{"id":3080,"date":"2013-11-23T13:44:25","date_gmt":"2013-11-23T13:44:25","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1146"},"modified":"2016-09-26T12:54:24","modified_gmt":"2016-09-26T12:54:24","slug":"al-cui-este-teatrul-pentru-copii-si-adolescenti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2013\/11\/23\/al-cui-este-teatrul-pentru-copii-si-adolescenti\/","title":{"rendered":"Al cui este teatrul pentru copii \u0219i adolescen\u021bi?"},"content":{"rendered":"

de Mihaela Michailov<\/i><\/b><\/p>\n

\u00cen urm\u0103 cu doi ani, la un spectacol pe care l-am v\u0103zut la Teatrul \u021a\u0103nd\u0103ric\u0103, un b\u0103ie\u021bel i-a spus mamei lui: \u201eAm mai fost la spectacolul \u0103sta\u201d. Mama l-a \u00eentrebat: \u201eTe-a dus buni?\u201d. \u201eNu\u201d, a zis b\u0103ie\u021belul. \u201eA\u021bi mers cu \u0219coala?\u201d \u201eNu\u201d. \u201eAtunci nu aveai cum s\u0103-l vezi\u201d. \u201eBa da\u201d, a continuat b\u0103ie\u021belul. \u201eCu cine l-ai v\u0103zut?\u201d \u201eCu tine\u201d. U\u0219or nedumerit\u0103, mama a spus: \u201eNu l-ai v\u0103zut cu mine\u201d. \u201eBa da, l-am v\u0103zut s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103\u201d. \u201eNu, s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 am v\u0103zut altceva\u201d. Dup\u0103 c\u00e2teva secunde de pauz\u0103, b\u0103ie\u021belul a zis: \u201e\u0102sta e spectacolul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, \u0219i de acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u0219i de acum trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u201d. Apoi b\u0103ie\u021belul a t\u0103cut.<\/p>\n

Multiplicarea unui format-tip de spectacol care, indiferent de nara\u021biunea-cadru, r\u0103m\u00e2ne \u00een linii mari acela\u0219i, \u00eenchide imaginarul copilului. Copilul vine s\u0103 vad\u0103 ce a mai v\u0103zut deja \u0219i devine captivul unei construc\u021bii de confirmare<\/i> a pove\u0219tilor deja \u0219tiute, care-i limiteaz\u0103 perspectivele de rela\u021bionare cu tot ce tr\u0103ie\u0219te. \u00cen loc s\u0103-\u0219i l\u0103rgesc\u0103 orizontul social de experien\u021be, copilul \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 re-cunoasc\u0103 figuri-prototip. \u00cen Rom\u00e2nia, teatrul pentru copii privilegiaz\u0103 pove\u0219tile de patrimoniu<\/i>, mo\u0219tenite din genera\u021bie \u00een genera\u021bie. Pove\u0219ti care men\u021bin copil\u0103ria \u00eentr-un circuit \u00eenchis de figuri narative: Alb\u0103 ca Z\u0103pada, prin\u021bul, prin\u021besa, zmeul etc. Pove\u0219ti de protec\u021bie a imagina\u021biei, nu de provocare a ei. \u00cen cea mai mare parte a lor, repertoriile teatrelor pentru copii fac permut\u0103ri de basme \u0219i-i recicleaz\u0103 pe pitici, conserv\u00e2nd autoritatea frumoaselor adormite \u0219i a cailor fermeca\u021bi. Basmele \u00ee\u0219i au relevan\u021ba lor \u00een formarea fic\u021biunilor copil\u0103riei. Problema este c\u0103, de multe ori, \u00een repertorii, ele r\u0103m\u00e2n tiparul unic de nara\u021biune. Copilul \u201enu-\u0219i risc\u0103\u201d imagina\u021bia de team\u0103 c\u0103 nu poate inventa personaje ca<\/i> Scufi\u021ba Ro\u0219ie, Alice, capra, iedul unu, iedul doi, iedul trei. De cur\u00e2nd, \u00eentr-un atelier pe care l-am \u021binut cu un grup de copii \u00een cadrul \u0218colii de Var\u0103 de la Azuga, o feti\u021b\u0103 mi-a spus: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103 un purcelu\u0219. A\u0219a \u00eencepe o poveste adev\u0103rat\u0103\u201d. Acest \u201eadev\u0103rat\u201d, dublat de \u201eca\u201d restric\u021bioneaz\u0103 libertatea fanteziei \u0219i las\u0103 pove\u0219tilor realit\u0103\u021bii copiilor de ast\u0103zi un cadru redus de expresie. Teatrul pentru copii este prea pu\u021bin al lumilor copiilor \u0219i prea mult al adul\u021bilor. Este prea pu\u021bin g\u00e2ndit \u0219i conceput cu ajutorul copiilor, pornind de la solu\u021biile lor, de la ce \u0219tiu \u0219i ce-\u0219i doresc s\u0103 fac\u0103, de la experien\u021bele lor cotidiene. Teatrul pentru copii este considerat un gen minor, f\u0103r\u0103 relevan\u021b\u0103 socio-politic\u0103 \u0219i implica\u021bii civice, un teatru de divertisment care define\u0219te generic, f\u0103r\u0103 s\u0103 nuan\u021beze contextual, binele \u0219i r\u0103ul, adev\u0103rul \u0219i minciuna: \u201ePrin\u021besa e bun\u0103 din start pentru c\u0103 e prin\u021bes\u0103, zmeul e r\u0103u pentru c\u0103 o fur\u0103 pe prin\u021bes\u0103\u201d etc.<\/p>\n

