Coordonatori\u00a0V\u00e2rsta4<\/b>: Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz.<\/p>\n
Fragmente din m\u0103rturii ale reziden\u021bilor c\u0103minului Moses Rosen, martori la evenimentele din 23 august 1944<\/b><\/p>\n
Suntem patrioate!<\/b><\/p>\n
Iudith ARDELEANU<\/b><\/p>\n
\u00cen noaptea de 23 august 1944, noi eram acas\u0103, st\u0103team pe Splaiul Unirii. Noi ne culcam foarte devreme, la 8 seara, din dispozi\u0163ile mamei. \u015ei la unu noaptea, ne scoal\u0103 mama: \u201cScula\u0163i! Scula\u0163i! Repede, veni\u0163i \u00eencoace la radio!\u201d. Nou\u0103 nu ne luaser\u0103 aparatul de radio, de\u015fi am auzit c\u0103 altora li s-a luat. Ne-am dus la radio \u015fi am auzit vocea Regelui Mihai. De fapt, int\u00e2i speakerul: \u201cUrmeaz\u0103 un comunicat important pentru \u0163ar\u0103. Aten\u0163iune, aten\u0163iune!\u201d de 4 ori. Dup\u0103 care regele Mihai: \u201cRom\u00e2ni, e o zi istoric\u0103, ordon armatei rom\u00e2ne s\u0103 \u00eentoarc\u0103 armele!\u201d. Bine\u00e2nteles ne-a apucat o fericire de nedescris. Pe urm\u0103, mama zice: \u201cmergem la Uniunea Patrio\u0163ilor\u201d. Asta era organiza\u0163ia legal\u0103 a partidului, pentru c\u0103 partidul comunist era \u00een ilegalitate. \u015ei mergem la Uniunea Patrio\u0163ilor, unde noi, fiind foarte prietenoase, ne-au \u00eentrebat: \u201cEi, feti\u0163elor, voi cu ce vre\u0163i s\u0103 ajuta\u0163i? Aici toat\u0103 lumea merge s\u0103 v\u00e2nd\u0103 ziarul Romania libera<\/b>, primul ziar liber!\u201d. \u201cVindem \u015fi noi Rom\u00e2nia libera<\/b>! Cum s\u0103 nu vindem!\u201d. \u015ei ne-a dat Rom\u00e2nia liber\u0103<\/b>, am luat noi teancul de ziare, am pornit fiecare pe alt\u0103 strad\u0103 si strigam \u00een gura mare: Rom\u00e2nia liber\u0103<\/b>! Rom\u00e2nia liber\u0103<\/b>! \u015ei la un moment dat, c\u00e2nd eram pe strada Republicii, bombardament! Pe 23 august, bombardament! Veneau americanii s\u0103 \u00eei bombardeze pe nem\u0163i. \u015ei am intrat \u00eentr-un ad\u0103post, \u00eentr-un bloc, unde noi nu mai intrasem niciodat\u0103. Toat\u0103 lumea intra, am intrat \u015fi noi. Ni s-a p\u0103rut groaznic, pentru c\u0103 auzeam doar zgomotul avioanelor \u015fi al bombelor, dar habar nu aveam unde \u015fi cum. C\u00e2nd vezi avionul, parc\u0103 mai ai o siguran\u0163\u0103, c\u0103 vezi unde se duce. Dar aici nu vedeam nimic. Eu \u00eemi ziceam \u00een g\u00e2nd: \u201cce ne facem dac\u0103 murim aici? C\u0103 nu o s\u0103 \u015ftie cine suntem!\u201d. \u00cen fine, s-a terminat, nu am murit, am pornit cu ziarele din nou \u015fi o doamn\u0103 pe strad\u0103 ne-a oprit \u015fi ne-a \u00eentrebat: \u201cDe la ce orfelinat sunte\u0163i voi? A\u015fa dr\u0103gu\u0163e? Cum v\u0103 trimite a\u015fa mici cu ziare?\u201d. \u201cDar noi nu suntem de la nici un orfelinat! Suntem surori gemene, suntem patrioate, noi vindem Rom\u00e2nia liber\u0103<\/b>! Suntem feti\u0163e mari!\u201d.<\/p>\n
Buuuuuuv <\/b><\/p>\n
Bertha LIEBOVITCH<\/b><\/p>\n
