{"id":3082,"date":"2014-01-05T13:04:36","date_gmt":"2014-01-05T13:04:36","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1195"},"modified":"2016-09-26T12:22:31","modified_gmt":"2016-09-26T12:22:31","slug":"de-la-povestire-personala-la-act-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/01\/05\/de-la-povestire-personala-la-act-politic\/","title":{"rendered":"De la povestire personal\u0103 la act politic"},"content":{"rendered":"

de Jan Cohen-Cruz[1]<\/b><\/a><\/i><\/b><\/p>\n

Simplul act de a rosti public o poveste personal\u0103 este un gest cu implica\u021bii politice c\u0103tre subiectivare, c\u0103tre agency<\/i> \u2013 alegere con\u0219tient\u0103.<\/p>\n

\u201eCercul de pove\u0219ti\u201d este una dintre cele mai r\u0103sp\u00e2ndite forme de rela\u021bionare \u00een spectacolul comunitar. De\u0219i exist\u0103 multe varia\u021bii, cercurile includ, de obicei, \u00eentre 5 \u0219i 25 de oameni care \u00ee\u0219i aleg o tem\u0103 \u0219i apoi spun pe r\u00e2nd o poveste. Fiecare poveste e apreciat\u0103, indiferent de stil. Pove\u0219tile pot reda \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din istoria familiei, din istoria local\u0103, din folclor, pot fi pove\u0219ti cu fantome, experien\u021be personale, chiar ghicitori sau glume transmise din genera\u021bie \u00een genera\u021bie. De obicei, participan\u021bii la cercuri de pove\u0219ti ascult\u0103 atent pove\u0219tile celorlal\u021bi \u0219i apoi se hot\u0103r\u0103sc ce s\u0103 spun\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ce au auzit. \u00cen acest sens, s\u0103 spui o poveste personal\u0103 \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai o conversa\u021bie public\u0103, s\u0103 rela\u021bionezi cu alte persoane. Astfel de pove\u0219ti nu pun neap\u0103rat \u00een discu\u021bie problema opresiunii; ele pot fi, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, despre celebrare cultural\u0103 \u0219i afirmare individual\u0103.<\/p>\n

At\u00e2t pove\u0219tile despre celebrare, c\u00e2t \u0219i cele despre opresiune merg \u00een direc\u021bie politic\u0103, \u00eens\u0103 \u00een mod diferit. A spune pove\u0219ti despre celebrare cultural\u0103 este un mod prin care membrii grupurilor marginalizate \u00ee\u0219i exprim\u0103 propriile valori, \u0219i este un exemplu de organizare comunitar\u0103 \u201ecalitativ\u0103\u201d, una care pune accentul pe punctele forte ale grupului. \u00cen m\u0103sura \u00een care povestitorul se identific\u0103 puternic cu o cultur\u0103 slab sau deloc reprezentat\u0103, povestea lui\/ei nu este<\/i> doar personal\u0103, ci \u0219i politic\u0103<\/i>; aten\u021bia dat\u0103 povestirii este, de fapt, aten\u021bia dat\u0103 acelei culturi, modului \u00een care ea este auto-reprezentat\u0103. Astfel de pove\u0219ti servesc adesea drept contra-nara\u021biuni istorice prin care se fac publice puncte de vedere p\u00e2n\u0103 atunci \u201eascunse de istorie.\u201d Cu ajutorul pove\u0219tilor care pun accentul pe opresiune, oamenii v\u0103d astfel de evenimente mai degrab\u0103 ca lupte \u00eentr-un anumit context social dec\u00e2t ca limit\u0103ri personale: inegalit\u0103\u021bile profunde pe care se fundamenteaz\u0103 experien\u021bele personale ies la suprafa\u021b\u0103. Pove\u0219tile din cadrul \u201eTeatrului Oprima\u021bilor\u201d r\u0103m\u00e2n nerezolvate pentru c\u0103 ele reprezint\u0103, de fapt, \u00eenceputul care le ofer\u0103 celorlal\u021bi participan\u021bi \u2013 \u201especta(c)tori\u201d \u2013 posibilitatea de a interveni cu solu\u021bii posibile. Participan\u021bii \u00eent\u00e2lnesc oameni cu experien\u021be asem\u0103n\u0103toare de oprimare, li se confirm\u0103 realitatea luptei pe care o duc \u0219i \u00ee\u0219i g\u0103sesc poten\u021biali alia\u021bi.<\/p>\n

