Volumul Vremuri second-hand<\/b> reune\u0219te m\u0103rturii \u0219i pove\u0219ti de via\u021b\u0103 ale locuitorilor \u0219i locuitoarelor din spa\u021biul ex-sovietic, adunate pe parcursul mai multor ani de jurnalista Svetlana Aleksievici, laureat\u0103, \u00een 2015, a Premiului Nobel pentru Literatur\u0103. Faptul c\u0103 Aleksievici nu se arat\u0103 tocmai scrupuloas\u0103 c\u00e2nd consemneaz\u0103 momentele \u00een care au fost luate interviurile (ar putea fi important, de exemplu, dac\u0103 o discu\u021bie a avut loc la \u00eenceputul anilor ’90 sau dup\u0103 2000), sau informa\u021biile despre persoanele intervievate este, probabil, o op\u021biune strategic\u0103 (\u0219i criticabil\u0103) \u00een interiorul metodei sale pe care o nume\u0219te \u201epolifonic\u0103\u201d. Acest tip de tratare prea pu\u021bin individualizat\u0103 a materialului permite \u00eens\u0103 concentrarea pe tonul comun al m\u0103rturiilor<\/b> \u0219i pe c\u00e2teva elemente recurente<\/b>, a c\u0103ror identificare \u0219i analiz\u0103 ne ajut\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2nem, dup\u0103 ce am citit cartea, cu ceva mai mult dec\u00e2t impresia c\u0103 am parcurs o mul\u021bime de pove\u0219ti personale foarte diverse, \u00eenc\u0103rcate emo\u021bional \u0219i de multe ori contradictorii.<\/p>\n
![\"vremuri-second-hand\"](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/Vremuri-second-hand-718x1024.jpg\")
<\/p>\n
Elementele recurente asupra c\u0103rora m\u0103 voi opri \u00een continuare se \u00eentre\u021bes \u0219i cu greu pot fi tratate separat. Este recurent, \u00eent\u00e2i, un tip de rememorare situat\u0103<\/b>, din punctul de vedere al unor persoane con\u0219tiente de felul specific \u00een care via\u021ba lor a fost marcat\u0103 de faptul c\u0103 sunt femei; apoi, invocarea unui<\/b> spa\u021biu domestic<\/b> cu valen\u021be puternic genizate \u2013 buc\u0103t\u0103ria, asociat\u0103 resemn\u0103rii, visului \u0219i neputin\u021bei, \u00een care se coc laolalt\u0103 idei despre iubire, literatur\u0103 \u0219i politic\u0103; \u00een fine, apare foarte des judecarea \u201ela rece\u201d a unui timp al fantasmei<\/b> \u2013 cel al anilor ’90 -, \u00eenc\u0103rcat de efervescen\u021b\u0103, entuziasm \u0219i speran\u021b\u0103, \u0219i urmat de o profund\u0103 dezam\u0103gire. \u00cempreun\u0103, aceste elemente formeaz\u0103, cred, punctele de for\u021b\u0103 ale discursului colectiv din pove\u0219tile adunate \u00een volumul semnat de Svetlana Aleksievici.<\/p>\n
\u201eFemeile noastre trebuie s\u0103 fie mai puternice dec\u00e2t b\u0103rba\u021bii.\u201d<\/b><\/p>\n
Nu doar c\u0103 \u00een Vremuri <\/b>s<\/b>econd-<\/b>h<\/b>and<\/b> vorbesc mai mult femeile, dar \u00een cazul multora dintre vorbitoare, apare clar con\u0219tiin\u021ba unui destin comun, a c\u0103rui specificitate \u021bine \u00een primul r\u00e2nd de apartenen\u021ba de gen:<\/p>\n \u201dAm \u00een\u021beles c\u0103 o femeie poate vorbi despre umilin\u021bele ei, dar un b\u0103rbat nu, unei femei \u00eei e mai u\u0219or s\u0103 recunoasc\u0103, fiindc\u0103 undeva, \u00een ad\u00e2ncul ei, e preg\u0103tit\u0103 pentru violen\u021b\u0103.