\u0218i dac\u0103 teatrul pentru copii are m\u0103car un context de reprezentare care, poate, va deveni, \u00een timp, mult mai concentrat pe o participare c\u00e2t mai direct\u0103 la deciziile din societate, teatrul pentru adolescen\u021bi are un statut extrem de precar. Nu avem \u00eenc\u0103 un teatru destinat exclusiv adolescen\u021bilor, spectacolele pentru ei exist\u00e2nd \u00een contextul teatrelor pentru copii.<\/p>\n

Responsabilitate fa\u021b\u0103 de toate categoriile de public<\/i><\/b><\/p>\n

Teatrul cunoa\u0219te doar par\u021bial specificitatea situa\u021biilor de via\u021b\u0103 proprii copiilor \u0219i adolescen\u021bilor c\u0103rora li se adreseaz\u0103. Exist\u0103, desigur, \u0219i excep\u021bii (extrem de pu\u021bine, \u00eens\u0103), teatre care-\u0219i concep repertoriile dup\u0103 ce-\u0219i cunosc publicurile: \u201eTeatrul Ariel<\/strong> (T\u00e2rgu-Mure\u0219) are ca obiect de activitate realizarea \u0219i prezentarea de spectacole, de proiecte cultural-artistice pentru copii \u0219i tineret, \u00een limbile rom\u00e2n\u0103 \u0219i maghiar\u0103. Av\u00e2nd acest statut, care implic\u0103 o responsabilitate cultural regional\u0103\u00a0 (Jude\u021bul Mure\u0219, Harghita, Covasna, Bistri\u021ba), publicurile specifice (pe categorii de v\u00e2rst\u0103:\u00a0 0-3,\u00a0 4-6,\u00a0 6-12,\u00a0 12-16,\u00a0 16-25 ani) sunt diferen\u021biate \u0219i pe criterii culturale, educa\u021bionale, sociale, medicale. Responsabilitatea fa\u021b\u0103 de toate categoriile de public este misiunea definitorie a teatrului, care urm\u0103re\u0219te s\u0103-\u0219i personalizeze rela\u021bia cu fiecare spectator, pentru a putea adecva spectacolele \u0219i proiectele proprii nevoilor comunitare. Teatrul Ariel este al tuturor copiilor \u0219i tinerilor. Este necesar s\u0103 cuno\u0219ti grupe de publicuri cu profiluri distincte: copii cu nevoi speciale, copii din medii defavorizate (din sate, c\u0103tune, care nu au posibilitatea s\u0103 ajung\u0103 la teatru), copii defavoriza\u021bi social (f\u0103r\u0103 familii stabile), copii ai str\u0103zii etc. Pentru fiecare dintre aceste publicuri e important s\u0103 creezi (promovezi) proiecte specifice profilului individual \u0219i de grup. At\u00e2ta timp c\u00e2t fiecare dintre ei se reg\u0103se\u0219te \u00een spectacolele \u0219i \u00een proiectele destinate lor, teatrul este viu \u0219i se legitimeaz\u0103 ca fiind al comunit\u0103\u021bii. Copiii se raporteaz\u0103 la el ca la un loc al lor, unde p\u0103rerea lor conteaz\u0103, unde se pot \u00eent\u00e2lni cu al\u021bii ca ei, \u0219i cu ei \u00een\u0219i\u0219i\u201d (Gavril Cadariu, directorul Teatrului Ariel). Aceast\u0103 apartenen\u021b\u0103 la un teatru de comunitate<\/i> \u00een care copiii \u00ee\u0219i reg\u0103sesc problemele lor cotidiene \u0219i istoriile lor de via\u021b\u0103 este esen\u021bial\u0103. Copiii \u0219i adolescen\u021bii devin astfel con\u0219tien\u021bi de faptul c\u0103 pove\u0219tile lor conteaz\u0103, c\u0103 ele \u00eei pot face \u0219i pe al\u021bii s\u0103-\u0219i scrie realitatea \u0219i s\u0103-i \u00een\u021beleag\u0103 rolul \u0219i valoarea. Cotidianul