{"id":3074,"date":"2013-10-27T00:04:16","date_gmt":"2013-10-27T00:04:16","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1051"},"modified":"2013-10-27T00:04:16","modified_gmt":"2013-10-27T00:04:16","slug":"cati-de-brecht","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2013\/10\/27\/cati-de-brecht\/","title":{"rendered":"C\u00e2\u021bi de Brecht?"},"content":{"rendered":"

de\u00a0Ionu\u0163 Sociu<\/strong><\/em><\/p>\n

Am publicat acest text \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani \u00een revista Scena.ro. E un colaj de fragmente \u00a0despre Bertolt Brecht (1898-1956), \u00een condi\u021biile \u00een care la noi se vorbe\u0219te prea pu\u021bin despre el \u0219i editurile continu\u0103 s\u0103-l evite.<\/i><\/p>\n

Ce va r\u0103m\u00e2ne din tine, Bertolt?<\/i><\/p>\n

(Milan Kundera)<\/p>\n

Oric\u00e2t de straniu ar suna, Brecht r\u0103m\u00e2ne un \u201enecunoscut\u201d. S-au scris despre el sute de c\u0103r\u0163i, metoda lui e predat\u0103 \u00een cele mai prestigioase \u015fcoli de teatru din lume \u015fi cu toate astea imaginea pe care o avem despre el e una \u00eence\u0163o\u015fat\u0103. \u015ei este un \u201enecunoscut\u201d nu pentru c\u0103 textele lui ar fi fost ne\u00een\u0163elese (s-au scris c\u0103r\u0163i admirabile despre el), ci pentru c\u0103, a\u015fa cum spunea Heiner Muller, exist\u0103 mai mul\u0163i Brecht<\/i>.<\/p>\n

*<\/p>\n

Ernest Borneman observ\u0103 c\u0103 \u00een literatura german\u0103 n-a existat un echivalent al lui Kipling, Mark Twain sau Hemingway. Potrivit lui Borneman, Brecht e primul mare reprezentant al literaturii germane colocviale. Urm\u0103rind receptarea operei lui \u00een Anglia, criticul John Elsom descoper\u0103 c\u0103 Brecht era cunoscut \u00een Londra anilor \u201820 \u00een primul r\u00e2nd ca poet. Poemele lui erau c\u00e2ntate \u00een ber\u0103rii, ceea ce-l face pe Elsom s\u0103 vorbeasc\u0103 despre Brecht ca despre un Bob Dylan al perioadei interbelice.<\/p>\n

*<\/p>\n

Noi, germanii, ne m\u00e2ndrim mult cu seriozitatea noastr\u0103 \u015fi avem impresia c\u0103 opusul seriozit\u0103\u0163ii \u00eenseamn\u0103 frivolitate \u015fi c\u0103 frivolitatea trebuie condamnat\u0103. Alte popoare, \u00eens\u0103, au alte p\u0103reri. La noi umorul e reprezentat de clovni.<\/i> \u015ei toate acestea se \u00eent\u00e2mpl\u0103<\/i> numai din cauz\u0103 c\u0103 noi am decretat iadul drept loca\u015f al umorului, de\u015fi s-ar cuveni s\u0103 nu ne \u00eendoim de faptul c\u0103 el st\u0103p\u00e2ne\u015fte cerul.<\/i><\/p>\n

(Brecht, Micul organon pentru teatru<\/b>)<\/p>\n

*<\/p>\n

La 12 martie 1971, Ionesco public\u0103 \u00een Le Figaro litteraire<\/b> un articol cu un titlu c\u00e2t se poate de brechtian:<\/p>\n

Nu-mi place Brecht<\/strong><\/p>\n

Nu-mi place Brecht pentru c\u0103 este didactic, ideologic. Nu e primitiv, ci primar. Nu e simplu, ci simplist. Nu propune teme de medita\u0163ie, ci reflect\u0103, ilustreaz\u0103 o ideologie; nu m\u0103 \u00eenva\u0163\u0103 nimic, nu face dec\u00e2t s\u0103 repete. <\/i><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, nefiind dec\u00e2t social, omul brechtian e plat, are doar dou\u0103 dimensiuni, cele ale suprafa\u0163ei, \u00eei lipse\u015fte profunzimea, dimensiunea metafizic\u0103. <\/i><\/p>\n

