{"id":3071,"date":"2013-10-07T10:56:52","date_gmt":"2013-10-07T10:56:52","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=964"},"modified":"2013-10-07T10:56:52","modified_gmt":"2013-10-07T10:56:52","slug":"arbeit-macht-frei-elibereaza-omul-nou-din-tine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2013\/10\/07\/arbeit-macht-frei-elibereaza-omul-nou-din-tine\/","title":{"rendered":"\u201cArbeit macht frei\u201d: elibereaz\u0103 omul nou din tine"},"content":{"rendered":"

de<\/b> Alexandru Matei<\/b><\/em><\/p>\n

Fragment din cartea O tribun\u0103 captivant\u0103. Televiziune, ideologie, societate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 (1965-1983)<\/strong>. Cartea urmeaz\u0103 s\u0103 apar\u0103 la editura Curtea Veche \u00een luna noiembrie.<\/em><\/p>\n

\u00cencep\u00eend cu 1973, la doi ani dup\u0103 Tezele din iulie, televiziunea rom\u00e2n\u0103 se vede pus\u0103 \u00een fa\u0163a unei comenzi pe care nu mai are cum s\u0103 o evite: ea trebuie s\u0103 devin\u0103 o tribun\u0103 ideologic\u0103 \u201eatractiv\u0103\u201d, dar nu mai pu\u0163in formatoare de con\u015ftiin\u0163\u0103 socialist\u0103. Nu trebuie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m p\u0103c\u0103li\u0163i: aceast\u0103 formul\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 desemneze con\u015ftiin\u0163a cet\u0103\u0163eanului care, \u015ftiind gradul de \u00eenapoiere a economiei rom\u00e2ne\u015fti, se str\u0103duiasc\u0103 s\u0103 munceasc\u0103 c\u00eet mai mult \u015fi mai lucrativ pentru a-l dep\u0103\u015fi. Ceau\u015fescu cere televiziunii nu numai s\u0103 \u00eendemne oamenii la munc\u0103 pur \u015fi simplu, ci mai degrab\u0103 s\u0103 r\u0103sp\u00eendeasc\u0103 un model de via\u0163\u0103 s\u0103n\u0103tos, un ethos al muncii, auster ca cel protestant, dar eroic-colectivist, pe de alt\u0103 parte, pentru ca nu cumva rezultatul muncii s\u0103 comande con\u015ftiin\u0163ei dorin\u0163a de posesiune. TVR devine, a\u015fadar, prin emisiunile sale sociale \u2013 reportaje, anchete destinate \u00een special tinerilor \u2013 o vitrin\u0103 a moralit\u0103\u0163ii \u201esocialiste\u201d, focar presupus de motiva\u0163ie productiv\u0103.<\/p>\n

\u00cen memoriul s\u0103u de formare ideologic\u0103, Petre Popescu, membru al redac\u021biei \u00ab\u00a0Actualit\u0103\u021bi\u00a0\u00bb constat\u0103:<\/p>\n

\u00cen ultimii ani, acestea (emisiunile de televiziune) au devenit din ce in ce mai complexe, aria tematic\u0103 l\u0103rgindu-se permanent, \u00eencep\u00eend cu perioada care a urmat Congresului al X-lea \u0219i \u00eendeosebi dup\u0103 adoptarea programului ideologic al partidului. Concomitent a avut loc o dezvoltare considerabil\u0103 a bazei tehnice \u0219i materiale, ast\u0103zi Televiziunea Rom\u00e2n\u0103 put\u00eend fi socotit\u0103 ca una dintre institu\u021biile moderne pe plan european. [1]<\/a><\/p>\n

