{"id":311,"date":"2013-03-13T12:01:25","date_gmt":"2013-03-13T12:01:25","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=311"},"modified":"2016-09-26T13:09:34","modified_gmt":"2016-09-26T13:09:34","slug":"atingerea-umana-sau-despre-maturizarea-teatrului-de-implicare-sociala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2013\/03\/13\/atingerea-umana-sau-despre-maturizarea-teatrului-de-implicare-sociala\/","title":{"rendered":"Atingerea uman\u0103 &#8211; sau despre maturizarea teatrului de implicare social\u0103"},"content":{"rendered":"<p><strong>de Miruna Runcan<\/strong><\/p>\n<p>Dup\u0103 \u0219tiin\u021ba mea, o discu\u021bie serioas\u0103 despre prezen\u021ba\/absen\u021ba dimensiunii sociale \u0219i politice \u00een teatrul rom\u00e2nesc din ultimele dou\u0103 decenii \u00eent\u00e2rzie s\u0103 se coaguleze at\u00e2t \u00een spa\u021biul \u00eengust al criticii curente, de jurnal sau revist\u0103 cultural\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een spa\u021biul (\u0219i mai str\u00e2mt dar, teoretic, mai permeabil) al publica\u021biilor academice. Ceea ce avem sunt, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, semnale despre aceast\u0103 dimensiune \u00een cronici, relat\u0103ri sau sinteze publicistice, ori c\u00e2teva texte de tip manifest\/status, asumate de echipele independente care fac diverse tipuri de teatru de interven\u021bie; \u0219i c\u00e2teva (recunosc, \u00een ultimii ani din ce \u00een ce mai complexe \u0219i mai ap\u0103sate) texte eseistice ale criticilor (mai mult sau mai pu\u021bin) de direc\u021bie. Cum \u00eens\u0103 n-a\u0219 intra <i>ex abrupto<\/i> \u00een tem\u0103, o s-o iau dinspre dou\u0103 straturi de experien\u021be personale, cel didactic, pe de-o parte, \u0219i cel spectatorial, pe de cealalt\u0103.<\/p>\n<p>\u00centr-o recent\u0103 tez\u0103 de doctorat dedicat\u0103 publicurilor de teatru tinere<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftn1\">[1]<\/a>, un capitol substan\u021bial e fundamentat pe analiza \u0219i interpretarea rezultatelor unor focus-grupuri, centrate pe motiva\u021biile de a merge sau nu la teatru, ale liceenilor \u0219i studen\u021bilor din mediul urban. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie un material cu relevan\u021b\u0103 sociologic\u0103 de necontestat (ci mai degrab\u0103 un exerci\u021biu atent de cobor\u00e2re \u00een c\u00e2mp, la firul ierbii, preg\u0103tind o cercetare mai ampl\u0103), capitolul respectiv ofer\u0103 date interesante \u0219i, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, revelatorii. Cea dint\u00e2i care-\u021bi sare \u00een ochi, a\u0219 zice, e cvasi-unanimitatea interesului fa\u021b\u0103 de actorul viu, fa\u021b\u0103 de prezen\u021ba lui scenic\u0103, fascina\u021bia pe care o exercit\u0103 el, corporal, emo\u021bional \u0219i intelectual, \u00een ochii spectatorului t\u00e2n\u0103r, indiferent de categoria social\u0103 c\u0103reia \u00eei apar\u021bine, sau de gradul s\u0103u de experien\u021b\u0103 spectatorial\u0103. Paradoxal, chiar \u0219i subiec\u021bii grupurilor care declar\u0103 c\u0103 nu merg frecvent (sau mai deloc) la teatru manifest\u0103 o mare disponibilitate fa\u021b\u0103 de crearea unor oportunit\u0103\u021bi de a urm\u0103ri spectacole urmate de dialoguri libere cu actorii. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, una din sugestiile ce substituie, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, concluziile finale ale studiului e aceea de a utiliza fascina\u021bia fa\u021b\u0103 de prezen\u021ba vie a actorului, transform\u00eend-o \u00eentr-un operator central al recuper\u0103rii, fix\u0103rii \u0219i l\u0103rgirii a publicurilor tinere de teatru.