vie\u021bii copiilor, adus pe scen\u0103, nu anuleaz\u0103 recuperarea nara\u021biunilor clasice. Important este ca aceast\u0103 recuperare s\u0103 nu fie gestul cultural predominant \u0219i s\u0103 nu devin\u0103 doar o form\u0103 de \u201eteatru-Antipa\u201d: \u201eTeatrul Luceaf\u0103rul<\/strong> (Ia\u0219i) este un teatru pentru copii \u015fi tineret, cu o ofert\u0103 care vizeaz\u0103 publicuri diverse ca v\u00eerste \u015fi preocup\u0103ri, de la pre\u015fcolari p\u00een\u0103 la studen\u0163i. Avem, de pild\u0103, o \u201eIntegral\u0103 Creang\u0103\u201d, \u00een cadrul c\u0103reia an de an mai ad\u0103ug\u0103m pe afi\u015f c\u00e2te un titlu din opera scriitorului. Pentru tineri, am derulat un program de prezentare a unor texte rom\u00e2ne\u015fti contemporane, inspirate din realit\u0103\u0163i fierbin\u0163i ale momentului, pe care le-am jucat \u00een cluburi, merg\u00e2nd astfel \u00een c\u0103utarea publicului, \u00een spa\u0163ii unde tinerii se simt mai \u00een largul lor dec\u00eet \u00eentr-o sal\u0103 de spectacole. Unul dintre ele, Oase pentru Otto<\/b> de Lia Bugnar, a devenit subiectul \u201eDirigen\u0163iei teatrale\u201d, fiecare reprezenta\u0163ie fiind urmat\u0103 de discu\u0163ii ale arti\u015ftilor realizatori cu publicul, pe tema prostitu\u0163iei, a compromisurilor. Am jucat Sectorul S<\/b> de Emanuel P\u00e2rvu \u015fi \u00een prezen\u0163a unor tineri cu antecedente de suicid, evident proteja\u0163i de anonimat, \u00een parteneriat cu o funda\u0163ie specializat\u0103 pe acest tip de probleme. Funda\u0163ia continua problematica pus\u0103 de spectacol la sediul lor, cu psihologi, asisten\u0163i sociali, p\u0103rin\u0163i, profesori etc. Avem o serie de spectacole-lectur\u0103, \u201edramatIS\u201d, pentru a obi\u015fnui publicul cu aceast\u0103 formul\u0103 de testare a unui text. Lectura propriu-zis\u0103 este prefa\u0163at\u0103 de prezentarea autorului \u015fi \u00eencheiat\u0103 cu discu\u0163ii, \u00eentreb\u0103ri, tematica pieselor fiind, de regul\u0103, foarte actual\u0103. Dan Lungu a scris pentru noi un text comisionat, Vr\u0103jitoarea pofticioas\u0103<\/b>,<\/i> \u00een care tema de fundal era uitatul la televizor, capcanele telecomenzii\u201d (Olti\u021ba C\u00e2ntec, directorul Teatrului Luceaf\u0103rul). La o trecere rapid\u0103 \u00een revist\u0103 a site<\/i>-urilor altor teatre pentru copii \u0219i tineret, observ\u0103m accentul pus exclusiv pe pove\u0219ti pentru copii p\u00e2n\u0103 la 7 ani. \u00cen repertoriul Teatrului pentru copii \u0219i tineret din Constan\u021ba g\u0103sim Pungu\u021ba cu doi bani<\/b>, Capra cu trei iezi<\/b>, Motanul \u00eenc\u0103l\u021bat<\/b>. La Teatrul pentru copii \u0219i tineret Excelsior din Bucure\u0219ti, exist\u0103 un singur spectacol pentru adolescen\u021bi \u2013 4 Dansuri<\/b> de Albert Espinosa (dramaturg spaniol contemporan), \u00een rest Coco\u0219elul neascult\u0103tor<\/b>, Mica siren\u0103<\/b>, Frumoasa \u0219i bestia<\/b>. La Teatrul pentru copii \u0219i tineret Gong din Sibiu, din peste 30 de spectacole, doar 3 sunt recomandate celor cu v\u00e2rste \u00eentre 14 \u0219i 18 ani.<\/p>\n

