103, un pat special. Nu i-a pl\u0103cut s\u0103 fie izolat\u0103 \u0219i dormea \u00een buc\u0103t\u0103rie, mai ales c\u0103 sub buc\u0103t\u0103rie aveam o pivni\u021b\u0103 dotat\u0103 cu dou\u0103 camere \u00een care se puneau diverse borcane cu diverse produse. \u0218i mai t\u00e2rziu a avut \u0219i un prieten, pe care \u0219i-l aducea \u00een pivni\u021b\u0103. Sigur, \u00een momentul \u00een care a venit anul 1941 \u0219i evreii n-au mai avut voie cu servitoare, a trebuit s\u0103 plece \u00eenapoi. A fost o ruptur\u0103 puternic\u0103 de mama mea. Era obi\u0219nuit\u0103 cu mama mea. Mama mea avea un suflet foarte bun \u0219i se comporta cu ea ca \u0219i cum ar fi fost casa ei. Fata s-a sim\u021bit foarte bine la noi \u0219i-a pl\u00e2ns copios \u00een momentul \u00een care n-a putut s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103. A venit perioada care a venit.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Lidia Fonea<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

M-am n\u0103scut pe strada Olteni, \u00een Cartierul Evreiesc, \u00eentr-o cas\u0103 \u00een care st\u0103team doar eu cu p\u0103rin\u021bii. La <\/span><\/span><\/span>doi<\/span><\/span><\/span> ani<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> m-am mutat pe Calea Rahovei \u00eentr-o cas\u0103 cu mul\u021bi evrei. Eram mic\u0103, n-am multe amintiri de atunci. Dup-aia m-am mutat pe strada Amfibiilor, tot \u00een Rahova. Mama era mereu nemul\u021bumit\u0103 de locul \u00een care st\u0103team \u0219i de-asta ne mutam. Tata era mul\u021bumit. Apoi ne-am mutat pe strada Herescu N\u0103sturel. Apoi \u00een centrul comercial, pe \u0218elari, unde a fost \u0219i gr\u0103dini\u021ba. Locuiam \u00eentr-o cas\u0103 la ultimul etaj. Acolo era \u0219i atelierul tat\u0103lui, atelier de croitorie. Atelierul se numea Manole \u0219i Ionas. Manole era tata, Ionas era asociatul lui, cel mai bun prieten din copil\u0103rie. \u00cen clasa \u00eent\u00e2i am mers la \u0219coala catolic\u0103 unde am stat doar un an, dup\u0103 care am mers la \u0219coala Voin\u021ba \u2013 \u0219coal\u0103 evreiasc\u0103. Apoi ne-am mutat \u00een Mo\u0219ilor, pe Silvestru. Am stat la<\/span><\/span><\/span> n<\/span><\/span><\/span>a\u0219\u0103. A fost foarte r\u0103u. Mama nu se \u00een\u021belegea cu na\u0219a. Apoi ne-am mutat pe Drago\u0219 Vod\u0103, \u0219i apoi pe Episcop Radu. Dup-aia pe strada \u0218tefan Mih\u0103ileanu, la Liceul Lumina, liceu evreiesc.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Ioseph Cotn\u0103reanu<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Eu am locuit la foarte multe adrese, pentru c\u0103 <\/span><\/span><\/span>tat\u0103l meu avea boala s\u0103 nu pl\u0103teasc\u0103 chiria<\/span><\/span><\/span><\/span>. La <\/span><\/span><\/span>o<\/span><\/span><\/span> v\u00e2rst\u0103 foarte fraged\u0103 m-am mutat din strada Delea Veche, unde m-am n\u0103scut, \u00een bulevardul Elisabeta. Asta \u00een anii \u201924-\u201925. Apoi, \u00een \u201927-\u201928, pentru un an, ne-am mutat \u00een ora\u0219ul T\u00e2rg<\/span><\/span><\/span>u <\/span><\/span><\/span> Frumos. C\u00e2nd ne-am \u00eentors, ne-am \u00eentors pe Calea 13 Septembrie. Prin \u201928-\u201929. De aici, \u00een strada Nicu\u0219or. \u00cen \u201932-\u201933, \u00een Parcul Iancului. De acolo, \u00een \u201936, pe strada Teleajen. \u00cen \u201938, \u00een \u021aepe\u0219 Vod\u0103, \u00een \u201939, \u00een Aleea Vergului, de unde m-am mutat prin c\u0103s\u0103torie, \u00een \u201946, \u00een M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti, unde am stat p\u00e2n\u0103 \u00een \u201971. \u0218i din \u201971 \u00een Mo\u0219ilor.