<\/p>\n<p>\u00cen contrapondere, interesul fa\u021b\u0103 de via\u021ba cet\u0103\u021bii, chiar atunci c\u00e2nd exist\u0103 (ceea ce e lucu rar), pare complet rupt de interesul fa\u021b\u0103 de teatru, ca \u0219i c\u00e2nd cele dou\u0103 lumi, cea a experien\u021bei sociale \u0219i cea a experien\u021bei mediate de reprezenta\u021bie n-ar comunica nicicum. Sau ar comunica doar \u00een situa\u021bii de excep\u021bie. Pentru majoritatea spectatorilor tineri intervieva\u021bi, ca \u0219i pentru p\u0103rin\u021bii \u0219i dasc\u0103lii lor, genera\u021bii de genera\u021bii \u00eenainte, teatrul e, \u00eenc\u0103, mai degrab\u0103 un spa\u021biu patrimonial dec\u00e2t o ac\u021biune comunica\u021bional\u0103: un \u201eloc al vizit\u0103rii simbolice\u201d, cel mult contemplative, nu unul al dezbaterii.<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/ol2cEMtFQTM\" height=\"315\" width=\"420\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<p>Pe de alt\u0103 parte, am participat \u00een toamna trecut\u0103 la o serie de lans\u0103ri &#8211; cu discu\u021bii \u00eencoroporate &#8211; ale unei c\u0103r\u021bi la care \u021bin foarte mult, la r\u00e2ndul ei reie\u0219it\u0103 tot dintr-o cercetare doctoral\u0103: <b>Surplus de oameni sau surplus de idei<\/b>, a regizorului Theodor Cristian Popescu (Cluj, Eikon, 2012). Cartea e dedicat\u0103 istoriei recente, cu \u201ecorsi \u0219i ricorsi\u201d, a teatrului independent din Rom\u00e2nia, devenire privit\u0103 nu doar \u00een contextul nostru &#8211; social, politic \u0219i estetic &#8211; specific, ci pus\u0103, comparativ, \u0219i \u00een context european. Autorul, regizor \u0219i profesor, a dorit \u00een mod constant, la lans\u0103rile pomenite, s\u0103 provoace participan\u021bii, oameni de teatru, manageri culturali, studen\u021bi, la o discu\u021bie pornind de la \u00eentrebarea:\u00a0 \u201e\u00cen ce m\u0103sur\u0103 dimensiunea socio-politic\u0103 e o constant\u0103 a produc\u021biilor companiilor independente?\u201d. \u00cens\u0103, \u00een congruen\u021b\u0103 cu rezultatele cercet\u0103rii pomenite anterior, reac\u021bia a fost una timid\u0103, dac\u0103 nu chiar reticent\u0103, iar dialogul n-a apucat nicicum s\u0103 se \u00eenchege<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftn2\">[2]<\/a>.<\/p>\n<p>Privitor la temeiurile, motiva\u021biile diverse \u0219i implica\u021biile discursurilor teatrale rom\u00e2ne\u0219ti interesate s\u0103 \u00ee\u0219i afirme \u0219i s\u0103-\u0219i disemineze coerent atitudinea critic\u0103, social\u0103 \u0219i politic\u0103, am scris de nenum\u0103rate ori \u0219i din diverse perspective, \u00een ultimii cincisprezece ani<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftn3\">[3]<\/a>. A\u0219 \u00eencerca, pe c\u00e2t se poate, s\u0103 reduc riscurile repet\u0103rii, conjug\u00eend observa\u021biile de mai sus ca s\u0103 ajung &#8211; cum altfel ? &#8211; la c\u00e2teva spectacole. \u00cen ordine invers\u0103, m-a\u0219 opri la \u00eentrebarea lui Theodor Cristian Popescu: e cu adev\u0103rat dimensiunea social-politic\u0103 una caracteristic\u0103 mi\u0219c\u0103rii teatrale independente din ultimul deceniu?<\/p>\n<p>Pe de-o parte da, pe de alta nu. Oricum r\u0103spunsurile la aceast\u0103 \u00eentrebare simpl\u0103 se cer nuana\u021bate riguros, cum \u0219i \u201emi\u0219carea teatral\u0103\u201d independent\u0103, at\u00e2ta c\u00e2t\u0103 e, e plin\u0103 de nuan\u021be. Pe de-o parte, teatrul subven\u021bionat de stat, \u00een ansamblul s\u0103u, a continuat \u0219i continu\u0103 s\u0103 fie prea pu\u021bin interesat de texte \u0219i\/sau spectacole cu direc\u021bionare critic\u0103 f\u0103\u021bi\u0219\u0103 \u0219i, \u00een special, a r\u0103mas \u00een continuare imun fa\u021b\u0103 de orice dezvoltare programatic\u0103 a dramaturgiei autohtone. Pu\u021binele excep\u021bii nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 regula conserv\u0103rii modelului unic, teatralizant-hermeneutic-metaforic, pe care-l descriam acum peste un deceniu. \u00cen acest sens, pare aproape natural ca expresiile teatrale independente s\u0103 coaguleze exact \u00een zona l\u0103sat\u0103 liber\u0103, \u00een exteriorul \u201eteatrului de art\u0103\u201d muzeificat de majoritatea institu\u021biilor &#8211; culmea! &#8211; publice de spectacol; \u0219i anume \u00een zona dezbaterii <i>hic et nunc<\/i> a realit\u0103\u021bilor nelini\u0219titoare, a fenomenelor de dezechilibru social, economic, comunitar etc.