S\u0103 remarc\u0103m aici doar cuv\u00e2ntul \u00ab\u00a0adoptare\u00a0\u00bb, pentru a spune c\u0103, de acum \u020bnainte, realitatea terenului \u00ab\u00a0democra\u021biei populare\u00a0\u00bb const\u0103 \u020bntr-un singur lucru permis maselor, acela de a \u00ab\u00a0adopta\u00a0\u00bb\u00a0 toate sintagmele \u015fi exigen\u021bele din discursurile lui Ceau\u015fescu, ader\u00e2nd la ele \u015fi devenind astfel una cu ele, dup\u0103 modelul pe care momentul august 1968 la televiziune \u00eel constituise. \u00cen 1974, Petru Popescu este foarte clar \u020bn privin\u021ba rolului \u00ab\u00a0poporului\u00a0\u00bb \u020bn aceast\u0103 democra\u021bie popular\u0103 pe care mijlocul anilor 1960 \u020bl promitea autentic\u00a0: poporul nu mai este invitat s\u0103 \u00ab\u00a0dezbat\u0103\u00a0\u00bb propunerile\u00a0f\u0103cute de c\u0103tre conducerea de partid, ca \u020bn 1967 o dat\u0103 cu legea care modificase structura administrativ\u0103 a \u021b\u0103rii, ci s\u0103 adere \u020bntr-un mod entuziast la politica suveranist\u0103 a PCR-ului \u015fi a lui Ceau\u015fescu\u00a0:<\/p>\n

Partidul a \u00eencredin\u0163at Televiziunii sarcini de mare r\u0103spundere \u00een formarea \u015fi dezvoltarea con\u015ftiin\u0163ei socialiste a maselor, \u00een promovarea politicii interne \u015fi externe a partidului \u015fi statului, \u00een mobilizarea \u00eentregului popor la opera de f\u0103urire a societ\u0103\u0163ii socialiste multilateral dezvoltate. [2]<\/a><\/p>\n

\u00cen acest fragment care reia esen\u021bialul sintagmelor oficiale ale lui Ceau\u015fescu, exist\u0103 cel pu\u021bin un detaliu care merit\u0103 a fi dezb\u0103tut pentru o clip\u0103. Avem cuv\u00e2ntul \u00ab\u00a0oper\u0103\u00a0\u00bb\u00a0care desemneaz\u0103 rezultatul final, coerent \u015fi coeziv al unei munci. Prima tenta\u021bie a celui care interpreteaz\u0103 ar fi accea de a opune \u00ab\u00a0colectivul prezent\u00a0\u00bb, la care se refer\u0103 acest citat, \u00ab\u00a0comunit\u0103\u021bii absente\u00a0\u00bb, tematizat\u0103 aplicat \u015fi nostalgic de Jean-Luc Nancy \u020bn 1989[3]<\/a>. \u00cen 1974 exista cu siguran\u021b\u0103 o oper\u0103 demn\u0103 de urmat, o oper\u0103 la care mai puteam visa, o oper\u0103 pe punctul de a se derula \u020bn fa\u021ba ochilor no\u015ftri. Care era subiectul, care era acest \u00ab\u00a0noi\u00a0\u00bb care f\u0103cea posibil\u0103 opera\u00a0? Ei bine, erau dou\u0103. Primul este Ceau\u015fescu, ca \u015fi porta-voce absolut\u0103 a poporului, lider \u00ab neobosit\u00a0\u00bb (f\u0103r\u0103 glum\u0103)\u00a0: el este autorul moral, creatorul de modele, managerul \u015fi nu \u020bn ultimul r\u00e2nd responsabilul acestei opere. Televiziunea devine deci oglinda acestei opere, \u020bn care creatorul ei \u020b\u015fi poate vedea \u020bn orice moment fa\u021ba, dar \u015fi pe cea a operei al c\u0103rei autor este. \u00cen al doilea r\u00eend, poporul este executantul acestei opere. \u00cens\u0103 singurul s\u0103u merit va fi acela de a adopta viziunea creatorului \u015fi de a adera la ea.<\/p>\n