\u201d (p. 226)<\/p>\n<\/blockquote>\n O apartenen\u021b\u0103 care, \u00een dimensiunile ei na\u021bionaliste, prestabilite \u0219i esen\u021bialiste, r\u0103m\u00e2ne un puternic element de identificare, de-a lungul istoriei:<\/p>\n \u201dFemeia rus\u0103 n-a avut niciodat\u0103 un b\u0103rbat normal. \u00cel \u00eengrije\u0219te, \u00eel tot \u00eengrije\u0219te. \u00cel trateaz\u0103 \u00een parte ca pe un erou, \u00een parte ca pe un copil. \u00cel salveaz\u0103. Chiar \u0219i ast\u0103zi. Are mereu acela\u0219i rol. Uniunea Sovietic\u0103 a c\u0103zut… Acum avem victime ale pr\u0103bu\u0219irii imperiului. Ale crahului. P\u00e2n\u0103 \u0219i Gleb era mai curajos dup\u0103 Gulag. Se sim\u021bea onorat: uite, am supravie\u021buit! Am sc\u0103pat! Am v\u0103zut at\u00e2tea! Dar scriu c\u0103r\u021bi, s\u0103rut femei… Era m\u00e2ndru. \u00cen ochii \u0103stora \u00eens\u0103 se cite\u0219te frica. Doar frica… Armata se restr\u00e2nge, uzinele stau… Inginerii \u0219i medicii v\u00e2nd \u00een pie\u021be. Doctori \u00een \u0219tin\u021be. At\u00e2t de mul\u021bi oameni se simt ca arunca\u021bi din tren… (…) Femeile noastre trebuie s\u0103 fie mai puternice dec\u00e2t b\u0103rba\u021bii. Cutreier\u0103 lumea cu paporni\u021bele lor mari, \u00een carouri. Din Polonia p\u00e2n\u0103-n China. Cump\u0103r\u0103 \u0219i v\u00e2nd. \u021ain casa, copiii \u0219i pe p\u0103rin\u021bii \u00een v\u00e2rst\u0103. \u0218i pe b\u0103rba\u021bii lor. \u0218i \u021bara.\u201d (p. 219)<\/p>\n<\/blockquote>\n Dar cu tot esen\u021bialismul \u0219i caracterul s\u0103u normativ, cu toat\u0103 ancorarea sa \u00een na\u021bionalism, aceast\u0103 viziune \u00een care identificarea de gen vine \u00eenaintea oric\u0103ror alte condi\u021bion\u0103ri, este una \u00eenaintat\u0103 de subiec\u021bi cu agen\u021bie \u0219i capacitate de autodeterminare:<\/p>\n \u201dLa \u00eenceput, mama a avut alt so\u021b. Odat\u0103 ea \u00eei c\u0103lca c\u0103m\u0103\u0219ile, iar el lua cina. \u0218i deodat\u0103 (asta numai cu mama mea se putea \u00eent\u00e2mpla), ea a spus cu voce tare: \u201dEu n-o s\u0103 fac copii cu tine.\u201d \u0218i-a luat lucrurile \u0219i a plecat.\u201d (p.248)<\/p>\n<\/blockquote>\n Sau:<\/p>\n \u201dDac\u0103 tr\u0103ie\u0219ti a\u0219a cum \u00ee\u021bi spune inima, e\u0219ti anormal\u0103. Dac\u0103 spui adev\u0103rul, nu te crede nimeni, dar dac\u0103 min\u021bi, da! (\u2026) Eu nu sunt ca toat\u0103 lumea, oamenii se feresc de mine\u2026 Nu vreau s\u0103 plac nim\u0103nui, nu dau doi bani pe \u021boale \u0219i nu m\u0103 fardez. Nu \u0219tiu s\u0103 flirtez. \u0218tiu numai s\u0103 vorbesc.\u201d<\/p>\n<\/blockquote>\n Subiec\u021bi politiza\u021bi care tr\u0103iesc conform principiilor la care ader\u0103:<\/p>\n \u201dNu aveam de niciunele, dar eram ferici\u021bi\u201d – mama era absolut convins\u0103 de asta. Era inutil s-o contrazici. Pe Lev Tolstoi – \u201doglinda revolu\u021biei ruse\u201d – \u00eel iubea pentru R\u0103zboi \u0219i pace<\/i>, dar \u0219i pentru dorin\u021ba contelui de a \u00eemp\u0103r\u021bi totul s\u0103racilor ca s\u0103-\u0219i m\u00e2ntuiasc\u0103 sufletul. Nu numai mama mea era a\u0219a, ci \u0219i to\u021bi prietenii ei – primii intelectuali sovietici care crescuser\u0103 cu Cern\u00ee\u0219evski, Dobroliubov, Nekrasov… cu marxismul… S\u0103 mi-o imaginez pe mama st\u00e2nd \u0219i brod\u00e2nd sau