<\/p>\n<p>Pe de alt\u0103 parte, motiva\u021biile de a produce teatru \u00een regim independent &#8211; chiar \u0219i \u00een totala absen\u021b\u0103 a unor politici culturale \u00eencurajatoare &#8211; sunt mai multe \u0219i nu se conjug\u0103 automat cu asumarea f\u0103\u021bi\u0219\u0103 a unei atitudini critice, \u00een sensul social-politic. \u00a0Uneori, grupurile produc\u0103toare de spectacol independent sunt motivate exclusiv de dorin\u021ba de a pune \u00een scen\u0103 ceea ce nu pot juca \u00een institu\u021bii publice; alteori de dorin\u021ba de a ie\u0219i din rutina regimului repertorial. Nu de pu\u021bine ori, actorii tineri sau maturi vor pur \u0219i simplu s\u0103 fie v\u0103zu\u021bi, s\u0103 lucreze ceva, orice, \u00een condi\u021biile \u00een care sunt salaria\u021bi \u00eentr-o institu\u021bie care \u00eei folose\u0219te sporadic, ori la minima rezisten\u021b\u0103. De aceea \u00ee\u0219i \u00eensceneaz\u0103 singuri, sau al\u0103turi de un regizor amic, o produc\u021bie \u00een care s\u0103 se simt\u0103 confortabil, fie ea pe un text de actualitate sau pe unul gata patrimonializat. \u00cen fine, uneori e determinant locul, atmosfera creat\u0103 \u00een timp \u00eentr-un bar, \u00eentr-o cafenea, \u00eentr-o subteran\u0103 \u00een care se face muzic\u0103 \u0219i\/sau teatru. Dac\u0103 e, cu adev\u0103rat, ceva care une\u0219te produc\u021bia de teatru independent din Rom\u00e2nia, \u00een cele dou\u0103 decenii de \u00eentemeieri \u0219i deziluzii, atunci e condamnarea la s\u0103r\u0103cie asumat\u0103 \u0219i &#8211; cu minime excep\u021bii (Act, Green Hours, Teatrul 74&#8230;) &#8211; absen\u021ba spa\u021biilor proprii<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftn4\">[4]<\/a>: lucru care oblig\u0103 la un management al precarit\u0103\u021bii, adesea apel\u00eendu-se la coproduc\u021bii, fericite ori de trist compromis, cu teatre de stat.<\/p>\n<p>\u0218i totu\u0219i&#8230;&#8230;..<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/-IV3gn0uvpo\" height=\"315\" width=\"420\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<p><b><i>Schimb\u00e2nd perspectiva<\/i><\/b><\/p>\n<p>Dac\u0103, \u00eens\u0103, am schimba perspectiva, m\u0103car pentru o strategic\u0103 regrupare a problemelor? Dac\u0103 am considera, pentru moment, drept irelevant\u0103 opozi\u021bia (altminteri cu dimensiuni de pr\u0103pastie) dintre teatrul produs \u00een regim subven\u021bionat \u0219i cel produs \u00een regim independent? Fiindc\u0103,\u00a0 m\u0103car \u00een principiu, fie prin coproduc\u021biile susamintite, fie \u00een spectacole proprii, discursul teatral cu implica\u021bie social-politic\u0103 ar putea fi asumat tot at\u00e2t de bine \u0219i \u00een proiecte &#8211; accidentale sau de durat\u0103 &#8211; ale institu\u021biilor subven\u021bionate (toate, \u00een Romania, teatre de repertoriu). \u00centrebarea legitim\u0103 care se na\u0219te ar fi \u00een ce m\u0103sur\u0103 institu\u021bia teatral\u0103 subven\u021bionat\u0103, de repertoriu, a\u0219a cum arat\u0103 ea ast\u0103zi, la noi, e suficient de preg\u0103tit\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 controverselor iscate, vr\u00e2nd nevr\u00e2nd, de un asemenea tip de program. Fiindc\u0103, de fapt, publicurile fidelizate, ca \u0219i cele accidentale, ale institu\u021biei de repertoriu sunt \u00eendeob\u0219te \u00een cautarea unui divertisment cu stratus de \u201eact cultural patrimonializabil\u201d, altfel spus, vin sa vad\u0103 \u201ecapodopere\u201d, sau s\u0103 se distreze elegant. Sau ambele.