\"Sectorul<\/a>

Sectorul S. Regia: Emanuel P\u00e2rvu, 2013.<\/p><\/div>\n

Un teatru f\u0103r\u0103 spectatori<\/i><\/b><\/p>\n

Teatrul pentru copii are un ascendent de reac\u021bie imediat\u0103<\/i> fa\u021b\u0103 de teatrul pentru adul\u021bi, care accentueaz\u0103 comportamentul decent<\/i> \u0219i, \u00een mare, previzibil. Copiii nu sunt, din fericire, spectatori cumin\u021bi, a\u0219eza\u021bi confortabil \u00een fotolii care \u00eei transform\u0103 \u00een privitori statici. Copiii \u00eentrerup ordinea pove\u0219tii \u0219i o chestioneaz\u0103: \u201ede ce pl\u00eenge Nemo? Unde fuge balena?\u201d. Din acest punct de vedere, se poate spune c\u0103 teatrul pentru copii e un teatru f\u0103r\u0103 spectatori, f\u0103r\u0103 privitori care stau \u0219i a\u0219teapt\u0103 ca fic\u021biunea s\u0103 vin\u0103 peste ei. Copiii invadeaz\u0103 fic\u021biunea \u0219i o demonteaz\u0103 ca pe un mecanism care exist\u0103 activ doar dac\u0103 e bombardat de \u00eentreb\u0103ri. \u00cen teatrul pentru copii, rela\u021bia cu fic\u021biunea e de interven\u021bie direct\u0103. Copiii sunt printre pu\u021binii antrenori de comunicare vie<\/i> din teatrul contemporan, singurii care provoac\u0103 teatrul s\u0103 \u021bin\u0103 cont de dinamica privirii \u0219i ac\u021biunii lor. Ei nu r\u0103m\u00e2n niciodat\u0103 \u00een afara pove\u0219tii. Din p\u0103cate, aceast\u0103 capacitate a lor de interven\u021bie participativ\u0103 este folosit\u0103, de multe ori, doar la nivelul unor solu\u021bii facile: \u201eCum s\u0103 moar\u0103 vr\u0103jitoarea?, Unde s\u0103 fug\u0103 prin\u021besa?\u201d. \u00cen teatrul pentru copii avem de-a face, de fapt, cu particip-actori<\/i>, niciodat\u0103 cu spectatori. Tocmai de aceea responsabilitatea transform\u0103rii actului de participare la un spectacol \u00eentr-un gest social de solidarizare este at\u00e2t de important\u0103. Dup\u0103 cum afirma Jacques Ranci\u00e8re \u00een Spectatorul emancipat<\/b>: <\/b>\u201eAdev\u0103ratul sens al teatrului trebuie s\u0103 se bazeze pe puterea de a ac\u021biona. Teatrul trebuie adus \u00eenapoi la esen\u021ba lui adev\u0103rat\u0103, opus fa\u021b\u0103 de ceea ce cunoa\u0219tem, ca teatru, de cele mai multe ori. Ceea ce ar trebui s\u0103 se construiasc\u0103 \u00een acest sens ar fi un teatru f\u0103r\u0103 spectator, un teatru \u00een care spectatorii nu vor mai fi spectatori, unde participan\u021bii vor \u00eenv\u0103\u021ba lucruri, \u00een loc s\u0103 fie prizonierii unor imagini, s\u0103 devin\u0103 participan\u021bi activi \u00eentr-un spectacol colectiv, \u00een loc s\u0103 fie privitori pasivi. (\u2026) Cuv\u00e2ntul \u201eteatru\u201d este purt\u0103tor al ideii de comunitate, opus ideii de reprezentare distant\u0103\u201d. (Jacques Ranci\u00e8re \u2013 Le spectateur \u00e9mancip\u00e9<\/b>, Fabrique Editions, 2008).<\/p>\n