Actul de a povesti construie\u0219te cunoa\u0219tere prin interac\u021biunea grupului \u00een jurul unor experien\u021be care fuseser\u0103 private p\u00e2n\u0103 atunci. Un astfel de rol l-au avut pove\u0219tile personale \u00een contextul grupurilor grass-roots <\/i>de con\u0219tientizare (CR \u2013 consciousness-raising groups<\/i>) din cadrul mi\u0219c\u0103rii feministe \u00een anii 1970. Din c\u00e2te \u0219tiu din propria mea experien\u021b\u0103, un grup de \u0219ase-\u0219apte femei se \u00eent\u00e2lneau o dat\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni acas\u0103 la una dintre ele \u0219i discutau probleme de gen din via\u021ba de zi cu zi. Spuneam pove\u0219ti personale pentru a le scoate la suprafa\u021b\u0103 implica\u021biile politice. Eram nesigure pe noi: p\u0103rea at\u00e2t de meschin s\u0103 vorbim despre rela\u021biile noastre! \u00cens\u0103, la fel cum f\u0103ceau alte femei \u00een buc\u0103t\u0103rii din toat\u0103 \u021bara, \u0219i noi descopeream faptul c\u0103 multe dintre micile noastre necazuri personale erau, de fapt, structurate social, pentru a \u021bine femeile \u201ela locul lor\u201d. Aceast\u0103 cunoa\u0219tere ne-a dat curajul s\u0103 ne schimb\u0103m aranjamentele sociale de zi cu zi.<\/p>\n

[\u2026]<\/p>\n

Identificarea colectiv\u0103 cu povestea personal\u0103<\/i><\/b><\/p>\n

\u00cen \u201eTeatrul Forum\u201d, c\u00e2nd povestea este pus\u0103 \u00een scen\u0103, ea nu mai apar\u021bine doar persoanei care o spune. Povestea fiec\u0103ruia este doar materia prim\u0103 din care se creeaz\u0103 scena, cu care to\u021bi cei din grup trebuie s\u0103 se identifice. \u00cen m\u0103rturiile despre opresiune social\u0103, povestitorul nu vorbe\u0219te doar \u00een numele lui\/ei, ci \u0219i \u00een numele unei \u00eentregi clase de oameni care lupt\u0103 \u00eempotriva unor tratamente asem\u0103n\u0103toare. \u00cen ce condi\u021bii ar putea, deci, oameni f\u0103r\u0103 prestigiu social s\u0103 fie nu doar asculta\u021bi, ci \u0219i trata\u021bi ca ni\u0219te catalizatori? \u00cen ce condi\u021bii ar putea experien\u021bele lor s\u0103 fie considerate importante, iar ei s\u0103 fie valoriza\u021bi ca purt\u0103tori ai autorit\u0103\u021bii unui \u00eentreg grup?<\/p>\n

Dup\u0103 cum scrie Shoshana Feldman, a depune m\u0103rturie \u00eenseamn\u0103 \u201ea produce un discurs care reprezint\u0103 dovada material\u0103 a adev\u0103rului \u2013 \u00eenseamn\u0103 s\u0103 realizezi un act de vorbire, mai degrab\u0103 dec\u00e2t s\u0103 faci o declara\u021bie\u201d. M\u0103rturia depus\u0103 \u00eentr-un context juridic reprezint\u0103 o serie de declara\u021bii grave, f\u0103cute sub jur\u0103m\u00e2nt, de care poate depinde via\u021ba unui om; actul este \u0219i o declara\u021bie public\u0103 cu conota\u021bii religioase. \u00cen ambele cazuri, m\u0103rturia implic\u0103 r\u0103spunderea fa\u021b\u0103 de o autoritate superioar\u0103 celei umane, fie ea statul-na\u021biune, \u00een al c\u0103rui spa\u021biu se afl\u0103 tribunalul, fie for\u021ba spiritual\u0103 \u00een al c\u0103rui spa\u021biu se situeaz\u0103 institu\u021biile de credin\u021b\u0103. Persoana \u00een cauz\u0103 pune m\u00e2na pe Biblie \u0219i jur\u0103 s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul \u0219i numai adev\u0103rul. Actul de a depune m\u0103rturie \u00eel une\u0219te pe cel care o face cu cei care \u00eel ascult\u0103, prin evocarea valorilor comune. Contextul este acela al unei institu\u021bii a c\u0103rei autoritate este acceptat\u0103, \u0219i care astfel confer\u0103 autoritate \u0219i vocii individului din acel context.<\/p>\n