<\/p>\n<p>\u00cen cazul coproduc\u021biilor, institu\u021bia de stat se poate considera \u201edoar\u201d o gazd\u0103, purt\u0103torul de mesaj \u0219i coordonatorul dialogului cu comunitatea fiind echipa independent\u0103. \u00centorc\u00eendu-ne la observa\u021biile cu care \u00eencepeam articolul, e destul de probabil (\u00een absen\u021ba unor studii aplicate) ca publicurile fidele ale institu\u021biei de repertoriu s\u0103 fie, \u00een absen\u021ba aproape total\u0103 a unor experien\u021be spectatoriale \u00eenso\u021bite de dezbatere, reticente &#8211; ba chiar f\u0103\u021bi\u0219 suspicioase \u00een raport cu asumarea \u00een dialog a unor teme&#8230; \u201eextra-estetice\u201d. S\u0103 ne aducem aminte de polemica de jur \u00eemprejurul spectracolului echipei dramAcum <b>Ro\u0219ia Montan\u0103 pe linie fizic\u0103 \u0219i politic\u0103<\/b>, coprodus cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj: explica\u021bia dat\u0103 de directorul coproduc\u0103tor, regizorul Tompa Gabor, pentru slaba programare a spectacolului \u0219i treptata lui \u00eengropare \u00een uitare a fost c\u0103&#8230; nu vine publicul. Un public, de altminteri, deosebit de fidel institu\u021biei dar care, \u00een consecin\u021b\u0103, n-ar fi dorit s\u0103 interac\u021bioneze nici cu tematica, nici cu propunerea unui tip de discurs teatral care-i scurtcircuiteaz\u0103 habitudinile. Nu \u0219tiu \u00een ce m\u0103sur\u0103 explica\u021bia sa acoper\u0103 \u00eentregul adev\u0103r (c\u00eet\u0103 vreme cam acela\u0219i public particip\u0103 activ la propuneri cu con\u021binut politic \u00een festivalul Interferen\u021be; doar ca respectivele propuneri vin&#8230; de afar\u0103, sunt externalizate, distan\u021bate) &#8211; e cert \u00eens\u0103 c\u0103 TMSC a fost, \u00een cazul dat, complet nepreg\u0103tit pentru o asemenea experien\u021b\u0103. Iar acesta e doar unul dintre cazurile cele mai vizibile.<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/-sRrGOWPNCg\" height=\"315\" width=\"560\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<p>A\u0219 zice c\u0103, mai degrab\u0103, institu\u021bia public\u0103 de repertoriu &#8211; \u0219i prin ea, \u00eentregi genera\u021bii de publicuri reale sau poten\u021biale &#8211; are o \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 intoleran\u021b\u0103 la discursul cu tem\u0103 social-politic\u0103 net\u0103, din pricina unei confuzii care se perpetueaz\u0103, \u00eenc\u0103 din anii \u0219aizeci, \u00eentre discursul tematic \u0219i cel propagandistic. Dac\u0103 d\u0103m filmul \u00eenapoi, unul dintre efectele perverse ale cenzurii \u0219i textului de propagand\u0103 impuse \u00eencep\u00eend cu anii 50 e, \u00een Rom\u00e2nia, paradoxal, cantonarea \u00een estetic \u0219i supradimensionarea acestei componenete a operei, \u00een defavoarea tuturor celorlalte func\u021bii posibile ale spectacolului teatral (\u0219i, implicit, ale comunic\u0103rii teatrale \u00een genere). \u00cen Rom\u00e2nia, p\u00e2n\u0103 \u0219i Brecht a fost receptat, la momentul primelor mont\u0103ri, mai degrab\u0103 ca <i>discurs estetic<\/i>, \u021bin\u00eend de \u201eavangarda teatral\u0103 occidental\u0103\u201d, \u0219i mai pu\u021bin \u00een dimensiunea sa politic\u0103. Cum institu\u021bia subven\u021bionat\u0103 nu \u00ee\u0219i asum\u0103, \u00een fond, un set de politici publice active (\u00een sens larg, educa\u021bional, social, civic etc.), ci doar serviciul de a oferta spectacole pentru cele c\u00e2teva paliere de publicuri pe care le aproximeaz\u0103 &#8211; preg\u0103tind, eventual, \u0219i una sau mai multe premiere competitive \u201ede festival\u201d, sau \u201ede gal\u0103\u201d, \u00een canonul estetic al mainstreamului teatrului de art\u0103 de ani 70 &#8211; nici beneficiarii direc\u021bi, publicurile acestea aproximate, nu au alte a\u0219tept\u0103ri \u0219i nu \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 TEATRUL ar putea avea \u0219i alte func\u021bii dec\u00eet cele de strict divertisment&#8230; \u201ecult\u201d.<\/p>\n<p>Ce mi se pare c\u0103 reiese, deocamdat\u0103, de aici, e c\u0103, at\u00eeta vreme c\u00eet nimic nu se schimb\u0103 \u00een principiile \u0219i modalit\u0103\u021bile de concep\u021bie \u0219i func\u021bionare a sistemului subven\u021bionat, atfel spus at\u00eeta vreme c\u00eet institu\u021bia public\u0103 r\u0103m\u00eene exclusiv un \u201efurnizor de servicii\u201d repertoriale, o parte din ce \u00een ce mai consistent\u0103 a mi\u0219c\u0103rii teatrale independente, deja coagulat\u0103 pe baza con\u021binuturilor critice de discurs teatral, pare \u00een mod natural condamnat\u0103 la libertate (cum ar fi zis existen\u021biali\u0219tii): asum\u00eendu-\u0219i \u0219i dezvolt\u00eendu-\u0219i propriile strategii prin care teatrul provoac\u0103 participa\u021bia, reac\u021bia, reflexivitatea efectiv\u0103 \u00een raport cu lumea din care s-a n\u0103scut \u0219i c\u0103tre care se \u00eentoarce.