C\u00e2nd se apropia ziua de 23 august, am fost da\u0163i afar\u0103 din cas\u0103, am stat pe strada Unirii, unde e depould de tramvai, fratele murise, dar tr\u0103ia si bunic\u0103-mea din partea mamei, \u015fi am stat \u00eentr-o camer\u0103 \u015fi bucatarie. Am fost da\u0163i afar\u0103 din trei camere \u015fi am stat \u00eentr-o camer\u0103 \u015fi buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n
\u015ei s-a apropiat ziua de 23 august. Bombardamentele era teribile. Englejii mai repede ne-au bombardat dec\u00e2t ru\u015fii, ru\u015fii au dat dou\u0103 bombe care au f\u0103cut numai groap\u0103, dar englejii, ei, ne-au bombardat. Pe Vasilache, artistul, el a murit la bombardament. S-a dus s\u0103 o ia pe soacra lui, st\u0103tea pe cotroceni \u015fi, \u00een fata blocurilor de acolo se f\u0103cuse o groap\u0103 \u015fi acolo st\u0103tea lumea, chipurile, la ad\u0103post. \u015ei soacrei \u00eei era frig, \u015fi Vasilache, artistul, s-a dus s\u0103 ia o jachet\u0103 \u015fi a c\u0103zut bomba acolo \u015fi l-a omor\u00e2t atunci pe Vasilache, la bombardament.<\/p>\n
Revenind la 23 august, s-a terminat cu bombardamentele, a fost o fericire enorm\u0103 c\u0103 s-a sc\u0103pat de legionari.<\/p>\n
Tata a c\u0103p\u0103tat \u00eenapoi servici dup\u0103 23 august 44 \u015fi am avut o m\u0103tu\u015f\u0103 la Gala\u0163i, unde unchiul meu era pre\u015fedintele comunit\u0103\u0163ii din Galati. \u015ei m\u0103tu\u015fa, sora lui tata, a spus s\u0103 vina la Gala\u0163i \u015fi Bertha, adic\u0103 eu. Gala\u0163iul fusese distrus grozav de bombardamente. \u015ei noi, \u00een timpul bombardamentelor, a\u015fa \u00een egoismul nostru, c\u0103 nu pot s\u0103 numesc altfel, spuneam: \u201cvai, s\u0103 bombardeze Ploie\u015ftiul! C\u0103 se vedea fl\u0103c\u0103ri de la Ploie\u015fti. \u00cen egoismul nostru ne g\u00e2ndeam la noi, nu la cei din Ploie\u015fti.<\/p>\n
Era bucurie mare c\u0103 s-a eliberat \u0163ara.<\/p>\n
Prealarma f\u0103cea iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, \u015fi dup-aia alarma uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, a\u015fa un\u00a0 zgomot infernal\u2026.\u015ei ne duceam \u00een pivni\u0163\u0103 cu to\u0163ii, \u015fi st\u0103team a\u015fa \u00eengr\u0103m\u0103di\u0163i ca s\u0103 nu se aud\u0103 bombardamentele. \u015ei se mai auzeau\u2026 buuuuuuv buuuuuuuuuuuuv buuuuuuuv\u2026 a\u015fa f\u0103cea.<\/p>\n
Schimbarea de regim o sim\u0163eam palpabil<\/b><\/p>\n
Helene MARCOVICI<\/b><\/p>\n
Avioane nem\u0163e\u015fti br\u0103zdau cerul \u015fi nu \u015ftiam unde s\u0103 ne ducem. Parc\u0103 exploda cerul. O noapte de groaz\u0103 a fost. N-am dormit atunci nu \u015ftiu c\u00eete ore. Aruncau cu bombe. Ne-am ad\u0103postit la o cuno\u015ftin\u0103 a so\u0163ului meu, care locuia \u00een centrul ora\u015fului, pe Bati\u015ftei. Era o nebunie tot ce f\u0103ceam atunci. Ce s\u0103 spun?\u00a0 Schimbarea de regim o sim\u0163eam palpabil. Cu corp \u015fi cu suflet. Nu mai \u0163in minte ce anume am f\u0103cut noi atunci \u00een ziua aceea de co\u015fmar. Eu m-am bucurat nespus dup\u0103 aceea c\u0103 am putut s\u0103 studiez. Eu asta voiam. Munca \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura erau cele mai importante pentru mine. Eram o copil\u0103 ne\u015ftiutoare de alte aspecte ale societ\u0103\u0163ii. \u00cenainte de \u201843 eram func\u0163ionar\u0103 la o \u00eentreprindere \u015fi c\u00ee\u015ftigam ceva bani. \u00cen 1940 oprisem studiile din cauza legilor rasiale.<\/p>\n
