![\"Ana](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/01\/a-2.jpg\")
<\/a>Ana Abrudean, elev\u0103 \u00een clasa a V-a, \u00een cadrul atelierului \u0218coala Activist\u0103, Cluj, 2012.<\/p><\/div>\n
Schimbarea radical\u0103 pe care o aduce teatrul grupurilor \u0219i comunit\u0103\u021bilor marginale \u021bine de reformarea raportului dintre spectacol, spectatori \u0219i performeri. Spectacolul devine o ac\u021biune cultural\u0103 de observa\u021bie participativ\u0103 \u00een mijlocul realit\u0103\u021bilor cu care se confrunt\u0103 un grup de oameni, una dintre mizele lui de baz\u0103 fiind performarea la fa\u021ba locului, adic\u0103 \u00een centrul marginalit\u0103\u021bii care l-a inspirat. Documentarea creeaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, rela\u021bii umane profunde \u00eentre cei care comunic\u0103 o realitate documentat\u0103 \u2013 echipa spectacolului \u2013 \u0219i cei care sunt intervieva\u021bi \u0219i devin creatori implici\u021bi ai spectacolului. Arti\u0219ii sunt \u201ebiografi comunitari\u201d \u0219i implicarea lor etic\u0103 este extrem de important\u0103, tocmai pentru c\u0103 spectacolul nu reflect\u0103 doar nevoile lor de exprimare \u0219i de legitimare. Transformarea esen\u021bial\u0103 pe care o aduce arta participativ\u0103 (hr\u0103nit\u0103 puternic de avangard\u0103), de care vorbe\u0219te Claire Bishop \u00een Artificial Hells. Participatory Art and the Politics of Spectatorship[1]<\/b><\/a><\/b> \u00ad\u2013 \u201eartistul devine un colaborator, un produc\u0103tor de situa\u021bii, publicul e co-produc\u0103tor, e participant la actul artistic\u201d \u2013 pune \u00een discu\u021bie rolul spectatorului pentru care actul cultural devine parte din \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba cotidian\u0103. Spectacolul e leg\u0103tura cu ceea ce oamenii recunosc c\u0103 li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 zilnic sau provocarea de a participa la ceea ce li s-ar putea \u00eent\u00e2mpla. Aceast\u0103 repozi\u021bionare a spectatorului \u00eel face s\u0103 fie mult mai activ implicat \u00een ceea ce vede. Spectatorul nu mai asist\u0103, cuminte, la ceea ce i s-a preg\u0103tit, ci intervine, pe loc, \u00een lumea din fa\u021ba lui.<\/p>\n Spectatorul participativ nu mai este supus unor constr\u00e2ngeri socio-culturale care \u00eei determin\u0103 comportamentul conformist \u0219i decent, \u0219i \u00eel fac s\u0103 reac\u021bioneze la teatru ca la teatru. Din contr\u0103, acest tip de spectator se prive\u0219te \u0219i \u00ee\u0219i prive\u0219te semenii ac\u021bion\u00e2nd nu la ie\u0219irea de la spectacol, ci chiar \u00een timpul spectacolului, tr\u0103ind, pe bune, \u00een interiorul evenimentelor prezentate. Privirea devine astfel ac\u021biune politic\u0103, anarhizare a unei ordini sociale, interven\u021bie radical\u0103 \u00eentr-o form\u0103 de structurare a lumii pe care spectatorul simte nevoia s\u0103 o comenteze pentru c\u0103 e lumea lui. Experien\u021ba teatral\u0103 are datele experien\u021bei cotidiene a celor pentru care spectacolul este dubl\u0103 \u00eent\u00e2lnire. Este, pe de o parte, \u00eent\u00e2lnirea cu probleme cu care se confrunt\u0103 zilnic \u0219i la care se pot raporta critic prin faptul c\u0103 le sunt prezentate mai neutru (prin vocea altora) \u0219i, pe de alt\u0103 parte, \u00eent\u00e2lnirea cu propriul lor rol, individual \u0219i colectiv, \u00eentr-o posibil\u0103 solu\u021bionare a acestor probleme. Putem vorbi astfel despre o diferen\u021b\u0103 care mi se pare semnificativ\u0103 \u00eentre spectatorul cultural<\/i> (care a \u00eenv\u0103\u021bat ritualul comportamental standard la teatru, spectator \u00eembl\u00e2nzit de conven\u021bii mo\u0219tenite) \u0219i spectatorul existen\u021bial<\/i> (cel care tr\u0103ie\u0219te ceea ce vede \u00een timp real \u0219i se manifest\u0103 ca atare). Spectatorii indecen\u021bi au experien\u021ba vie\u021bii care le este \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 \u0219i, tocmai de aceea, interven\u021bia lor direct\u0103 este r\u0103spunsul imediat la ceea ce v\u0103d. Privirea lor este o privire de recunoa\u0219tere prin participare<\/i> la realitatea din care fac parte. Spectatorii tr\u0103iesc ceea ce v\u0103d \u0219i dialogheaz\u0103 spontan cu cei din fa\u021ba lor, care nu mai sunt actorii unui spectacol, ci oameni ca ei. Realitatea din spectacol este, pentru ei, realitatea existen\u021bei lor. O realitate de incluziune<\/i>, care le schimb\u0103 fundamental raportul cu marginalizarea pe care o tr\u0103iesc \u00een mod obi\u0219nuit, prin faptul c\u0103 d\u0103 plus-valoare pove\u0219tilor lor de legitimare. Spectatorii