<\/p>\n<p><b><i>Actorul coautor, echipa de proiect \u0219i atingerea uman\u0103<\/i><\/b><\/p>\n<p>M-a\u0219 \u00eentoarce \u00eens\u0103 la prima constatare din introducere, cea referitoare la predilec\u021bia spectatorilor tineri fa\u021b\u0103 de interac\u021biunea cu actorul viu. Fiindc\u0103 ea poate fi lesne legat\u0103, \u00een discu\u021bia de fa\u021b\u0103, de o radical\u0103 schimbare de pozi\u021bie a actorului \u00een teatrul rom\u00e2nesc militant\/critic de azi. Cum, de cele mai multe ori, echipele de produc\u021bie a spectacolelor de art\u0103 activ\u0103 sau interven\u021bie cultural\u0103 sunt mai mult sau mai pu\u021bin constante (\u0219i \u00een cazul spectacolelor Gianinei C\u0103rbunariu, \u0219i \u00een acela al grupului David Schwartz \u0219i Mihaela Michailov, \u0219i \u00een proiectele multiple de jur \u00eemprejurul lui Bogdan Georgescu, ca s\u0103 dau doar exemplele cele mai cunoscute), actorul, chiar dac\u0103 e singur pe scen\u0103, nu mai e (doar) un interpret al unui text prestabilit, ci e, \u00eentr-un anume fel, coautor al acestuia, \u00een pozi\u021bie de quasi-egalitate cu ceilal\u021bi autori ai proiectului, dramaturgul \u0219i regizorul. A\u0219 avansa chiar ideea c\u0103 actorul devine, \u00eentr-o anume m\u0103sur\u0103, cu proprie voin\u021b\u0103, o parte nemijlocit\u0103 a \u00eensu\u0219i textului reprezenta\u021biei, a\u0219a cum se prezint\u0103 acesta publicului s\u0103u \u021bint\u0103.<\/p>\n<p>Ar fi aici nevoie de un scurt ocol cu privire la text. Fiindc\u0103, neexist\u00eend \u00een Rom\u00e2nia de azi, nici m\u0103car dup\u0103 23 de ani de postcomunism, o politic\u0103 coerent\u0103 cu privire la dezvoltarea dramaturgiei (ca s\u0103 nu mai spun c\u0103 regimul comision\u0103rii de texte dramatice \u0219i cel al dezvolt\u0103rii acestora \u00een\u0103untrul institu\u021biei teatrale nici m\u0103car n-a fost&#8230; inventat la noi), nici critica de specialitate nici publicul nu reu\u0219esc \u00eenc\u0103 s\u0103 diferen\u021bieze cu limpezime piesa de teatru, \u00een sensul clasic, oric\u00eet de&#8230; \u201epostdramatic\u201d ar fi ea alc\u0103tuit\u0103, de textul deschis, in progress, al spectacolului de interven\u021bie. Chiar critici de fine\u021be ajung s\u0103 se pl\u00eeng\u0103 (\u0219i, \u00eentr-un fel, \u00een absen\u021ba unui suport teoretic, au \u0219i ei dreptatea lor) de reduc\u021bionismul dramaturgic al unora dintre produc\u021biile independente cu implicare social\u0103 direct\u0103:<\/p>\n<p>\u201e &#8230; \u00een marea majoritate piesele acestea par s\u0103 aib\u0103 cam tot at\u00e2ta elaborare c\u00e2t un buletin de \u0219tiri. Cu care seam\u0103n\u0103 izbitor, cu diferen\u021ba c\u0103 sunt interpretate de actori profesioni\u0219ti, deci mult mai bine. De fapt, schema (ca s\u0103 nu zic re\u021beta) dup\u0103 care sunt construite cele mai multe piese pare s\u0103 fie asem\u0103n\u0103toare: o documentare succint\u0103 \u00een urma c\u0103reia reiese un text ce elimin\u0103 din capul locului \u0219i demodatele rela\u021bii, \u0219i demodatul conflict, chiar \u0219i at\u00e2t de necesara dezbatere, \u00eenlocuind \u201epostdramatic\u201c toate mijloacele prin care teatrul de p\u00e2na mai ieri reu\u0219ea s\u0103-l fac\u0103 pe spectator s\u0103 priveasc\u0103 cu ochii c\u00e2t cepele. Tinerii autori prefer\u0103 o acumulare de scene de regul\u0103 f\u0103r\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre ele, \u00een afara de raportarea la o tema extrem de general\u0103.