M-am dus dinnou la facultate dup\u0103\u00a0 1944. \u00cenv\u0103\u0163asem stenografia. Zapan de la psihologie m-a rugat s\u0103 stenografiez tot ce spune el pentru c\u0103 nu putea s\u0103 \u0163in\u0103 un curs cu adev\u0103rat liber. Am scris prelegerea \u015fi Zapan a fost foarte mul\u0163umit c\u0103\u00a0 putea s\u0103 \u0163in\u0103 un curs pentru to\u0163i studen\u0163ii evrei care nu avuseser\u0103 posibilitatea s\u0103 studieze \u00een anii ace\u015ftia, 1940-1944. S-au f\u0103cut cursuri speciale pentru cei care nu au putut studia \u00eentre \u201840 \u015fi \u201844. Am dat examen cu C\u0103linescu, am luat Foarte bine. N-am avut carnetul de note la mine \u015fi mi-a dat pe o foaie semn\u0103tura. to\u0163i profesorii cu care am avut de-a face dup\u0103 23 august erau, cum s\u0103 spun eu, era foarte binevoitori.<\/p>\n
Edi\u021bie special\u0103<\/b><\/p>\n
Pompiliu STERIAN<\/b><\/p>\n
Nu exista televizor, dar exista radio \u0219i, la un moment dat, se anun\u021b\u0103 la radio: \u201cAten\u021biune! Aten\u021biune! \u00cen cur\u00e2nd vom transmite un comunicat important pentru \u021bar\u0103\u201d. Cam a\u0219a ceva. Asta repeta din 5 \u00een 5 minute. Adic\u0103 lumea era preg\u0103tit\u0103 de c\u0103tre cei care tr\u0103geau sforile c\u0103 se \u00eent\u00eempl\u0103 ceva. \u0218i de data asta se \u00eent\u00eemplase ceva f\u0103r\u0103 discu\u021bie. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a citit o proclama\u021bie a regelui, prin care \u00eel aresteaz\u0103 \u0219i \u00eel destituie pe Antonescu, \u0219i declar\u0103 c\u0103 Rom\u00e2nia \u00eentoarce armele \u00eempotriva nem\u021bilor.<\/p>\n
\u00cen primul moment m-am bucurat teribil, pentru c\u0103 nem\u021bii nu erau simpatiza\u021bi. Nu erau deloc simpatiza\u021bi \u00een marea mas\u0103. Erau simpatiza\u021bi de un num\u0103r de oameni care aveau rela\u021bii cu ei, care \u0219i-au construit rela\u021bii cu ei, \u0219i sigur c\u0103 \u0103\u0219tia i\u00ee adulau, \u00eei l\u0103udau, \u00eei simpatizau, pentru c\u0103 profitau de pe urma lor. Cei care aveau rela\u021bii cu nem\u021bii aveau avantaje. Chiar de ordin alimentar. Adic\u0103 aveau o p\u00e2ine mai mult, ulei mai mult, c\u0103 toate erau pe ra\u021bie. \u00cen genere, oamenii s-au bucurat. Ne-am bucurat c\u0103 sc\u0103p\u0103m de jugul nem\u021bilor. \u0218i, bine\u00e2nteles, speram ca o s\u0103 se fac\u0103 pace. A doua zi au ap\u0103rut \u0219i ni\u0219te ziare. Pe atunci exista o practic\u0103, ca ziarele s\u0103 scoat\u0103 edi\u021bii speciale, nu ap\u0103reau numai diminea\u021ba, unele ap\u0103reau la pr\u00e2nz \u0219i altele seara, de trei ori pe zi. Astea nu aveau r\u0103sp\u00e2ndire pe toata \u021bara, dar \u00een capital\u0103 erau un milion de locuitori \u0219i se putea vinde. De c\u00e2te ori se int\u00e2mpla ceva, \u00een afar\u0103 de astea trei, ap\u0103reau edi\u021bii speciale, o foaie de ziar, pe o parte scri\u0103 cu litere mari a\u0219a, tot articolul cu 50 de cuvinte sau 30 de cuvinte, cum sunt acuma titlurile. \u0218i erau ni\u0219te b\u0103ie\u021bi veni\u021bi de la \u021bar\u0103, s\u0103 c\u00ee\u0219tige o p\u00eeine, s\u0103 \u00eenve\u021be o meserie, \u0219i existau ni\u0219te oameni care \u00eei adunau, \u00eei angajau cu plata, ca s\u0103 vnd\u0103 ziare. \u0102\u0219tia, oric\u00eend voia \u0219eful lor, \u00eei chema, veneau, la tipografie, \u0219i ap\u0103rea ziarul. \u0218i chiar \u00een seara aia \u021b\u00e2\u0219neau 20, 30 gr\u0103mad\u0103, v\u00e2nz\u00e2nd la oameni \u2013 \u201cEdi\u021bia special\u0103! Special\u0103! Special\u0103! A fost arestat Antonescu!\u201d. \u0218tirile importante se vehiculau pe loc \u00een felul \u0103sta. O pagin\u0103 pe care s-au scris trei fraze.<\/p>\n
Mafia general\u0103 a adul\u0163ilor<\/b><\/p>\n
Eva SZEMLER LENDVAY<\/b><\/p>\n
Noi am apucat acea zi, de fapt era o noapte spre zori, 22 spre 23 sau 23 spre 24, nu \u015ftiu exact, \u015fi tin minte c\u0103 st\u0103team refugia\u0163i de bombardamente la o familie de ceangai maghiari, Mezey, care erau oameni simpli, unguri. Vocea gazdei mi-o aduc aminte. Cucoana, tanti Mezey \u0163ipa c\u00e2t o \u0163inea gura: \u201ce pace!\u201d. N-o s\u0103 uit niciodat\u0103 chestia asta.<\/p>\n
P\u0103rin\u0163ii mei, tat\u0103l cre\u015ftin \u015fi mama evreic\u0103, fiind absolut con\u015ftien\u0163i de ce se \u00eent\u00e2mpla, ascultau am\u00e2ndoi Radio Londra. Fondul muzical al semnalului BBC \u2013 Simfonia Destinului -, \u0163in minte c\u0103 se auzea \u00een casa, de\u015fi nu era voie. \u00centorc\u00e2ndu-m\u0103 la destinul meu de feti\u0163\u0103 pe jum\u0103tate evreic\u0103, parin\u0163ii mei m-au ferit absolut total de con\u015ftiin\u0163a pericolului. Abia pe urm\u0103 mama povestea c\u0103, \u015fi \u00een Bra\u015fov, evreii dormeau \u00eembr\u0103ca\u015fi, cu rucsacurile preg\u0103titie, \u015fi cu bocancii \u00een picioare. Eu nu am sim\u0163it nimic din toate astea. Fiind \u00eenscris\u0103 la o \u015fcoal\u0103 catolic\u0103 franciscan\u0103, \u0163inut\u0103 de biserica catolic\u0103, nu realizam \u015fi nu am sim\u0163it nici o clip\u0103 c\u0103 sunt exclusa pentru c\u0103 eram evreic\u0103.<\/p>\n
\u00cemi amintesc \u00een zorii zilei de 23 august cum oamenii se \u00eembr\u0103\u0163i\u015fau, se s\u0103rutau, dansau. Imediat, mama a f\u0103cut bagajele, ne-am \u00eembarcat \u00een caru\u0163a cu cai a jup\u00e2nului Mezey \u015fi ne-am dus acas\u0103 la Brasov pe la pr\u00e2nz. C\u00e2nd am ajuns la Bra\u015fov, toate geamurile erau sparte \u015fi ne-am instalat \u00een apartament. Cam asta e pentru mine, aceast\u0103 euforie, strig\u0103tul acela de pace.<\/p>\n
Mama m-a \u00eembarcat \u00eentr-un autobuz \u00eenfior\u0103tor \u015fi ne-am dus \u00een vizit\u0103 la unchiul care s-a \u00eentors de la Auschwitz, la T\u00e2rgu-Mures. El avea vreo 50 \u015fi ceva de ani, so\u0163ia \u00eei fusese exterminat\u0103, \u00eempreuna cu bunica mea, cu alte m\u0103tu\u015fi, veri\u015foare, copii mici, m\u0103 rog.<\/p>\n
Cea mai puternic\u0103 senzatie pe 23 august a fost bucuria. Eu nu eram o feti\u0163\u0103 proast\u0103, nu mi s-a adus la cuno\u015ftint\u0103, nu se vorbea, era o \u201cmafie general\u0103\u201d a adul\u0163ilor ca s\u0103 ne protejeze.<\/p>\n