Emisiunile sociale vor fi concepute \u015fi create din perspectiva acestei opere, deplas\u00eend \u020bn totalitate greutatea responsabilit\u0103\u021bii reu\u015fitei \u015fi e\u015fecului de pe umerii la\u0163i ai sistemului administrativ \u015fi institu\u021bional decis de regimul politic pe s\u0103rmanii umeri \u00eengu\u015fti ai indivizilor. De acum \u020bnainte, aceste emisiuni vor viza atitudini, \u015fi nu logici, etosuri \u015fi nu legi, \u020bntr-un partaj dogmatic \u020bntre ceea ce este \u00ab\u00a0obiectiv\u00a0\u00bb\u00a0(\u015fi \u00ab\u00a0\u015ftiin\u021bific\u00a0\u00bb, deci \u00ab\u00a0adev\u0103rat\u00a0\u00bb) \u015fi ceea ce este\u00a0\u00ab\u00a0subiectiv\u00a0\u00bb, supus oscila\u021biilor \u015fi dedi \u00ab\u00a0fals\u00a0\u00bb. Acela\u015fi Alexandru Stark public\u0103 \u020bn 1975 un mic volum despre o anchet\u0103 despre semnifica\u0163iile tinere\u021bii. Este vorba despre maniera \u020bn care tinerii \u020bn\u021beleg \u00ab\u00a0s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 via\u021ba\u00a0\u00bb, prin\u015fi sau nu \u020bn opera de construc\u021bie a Rom\u00e2niei socialiste. Personajul pozitiv \u00ab\u00a0este socialismul\u00a0\u00bb[4]<\/a>, \u020bn timp ce personajele negative nu trebuie scoase \u020bn eviden\u021b\u0103, c\u0103ci \u00ab\u00a0nu sunt ele cele care dau tonul\u00a0\u00bb[5]<\/a>. Cine sunt personajele pozitive\u00a0? Tinerii care dau o astfel de defini\u021bie tinere\u021bii\u00a0: \u00ab\u00a0Pentru mine, a tr\u0103i tinere\u021bea se reduce la no\u021biunile de a participa \u015fi de a vibra cu \u015fi \u020bmpreun\u0103 cu al\u021bii.\u00a0\u00bb[6]<\/a> Personajele negative sunt cele care particip\u0103 la dialogurile de tipul\u00a0:<\/p>\n

R\u00a0: Ce face\u021bi toat\u0103 ziua\u00a0?<\/p>\n

AP\u00a0: M\u0103 plimb<\/p>\n

R\u00a0: \u015ei ave\u021bi vreun c\u00e2\u015ftig din asta, \u020bnv\u0103\u021ba\u021bi ceva c\u00e2nd v\u0103 plimba\u021bi a\u015fa\u00a0?<\/p>\n

AP\u00a0: Nimic.<\/p>\n

R\u00a0: \u015eti\u021bi c\u0103 nu ave\u021bi nici un c\u00ee\u015ftig plimb\u00e2ndu-v\u0103 \u015fi totu\u015fi continua\u021bi s\u0103 face\u021bi acest lucru\u00a0? Nu vi se pare un pic ciudat\u00a0?<\/p>\n

AP\u00a0: Ba da.<\/p>\n

R\u00a0: Ce v-a\u021bi dori s\u0103 \u020bnv\u0103\u021ba\u021bi, ce v\u0103 place\u00a0?<\/p>\n

AP\u00a0: Mi-ar pl\u0103cea s\u0103 \u015ftiu multe lucruri, dar nu este posibil.<\/p>\n

R\u00a0: De ce\u00a0?<\/p>\n

AP\u00a0: Pentru c\u0103 nu am studii. Dup\u0103 opt clase, nu ajungem prea departe. (\u2026)<\/p>\n

R: \u00cemi pute\u021bi da numele unui mare poet?<\/p>\n

AP: \u2026 Kafka.<\/p>\n

R: Da, dar Kafka nu a fost un poet [7]<\/a>.<\/p>\n

\u00centre personajele pozitive \u015fi negative se afl\u0103 \u00ab\u00a0opinia public\u0103\u00a0\u00bb – profesorii universitari, academicienii, ingineri, muncitori, selecta\u0163i pentru a contrapune cazului nefericit greutatea opiniei generale, larg \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite. Reporterul face de asemenea parte din aceasta. Cartea insereaz\u0103 la final mesaje din partea telespectatorilor ce se arat\u0103 indigna\u021bi de r\u0103spunsurile \u00ab\u00a0parazi\u021bilor\u00a0\u00bb\u00a0sociali, a\u015fa cum este plimb\u0103re\u021bul inutil din dialogul de mai sus \u015fi g\u0103sesc c\u0103 \u00ab\u00a0societatea\u00a0\u00bb\u00a0 a fost mult prea indulgent\u0103 cu ace\u015fti indivizi care refuz\u0103 munca. \u00cen felul acesta, televiziunea, ca autor al unui discurs public validat de c\u0103tre Partid, vorbe\u015fte mereu, \u015fi o va face p\u00een\u0103 \u00een decembrie 1989, despre clemen\u0163a sistemului, \u00eentotdeauna mai generous cu paria dec\u00eet ar merita-o.<\/p>\n