decor\u00e2nd casa cu vaze din por\u021belan, elef\u0103n\u021bei… nici vorb\u0103! Asta era o pur\u0103 pierdere de vreme. O atitudine burghez\u0103! Cea mai important\u0103 era munca spiritual\u0103… c\u0103r\u021bile… Po\u021bi s\u0103 por\u021bi un costum dou\u0103zeci de ani, iar dou\u0103 paltoane \u00ee\u021bi ajung pentru toat\u0103 via\u021ba, dar f\u0103r\u0103 Pu\u0219kin sau f\u0103r\u0103 operele complete ale lui Gorki nu se poate tr\u0103i. Participi la un plan m\u0103re\u021b, iar planul m\u0103re\u021b este.. A\u0219a au tr\u0103it ei…\u201d (p.147)<\/p>\n<\/blockquote>\n (Alexander Deineka – Poezia lui Maiakovski, 1955)<\/p>\n \u0218i subiec\u021bi \u00een ale c\u0103ror pove\u0219ti sunt provocate \u0219i destructurate conexiunile tradi\u021bionale dintre gen \u0219i munc\u0103, sau dintre dragoste \u0219i politic\u0103:<\/p>\n \u201dAm uitat s\u0103-\u021bi povestesc cum m-am m\u0103ritat… Aveam 18 ani. Deja lucram la fabrica de c\u0103r\u0103mizi. Fabrica de ciment se \u00eenchisese, a\u0219a c\u0103 m-am dus la cea de c\u0103r\u0103mizi. la \u00eenceput m-am ocupat de lut. pe atunci lutul se scotea manual, cu lope\u021bile… \u00cenc\u0103rcam ma\u0219inile \u0219i puneam lutul \u00een curte \u00een strat egal, ca s\u0103 se \u201dodihneasc\u0103\u201d. Dup\u0103 jum\u0103tate de an deja conduceam vagonetele de la pres\u0103 la cuptoare: m\u0103 duceam cu c\u0103r\u0103mizile \u201dcrude\u201d \u0219i m\u0103 \u00eentorceam cu ele arse, fierbin\u021bi. Scoteam noi c\u0103r\u0103mizile din cuptoare… Era o temperatur\u0103 nebuneasc\u0103! \u00centr-o zi de munc\u0103 scoteai \u00eentre patru \u0219i \u0219ase mii de c\u0103r\u0103mizi. P\u00e2n\u0103 la dou\u0103zeci de tone. Aici lucrau numai femei \u0219i fete… Erau \u0219i b\u0103ie\u021bi, dar b\u0103ie\u021bii lucrau \u00een general pe camioane. La volan. \u0218i a \u00eenceput unul s\u0103-mi fac\u0103 curte… Se apropia, \u00eencepea s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u0219i \u00eemi punea m\u00e2na pe um\u0103r… Odat\u0103 mi-a spus:<\/p>\n – Vii cu mine?<\/p>\n – Vin.<\/p>\n Nici m\u0103car n-am \u00eentrebat unde. A\u0219a am plecat \u00een Siberia. S\u0103 construim comunismul!<\/p>\n (…) Am construit socialismul, iar acum auzim la radio c\u0103 s-a terminat socialismul. \u0218i noi… noi am r\u0103mas…<\/span><\/span><\/span>\u201d (p.89)<\/p>\n<\/blockquote>\n (Alexander Deineka – Donbass, 1947)<\/p>\n Femeile pe care le-a intervievat Aleksievici sunt, majoritatea, foarte sigure pe modalit\u0103\u021bile pe care le folosesc ca s\u0103-\u0219i reprezinte trecutul \u0219i, \u00een ciuda pove\u0219tilor uneori tragice pe care le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc, ata\u0219amentul lor fa\u021b\u0103 de acest tip de tr\u0103ire genizat\u0103 construie\u0219te imaginea unei subiectivit\u0103\u021bi puternice \u0219i coagulate.