Sper c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia o s\u0103 fie bine odat\u0103! <\/b><\/p>\n
Elisabeta VOINEA<\/b><\/p>\n
Secund\u0103 de secund\u0103 am tr\u0103it 23 august 1944. Seara a venit cineva s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 s-a \u00eent\u00eemplat o minune. Am ie\u015fit \u00een strad\u0103 cu sora mea \u015fi cu mama mea, era lume mult\u0103 \u015fi discutam cu fiecare cum o s\u0103 fie, c\u0103 o s\u0103 fie bine. Eram a\u015fa de ferici\u0163i cum n-o s\u0103 mai fim niciodat\u0103. Am stat pe strad\u0103 toat\u0103 noaptea cu oamenii \u015fi discutam.A doua zi, tot pe strad\u0103 cu oamenii, n-a mai fost rost de gospod\u0103rii, puneam, cum se spune, \u0163ara la cale.<\/p>\n
Aveam 17 ani. Ne-am \u00eenscris \u00een „Totul pentru front, totul pentru patrie”. Eu \u015fi sora mea am donat s\u00eenge. Mi-aduc aminte c\u0103 era o unitate militar\u0103, era toamna, frig, nem\u00eencate, am \u015fi acum cartona\u015ful \u2013 250 de grame de s\u00eenge, \u015fi eu, \u015fi sora mea. Am plecat de acolo \u0163in\u00eendu-ne de pere\u0163i. Da\u2019 am fost a\u015fa de fericite! C\u0103 dac\u0103 n-am putut s\u0103 mergem \u015fi noi \u00een r\u0103zboi, eu a\u015f fi mers,dar nu s-a f\u0103cut apel la fete. M\u0103car am f\u0103cut \u015fi noi ceva. Am dat s\u00eenge. Ce s-a cerut. \u015ei dup-aceea am a\u015fteptat. \u015ei sper c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia o s\u0103 fie bine odat\u0103!<\/p>\n
Sora mea e mai mare cu doi ani dec\u00eet mine \u015fi-mi aduc aminte c\u0103 cu c\u00eeteva zile \u00eenainte de 23 august eram \u00een curte cu mama \u015fi au intrat doi domni cu o serviet\u0103 \u015fi au \u00eentrebat: \u201cce fete s\u00eent aicea?\u201d. „Isabela are 17 ani \u015fi Elisabeta 15”, a zis mama. \u015ei m-a notat pe mine.<\/p>\n
Am aflat c\u0103 se construise un ad\u0103post \u00een care se va da o alarm\u0103 numai pentru evrei. Vor intra acolo \u015fi \u00eei vor termina. Asta am aflat dup\u0103 23 august. \u015ei tot dup\u0103 23 august am aflat c\u0103 adunau fete p\u00een\u0103 \u00een 15 ani pentru solda\u0163i.<\/p>\n
\u00cen 23 august am sim\u0163it eliberarea noastr\u0103. \u015ei ne-am sim\u0163it \u015fi noi datori s\u0103 facem ceva. De-asta ne-am antrenat \u00een toate mi\u015fc\u0103rile astea comuniste \u015fi anticomuniste dup-aia.<\/p>\n
Cam asta a fost pentru familia mea \u2013 eliberare. Auzisem de lag\u0103re, de extermin\u0103ri, dar nu credeam. Abia dup\u0103 aceea am aflat c\u00eete groz\u0103vii s-au \u00eent\u00eemplat. Se spunea la un moment dat c\u0103 trebuie s\u0103 purt\u0103m to\u0163i steaua lui David pe noi. Eu, viteaz\u0103 cum eram, abia a\u015fteptam s\u0103 port \u015fi eu, dar nu \u015ftiam c\u0103 puteam s\u0103 nu m\u0103 mai \u00eentorc acas\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n
S-a terminat!<\/b><\/p>\n
Medi WECHSLER DINU<\/b><\/p>\n
Nu mai \u0219tiu precis ce a fost \u00eendat\u0103 \u00eenainte, ce a fost \u00een timp, ce a fost dup\u0103. Pe vremea aia nu notam ce se \u00eentampla \u00een via\u021ba mea. Atunci eram \u00eenc\u0103 \u00een atelierul meu, \u00eentr-o cas\u0103 pe Theodor Stefanescu. Nu eram \u00eenc\u0103 c\u0103s\u0103torit\u0103 cu Gheorghe, dar eram \u00eempreun\u0103 de mai mult de 10 ani \u0219i locuiam \u00een atelier.<\/p>\n