Paul Popescu-Neveanu, doctor \u020bn psihologie, 49 de ani, \u00een calitate de vice specializat\u0103 a \u00ab\u00a0opiniei publice\u00a0\u00bb, explica existen\u021ba acestor\u00a0\u00ab rebuturi\u00a0\u00bb:<\/p>\n

Sunt r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e ale unei lumi vechi, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e care s-au strecurat pe canale secrete, care au intrat prin unghere \u020bn edificiul nostru social. (\u2026) S-a dovedit c\u0103, \u00een cazul acesta ca \u015fi \u00een altele, con\u015ftiin\u021ba a r\u0103mas \u020bn urma dezvolt\u0103rii materiale. \u015ei con\u015ftiin\u021ba nu este (\u2026) un factor secundar. \u0162elul nostru nu este o societate de consum. Socialismul nu \u00eenseamn\u0103 nici pe departe numai bel\u015fug de produse \u015fi s\u0103r\u0103cie spiritual\u0103. Noi milit\u0103m pentru o societate nou\u0103 din toate punctele de vedere.[8]<\/a><\/p>\n

Aceste opinii, care \u00eei apar\u021bin fie lui Ceau\u015fescu, fie lui Dumitru Popescu, exprimate la ultimul congres al partidului (XI), confirm\u0103 deja un refuz clar al alterit\u0103\u021bii \u2013 \u00ab\u00a0r\u0103m\u0103\u015fi\u0163\u0103\u00a0\u00bb de \u00eenl\u0103turat \u2013 care n-are nicio leg\u0103tur\u0103 cu laxismul moral promovat \u00een Occident \u00een aceea\u015fi perioad\u0103. Ca s\u0103 nu mai vorbim despre absen\u021ba sim\u0163ului estetic modern. Nu trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 uit\u0103m c\u0103 a existat \u00een \u0219tiin\u021bele sociale americane din anii 1940-1950 o tendin\u021b\u0103 centralist\u0103 \u0219i exclusivist\u0103 asem\u0103n\u0103toare, manifest\u0103 \u00een studierea \u00ab\u00a0devia\u0163ioni\u015ftilor\u00a0\u00bb, reuni\u0163i \u00een enclave \u00ab\u00a0subculturale\u00a0\u00bb.<\/p>\n

Devian\u0163ii erau identifica\u0163i \u00een mod pozitiv \u015fi eticheta\u0163i, iar acest proces de etichetaj servea pentru mobilizarea \u00eempotriva lor a cenzurii morale \u015fi a sanc\u0163iunii sociale. Aceasta avea ca efect \u2013 a\u015fa cum recunosc cei care-\u015fi amintesc de anumite lucr\u0103ri ale lui Durkheim \u2013 \u00eent\u0103rirea solidarit\u0103\u0163ii interne a comunit\u0103\u0163ii morale. A\u015fa cum scrie Durkheim\u00a0: \u00ab\u00a0Crima apropie con\u015ftiin\u0163ele cinstite \u015fi le concentreaz\u0103\u00a0\u00bb Acesta servea de asemenea la cimentarea conformit\u0103\u0163ii \u00ab\u00a0regulilor\u00a0\u00bb sociale prin pedepsirea \u015fi stigmatizarea acelora care ie\u015feau din cadrul ei.[9]<\/a><\/p>\n

Ceea ce se constat\u0103 \u00een aceste emisiuni de televiziune apare, \u00een lumina istoriei culturale f\u0103cute de Stuart Hall, mai degrab\u0103 o \u00eent\u00eerziere \u00een raport cu un model dominant dec\u00eet o atitudine antidemocratic\u0103 specific\u0103 regimului comunist sau totalitar. \u00cen loc de anii 1940, \u00een Rom\u00e2nia, discursul sociologic moralizator se enun\u0163\u0103 \u00een 1970, \u00eentr-un context politic evident diferit. Dar r\u0103m\u00eene \u00een suspensie \u00eentrebarea dac\u0103 un discurs centralist \u015fi segrega\u0163ionist n-ar fi fost adoptat oricum, la un moment dat, \u00eentr-o Rom\u00e2nie evident \u00eenapoiat\u0103 cultural.<\/p>\n