Ac\u021biunea politic\u0103 \u0219i terapia personal\u0103 se \u00eempletesc \u00een cadrul unei m\u0103rturii, av\u00e2nd \u00een vedere func\u021bia sa dubl\u0103, aceea de \u201ea produce un discurs social \u0219i a demara recuperarea individual\u0103\u201d. Exist\u0103, totu\u0219i, pericolul de a retrograda individul pe o pozi\u021bie inferioar\u0103 \u00een interesul promov\u0103rii unui scop social. Orly Lubin descrie un exemplu de dezechilibru \u00eentre valoarea acordat\u0103 pove\u0219tii personale \u0219i cea acordat\u0103 pove\u0219tii care reprezint\u0103 o colectivitate, pornind de la felul \u00een care au fost utilizate m\u0103rturiile Ziviei Lubetkin.<\/p>\n

Una dintre liderele revoltei din ghetoul din Var\u0219ovia, \u00een aprilie 1943, Lubetkin a emigrat \u00een Palestina \u0219i a l\u0103sat dou\u0103 m\u0103rturii. Prima oar\u0103 \u0219i-a spus povestea \u00eentr-o discu\u021bie privat\u0103 cu doi lideri sioni\u0219ti. Unul dintre ei scrie: \u201eNe-a povestit \u2013 printre lacrimi, cu \u00eentreruperi, \u00een idi\u0219, \u00een ebraic\u0103, \u00een t\u0103cere \u2013 ce avea pe suflet. Povestea era de un tragism inimaginabil. Nu exista pic de eroism, de glorie. Era ca \u0219i cum ea ducea povara tuturor celor \u0219ase milioane de victime\u201d. A doua oar\u0103, dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu, Lubetkin a vorbit public: \u201eRenun\u021b\u00e2nd la persoana \u00eent\u00e2i, \u0219i-a tradus experien\u021ba personal\u0103 \u00eentr-o nara\u021biune colectiv\u0103,\u201d \u00eentruchip\u00e2nd \u201eevreul nou\u201d, care s-a luptat cu nazismul \u0219i astfel \u201ea r\u0103spuns unei nevoi colective\u201d de a \u0219ti c\u0103 nu to\u021bi evreii s-au dus la t\u0103iere ca mieii. Lubin analizeaz\u0103 rolul extins al martorilor la m\u0103rturia lui Lubetkin: \u201eLubetkin le permite martorilor mai mult dec\u00e2t s\u0103-i faciliteze pur \u0219i simplu m\u0103rturia; le permite s-o modeleze, s\u0103 \u00eei determine forma narativ\u0103 \u0219i utilizarea simbolic\u0103. Subsum\u00e2ndu-se grupului, ea spune o poveste pe care ceilal\u021bi au nevoie s-o aud\u0103\u201d. Trauma personal\u0103 a Ziviei Lubetkin a fost recalibrat\u0103 extrem de repede de la experien\u021b\u0103 personal\u0103 la imagine colectiv\u0103. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 \u0219i cum a ajutat-o emo\u021bional o reinterpretare at\u00e2t de radical\u0103 a pove\u0219tii, de\u0219i \u00eemi imaginez alinarea pe care i-a adus-o \u00eensemn\u0103tatea pove\u0219tii pentru noua ei comunitate.<\/p>\n