<\/p>\n \u201eSuntem genera\u021bia buc\u0103t\u0103riilor\u201d<\/b><\/p>\n Buc\u0103t\u0103ria pare s\u0103 fie, p\u00e2n\u0103 \u00een anii ’90, surogatul func\u021bional al unui spa\u021biu public de exprimare \u0219i de schimb. Totul se discuta aici, aproape simultan: iubire, politic\u0103, istorie, literatur\u0103; se s\u0103rea de la unele la altele, rapid, f\u0103r\u0103 disonan\u021be: este un spa\u021biu fertil al socializ\u0103rii. \u00cens\u0103 caracterul de \u00eenlocuitor al spa\u021biului public, neputin\u021ba \u0219i idealismul cu care povestitorii asociaz\u0103 discu\u021biile din buc\u0103t\u0103rie, \u00eei subliniaz\u0103 poten\u021bialul de simbol al rat\u0103rii, \u0219i de multe ori al rat\u0103rii masculinit\u0103\u021bii<\/i>, c\u00e2nd aceast\u0103 ratare este pus\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu statutul public \u0219i economic:<\/p>\n \u201e\u00cen anii ’90 cic\u0103 numai ciungii \u0219i pro\u0219tii nu s-au \u00eembog\u0103\u021bit. Bo\u0219orogii debili\u2026 impoten\u021bii de buc\u0103t\u0103rie\u2026 Alergau pe la mitinguri. Adulmecau aerul libert\u0103\u021bii, \u00een timp ce b\u0103ie\u021bii de\u0219tep\u021bi \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103r\u021beau petrolul \u0219i gazele\u2026\u201d (p.292)<\/p><\/blockquote>\n Sentimentul rat\u0103rii nu le este \u00eens\u0103 rezervat exclusiv b\u0103rba\u021bilor: to\u021bi cei \u0219i toate cele care \u00eenainte de ’90 visau \u0219i filozofau \u00een buc\u0103t\u0103rii, care apoi le-au p\u0103r\u0103sit purt\u00e2ndu-\u0219i visele \u0219i idealurile pe la \u201emitinguri\u201d, \u00een urma entuziasmului \u0219i efervescen\u021bei de atunci, s-au sim\u021bit iremediabil tra\u0219i pe sfoar\u0103.<\/p>\n \u201eTo\u021bi am fost \u00een\u0219ela\u021bi\u201d<\/b><\/p>\n Spre deosebire de apartenen\u021ba de gen, dominant\u0103 \u00een nara\u021biunile femeilor, dar care vine de multe ori la pachet cu o resemnare de la sine \u00een\u021beleas\u0103 (e uneori nedrept, dar a\u0219a a fost mereu \u0219i a\u0219a va fi via\u021ba pentru femeia rus\u0103), credin\u021ba c\u0103 to\u021bi au fost \u00een\u0219ela\u021bi \u00een anii ’90 creeaz\u0103 coeziune prin declan\u0219area un reflex autocritic nemilos. Ne-am v\u00e2ndut \u021bara (sau \u201eam dat socialismul\u201d) pe c\u00e2rna\u021bi, jean\u0219i, banane, haleal\u0103 etc. sunt afirma\u021biile care apar probabil cel mai des \u00een m\u0103rturiile protagoni\u0219tilor, al\u0103turi de con\u0219tiin\u021ba unui fel de raportare fantasmatic\u0103 la vremurile noi care se anun\u021bau:<\/p>\n \u201dPrimele reviste glossy le-am citit ca pe clasici, cu credin\u021ba pioas\u0103 c\u0103 sub coperta aceea, \u00eentre foile acelea, se afla o via\u021b\u0103 minunat\u0103.\u201d(p.166)<\/p><\/blockquote>\n Uneori, aceast\u0103 raportare e decodat\u0103 ca efectul unei \u00eenscen\u0103ri, al unui artificiu de tip teatral, f\u0103r\u0103 un responsabil unic \u0219i central: o observa\u021bie corect\u0103 a felului \u00een care e construit\u0103 \u0219i lucreaz\u0103 ideologia neoliberal\u0103.<\/p>\n \u201eAm \u00eenceput s\u0103 fum\u0103m Marlboro. Totul ca \u00een romanele lui Remarque. Mult\u0103 vreme am tr\u0103it ca-n filme. Magazine noi\u2026 restaurante\u2026 ca ni\u0219te decoruri dintr-o alt\u0103 via\u021b\u0103\u2026\u201d (p.165)<\/p><\/blockquote>\n Efectele str\u0103lucitoare sunt \u00eenlocuite, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, de senza\u021bia de izolare \u0219i de neputin\u021b\u0103:<\/p>\n \u201eSenza\u021bia cumplit\u0103 de singur\u0103tate, de abandonare\u2026 O au to\u021bi: de la taximetrist la func\u021bionarul din birou, p\u00e2n\u0103 la artistul poporului \u0219i academician. To\u021bi sunt teribil de singuri. (\u2026) Acum lumea se \u00eemparte altfel: nu \u00een albi \u0219i ro\u0219ii, nu \u00een cei care au fost \u00eenchi\u0219i \u0219i cei care i-au \u00eenchis, cine l-a citit pe Soljeni\u021b\u00een \u0219i cine nu, ci \u00een cei care pot s\u0103 cumpere \u0219i cei care nu pot.