intervin \u00een povestea expus\u0103 \u0219i-i transmit capitalul lor de experien\u021b\u0103 cotidian\u0103, definidu-\u0219i astfel rela\u021bia cu materialul construit. Ei paraziteaz\u0103 conven\u021bia teatral\u0103, \u00een sensul \u00een care \u00eei dinamiteaz\u0103 regulile de baz\u0103, \u0219i o fac s\u0103 fie mult mai permeabil\u0103, mult mai \u201ea lor\u201d, mult mai personalizat\u0103. Conven\u021bia nu mai este un cadru fix fic\u021bional. E un format care se de\u0219ir\u0103, se tope\u0219te pe m\u0103sur\u0103 ce se reconstruie\u0219te, \u00een proximitatea celor care \u00ee\u0219i spun povestea prezen\u021bei lor \u00een lume \u00een func\u021bie de propriile lor nevoi. Pentru ei, spectacolul este o ac\u021biune de tip reuniune comunal\u0103<\/i>, care le d\u0103 prilejul s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een spa\u021biul public, s\u0103 participe la dialogul social mediat cultural. Spectacolul activeaz\u0103 dorin\u021ba de a fi ascultat, identificat printr-o poveste personal\u0103 cu poten\u021bial de reprezentativitate comunitar\u0103, \u0219i de a propune posibile solu\u021bii de ameliorare \u00een via\u021ba de zi cu zi a celor care transform\u0103 spectacolul \u00eentr-o surs\u0103 de solidarizare afectiv\u0103. Reac\u021bia direct\u0103 a spectatorilor, netrucat\u0103 \u0219i netrunchiat\u0103, nefiltrat\u0103 de comportamente cenzurate social \u0219i de tendin\u021be de domesticire, coboar\u0103 spectacolul \u00een mijlocul vie\u021bii lor de zi cu zi, \u00eel face reperabil \u0219i subiectiv-particularizant. Spectatorul nu mai este un individ pasiv, nu mai este cel care asist\u0103, imunizat cultural, la o realitate fic\u021bional\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 de el, ci este cel care intervine \u0219i schimb\u0103, pe de o parte, aceast\u0103 realitate, \u0219i, pe de alt\u0103 parte, pe cei care sunt parte din aceast\u0103 realitate. \u00centrebarea care decurge de aici este: de ce tip de actor are nevoie acest spectator pentru a putea intra \u00een dialog cu el \u0219i c\u00e2t de neautocentrat trebuie s\u0103 devin\u0103 spectacolul pentru a integra, \u00een con\u021binuturile lui, existen\u021ba oamenilor care intervin \u00een dinamica lui? Actorul nu mai este un creator de fic\u021biuni neutre, ci un actor activist, care comunic\u0103 biografiile politice ale celor pe care i-a documentat. Actorul documentarist trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i perceap\u0103 prezen\u021ba pe scen\u0103 \u00een deplin acord cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een fa\u021ba lui. Actorul \u00eei r\u0103spunde spontan \u0219i imediat celui care se raporteaz\u0103 la el ca la un om cu care \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te experien\u021be de via\u021b\u0103. Actorul devine vecinul de peste drum \u00eentr-un tip de teatru care creeaz\u0103 vecin\u0103t\u0103\u021bi empatice. Pentru spectatorul participant, scena se transform\u0103 \u00een locul unde tr\u0103ie\u0219te. Spectacolul nu mai este rezerva\u021bie cultural\u0103<\/i>, ci act de via\u021b\u0103 pe care recunoa\u0219terea identitar\u0103 a privitorului, de tipul \u2013 eu sunt cel despre care se vorbe\u0219te sau eu sunt cel care vorbe\u0219te prin vocea celui din fa\u021ba mea \u2013 \u00eel face s\u0103 fie mult mai viu \u0219i mai conectat la oameni \u0219i la nevoile lor. Comportamentul spectatorului este, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103, unul de recunoa\u0219tere \u0219i de identificare emo\u021bional\u0103 cu realitatea expus\u0103, \u0219i apoi unul de \u00een\u021belegere critic\u0103 a lumii din care provine, a evenimentelor pe care le tr\u0103ie\u0219te \u0219i \u00eempotriva c\u0103rora se poate revolta. \u00cen aceast\u0103 faz\u0103 secund\u0103 a raport\u0103rii la ac\u021biunea cultural\u0103, spectatorul \u00ee\u0219i problematizeaz\u0103 statutul, rolul individual \u00een re\u021beaua rela\u021biilor de munc\u0103, aportul la colectivitate \u0219i poten\u021bialul de schimbare.<\/p>\n Contactul cu spectatorul indecent \u0219i cu privirea lui anarhic\u0103 este \u0219ansa teatrului de a-\u0219i redefini func\u021bionalitatea, necesitatea \u0219i rolul de leg\u0103tur\u0103 cu lumi excluse din spa\u021biul reprezent\u0103rilor artistice. Spectatorul indecent este \u0219ansa teatrului de a-\u0219i epuiza conven\u021biile reciclate \u0219i de a se inventa din contactul cu acele comunit\u0103\u021bi care l-au n\u0103scut. Spectatorul indecent este spectatorul care scoate teatrul din marcajele teatrului \u0219i-l coboar\u0103 \u00een via\u021ba de zi cu zi a exclu\u0219ilor.<\/b><\/p>\n