Cu mari costuri personale, un povestitor poate mobiliza o comunitate care se identific\u0103 cu el\/ea. A\u0219a a fost \u0219i \u00een cazul Rosei Parks, a c\u0103rei poveste a fost aleas\u0103 de c\u0103tre liderii mi\u0219c\u0103rii pentru drepturi civile din SUA ca simbol al desegreg\u0103rii transportului \u00een comun. \u021ainta era un public c\u00e2t mai larg, c\u0103ci \u00een decembrie 1955, c\u00e2nd Parks a \u00eenc\u0103lcat legile segreg\u0103rii[2]<\/a> \u0219i s-a a\u0219ezat pe un loc din partea din fa\u021b\u0103 a autobuzului, nu era prima care f\u0103cea asta. \u00cen acela\u0219i an, \u00een luna martie, \u201eo elev\u0103 de liceu foarte b\u0103\u021boas\u0103, Claudette Colvin, \u0219i-a ap\u0103rat dreptul de a sta jos oriunde \u00een autobuz, folosind un limbaj care i-a atras mustr\u0103ri din partea tuturor pasagerilor, indiferent de ras\u0103\u201d. \u00cen octombrie, \u0219i Marie Louise Smith refuzase s\u0103-i cedeze locul unei femei albe. Cu toate astea, liderii mi\u0219c\u0103rii pentru drepturi civile au considerat c\u0103 tat\u0103l alcoolic al lui Smith \u0219i faptul c\u0103 tr\u0103ia \u201e\u00eentr-o barac\u0103 improvizat\u0103 prin care vedeai \u00een\u0103untru\u201d o f\u0103ceau \u201ela fel de nepotrivit\u0103 ca \u0219i Claudette ca exemplu pentru comunitate\u201d. Parks, pe de alt\u0103 parte, a fost considerat\u0103 un model at\u00e2t de c\u0103tre afro-americani, c\u00e2t \u0219i de c\u0103tre albi, astfel \u00eenc\u00e2t povestea ei a fost cea aleas\u0103 pentru o ac\u021biune juridic\u0103. Pentru a protesta \u00eempotriva arest\u0103rii ei, a fost organizat un boicot al transportului public din Montgomery, Alabama. Povestea personal\u0103 a Rosei Parks a devenit povestea <\/i>care a determinat comunitatea s\u0103 se organizeze \u0219i s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 arest\u0103rilor pe motive rasiale din transportul public. Dup\u0103 cum spunea \u0219i Martin Luther King Jr. \u00een discursul de mobilizare a comunit\u0103\u021bii pentru boicot, \u201enimeni nu poate pune la \u00eendoial\u0103 integritatea Rosei Parks. Nimeni nu poate pune la \u00eendoial\u0103 caracterul ei sau profunzimea credin\u021bei ei cre\u0219tine… De altfel, prieteni, vine o vreme c\u00e2nd oamenii se satur\u0103 s\u0103 tot fie c\u0103lca\u021bi \u00een picioare de bocancii opresiunii\u201d. Iar mul\u021bimea a r\u0103spuns \u0219i vocile lor s-au f\u0103cut auzite.<\/p>\n

Piesele de teatru, de asemenea, pot recalibra pove\u0219ti personale ca expresie a unui anumit grup. Augusto Boal a trecut printr-o astfel de experien\u021b\u0103 \u00een timpul unei reprezenta\u021bii din 1962. Piesa era alc\u0103tuit\u0103 din pove\u0219ti personale despre o grev\u0103 a metalurgi\u0219tilor din Santo Andr\u00e9 \u0219i fusese scris\u0103 de c\u0103tre unul dintre muncitori. \u00cen timpul unei reprezenta\u021bii \u00een Santo Andr\u00e9, persoana care fusese sursa de inspira\u021bie pentru personajul negativ s-a ridicat s\u0103 protesteze, ceea ce a dus la implicarea \u00een discu\u021bie a altor persoane din public care se reg\u0103seau \u00een pies\u0103. Ce a urmat a fost o anticipare a \u201eTeatrului Forum\u201d \u2013 sub aspectul publicului participativ: \u201ePersoanele care inspiraser\u0103 celelalte personaje s-au urcat pe scen\u0103 \u0219i s-au confruntat cu actorii care \u00eei interpretau. Scena s-a \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een mai multe dialoguri aprinse \u00eentre muncitorii-surs\u0103 \u0219i actorii care \u00eei jucau pe fiecare din ei\u201d. \u00cen haosul care a urmat, Boal a \u00eencercat s\u0103-i conving\u0103 pe spectatorii furio\u0219i c\u0103 e doar o pies\u0103 de teatru, o fic\u021biune, nu sunt, de fapt, ei acolo. Nu au acceptat explica\u021biile lui Boal, sim\u021bindu-se foarte prost reprezenta\u021bi. \u00centr-un final, au acceptat s\u0103-i lase pe actori s\u0103 continue, cu condi\u021bia ca ei s\u0103 poat\u0103 interveni pentru eventuale corecturi. Dimensiunea interac\u021biunii dintre imaginea \u0219i realitatea aceleia\u0219i persoane l-a intrigat pe Boal, el recunosc\u00e2nd efectul dinamic pe care l-a avut aceast\u0103 interac\u021biune asupra celor pe care \u00ee\u0219i bazase spectacolul. Intensitatea interac\u021biunii a crescut atunci c\u00e2nd \u00eentreaga comunitate s-a v\u0103zut performat\u0103, nu doar un singur individ.<\/p>\n