Nu este un om \u00eentreg. Adesea nu-i dec\u00e2t o paia\u0163\u0103.<\/i><\/p>\n

*<\/p>\n

Una dintre primele \u0163\u0103ri \u00een care numele lui Brecht \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 din ce \u00een ce mai mult \u00een anii \u201950 este Anglia. Kenneth Tynan este criticul care-l sus\u0163ine pe Brecht \u015fi care duce o puternic\u0103 campanie de promovare a dramaturgului german \u00een Anglia. \u00cend\u00e2rjirea cu care Tynan \u00eel sus\u0163ine pe Brecht aduce aminte de insisten\u0163a cu care Shaw \u00eencerca s\u0103-l impun\u0103 pe Ibsen \u00een Anglia \u00een urm\u0103 cu jum\u0103tate de secol.<\/p>\n

\u00cen mod paradoxal \u00eens\u0103, cei mai mul\u0163i oameni de teatru englezi au fost reticen\u0163i fa\u0163\u0103 de Brecht. De\u015fi piesele lui sunt apreciate \u00een Anglia, ele nu sunt montate. Opera de trei parale<\/b>, pies\u0103 scris\u0103 \u00een 1928, e pus\u0103 \u00een scen\u0103 abia \u00een 1955. Publicul englez pare mai deschis c\u0103tre teatrul rusesc \u015fi cel francez dec\u00e2t fa\u0163\u0103 de cel german. Abia dup\u0103 turneul din 1956 al companiei Berliner Ensemble, Brecht \u00eencepe s\u0103 fie montat constant \u00een Anglia.<\/p>\n

\u00cens\u0103 mai mult dec\u00e2t textele \u00een sine, ceea ce a avut un efect catalizator asupra teatrului englez au fost spectacolele regizate de el, scrierile sale teoretice fiind traduse \u00een englez\u0103 abia \u00een 1964.<\/p>\n

*<\/p>\n

La \u00eenceputul anilor \u201960, tinerii regizori britanici introduseser\u0103 song-urile \u00een spectacolele lor, iar stilul brechtian devenise o mod\u0103. Decorurile lui Otto, Neher \u015fi von Appen au devenit \u00eencep\u00e2nd de atunci repere pentru scenografii englezi. Dintre regizorii tineri brechtieni, cel mai mare succes l-au avut Joan Littlewood \u015fi Peter Brook, printre pu\u021binii regizori care l-au \u00een\u0163eles<\/i> pe Brecht \u015fi care nu au aplicat metoda lui \u00een mod superficial.<\/p>\n

\u00cen timp ce Brook \u015fi Joan Littlewood adaptaser\u0103 <\/i>metoda brechtian\u0103 \u00een contextul teatrului britanic, ceilal\u0163i o adoptaser\u0103<\/i> \u015fi o aplicaser\u0103 mecanic. F\u0103r\u0103 o cunoa\u015ftere profund\u0103 a scrierilor brechtiene \u015fi a a teatrului german \u00een general, un regizor precum William Gaskill ajunsese s\u0103 impun\u0103 actorilor un joc rece \u015fi cerebral chiar \u015fi \u00een situa\u0163iile \u00een care acesta nu era necesar.<\/p>\n

*<\/p>\n

C\u00e2nd teoria e pus\u0103 \u00een cuvinte, drumul spre confuzie e deschis. Spectacolele lui Brecht bazate pe scrierile sale, dar realizate \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t la Berliner Ensemble, sunt fidele teoriilor sale, dar au rar bog\u0103\u0163ia g\u00e2ndului \u015fi sentimentului lui Brecht. Adesea acest aspect este neglijat \u015fi spectacolul devine rece. Teatrul cel mai viu devine mort c\u00e2nd vigoarea sa brut\u0103 a disp\u0103rut: \u015fi Brecht e distrus de c\u0103tre sclavi mor\u0163i. C\u00e2nd Brecht vorbea despre actorii care \u00een\u0163eleg ceea ce fac, el nu-\u015fi imagina c\u0103 totul poate fi f\u0103cut doar prin analiz\u0103 \u015fi discu\u0163ie. Teatrul nu este o sal\u0103 de cursuri iar un regizor care nu are dec\u00e2t o viziune pedagogic\u0103 asupra lui Brecht nu-i poate face piesele mai vii dec\u00e2t un pedant pe cele ale lui Shakespeare.<\/i><\/p>\n