\u201d (p.274)<\/p><\/blockquote>\n Sau:<\/p>\n \u201dMul\u021bi pream\u0103resc perestroika… To\u021bi am sperat c\u00e2te ceva. Eu n-am de ce s\u0103-l iubesc pe Gorbaciov. \u00cemi amintesc discu\u021biile de la noi din camera de gard\u0103: \u201dSe termin\u0103 socialismul, dar ce-o s\u0103 fie dup\u0103 el?\u201d \u201dSe termin\u0103 socialismul r\u0103u \u0219i o s\u0103 fie un socialism bun.\u201d A\u0219teptam… citeam ziarele… \u00cen scurt timp so\u021bul meu \u0219i-a pierdut slujba, institutul lor s-a \u00eenchis. Era o mare de \u0219omeri, to\u021bi cu studii superioare. Au ap\u0103rut chio\u0219curi, iar apoi supermarketuri, \u00een care se g\u0103seau de toate ca \u00een basme, dar n-aveai cu ce s\u0103 cumperi. Intram \u0219i ie\u0219eam. Cump\u0103ram c\u00e2te dou\u0103 mere \u0219i o portocal\u0103 c\u00e2nd erau copiii bolnavi. Cum s\u0103 te \u00eempaci cu asta? S\u0103 fii de acord c\u0103 a\u0219a e acum \u0219i c\u0103 va fi – cum?\u201d (p.359)<\/p>\n<\/blockquote>\n Unii depl\u00e2ng golul afectiv r\u0103mas \u00een urma destructur\u0103rii sentimentelor na\u021bionaliste: c\u00e2nd coborau din tren la Moscova, coborau pe muzic\u0103: \u201d\u00cen av\u00e2nt, puternic\u0103, de ne\u00eenvins de nimenea\/ Moscova mea, patria mea, \u021bie-\u021bi d\u0103m toat\u0103 dragostea\u201d \u0219i \u00eenso\u021bi\u021bi de mesaje: \u201dTovar\u0103\u0219i pasageri, trenul nostru a ajuns \u00een capitala patriei noastre, ora\u0219ul-erou Moscova!\u201d Acum \u00eei \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u201dun ora\u0219 str\u0103in, necunoscut\u2026 V\u00e2ntul purta pe str\u0103zi h\u00e2rtii murdare \u0219i buc\u0103\u021bi de ziare, sub picioare \u00ee\u021bi scr\u00e2\u0219neau cutii de bere.\u201d V\u0103z\u00e2nd c\u0103 cineva vinde la tarab\u0103 medalii \u201dPentru curaj\u201d, \u201dPentru merite \u00een lupt\u0103\u201d, stegule\u021be cu chipul lui Lenin, femeia care regret\u0103 disolu\u021bia m\u00e2ndriei na\u021bionale, cheam\u0103 poli\u021bia, cople\u0219it\u0103 de sentimentul c\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un d\u00e9cor de teatru, \u201dc\u0103 se joac\u0103 o comedie \u00een fa\u021ba noastr\u0103\u201d.<\/p>\n Apartenen\u021ba la cultul consumului se construie\u0219te complet diferit de cea la cultul na\u021bional, \u0219i nu umple golul l\u0103sat de destructurarea acesteia, din moment ce se articuleaz\u0103 practic pe statutul economic \u00een interiorul unui sistem al inegalit\u0103\u021bilor. Fantasma abunden\u021bei, a unei vie\u021bi str\u0103lucitoare, pline de bunuri de consum, nu rezist\u0103 \u00een fa\u021ba \u201drealit\u0103\u021bii\u201d \u0219i nu \u00eempline\u0219te acelea\u0219i nevoi. \u0218i probabil c\u0103, din perspectiva unei critici a na\u021bionalismului, aceasta e una dintre cele mai serioase teme de reflec\u021bie deschise de m\u0103rturiile din Vremuri second-hand<\/i>: cum func\u021bioneaz\u0103 mecanismele apartenen\u021bei na\u021bionaliste, ce nevoi \u00eempline\u0219te aceasta \u0219i cum altfel pot fi ele \u00eemplinite?