Acest tip de produc\u021bie extinde problema intimit\u0103\u021bii \u0219i a distan\u021bei \u2013 gradul de apropiere sau dep\u0103rtare de evenimentele reale \u2013 dincolo de povestitor, c\u0103tre cei care se identific\u0103 cu ea. O pies\u0103 de teatru presupune \u00eentotdeauna reprezentare, chiar \u0219i c\u00e2nd este bazat\u0103 pe evenimente reale, \u00eens\u0103 o astfel de recunoa\u0219tere este dificil\u0103 pentru spectatori care urm\u0103resc un spectacol despre ei \u00een\u0219i\u0219i, \u201ecu\u201d ei \u00een\u0219i\u0219i, \u0219i care folose\u0219te cuvintele lor. Pentru publicul din Santo Andr\u00e9, piesa asta era chiar povesetea lor<\/i>. Aceast\u0103 intimitate a declan\u0219at o implicare problematic\u0103, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 productiv\u0103, recalibr\u00e2nd spectacolul la intersec\u021bia dintre un eveniment estetic \u0219i un documentar al propriilor vie\u021bi.<\/p>\n

\"Lauren\u021biu<\/a>

Lauren\u021biu Ridichie. F\u0103r\u0103 titlu, 2012.<\/p><\/div>\n

Povestirile critice \u00een practica teatral\u0103: O\u2019Neal, Lacy, Boal<\/i><\/b><\/p>\n

Nu toate povestirile sunt eliberatoare. Pove\u0219tile personale pot fi folosite pentru a ajunge la orice fel de concluzie. Ele risc\u0103 s\u0103 reproduc\u0103 ideologia dominant\u0103, un exemplu \u00een acest sens fiind pove\u0219tile despre viol, \u00een care victima \u00ee\u0219i asum\u0103 toat\u0103 vina: \u201eN-aveam ce s\u0103 caut acolo… M-am \u00eembr\u0103cat provocator…\u201d. \u00cen aceast\u0103 sec\u021biune, aduc \u00een discu\u021bie practicile a trei arti\u0219ti al c\u0103ror lucru cu pove\u0219tile are o component\u0103 eliberatoare manifest\u0103.<\/p>\n

\u00cen 1963, artistul\/activistul John O\u2019Neal a fost unul dintre cei care au \u00eenfiin\u021bat \u201eFree Southern Theatre\u201d, ca parte cultural\u0103 a mi\u0219c\u0103rii pentru drepturi civile, ce folosea pove\u0219tile pentru a promova agency<\/i> \u00een oameni care erau, \u00een acela\u0219i timp, cei mai vulnerabili \u0219i cei mai afecta\u021bi. \u00cen loc s\u0103 le \u021bin\u0103 oamenilor predici despre ce s\u0103 fac\u0103 \u0219i cum, spectacolele companiei aveau ca scop mai degrab\u0103 stimulatea discu\u021biilor post-spectacol. Schimbul de pove\u0219ti s-a dovedit a fi un mod mai bun de a crea un dialog dec\u00e2t dezbaterile argumentative. O\u2019Neal explic\u0103 de ce:<\/p>\n