(Peter Brook, Spa\u0163iul gol<\/b> )<\/p>\n

*<\/p>\n

\u00cen textele sale, Brecht a vorbit adesea despre exerci\u0163ii, dar la Berliner nimeni nu f\u0103cea exerci\u0163ii \u015fi chiar el se opunea. Actorii care voiau s\u0103 se inspire prea mult din teoriile lui nu-l interesau. Teoria sa privea mai ales locul teatrului \u00een societate; din cauza asta, considera c\u0103 actorii lui nu aveau nevoie s\u0103-i \u00een\u0163eleag\u0103 concep\u0163iile despre teatrul epic \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in s\u0103 le aplice. Nu era vorba niciodat\u0103 de asta \u00een timpul repeti\u0163iilor \u00een care nu se vorbea prea mult, ci erau minu\u0163ioase \u015fi concrete.<\/i><\/p>\n

(Mathias Langhoff, \u00eentr-un dialog cu George Banu, Repeti\u0163iile \u015fi teatrul re\u00eennoit \u2013secolul regiei<\/b>)<\/p>\n

*<\/p>\n

\u00cen anii \u201970, statutul de mare scriitor al lui Brecht e \u015fubrezit. Pentru o vreme steaua lui apune; apare chiar o alergie la Brecht \u015fi la literatura politizat\u0103. \u00cen cadrul unui colocviu organizat la Frankfurt \u00een 1978, regizorii se pl\u00e2ng c\u0103 Brecht nu le mai ofer\u0103 nimic.<\/p>\n

Cu toate astea, mul\u0163i dintre regizorii germani contemporani (Castorf, Ostermeier, Renne Pollesch etc.) sunt forma\u0163i la o \u015fcoal\u0103 care-i \u00eembin\u0103\u00a0 pe Stanislaki \u015fi Brecht. Ast\u0103zi, \u00een \u0163\u0103rile estice, Stanislavski \u00ee\u015fi men\u0163ine \u00eenc\u0103 suprema\u0163ia, repulsia fa\u0163\u0103 de Brecht fiind sporit\u0103 aici \u00een primul r\u00e2nd din motive ideologice.<\/p>\n

*<\/i><\/p>\n

E un lucru bine \u015ftiut faptul c\u0103 biografiile care apar \u00een spa\u0163iul anglo-saxon exceleaz\u0103 prin rigoare \u015fi prin acurate\u0163ea informa\u0163iilor. Iat\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi cazuri c\u00e2nd excesul de \u201erigoare\u201d poate avea consecin\u0163e dintre cele mai nefericite. Milan Kundera scrie despre un astfel de caz:<\/p>\n

Deschid imensa carte de opt sute de pagini consacrat\u0103 lui Bertolt Brecht. Autorul, profesor de literatur\u0103 comparat\u0103 la Universitatea din Maryland, dup\u0103 ce demonstreaz\u0103 cu lux de am\u0103nunte josnicia sufletului lui Brecht (homosexualitatea disimulat\u0103, erotomania, exploatarea amantelor care erau adev\u0103ratele autoare ale pieselor sale, simpatiile prohtileriste, simpatiile prostaliniste, antisemitismul, \u00eenclina\u0163ia spre minciun\u0103, r\u0103ceala inimii) ajunge \u00een sf\u00e2r\u015fit (capitolul 45) la trupul s\u0103u, mai ales la mirosul lui ur\u00e2t, pe care-l descrie \u00eentr-un \u00eentreg paragraf; pentru a confirma aceast\u0103 descoperire olfactiv\u0103, autorul indic\u0103 \u00een nota 43 a capitolului c\u0103 de\u0163ine aceast\u0103 descriere minu\u0163ioas\u0103 de la persoana care era la acea vreme \u015fefa laboratorului foto de la Berliner Ensemble, Vera Tenschert, care i-a vorbit despre asta \u00een 5 iunie (adic\u0103 dup\u0103 treizeci de ani de la a\u015fezarea puturosului personaj \u00een sicriu). Ah, Bertolt,ce va r\u0103m\u00e2ne din tine? Mirosul t\u0103u ur\u00e2t, p\u0103strat vreme de trei decenii de fidela ta colaboratoare, reluat apoi de un savant care, dup\u0103 ce l-a intensificat cu metodele moderne ale laboratoarelor universitare, l-a trimis \u00een viitorul mileniului nostru<\/i>.<\/p>\n