<\/p>\n Metafora teatrului apare \u0219i \u00een alt context, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu regimul sovietic, \u00een m\u0103rturia unui fost de\u021binut:<\/p>\n \u201dE ca la teatru. Din sal\u0103 vezi o poveste frumoas\u0103 – scena e curat\u0103, actorii sunt str\u0103luci\u021bi, e o lumin\u0103 magic\u0103, dar c\u00e2nd treci \u00een culise… Deodat\u0103, \u00een spatele cortinei, sunt resturi de sc\u00e2nduri, c\u00e2rpe, decoruri pe jum\u0103tate vopsite aruncate pe jos… sticle de vodc\u0103 goale… resturi de m\u00e2ncare.. S-a dus povestea. E \u00eentuneric… murdat… Pe mine m-au dus \u00een culise… \u00een\u021belegi?\u201d (p.222 )<\/p>\n<\/blockquote>\n Iar acest tip de viziune este \u00een mod cert cel coerent cu discursul dominant despre comunism din spa\u021biul rom\u00e2nesc, cu componenta sa de deta\u0219are emo\u021bional\u0103 fa\u021b\u0103 de tot ce este \u201dpolitic\u201d \u0219i care sus\u021bine c\u0103 artificialul, fantasma, falsul, au fost \u00eendep\u0103rtate ca un decor odat\u0103 cu evenimentele din decembrie 89.<\/p>\n Este de subliniat \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een pove\u0219tile din Vremuri second-hand<\/i>, sentimentul de fals \u0219i neverosimil e asociat cu preponderen\u021b\u0103 vie\u021bii de dup\u0103 socialism, iar nu celei sovietice, rememorat\u0103 de cei mai mul\u021bi dintre protagoni\u0219ti \u00eentr-un cadru afectiv mult mai consistent.<\/p>\n Istorii afective de revendicat<\/b><\/p>\n O privire emo\u021bionant\u0103 spre trecut, posibil\u0103 prin privilegierea pove\u0219tilor unor femei care se autoreprezint\u0103 din punctul de vedere al unei apartenen\u021be genizate locale. O depl\u00e2ngere a neputin\u021bei de transformare a spa\u021biului public \u0219i prezen\u021ba spectrului frustrant al rat\u0103rii masculinit\u0103\u021bii. O comuniune \u00eentre via\u021ba intim\u0103 \u0219i politic\u0103. Un accent pe impactul emo\u021bional pe care \u00eel au schimb\u0103rile sociale. Toate sunt elemente care caracterizeaz\u0103, \u00een bun\u0103 parte, nara\u021biunile din Vremuri <\/b>s<\/b>econd-<\/b>h<\/b>and.<\/b> <\/i>Prin ele \u0219i prin for\u021ba extraordinar\u0103 a unora dintre m\u0103rturii, are locvizibilizarea \u0219i restabilirea importan\u021bei unor elemente asociate \u00een mod tradi\u021bional \u00een g\u00e2ndirea occidental\u0103, cu \u201efeminitatea\u201d, \u00een calitatea ei de concept opus \u0219i inferior \u201emasculinit\u0103\u021bii\u201d.<\/p>\n Pove\u0219tile femeilor sunt desigur interesante, pentru marea cultur\u0103, dar secundare. La fel \u0219i afectul \u00een raport cu ra\u021biunea. La fel \u0219i istoria la firul ierbii, \u00een dimensiunea ei \u201esentimental\u0103\u201d, deci personal\u0103 \u0219i subiectiv\u0103, \u00een raport cu \u201eistoria cea mare\u201d. La prima vedere, aten\u021bia \u0219i premiile de care s-au bucurat Aleksievici \u0219i lucr\u0103rile ei, ar putea p\u0103rea rezultatul inten\u021biei de a recunoa\u0219te \u0219i de a \u00eencepe compensarea nedrept\u0103\u021bii istorice a sistemului ierarhic de gen, a\u0219a cum se reflect\u0103 ea cultural. Dar cu ce vin bunele inten\u021bii la pachet?