\u201eDezbaterile de pe pozi\u021bii adverse le aduc satisfac\u021bii celor care sunt antrena\u021bi \u00een tehnicile lor. Ace\u0219tia tind s\u0103 fie cei cu vocabularul cel mai bogat, cu ego-urile cele mai mari \u0219i cei mai dispu\u0219i s\u0103 stea ferm pe pozi\u021bii. Lucru care nu face dec\u00e2t s\u0103 perpetueze problema pe care ai pus-o de la bun \u00eenceput. A\u0219a c\u0103 dec\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n pe scen\u0103 \u0219i s\u0103 r\u0103spund la \u00eentreb\u0103ri, m-am dus \u00een mijlocul publicului \u0219i le-am zis: \u00abDe ce nu-mi povesti\u021bi voi despre experien\u021bele voastre cu teatrul\u00bb?<\/em>\u201d<\/p>\n

\u00cen ini\u021biativa cea mai recent\u0103 a lui O\u2019Neal, The Color Line<\/b>, colec\u021bionarea pove\u0219tilor face parte dintr-o abordare \u201ecalitativ\u0103\u201d de demontare a rasismului. Un artist, un educator \u0219i un activist din ora\u0219e diferite lucreaz\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00een jurul istoriilor locale de lupt\u0103 pentru drepturi civile. Artistul colecteaz\u0103 pove\u0219ti personale pe subiect, pove\u0219ti care ulterior sunt prelucrate \u0219i folosite cu ajutorul educatorului \u0219i activistului. Ideea este c\u0103 oamenii pot avea resurse materiale limitate, \u00eens\u0103 au experien\u021be foarte bogate. Pove\u0219tile sunt recipien\u021bi pentru cuno\u0219tin\u021bele lor \u0219i pentru ceea ce ei consider\u0103 a fi important \u0219i poate fi transformat \u00een proiecte educa\u021bionale \u0219i activiste.<\/p>\n

Suzanne Lacy creeaz\u0103 spectacole de mari dimensiuni, cu un impact vizual puternic, \u00een care implic\u0103 doar non-actori care discut\u0103 probleme relevante pentru ei. Suzanne e foarte atent\u0103 la modul \u00een care folose\u0219te povestea personal\u0103. \u00cen timp ce elaboreaz\u0103 procese de con\u0219tientizare \u00een segmente performative, ea observ\u0103 c\u0103 pove\u0219tile personale tind s\u0103 distorsioneze perspectiva, mai ales atunci c\u00e2nd nu trec la un nivel mai extins:<\/p>\n

\u201eCu to\u021bii func\u021bion\u0103m \u00een cadrul unor nara\u021biuni personale istorice, prezente \u00eentr-o lume extrem de vast\u0103, nara\u021biuni pe care istoria \u0219i prezentul le centreaz\u0103. Una dintre problemele pe care le avem cu rela\u021biile rasiale ast\u0103zi [Lucy a lucrat foarte mult \u00een contexte inter-rasiale] este modul \u00een care albii centreaz\u0103 nara\u021biunea. Spre exemplu, \u00abSuf\u0103r at\u00e2t de mult pentru c\u0103 voi sunte\u021bi oprima\u021bi\u00bb. Ca regizor, m\u0103 extrag din orice nara\u021biune personal\u0103 unic\u0103 \u0219i m\u0103 concentrez pe crearea unei perspective de mas\u0103, politice, prin intersectarea multiplelor nara\u021biuni \u2013 spa\u021biile dintre oameni.<\/em>”<\/p>\n