Ie\u0219irea din prizonieratul imaginii face ca teatrul s\u0103 nu mai func\u021bioneze doar ca o capsul\u0103 de divertisment, ci ca un act de schimbare \u00een con\u0219tiin\u021ba copilului, ca o modalitate de a-i declan\u0219a o \u00eentrebare, de a-l nelini\u0219ti, de a-l pune \u00een fa\u021ba unei realit\u0103\u021bi pe care nu o cunoa\u0219te sau pe care credea c\u0103 o cunoa\u0219te. Dac\u0103 teatrul dreseaz\u0103 \u00eembl\u00e2nzirea copilului, apeten\u021ba lui pentru giumbu\u0219lucuri \u0219i datul \u00een spectacol, servindu-i pastile de amuzament, rolul lui socio-politic se distruge, iar \u021besutul social al comunit\u0103\u021bii de copii care cresc pentru a transforma ceva \u00een lumea \u00een care tr\u0103iesc se destram\u0103. Una dintre \u00eentreb\u0103rile pe care cred c\u0103 merit\u0103 s\u0103 ni le punem este: ce tip de societate de copii poate teatrul s\u0103 formeze, \u00eentr-un context politic rom\u00e2nesc fundamentat pe valori neoliberale \u0219i pe domina\u021bia pedogogiei competi\u021biei? Cum poate teatrul s\u0103 submineze hegemonia selec\u021biei exclusiviste, bazate pe \u00eentrecerea premian\u021bilor? Cum poate teatrul s\u0103 creeze laboratoare de educa\u021bie social\u0103 \u0219i empatie colectiv\u0103, \u00een care cunoa\u0219terea prin experien\u021be de via\u021b\u0103 diferite s\u0103 \u00eentemeieze o pedagogie a generozit\u0103\u021bii \u0219i a lucrului \u00een echip\u0103, necesare oric\u0103rei g\u00e2ndiri comunitare? Cum poate un spectacol de teatru s\u0103 le vorbeasc\u0103 adolescen\u021bilor \u0219i copiilor despre inegalit\u0103\u021bi \u0219i inechit\u0103\u021bi sociale, despre forme violente de rasism, despre necesitatea particip\u0103rii directe la evenimentele din jur, stimul\u00e2ndu-le inventivitatea participativ\u0103? Ce scen\u0103 integreaz\u0103 pove\u0219tile copiilor care tr\u0103iesc la limita s\u0103r\u0103ciei, care nu mai merg la \u0219coal\u0103 pentru c\u0103 muncesc cot la cot cu p\u0103rin\u021bii, care se confrunt\u0103 permanent cu situa\u021bii discriminatorii, care obosesc s\u0103 mai spere \u0219i-\u0219i abandoneaz\u0103 visele? Cine-i reprezint\u0103 pe ace\u0219ti copii \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t pove\u0219tile lor s\u0103 \u00eensemne ceva pentru comunit\u0103\u021bi \u00eenrudite ca experien\u021be? Cine le ofer\u0103 acestor copii un cadru de performare social\u0103 a nara\u021biunilor zilnice pe care le tr\u0103iesc? Este teatrul pentru copii \u201eo felie de estetic\u201d adresat\u0103 unor categorii restr\u00e2nse? Reproduce el mecanismele teatrului pentru adul\u021bi, care reprezint\u0103 un num\u0103r redus de spectatori? Are el vreo \u0219ans\u0103, \u00een Rom\u00e2nia, s\u0103-\u0219i l\u0103rgeasc\u0103 sfera de adresare \u0219i s\u0103 fie o ac\u021biune cultural\u0103 la care c\u00e2t mai mul\u021bi copii s\u0103 aib\u0103 acces \u0219i de care c\u00e2t mai mul\u021bi s\u0103 se simt\u0103 lega\u021bi? Cum poate teatrul s\u0103 asigure roluri sociale tuturor copiilor?<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Mihaela Michailov \u00cen urm\u0103 cu doi ani, la un spectacol pe care l-am v\u0103zut la Teatrul \u021a\u0103nd\u0103ric\u0103, un b\u0103ie\u021bel i-a spus mamei lui: \u201eAm mai fost la spectacolul \u0103sta\u201d. Mama l-a \u00eentrebat: \u201eTe-a dus buni?\u201d. \u201eNu\u201d, a zis b\u0103ie\u021belul. \u201eA\u021bi mers cu \u0219coala?\u201d \u201eNu\u201d. \u201eAtunci nu aveai cum s\u0103-l vezi\u201d. \u201eBa da\u201d, a continuat b\u0103ie\u021belul. \u201eCu cine l-ai v\u0103zut?\u201d \u201eCu tine\u201d. U\u0219or nedumerit\u0103, mama a spus: \u201eNu l-ai v\u0103zut cu mine\u201d. \u201eBa da, l-am v\u0103zut s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103\u201d. \u201eNu, s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 am v\u0103zut altceva\u201d. Dup\u0103 c\u00e2teva secunde de pauz\u0103, b\u0103ie\u021belul a zis: \u201e\u0102sta e spectacolul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, \u0219i de…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3080"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3080"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3080\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3444,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3080\/revisions\/3444"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3080"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3080"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3080"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}