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Nu am locuit \u00een acela\u0219i loc cu proprietarii – de cele mai multe ori, proprietarul locuia \u00een alt\u0103 parte, dar b\u0103nuiesc c\u0103 rela\u021biile nu erau foarte amicale, foarte armonioase, din cauza asta, din care ne \u0219i mutam. C\u00e2nd am stat \u00een strada Teleajen, aveam cam 13 ani, uneori p\u0103rin\u021bii m\u0103 trimiteau pe mine cu banii de chirie la proprietar\u0103, care st\u0103tea pe strada Tunari\/Polon\u0103. Apoi, pe strada \u021aepe\u0219 Vod\u0103 am locuit \u00een aceea\u0219i curte cu proprietarii, unul Constantin Angelescu, era m\u0103celar, dar<\/span><\/span><\/span> nu aveam absolut nimic \u00een comun cu el. Corpul de cl\u0103dire \u00een care st\u0103team noi era separat de corpul de cl\u0103dire \u00een care locuia el.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Prima cas\u0103 de care \u00eemi amintesc e casa din strada Nicu\u0219or (Bucure\u0219ti<\/span><\/span><\/span> n.ed.) \u00een care am stat c\u00e2nd aveam \u0219ase ani – \u0219ase ani jumate. Era o cas\u0103 cu parter \u0219i etaj u\u0219or mansardat. Cred c\u0103 erau cel pu\u021bin trei camere, dac\u0103 nu patru, \u0219tiu c\u0103 aveam o intrare \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i o intrare \u00een spate, din curte. Dintr-un coridor se intra \u00een cas\u0103 \u0219i \u00een buc\u0103t\u0103rie. \u021ain minte o camer\u0103 foarte mare \u0219i frumoas\u0103, luminoas\u0103. \u021ain minte baia \u00een care am m\u00e2ncat odat\u0103 b\u0103taie. Era o curte mare, dar nu era amenajat\u0103. \u00cen curte era un nuc b\u0103tr\u00e2n \u00een care m\u0103 c\u0103\u021b\u0103ram eu cu mult\u0103 pl\u0103cere. \u00cen aceast\u0103 cas\u0103 am locuit \u00eent\u00e2i la etaj \u0219i dup\u0103 un an ne-am mutat jos la parter. Am stat doi ani \u00een casa asta. \u0218i \u0219tiu c\u0103 erau pu\u021bin mansardate camerele.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

De aici ne-am mutat \u00een locuin\u021bele tip dintre Iancului \u0219i Vatra Luminoas\u0103 \u0219i aveam locuin\u021ba pe dou\u0103 niveluri, numai noi locuiam. Aveam la parter buc\u0103taria \u0219i o camer\u0103 (sufrageria), o scar\u0103 interioar\u0103 foarte frumoas\u0103 care ducea la etaj unde era baia \u0219i, cred, dou\u0103 camere – cred c\u0103 era un dormitor al p\u0103rin\u021bilor \u0219i un dormitor \u00een care eram eu cu sora. \u00cemi amintesc scara aceea, c\u0103 era foarte frumoas\u0103, cred c\u0103 era din stejar, un maro \u00eenchis. \u00cen curte era o magazie, dar magazia aceea avea o buc\u0103t\u0103rie de var\u0103. Vara, ca s\u0103 nu \u00eencing\u0103 buc\u0103t\u0103ria \u0219i, deci, toat\u0103 casa, g\u0103tea acolo. \u00cen zon\u0103 era un ve\u0219nic \u0219antier. \u00ce\u021bi dai seama ce \u201ede-a v-a\u021bi ascunselea\u201d jucam noi acolo pe \u0219antier printre casele alea care erau \u00een curs de construc\u021bie? \u0218i stive de c\u0103r\u0103mizi \u0219i mun\u021bi de nisip… era ceva extraordinar, era o fericire.