\u201d<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftn5\">[5]<\/a><\/p>\n<p>Or, ceea ce cred eu c\u0103 d\u0103 specificitate spectacolelor de tip interven\u021bionist (ba uneori, rar, \u0219i unora dintre proiectele dramaturgic-regizorale din teatrele de repertoriu, cum ar fi cele cu piesele scrise \u0219i regizate de Alina Nelega, ori de tinerii ei emuli) este reducerea la maximum distan\u021bei \u201einterpretative\u201d dintre textul literar \u0219i textul reprezenta\u021biei (\u00een sensul strict semiotic definit de Anne Ubersfeld \u00een anii 70 &#8211; \u00een care cel de-al doilea e construc\u021bia de sine st\u0103t\u0103toare, vizual-auditiv\u0103 pe care-o percepem scenic, mai mult sau mai pu\u021bin o actualizare interpretativ\u0103 a celui dint\u00eei). Nu vreau s\u0103 spun c\u0103 textul literar, v\u0103zut ca suport pentru interpret\u0103ri diverse dispare, ci c\u0103 el devine una dintre etapele crea\u021biei colective, a c\u0103rei finalitate nu e &#8211; \u00een fond &#8211; textul reprezenta\u021biei v\u0103zut ca un dat, ca un produs definitiv, ci efectul stimulator, dialogic, al textului reprezenta\u021biei \u00een raport cu spectatorul.<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/nllqb3biPXQ\" height=\"315\" width=\"420\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<p>Altfel spus, ceea ce Cristina Rusiecki acuz\u0103 ca fiind o \u201eelaborare de buletin de \u0219tiri\u201d marcheaz\u0103, la rigoare, muta\u021bia dinspre semiologia unei recept\u0103ri finite, contemplative, \u00een care produc\u021bia de semnifica\u021bie e ulterioar\u0103 recept\u0103rii \u0219i &#8211; la rigoare &#8211; mai mult sau mai pu\u021bin indiferent\u0103 \u00een raport cu primatul \u201eefectului estetic\u201d, spre pragmatica producerii de reac\u021bie: spectatorul e invitat s\u0103 lucreze concomitent cu echipa, iar produc\u021bia de semnifica\u021bie e etapa preliminar\u0103 pentru schimbul reciproc de cunoa\u0219tere \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103.<\/p>\n<p>Cum referirea, \u00een articolul din <b>Cultura<\/b>, era la <b>Rogvaiv<\/b>, proiectul coordonat de Bogdan Georgescu la Teatrul Sp\u0103l\u0103torie din Chi\u0219in\u0103u, s\u0103 ne aplec\u0103m o clip\u0103 asupra acestei propuneri. Echipa \u00ee\u0219i propune, de la bun \u00eenceput, combinarea \u00een textul reprezenta\u021biei a doua \u201esubiecte\u201d complementare, unite subteran de tema comun\u0103: schimbarea (ratat\u0103) a legisla\u021biei antidiscriminare, \u00een c\u00eempul acelor articole ce trateaz\u0103 chestiunea orient\u0103rii sexuale. Cele dou\u0103 subiecte intersectate sunt, pe de-o parte, dezbaterile televizate \u0219i atitudinea ipocrit-iresponsabil\u0103 a politicienilor, indiferent care ar fi ideologia de la care se revendica \u0219i, pe de alt\u0103 parte, fragmente din interviul anonimizat cu un t\u00een\u0103r homosexual care-\u0219i m\u0103rturise\u0219te devenirea, angoasele, dificult\u0103\u021bile cotidiene \u00een raporturile cu familia \u0219i cu prietenii, istoria unei iubiri la distan\u021b\u0103&#8230; Structura spectacolului e trans-narativ\u0103, iar r\u0103ceala prezent\u0103rii secven\u021belor de dezbatere televizat\u0103 e una inten\u021bionat\u0103. TOT materialul e real, unele dintre talk-show-uri pot fi reg\u0103site, \u00een versiunea originar\u0103, pe YouTube. \u00cen plus, cu excep\u021bia actorului care interpreteaz\u0103 fragmentele de interviu, \u00eentreaga echip\u0103 \u00ee\u0219i distribuie \u201epersonajele\u201d reale f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 seama nici de v\u00eerst\u0103 (nici n-ar fi cu putin\u021b\u0103, actori sunt mai to\u021bi foarte tineri) nici de gen: fetele pot juca \u0219i roluri de b\u0103rba\u021bi, \u0219i invers, lucru care dubleaz\u0103, at\u00eet pentru ei c\u00eet \u0219i pentru public, gradul de generalitate al conven\u021biei.