\u00cen timpul r\u0103zboiului am dat lec\u021bii de desen, caligrafie, la o \u0219coal\u0103 evreiasc\u0103, \u00eentemeiat\u0103 de o profesoar\u0103 scoas\u0103 din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul de stat, cu elevele care nu mai aveau voie \u00een \u0219colile rom\u00e2ne\u0219ti. Acolo le-am avut eleve pe Nina Cassian, pe Yvonne Hassan. Eu eram mul\u021bumit\u0103 s\u0103 dau aceste lec\u021bii.<\/p>\n
Eu fiind l\u00e2ng\u0103 un om foarte optimist \u0219i cu mult humor, greut\u0103\u021bile \u0219i tragediile au venit la mine printr-un v\u0103l. Din fericire, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nicio tragedie de care s\u0103 aflu pe loc. Tragedia a fost \u00een partea de familie a mamei, care a r\u0103mas \u00een Cluj \u0219i \u00een Vestul Transilvaniei. Numai cine \u00eent\u00e2mpl\u0103tor era \u00een partea vechiului regat a r\u0103mas \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n
De pe 23 august \u00eemi aduc aminte de telefonul lui Gheorghe, fericit ca \u00eentotdeauna, ve\u0219ti bune, \u201cS-a terminat!\u201d. El era la redac\u021bie \u0219i eu \u00een atelier, treb\u0103luiam. \u0218i mi-a dat un telefon c\u0103 Rom\u00e2nia a \u00eentors armele \u00eempotriva Germaniei hitleriste \u0219i acum a trecut de partea Antantei. Atunci am spus: \u201cHar Domnului!\u201d. Nu se putea altfel. Erai \u00een toat\u0103 vremea cu teama c\u0103 te ridic\u0103 \u0219i nu se mai \u0219tie ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu tine. Dac\u0103 un lucru ca \u0103sta s-a putut \u00eent\u00e2mpla cu Iorga, luat de acas\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 nu a fost g\u0103sit, cum a fost, familia \u00eennebunit\u0103, \u00eel c\u0103uta.<\/p>\n
Lumea era foarte fericit\u0103 pe str\u0103zi pe 23 august. Nu am v\u0103zut pe nimeni pl\u00e2ng\u00e2nd sau speriat. Dar prima manifestare pe strad\u0103 a fost ca un tablou de Puiu Perachim. Ni\u0219te fantome, \u00eembracate aproape \u00een zdren\u021be, palizi, slabi, strig\u00e2nd plini de entuziasm: \u201cTr\u0103iasc\u0103 Rom\u00e2nia! Tr\u0103iasc\u0103!\u201d.<\/p>\n
Dupa 23 august, sc\u0103pasem de o teroare. Era mai mult dec\u00e2t sabia lui Damocles, pentru c\u0103 nu m\u0103 privea numai pe mine, privea toat\u0103 comunitatea din care f\u0103ceam parte.<\/p>\n
Eu citisem c\u0103r\u021bi despre \u00eenceputurile bol\u0219evice \u00een Rusia, cu ani de zile \u00eenainte, traduse \u00een limba german\u0103. Credeam c\u0103 Germania e \u021bara \u00een care avea s\u0103 vin\u0103 o revolu\u021bie comunist\u0103. \u0218i \u00een loc de asta, apare Hitler! Din partea Rom\u00e2niei, nu m\u0103 a\u0219teptam la altceva. Un antisemitism latent \u00eel simt \u0219i ast\u0103zi. \u0218i pe vremea aia era lafel, ba nu lafel, c\u0103 atunci era mai tare \u00eempotriva evreilor, dec\u00e2t \u00eempotriva \u021biganilor.<\/p>\n
\u00cen 1944 aveam 35 de ani, c\u0103 m-am n\u0103scut in 1909.<\/p>\n
![\"\"](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2013\/08\/camin3-197x300.jpg\")
<\/a><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"