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Din cas\u0103, \u00eemi amintesc de un pupitru, scaunul se putea regla pe \u00een\u0103l\u021bime \u0219i avea o plac<\/span><\/span><\/span>\u0103<\/span><\/span><\/span> rabatabil\u0103 \u0219i <\/span><\/span><\/span>o <\/span><\/span><\/span>cotier\u0103. Acolo \u00eemi f\u0103ceam eu lec\u021biile. \u00cen sufragerie era pupitrul \u0103sta, \u0219i era locul meu la care \u00eemi f\u0103ceam lec\u021biile, la care m\u0103 juc\u0103m, avea un loc pentru pus c\u0103limara, avea jos o stinghie c<\/span><\/span><\/span>a<\/span><\/span><\/span> s\u0103 nu cad\u0103 creionul, pentru c\u0103 era \u00eenclinat. Cea mai veche juc\u0103rie de care \u00eemi amintesc era o drezin\u0103. Un fel de biciclet\u0103 care avea ata\u0219, ca un ata\u0219 de motociclet\u0103, \u00een care plimbam c\u00e2inele familiei. Alte juc\u0103rii nu prea am avut. Mult mai mare fiind, adic\u0103 pe la opt-nou\u0103 ani, am avut ceva care se chema \u201ematador\u201d, era ceva asem\u0103n\u0103tor cu lego de acum, dar mult mai primitiv, era din lemn, cu be\u021biga\u0219e. \u00cemi pl\u0103cea cel mai mult \u201ejocul geografic\u201d. Nu m\u0103 s\u0103tur\u0103m niciodat\u0103. Jucam cu un prieten cu <\/span><\/span><\/span>care<\/span><\/span><\/span> sunt prieten \u0219i acum, dup\u0103 80 \u0219i ceva de ani. Pe vremea c\u00e2nd eram eu copil, cadourile care se f\u0103ceau – nu se cump\u0103rau nici c\u0103m\u0103\u0219i, nici pantofi \u2013 <\/span><\/span><\/span>erau<\/span><\/span><\/span> c\u0103r\u021bi<\/span><\/span><\/span>le<\/span><\/span><\/span>. Asta era regula. A\u0219a c\u0103 aveam la opt-nou\u0103 ani o mic\u0103 bibliotec\u0103 personal\u0103. \u0218i aveam o minge de fotbal nr 2. Asta \u00eensemna c\u0103 era foarte mic\u0103. Ming<\/span><\/span><\/span>i<\/span><\/span><\/span>le de fotbal pe vremea aceea \u0219tii cum erau? Erau o anvelop\u0103 de cauciuc \u0219i aveau \u00een ele o camer\u0103. Camera se umfla cu pompa de biciclet\u0103 sau umflai la gur\u0103 \u0219i anvelopa avea un \u0219nur cu care legai. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

C\u00e2nd m-am mutat, am luat pupitrul, c\u0103r\u021bile pe care le aveam \u0219i mingea de fotbal.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Dorotea Weissbuch<\/b><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Am locuit \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103, proprietate personal\u0103. Era o locuin\u021b\u0103 mare, cu o curte foarte mare. Este vorba de casa \u00een care m-am n\u0103scut \u0219i <\/span><\/span><\/span>\u00een care<\/span><\/span><\/span> am locuit p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 19 ani, \u00een Foc\u0219ani. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Casa avea o u\u0219\u0103 principal\u0103, \u00een fa\u021b\u0103, cu umbrel\u0103 deasupra u\u0219ii duble. Cu geamuri acoperite cu forma\u021biuni metalice elegante. \u00cen ad\u00e2ncimea cur\u021bii<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> casa avea o alt\u0103 intrare, mai modest\u0103. Se intra \u00een buc\u0103t\u0103rie. Dup\u0103 ce urcam c\u00e2teva trepte, parcurgeam o mic\u0103 teras\u0103 descoperit\u0103. Sub cas\u0103 era o pivni\u021b\u0103 unde se p\u0103strau cartofi, morcovi \u0219i alte legume \u00eenvelite \u00een nisip pe perioada iernii. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Pe u\u0219a principal\u0103 intra tat\u0103l meu care scotea cheia din buzunar. O cheie Yale. Tot pe u\u0219a din fa\u021b\u0103 intrau clien\u021bii tat\u0103lui meu pentru consulta\u021bii. Tata era avocat. Imediat, pe podeaua mozaicat\u0103 de culoare gri \u00eenchis, erau trei litere de tipar J B I, 1928, de culoare grena. Literele reprezentau ini\u021bialele numelui tat\u0103lui meu. Jakk B.<\/span><\/span><\/span> Ianconescu, iar 1928 – anul c\u00e2nd a fost construit\u0103 casa. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Se urca o treapt\u0103 \u0219i se ajungea \u00een sala de a\u0219teptare. Aici era o banchet\u0103 din lemn lustruit, pe care puteau sta comod trei persoane, \u0219i \u00eenc\u0103 dou\u0103 scaune, garnitur\u0103 la banca men\u021bionat\u0103 mai sus. \u00cen st\u00e2nga era o u\u0219\u0103 pe care era aplicat\u0103 o pl\u0103cu\u021b\u0103 alb\u0103 pe care scria: \u201eConsulta\u021bia se pl\u0103te\u0219te!\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen interior era biroul mare din lemn negru mat, \u00een spatele c\u0103ruia era fotoliul pe care se a\u0219eza tata. Pe birou era o map\u0103 foarte mare av\u00e2nd un suport pentru coli de h\u00e2rtie alb\u0103, pentru ustensile de scris, sugativ\u0103. Mai avea la loc de cinste simbolul drept\u0103\u021bii, o femeie legat\u0103 la ochi care \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 o balan\u021b\u0103. \u00cen \u00eenc\u0103perea-birou era o bibliotec\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu c\u0103r\u021bi de specialitate. O sob\u0103 de teracot\u0103 se folosea pentru \u00eenc\u0103lzirea camerei pe timp de iarn\u0103. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Aveam un mic salona\u0219 al\u0103turi, c-o m\u0103su\u021b\u0103 acoperit\u0103 cu un mileu frumos brodat, iar \u00een jurul ei patru scaune tapi\u021bate cu un material plu\u0219at de culoare albastru \u00eenchis. Pere\u021bii erau \u00eempodobi\u021bi cu dou\u0103 tablouri, <\/span><\/span><\/span>pe c\u00e2t<\/span><\/span><\/span> \u00eemi aduc aminte, impresionante. Unul era imaginea unui copil mu\u0219c\u00e2nd dintr-un m\u0103r, pictur\u0103 \u00een ulei. Cel\u0103lalt, foarte original, lung \u0219i \u00eengust, din p\u00e2nz\u0103, avea un stru\u021b a c\u0103rui arip\u0103 ie\u0219ea proeminent \u00een exterior. Aripa era tot din material textil. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Lumina din exterior intra printr-un perete compus din patru compartimente de geamuri, av\u00e2nd \u00een exterior o logie, spre strad\u0103. \u0218i patru coloane cilindrice. Logia avea dimensiuni destul de mari. Cam 3 m\/2,5m. Cam c\u00e2t o camer\u0103 mic\u0103. Din holi\u0219or, \u00een dreapta, prin u\u0219a deschis\u0103, intram \u00een dormitorul p\u0103rin\u021bilor. Era spa\u021bios. Mobila principal\u0103 constituit\u0103 din dou\u0103 paturi mari al\u0103turate. Partea de la cap, cea vertical\u0103, era lipit\u0103 de perete. Avea o form\u0103 c<\/span><\/span><\/span>u <\/span><\/span><\/span>o pat\u0103 lucioas\u0103, avea o culoare c<\/span><\/span><\/span>u <\/span><\/span><\/span>o nuan\u021b\u0103 de galben \u00eenchis. Avea mai multe \u00eenflorituri. Era ceva deosebit. Pe peretele din spate era un tablou mare care reprezenta un episod biblic. Doi oameni cu figuri \u00eengrozite p\u0103r\u0103sind \u00een fug\u0103 dezastrul produs ca urmare a p\u0103catelor s\u0103v\u00e2r\u0219ite. Sodoma \u0219i Gomora sau Omora. Un pian negru, o pianin\u0103 de fapt, la care c\u00e2nta uneori mama \u0219i unii musafiri care veneau. Mai existau dou\u0103 \u0219ifoniere mari<\/span><\/span><\/span>, <\/span><\/span><\/span>al\u0103turate. O toalet\u0103 compus\u0103 din trei p\u0103r\u021bi: dou\u0103 laterale, gen noptiere, la mijloc o oglind\u0103 mare, \u00een fa\u021ba c\u0103reia tat\u0103l meu se a\u0219eza diminea\u021ba pentru a se b\u0103rbieri. Perpendicular, de-a lungul celor dou\u0103 paturi era o canapea, pe care se odihnea tata dup\u0103 masa de pr\u00e2nz. Copiii nu mai aveau acces \u00een dormitor pentru a nu-i tulbura somnul. Mama se ocupa de str\u00e2ngerea farfuriilor \u00een care m\u00e2ncam \u0219i apoi se culca \u0219i ea. <\/span><\/span><\/span>Aveam o femeie angajat\u0103 cu luna care-o ajuta <\/span><\/span><\/span><\/span>pe<\/span><\/span><\/span><\/span> mama \u00een treburile din gospod\u0103rie \u0219i care se numea servitoare. <\/span><\/span><\/span><\/span>A\u0219a se numea pe vremuri. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen sufrageria mare, p\u0103rin\u021bii primeau musafiri \u0219i organizau petreceri \u00een diferite ocazii. Al\u0103turi era sufrageria mic\u0103, unde eu \u0219i fratele meu ne f\u0103ceam temele pentru \u0219coal\u0103. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

M\u00e2ncarea se preg\u0103tea pe o sob\u0103 de g\u0103tit. Era neagr\u0103, avea patru focuri \u0219i cuptor. Focul se f\u0103cea cu lemne. C\u00e2nd am crescut, soba de g\u0103tit a fost \u00eenlocuit\u0103 cu aragaz, alimentat cu gaz din butelie. A\u0219a cum se mai folose\u0219te \u0219i azi \u00een unele gospod\u0103rii.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Din culoar p\u00e2n\u0103 la u\u0219a care ducea la buc\u0103t\u0103rie, mai exista o u\u0219\u0103 spre c\u0103mar\u0103, care avea fereastr\u0103 spre nord \u0219i ciment pe jos. Pere\u021bii erau c\u0103ptu\u0219i\u021bi cu rafturi de lemn unde mama punea toamna borcanele cu mur\u0103turi, dulce\u021buri \u0219i conservele preparate-n cas\u0103. Perele bergamote culese toamna din recolta proprie. Se culegeau verzi \u0219i se l\u0103sau peste iarn\u0103 \u0219i c\u0103p\u0103tau arom\u0103 \u0219i gust.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, o ultim\u0103 u\u0219\u0103 pe acela\u0219i perete se deschidea pentru a intra \u00een camera de baie. Avea <\/span><\/span><\/span>WC<\/span><\/span><\/span>, chiuvet\u0103, la robinet curgea numai ap\u0103 rece, cada de baie, cazanul de baie (construc\u021bie cilindric\u0103 \u00eenalt\u0103 p\u00e2n-aproape de tavan). Apa se \u00eenc\u0103lzea cu foc de lemne, care se introduceau \u00eentr-un spa\u021biu special amenajat la baza cazanului. Mai exista \u00een <\/span><\/span><\/span>acea<\/span><\/span><\/span> \u00eenc\u0103pere o canapea \u00eenvelit\u0103-n piele grena pentru odihna de dup\u0103 baie. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Curtea, \u00eemprejmuit\u0103 de un gard de lemn, era larg\u0103 \u0219i ad\u00e2nc\u0103. Gardul avea dou\u0103 por\u021bi. Una simpl\u0103 pentru persoane, cealalt\u0103 dubl\u0103 care se deschidea numai toamna, pe unde intrau c\u0103ru\u021bele \u0219i necesarele pentru a \u00eenc\u0103lzi camerele pe timp rece. \u00cen curte aveam mul\u021bi pomi. Un tei, peri care f\u0103ceau pere bergamote, un corcodu\u0219 cu o coroan\u0103 foarte stufoas\u0103 \u0219i patru pruni, din care culegeam prune gustoase \u00een sezonul de var\u0103 spre toamn\u0103. Mama f\u0103cea magiun de prune \u00eentr-un cazan mare de rufe pe care-l spoia anual un specialist, un \u021bigan. <\/span><\/span><\/span>\u00cel umplea cu o past\u0103 de prune dat\u0103 <\/span><\/span><\/span>prin<\/span><\/span><\/span> ma\u0219ina de tocat. Cazanul era pus \u00een curte pe pirostrii \u0219i cu lopata mare de lemn se amesteca \u00een interior p\u00e2n\u0103 se \u00eengro\u0219a suficient pasta de prune. Magiunul<\/span><\/span><\/span>,<\/span><\/span><\/span> astfel ob\u021binut, \u00eendulcit cu o cantitate anumit\u0103 de zah<\/span><\/span><\/span>\u0103<\/span><\/span><\/span>r, se punea \u00een borcane mari de sticl\u0103, care se acopereau cu celofan fixat cu o sfoar\u0103 sub\u021bire. Borcanele erau puse apoi pe rafturile din c\u0103mara rece: rezerve de m\u00e2ncare pentru iarn\u0103. <\/span><\/span><\/span>O parte din curte era pietruit\u0103. \u00centre pietre era un mic spa\u021biu umplut cu p\u0103m\u00e2nt, de unde prim\u0103vara ap\u0103reau floricele micu\u021be viu colorate. Bunica ne atr\u0103gea aten\u021bia s\u0103 nu c\u0103lc\u0103m pe ele pentru a nu le distruge. Spre gardul ce ne desp\u0103r\u021bea de curtea vecinilor erau straturile cu flori. <\/span><\/span><\/span>Forma straturilor era diferit\u0103. La mijloc era rotund \u00eenconjurat de straturi \u00een semicerc, apoi straturi dreptunghiulare pe laturi.<\/span><\/span><\/span> Vara era ca-n rai. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Casa avea cinci camere. Mai aveam \u00een fundul cur\u021bii \u00eenc-o cas\u0103 unde locuia bunica \u00een dou\u0103 camere \u0219i \u00een a treia camer\u0103<\/span><\/span><\/span>, <\/span><\/span><\/span>servitoarea.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

*Materialul a fost publicat \u00een G.A.P. 14 \u0219i constituie baza documentar\u0103 pentru spectacolul Domiciliu instabil \u2013 o istorie subiectiv\u0103 a locuirii<\/em>, realizat de colectivul V\u00e2rsta4, regia David Schwartz, 2016.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pompiliu Sterian Am identificat \u00een via\u021ba mea 15 adrese la care am locuit, dintre care majoritatea \u00eenainte de r\u0103zboi. \u00centotdeauna am fost chiria\u0219. De fiecare dat\u0103 am stat \u00een dou\u0103 camere. O singur\u0103 dat\u0103 am stat \u00een trei \u0219i pe-a treia am sub\u00eenchiriat-o ca s\u0103 putem pl\u0103ti chiria. Am locuit la subsol, am locuit la mansard\u0103, am locuit la comun. Pe atunci era o regul\u0103: oamenii se mutau de Sf\u00e2ntu Gheorghe \u0219i de Sf\u00e2ntu Dumitru. Pe str\u0103zi, la case, erau anun\u021buri: \u201eDe \u00eenchiriat!\u201d. Nu era ca acum mica publicitate. C\u00e2nd eram chiria\u0219 la persoane particulare, proprietarii locuiau \u0219i ei \u00een…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3625"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3625"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3625\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3811,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3625\/revisions\/3811"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}