Cartea lui Stark reconstruie\u015fte making of<\/i>-ul unei anchete de televiziune pus\u0103 \u020bn serviciul propagandei, prin ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fie receptarea sa ideal\u0103 din punct de vedere politic. A te pune \u020bn serviciul propagandei, spune ea, nu este propagand\u0103\u00a0: prin urmare televiziunea \u020b\u015fi urmeaz\u0103 misiunea sa social\u0103, mai pu\u021bin de informare \u015fi de divertisment, c\u00e2t pentru a forma con\u015ftiin\u021ba \u00ab\u00a0politico-moral\u0103\u00a0\u00bb a spectatorilor, pentru a se integra operei momentului. Activist\u0103, televiziunea trebuia s\u0103 fie \u020bn serviciul unui etos de construit\u00a0\u015fi de promovat, ceea ce-i \u00eengreuneaz\u0103 misiunea, pentru c\u0103 ceea ce avea de construit era imposibil de promovat. Rolul s\u0103u va fi unul complex: ea trebuia s\u0103 secrete substan\u021ba adeziv\u0103 care s\u0103 fac\u0103 posibil\u0103 aceast\u0103 \u00ab\u00a0oper\u0103\u00a0\u00bb istoric\u0103, \u015fi mai ales munca depus\u0103 \u020bn folosul acestei opere, \u020bn aceast\u0103 sintagma care este \u00ab\u00a0opera de \u00eenf\u0103ptuire\u00a0\u00bb. Pe m\u0103sur\u0103 ce opera, ca produs finit, se termin\u0103, cealalt\u0103 oper\u0103, efect al adeziunii \u015fi al entuziasmului popular, se consum\u0103. Munca este absorbit\u0103 de \u00eenf\u0103ptuire \u015fi \u00eenf\u0103ptuirea r\u0103m\u00eene efigia celui care a g\u00eendit-o, Nicolae Ceau\u015fescu. Dac\u0103 \u020bn timpul anilor 1966-1969 putem num\u0103ra emisiunile sociale \u015fi economice consacrate individului \u00ab\u00a0anonim\u00a0\u00bb, tipul ideal al muncitorului care \u00ab\u00a0munce\u015fte\u00a0\u00bb pentru a \u00ab\u00a0realiza\u00a0\u00bb societatea socialist\u0103 din datorie, inocent de multe ori, adic\u0103 firesc[10]<\/a>, promovarea spectacolului realiz\u0103rii realizate<\/i> \u020bl va arunca \u020bn veritabilul anonimat. Televiziunea trebuia deci s\u0103 ajute la mobilizarea societ\u0103\u021bii pentru realizarea operei, dar opera o va deposeda de munca depus\u0103: c\u0103ci opera-proces, munca, nu exist\u0103 dec\u00e2t pentru a produce adeziunea la creator.<\/p>\n

\u00cens\u00e3 exact acolo televiziunea, vom avea ocazia s\u0103 o mai spunem, \u020bnceteaz\u0103 a mai fi util\u0103 unui regim de putere a c\u0103rui violen\u021b\u0103 se manifest\u0103 mai mult prin ascunderea adversarului dec\u00e2t prin lichidarea sa, prin revocarea vie\u021bii muncii \u015fi vie\u021bii muncitorilor apar\u021bin\u00e2nd realit\u0103\u021bii sociale mediatizate. \u00cendep\u0103rt\u00e2ndu-se de la omenesc, aceasta \u00eencremene\u015fte din ce \u020bn ce mai mult pentru a se estetiza<\/i> conform dorin\u021bei de oper\u0103<\/i> a lui Nicolae Ceau\u015fescu. De ce s\u0103 mai insist\u0103m atunci pe un mijloc de comunicare \u00een mas\u0103 capabil s\u0103 fac\u0103 vizibil\u0103 o dinamic\u0103, dac\u0103 dorin\u021ba lui Ceau\u015fescu era s\u0103 posede \u020bntotdeauna\u00a0 produsul finit<\/i>\u00a0?<\/p>\n

Principala emisiune informativ\u0103 a zilei, Telejurnal<\/i>, are de acum \u020bnainte rolul de facto <\/i>nu de a informa, ci de a transmite o tr\u0103ire care s\u0103 sugereze aceast\u0103 \u00ab\u00a0substan\u021b\u0103 adeziv\u0103\u00a0\u00bb care leag\u0103 poporul muncitor de personalitatea creatorului\u00a0:<\/p>\n