(Milan Kundera, O \u00eent\u00e2lnire<\/b> )<\/p>\n

*<\/i><\/p>\n

\u00centr-unul dintre capitolele finale ale c\u0103r\u0163ii \u00a0Brecht-man and his work<\/b>, Martin Esslin creioneaz\u0103 un nuan\u0163at portret al celui care a scris Opera de trei parale<\/b> pornind tocmai de la paradoxurile care l-au consacrat. Potrivit lui Esslin, spectacolele lui au avut succes dintr-un motiv pe care Brecht nu l-a putut accepta niciodat\u0103: pentru c\u0103 erau emo\u0163ionante. Brecht a refuzat mereu s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u00een opera lui exist\u0103 \u015fi altceva \u00een afar\u0103 de ceea ce \u015fi-a propus el s\u0103 transmit\u0103. Ideea c\u0103 nu putea s\u0103-\u015fi controleze propria oper\u0103 \u00eel scotea din s\u0103rite. Conceptul de opera aperta<\/i> e tot ce se poate mai antibrechtian. \u201e\u00cen acela\u015fi timp \u00een care scria piese violente, el scria poeme pacifiste de inspira\u0163ie asiatic\u0103\u201d, mai spune Esslin. \u201eCa \u015fi Cristofor Columb, Brecht a descoperit un continent pe care nu inten\u0163iona s\u0103-l descopere. Spre deosebire de Pirandello, ale c\u0103rui personaje c\u0103utau autorul, \u00een cazul lui Brecht ele fugeau de autor. A vrut s\u0103 fie un scriitor pentru oamenii obi\u015fnui\u0163i, dar cu c\u00e2t a vrut s\u0103 fie mai simplu, cu at\u00e2t opera lui a devenit mai complex\u0103, fiind astfel apreciat\u0103 mai mult de intelectuali dec\u00e2t de proletari. A vrut s\u0103 serveasc\u0103 cauza revolu\u0163iei, dar tocmai comuni\u015ftii l-au acuzat de formalism \u015fi l-au considerat un element periculos.<\/p>\n

A vrut s\u0103 transforme teatrul \u00eentr-un laborator social, dar l-a transformat \u00eentr-unul estetic.<\/p>\n

Personajele lui negative au fost percepu\u0163i ca eroi, iar eroii ca infractori. A \u00eencercat s\u0103 impun\u0103 o scriitur\u0103 clar\u0103, logic\u0103, lucid\u0103 \u015fi a creat una ambigu\u0103, poetic\u0103. A detestat ideea de frumuse\u0163e \u015fi tocmai \u00een ea s-a poticnit.\u201d<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de\u00a0Ionu\u0163 Sociu Am publicat acest text \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani \u00een revista Scena.ro. E un colaj de fragmente \u00a0despre Bertolt Brecht (1898-1956), \u00een condi\u021biile \u00een care la noi se vorbe\u0219te prea pu\u021bin despre el \u0219i editurile continu\u0103 s\u0103-l evite. Ce va r\u0103m\u00e2ne din tine, Bertolt? (Milan Kundera) Oric\u00e2t de straniu ar suna, Brecht r\u0103m\u00e2ne un \u201enecunoscut\u201d. S-au scris despre el sute de c\u0103r\u0163i, metoda lui e predat\u0103 \u00een cele mai prestigioase \u015fcoli de teatru din lume \u015fi cu toate astea imaginea pe care o avem despre el e una \u00eence\u0163o\u015fat\u0103. \u015ei este un \u201enecunoscut\u201d nu pentru c\u0103 textele lui…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3074"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3074"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3074\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}