<\/p>\n<p>Ceea ce, zic eu, \u00een micropolemica mea cu colega de la <b>Cultura<\/b>, d\u0103 exact esen\u021ba \u0219i farmecul acestei experien\u021be spectatoriale e tocmai structura de colaj \u00een care actorii sunt implica\u021bi nemijlocit, \u00eenc\u0103 din faza de investiga\u021bie (un punct comun, chiar dac\u0103 de fiecare dat\u0103 altfel rezolvat&#8230; structural, estetic \u0219i tehnic, al acestei propuneri \u0219i a altor proiecte similare, de la <b>20\/20<\/b> sau <b>Tigrul sibian<\/b> ale Gianinei C\u0103rbunariu la, s\u0103 zicem, <b>Capete \u00eenfierb\u00eentate<\/b> sau <b>Sub p\u0103m\u00eent<\/b> ale echipei Michailov-Schwartz). \u0218i, \u00een cele din urm\u0103, substitu\u021bia dintre \u021bes\u0103tura narativ\u0103, care \u00eendeob\u0219te faciliteaz\u0103 receptarea dirij\u00eend-o din particular spre general, \u0219i mecanica pseudo-dezbaterii publice, care duce treptat, pas cu pas, c\u0103tre climax: \u00eemping\u00eend spre derizoriul absolut \u00eens\u0103\u0219i miza acestei dezbateri. De aici \u0219i excep\u021bionala scen\u0103 a crizei colective de r\u00ees (\u0219i ea autentic\u0103, cu at\u00eet mai dificil de reprodus scenic).<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/KG7ObjLY0XU\" height=\"315\" width=\"560\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<p>Nu cred c\u0103, \u00een aceast proiect, ori \u00een altele apar\u021bin\u00eend aceleai\u0219i direc\u021bii, \u201eo documentare succint\u0103\u201d \u0219i eliminarea conflictului fac parte dintr-o \u201ere\u021bet\u0103\u201d unic\u0103 de compozi\u021bie dramaturgic\u0103.\u00a0 Mai \u00eent\u00eei de toate c\u0103 nu avem totdeauna proiecte de teatru documentar. <b>X mm din Y km<\/b> al Gianinei C\u0103rbunariu e, ca s\u0103 dau un exemplu, cu totul alt fel de construc\u021bie textual\u0103 dec\u00eet <b>20\/20<\/b><i> <\/i>\u0219i, \u00een pofida faptului c\u0103 se lucreaz\u0103 cu aceea\u0219i echip\u0103, e &#8211; structural \u0219i strategic &#8211; complet diferit de culegerea fic\u021bionalizat\u0103 de legende urbane din <b>Tigrul sibian<\/b>, \u00een care realitatea \u0219i oniricul ajung s\u0103 se \u00eencalece \u0219i s\u0103 se comenteze reciproc. Aici, \u00een incriminatul <b>Rogvaiv<\/b>, conflictul se instaleaz\u0103 nu \u00een situa\u021bia dramatic\u0103 (c\u00eet\u0103 vreme nu exist\u0103 un suport narativ propriu-zis) ci \u00eentre cele dou\u0103 paliere pe care e ordonat subiectul, cel personal, uman, \u0219i cel al reprezenta\u021biei mediatice, care-o ia razna pe m\u0103sur\u0103 ce spectacolul avanzseaz\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen schimb, \u00een cazul, s\u0103 zicem, al <b>Capetelor \u00eenfierb\u00eentate<\/b> (Michaela Michailov \u0219i David Schwartz), \u00een care sunt utilizate interviuri din diverse perioade cu participan\u021bi direc\u021bi sau cu comentatori ai evenimentelor din iunie 1990, din Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, conflictualitatea se degaj\u0103 tocmai din succesiva repovestire, din perspective diferite, a unora \u0219i acelea\u0219i evenimente, din ciocnirea subiectivit\u0103\u021bilor care se obiectiveaz\u0103, prin intermediul actorului (Alexandru Potocean, excep\u021bional) \u00eentr-o nou\u0103 perspectiv\u0103, cea a spectatorului. Mecanismele manipul\u0103rii sunt astfel demantelate reflexiv, printr-o permanent\u0103 interogare a reflexelor de ap\u0103rare \u0219i autoap\u0103rare ale fiec\u0103rui personaj \u00een parte. \u00cen schimb, \u00een <b>Sub p\u0103m\u00eent<\/b>, strategia textual\u0103 se schimb\u0103, spa\u021biul social al V\u0103ii Jiului fiind evocat printr-un \u0219ir succesiv de monoloage culese de pe teren \u0219i ordonate aparent aleatoriu, dar care-\u0219i con\u021bin fiecare propria atmosfer\u0103 \u0219i propriul crescendo. Tensiunea conflictural\u0103 e produs\u0103 aici prin recontextualizarea situa\u021bional\u0103 \u0219i narativ\u0103 la care e obligat spectatorul prin intermediul empatiz\u0103rii cu mediatorul-actor, mereu el \u0219i mereu altul.<\/p>\n<p>Cred, sincer, c\u0103 procesul de maturizare \u0219i absob\u021bie social\u0103 a teatrului cu implica\u021bie social\u0103 \u0219i politic\u0103 e bazat, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 esen\u021bial\u0103, pe participa\u021bia textual\u0103 a actorului, pe capacitatea sa de a interac\u021biona cu temele, subiectele \u0219i&#8230; subiec\u021bii (acolo unde exist\u0103 \u0219i dimensiune documentar\u0103), dar \u0219i cu spectatorii ca persoane \u0219i ca grupuri poten\u021biale. Actorul devine astfel &#8211; nu \u00een detrimentul ci \u00een beneficiul scriiturii \u0219i regiei, ambele v\u0103zute ca procese de constrc\u021bie, nu ca activit\u0103\u021bi limitate \u00een timp \u0219i spa\u021biu &#8211; coautor al propriei sale textualit\u0103\u021bi.