<\/p>\n \u00cen demersul Svetlanei Aleksievici r\u0103m\u00e2ne problematic\u0103 u\u0219urin\u021ba cu care tipul de privire pe care autoarea \u00eens\u0103\u0219i o propune \u00een introducerea c\u0103r\u021bii \u0219i prin modul de lucru cu materialul, poate fi subsumat unui discurs colonizator\/autocolonial \u0219i conservator.<\/p>\n Tratat ca o \u201efeminizare\u201d istoriei, deci din perspectiva unei centralit\u0103\u021bi europene \u0219i \u201emasculine\u201d netulburate, demersul lui Aleksievici va conveni acestei centralit\u0103\u021bi obi\u0219nuite s\u0103 feminizeze \u201eEstul\u201d \u0219i pentru care \u201ehomo sovieticus\u201d este \u201evictima\u201d unei istorii care i-a \u201emutilat sufletul\u201d, \u00een acela\u0219i fel \u00een care femeile din spa\u021biul musulman sunt (tot pentru aceast\u0103 centralitate) \u201evictime\u201d ale unei culturi \u201eretrograde\u201d.<\/p>\n E important de aceea, s\u0103 rezist\u0103m citirilor autocolonizatoare propuse \u0219i de autoare, \u0219i de instan\u021bele editoriale, s\u0103 revendic\u0103m istoriile de felul celor reunite \u00een Vremuri second-hand<\/b> \u0219i s\u0103 valoriz\u0103m poten\u021bialul lor real de construire a unor pozi\u021bii de cunoa\u0219tere \u0219i de autoreprezentare consistente \u0219i revolu\u021bionare.<\/p>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Laura Sandu Volumul Vremuri second-hand reune\u0219te m\u0103rturii \u0219i pove\u0219ti de via\u021b\u0103 ale locuitorilor \u0219i locuitoarelor din spa\u021biul ex-sovietic, adunate pe parcursul mai multor ani de jurnalista Svetlana Aleksievici, laureat\u0103, \u00een 2015, a Premiului Nobel pentru Literatur\u0103. Faptul c\u0103 Aleksievici nu se arat\u0103 tocmai scrupuloas\u0103 c\u00e2nd consemneaz\u0103 momentele \u00een care au fost luate interviurile (ar putea fi important, de exemplu, dac\u0103 o discu\u021bie a avut loc la \u00eenceputul anilor ’90 sau dup\u0103 2000), sau informa\u021biile despre persoanele intervievate este, probabil, o op\u021biune strategic\u0103 (\u0219i criticabil\u0103) \u00een interiorul metodei sale pe care o nume\u0219te \u201epolifonic\u0103\u201d. Acest tip de tratare prea pu\u021bin…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[93],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3532"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3532"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3532\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4248,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3532\/revisions\/4248"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3532"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3532"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3532"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n
\n
\n
\n
\n
![\"alexander-deyneka-mayakovskys-poetry-1955\"](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/Alexander-Deyneka.-Mayakovskys-poetry.-1955.jpg\")
<\/p>\n\n
![\"alexander-deyneka-donbass-1947\"](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/Alexander-Deyneka.-Donbass.-1947.jpg\")
<\/p>\n\n
\n