\u00cen ultimul deceniu, trec\u00e2nd de la activit\u0103\u021bi cu femei la adolescen\u021bi, Lacy a continuat s\u0103 problematizeze povestea personal\u0103. O intereseaz\u0103 lucrurile pe care pove\u0219tile adolescen\u021bilor le dezv\u0103luie despre adolescen\u021bi ca grup social. \u00cei ajut\u0103 pe tineri s\u0103 analizeze condi\u021biile sociale care le determin\u0103 comportamentul colectiv. Pove\u0219tile au devenit material pentru spectacole \u0219i pentru o program\u0103 educa\u021bional\u0103 care este construit\u0103 pornind de la adolescen\u021bi ca indivizi \u0219i merg\u00e2nd c\u0103tre rela\u021biile lor personale, leg\u0103turile institu\u021bionale \u0219i de familie, p\u00e2n\u0103 la pozi\u021bia lor public\u0103: \u201e\u00cei \u00eentrebam cum se poart\u0103 oamenii cu ei \u00een autobuz \u0219i ei \u00eencepeau s\u0103 fac\u0103 diverse conexiuni. Copiii ac\u021bioneaz\u0103 nu doar \u00een cadrul propriilor nara\u021biuni, ci \u0219i ca simboluri ai unei culturi cu impact politic\u201d. Pove\u0219tile personale \u00eei contureaz\u0103 pe copii at\u00e2t ca \u201efiin\u021be\u201d, c\u00e2t \u0219i ca \u201esimboluri\u201d, indivizi \u00een carne \u0219i oase care sunt adesea trata\u021bi nediferen\u021biat ca reprezentan\u021bi ai unui grup-problem\u0103.<\/p>\n

Activitatea lui Lacy cu adolescen\u021bi \u2013 de la experien\u021ba lor individual\u0103 p\u00e2n\u0103 la implica\u021biile sociale \u2013 rezoneaz\u0103 cu conceptul de ascez\u0103 (ascesis<\/i>) al lui Boal. Dup\u0103 cum descrie Adrian Jackson,<\/p>\n

\u201eLucr\u0103m cu o persoan\u0103, iar de la acel caz individual extrapol\u0103m la \u00eentregul grup \u0219i, uneori, la \u00eentreaga societate din care microcosmosul acelui grup face parte. Boal nume\u0219te acest proces ascesis \u2013 transla\u021bia de la fenomenul \u00een sine la legea care reglementeaz\u0103 acel tip de fenomen; iar conceptul s\u0103u de osmoz\u0103 (osmosis) faciliteaz\u0103 acest joc dintr-o aren\u0103 \u00eentr-alta, suger\u00e2nd ideea c\u0103 nicio con\u0219tiin\u021b\u0103 individual\u0103 nu poate r\u0103m\u00e2ne neatins\u0103 de valorile societ\u0103\u021bii.<\/em>\u201d<\/p>\n

Cu ascesis<\/i> ca principiu de baz\u0103, pove\u0219tile personale din \u201eTeatrul Forum\u201d sunt combinate \u0219i sunt introduse elemente de fic\u021biune pentru a se ajunge la scenariul\u00a0 pe care actorii \u00eel vor performa. Boal scrie c\u0103 \u201etoate elementele singulare ale pove\u0219tii individuale trebuie s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 un caracter<\/i> simbolic<\/i> \u0219i s\u0103 treac\u0103 dincolo de constr\u00e2ngerile singularit\u0103\u021bii\u201d. Boal identific\u0103 singularitatea ca domeniu al psihoterapeutului, iar generalizarea ca cel al artistului de teatru. El \u021bine s\u0103 sublinieze faptul c\u0103 \u201eTeatrul Oprima\u021bilor\u201d \u201eeste teatrul persoanei \u00eent\u00e2i plural<\/i>. Este esen\u021bial s\u0103 \u00eencepi cu o relatare individual\u0103, dar dac\u0103 nu se pluralizeaz\u0103 de la sine, trebuie s\u0103 trecem de acest stadiu prin induc\u021bie analogic\u0103 \u2013 s\u0103 continu\u0103m prin analogie mai degrab\u0103 dec\u00e2t prin identificare\u201d. Am fost uimit\u0103 de descoperirile pe care le fac oamenii prin acest proces. De\u0219i Boal \u00eei sf\u0103tuie\u0219te pe participan\u021bi s\u0103 se asigure c\u0103 se simt reprezenta\u021bi de povestea din cadrul form-ului, av\u00e2nd \u00een vedere gradul de auto-referen\u021bialitate necesar, e de discutat dac\u0103 oamenii chiar ajung s\u0103 simt\u0103 asta. \u0218i nu cumva \u201ecolectivizarea\u201d pove\u0219tii \u00eel deposedeaz\u0103 pe povestitor? Trebuie s\u0103 fim aten\u021bi la echilibrarea utilit\u0103\u021bii pove\u0219tilor at\u00e2t pentru grup, c\u00e2t \u0219i pentru povestitorul individual.<\/p>\n