<\/p>\n<p><iframe loading=\"lazy\" src=\"http:\/\/www.youtube.com\/embed\/hoeAP4f98IE\" height=\"315\" width=\"560\" allowfullscreen=\"\" frameborder=\"0\"><\/iframe><\/p>\n<div>\n<hr align=\"left\" size=\"1\" width=\"33%\" \/>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftnref1\">[1]<\/a> Pedestru, Mihai, <i>Genera\u0163ia digital\u0103 \u015fi condi\u0163ia de spectator de teatru<\/i>, www.http:\/\/doctorat.ubbcluj.ro\/sustinerea_publica\/sustineri_teze\/?let=P#autor<\/p>\n<\/div>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftnref2\">[2]<\/a> \u00cen schimb, o cronic\u0103 foarte pertinent\u0103, cu binevenite accente polemic-corectoare a scris Iulia Popovici \u00een nr. 654, decembrie 2012, al <i>Observatorului cultural<\/i>, vezi \u201eUnde duce independen\u021ba\u201d, http:\/\/www.observatorcultural.ro\/*articleID_27998-articles_details.html<\/p>\n<\/div>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftnref3\">[3]<\/a> Dincolo de articolele ocazionale sau de cronici ap\u0103rute \u00een <i>Man.In.Fest<\/i>, <i>Observator cultural<\/i> ori <i>ArtAct Magazine<\/i>, eseuri sau capitole referitoare la func\u021biile recuperator-terapeutice ale teatrului, sau la dimensiunea sa critic\u0103, de interven\u021bie \u0219i\/sau formatoare se pot g\u0103si \u00een <i>Modelul teatral rom\u00e2nesc<\/i> (Unitext 2001), <i>Fotoliul scepticului spectator<\/i> (Unitext 2007) \u0219i \u00een mult mai recentul <i>Signore Misterioso. O anatomie a spectatorului<\/i> (Unitext 2011)<\/p>\n<\/div>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftnref4\">[4]<\/a> Vezi, \u00een acest sens, interviul Iuliei Popovici cu regizorul Radu Popescu, \u201e\u00abIndependent\u00bb \u00eenseamn\u0103 libertatea arti\u0219tilor\u201d \u00een <i>Observator cultural<\/i> sept. 2012:\u00a0 http:\/\/www.observatorcultural.ro\/*articleID_27582-articles_details.html, dar \u0219i comentariul \u201e Platforma independent\u0103 de artele spectacolului\u201d, \u00een num\u0103rul din august al aceleia\u0219i reviste:\u00a0 http:\/\/www.observatorcultural.ro\/TEATRU.-Platforma-independenta-de-artele-spectacolului*articleID_27378-articles_details.html<\/p>\n<\/div>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/C:\/Users\/user\/Documents\/PROIECT_GAZETA_DE_ARTA_POLITICA\/NUMARUL%201\/miruna%20runcan-ATINGEREAUMANA_integral_final.doc#_ftnref5\">[5]<\/a> Cristina Rusiecki, \u201eCe \u0219i de ce \u00een t\u00een\u0103ra dramaturgie\u201d, <i>Cultura<\/i>, 25.05.2012<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<p><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Miruna Runcan Dup\u0103 \u0219tiin\u021ba mea, o discu\u021bie serioas\u0103 despre prezen\u021ba\/absen\u021ba dimensiunii sociale \u0219i politice \u00een teatrul rom\u00e2nesc din ultimele dou\u0103 decenii \u00eent\u00e2rzie s\u0103 se coaguleze at\u00e2t \u00een spa\u021biul \u00eengust al criticii curente, de jurnal sau revist\u0103 cultural\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een spa\u021biul (\u0219i mai str\u00e2mt dar, teoretic, mai permeabil) al publica\u021biilor academice. Ceea ce avem sunt, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, semnale despre aceast\u0103 dimensiune \u00een cronici, relat\u0103ri sau sinteze publicistice, ori c\u00e2teva texte de tip manifest\/status, asumate de echipele independente care fac diverse tipuri de teatru de interven\u021bie; \u0219i c\u00e2teva (recunosc, \u00een ultimii ani din ce \u00een ce mai complexe&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/311"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=311"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/311\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3472,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/311\/revisions\/3472"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}