Boal, O\u2019Neal \u0219i Lacy realizeaz\u0103 ceea ce Seila Benhabib nume\u0219te \u201ereinvestirea a ceea ce este considerat privat, nepublic \u0219i non-politic cu semnifica\u021bii de interes public, probleme de dreptate \u0219i locuri de putere\u201d. \u00cens\u0103 fiecare face asta \u00een moduri diferite. Boal propune o abordare structural\u0103 pentru a descoperi realit\u0103\u021bile politice \u00eencastrate \u00een pove\u0219ti personale. Subiectul acestor pove\u0219ti embrionare are de-a face cu opresiunea la tot pasul, se lupt\u0103 cu ea, \u00eens\u0103 nu o \u00eenvinge. \u00cen acest mod, se creeaz\u0103 posibilitatea rezolv\u0103rii publice a problemei. Structura cercurilor de pove\u0219ti ale lui O\u2019Neal este mai lax\u0103 dec\u00e2t cea a \u201eTeatrului Oprima\u021bilor\u201d, accept\u00e2nd orice fel de poveste, nu doar pe cele al c\u0103ror nucleu este opresiunea. O\u2019Neal vede dialogul prin pove\u0219ti ca un punct de acces c\u0103tre o practic\u0103 eliberatoare. \u00cen timp ce \u201eTeatrul Forum\u201d al lui Boal \u00eencepe \u00een mod normal cu identificarea unui act de opresiune de c\u0103tre participan\u021bi \u0219i apoi ilustrarea sa cu detalii din vie\u021bile oamenilor, Lacy \u00eencepe cu pove\u0219ti personale care duc la descoperiri politice. Spre exemplu, at\u00e2ta timp c\u00e2t violul era considerat o problem\u0103 privat\u0103, dincolo de orizontul de ac\u021biune al politicii, actul de a vorbi public despre asta a contribuit la aducerea problemei \u00eentr-o zon\u0103 \u00een care aceasta s\u0103 poat\u0103 fi reglementat\u0103.<\/p>\n

Traducerea \u0219i adaptarea din limba englez\u0103: Marius Bogdan Tudor<\/i><\/b><\/p>\n

\n

 <\/p>\n

\n
\n

[1]<\/a> Fragmente din Jan Cohen-Cruz, Mady Schutzman (eds.), A Boal Companion. Dialogues on theatre and cultural politics<\/strong>, New York: Routledge, 2006.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Legile \u201eJim Crow\u201d reprezint\u0103 legisla\u021bia discriminatorie adoptat\u0103 \u00een anumite state din SUA (\u00een statele foste sclavagiste care au f\u0103cut parte din Confedera\u021bie \u00een timpul R\u0103zboiului de Secesiune) \u00eentre 1876-1965, dup\u0103 abolirea sclaviei. Legile consfin\u021beau segregarea rasial\u0103 \u00een toate institu\u021biile publice (\u0219coli, parcuri, restaurante, transportul \u00een comun, toalete publice etc.) din statele fostei Confedera\u021bii. (n. trad.)<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Jan Cohen-Cruz[1] Simplul act de a rosti public o poveste personal\u0103 este un gest cu implica\u021bii politice c\u0103tre subiectivare, c\u0103tre agency \u2013 alegere con\u0219tient\u0103. \u201eCercul de pove\u0219ti\u201d este una dintre cele mai r\u0103sp\u00e2ndite forme de rela\u021bionare \u00een spectacolul comunitar. De\u0219i exist\u0103 multe varia\u021bii, cercurile includ, de obicei, \u00eentre 5 \u0219i 25 de oameni care \u00ee\u0219i aleg o tem\u0103 \u0219i apoi spun pe r\u00e2nd o poveste. Fiecare poveste e apreciat\u0103, indiferent de stil. Pove\u0219tile pot reda \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din istoria familiei, din istoria local\u0103, din folclor, pot fi pove\u0219ti cu fantome, experien\u021be personale, chiar ghicitori sau glume transmise din genera\u021bie \u00een…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3082"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3082"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3082\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3441,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3082\/revisions\/3441"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}