Locul principal \u00een emisiunile redac\u021biei de actualit\u0103\u021bi \u00eel ocup\u0103, desigur, informa\u021bia central\u0103, reflectarea activit\u0103\u021bii conducerii de partid \u0219i de stat, reflectarea activit\u0103\u021bii conducerii de partid \u0219i de stat. (…) Prezentarea sistematic\u0103 a activit\u0103\u021bii secretarului general al partidului este pentru noi to\u021bi o lec\u021bie \u201epe viu\u201d a contribu\u0163iei de prim\u0103 valoare la crearea acelui tip de conduc\u0103tor necesar actualei etape \u015fi \u00een perspectiv\u0103 a societ\u0103\u0163ii noastre. Informa\u0163ia central\u0103 este \u2013 sub toate aspectele \u2013 ceea ce d\u0103 cel mai mult omului societ\u0103\u0163ii noastre socialiste sentimentul particip\u0103rii la via\u0163a \u00eentregii colectivit\u0103\u0163i.[11]<\/a><\/p>\n

Diserta\u0163ia lui Petre Popescu, unul dintre legendarii prezentatori ai Telejurnalului <\/i>\u2013 foarte apreciat de c\u0103tre crainica Delia Budeanu[12]<\/a> \u2013 prezint\u0103 devenirea politic\u0103 \u2013 dar \u015fi moral\u0103, iat\u0103 \u2013 a programelor de televiziune rom\u00e2ne\u015fti de-a lungul anilor 1970, din perspectiva unui animator de emisiuni de actualit\u0103\u0163i. Vom insista de altfel asupra importan\u021bei eforturilor puse \u00een slujba realiz\u0103rii utopiei mediatice a difuz\u0103rii \u00ab\u00a0tr\u0103irii\u00a0\u00bb ideologice. A insista pe tr\u0103ire nu reprezint\u0103 nici un accident (\u020bn raport cu propaganda din \u021b\u0103rile blocului comunist), \u015fi nici reluarea identic\u0103 a propagandei sovietice \u015fi sovietizante a anilor 1950. De altfel, televiziunile \u00ab\u00a0de \u015ftiri\u00a0\u00bb de ast\u0103zi nu func\u0163ioneaz\u0103 altfel. Ins\u0103 e mult mai simplu s\u0103 atragi telespectatorul prin plasarea lui \u00een pozi\u0163ie de judec\u0103tor sau c\u0103l\u0103u al puterii dec\u00eet prin supunerea lui la aceea\u015fi putere.<\/p>\n

A \u020bnv\u0103lui afectiv discursul ideologic, a transforma injoc\u021biuni ideologice \u020bn sentiment<\/i>, este \u020bnainte de toate misiunea televiziunii, o dat\u0103 ce puterea \u015fi-a dat seama de virtu\u021bile estetice ale acestui canal mediatic complex. Nimeni nu scap\u0103 de noile exigen\u0163e, dar nu este mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103, cu c\u00e2t limbajul televiziunii este mai eficace \u020bn termeni de manipulare psihologic\u0103, cu at\u00e2t el se sustrage de la ceea ce i se impune de c\u0103tre propagand\u0103. Trebuie remarcat faptul c\u0103 to\u021bi redactorii de televiziune sunt obliga\u021bi s\u0103 respecte acest consemn, de a \u00ab\u00a0da via\u021b\u0103\u00a0\u00bb<\/i> politicii de partid. Nu doar Petre Popescu vorbe\u015fte despre acest lucru, ci \u015fi o crainic\u0103 legendar\u0103 a TVR, Sanda \u0162\u0103ranu\u00a0:<\/p>\n

\u00cencerc s\u0103 fiu la curent cu principalele evenimente de ordin politic, social, economic, cultural-artistic. Via\u021ba noastr\u0103, realitatea noastr\u0103, e tumultoas\u0103, divers\u0103, surprinz\u0103toare \u0219i uneori derutant\u0103. De aceea, noi, care lucr\u0103m \u00een televiziune \u0219i dorim s\u0103 fim ve\u0219nic \u00een actualitate, \u00een miezul problemelor, trebuie s\u0103 \u0219tim s\u0103 discernem \u00een spiritul filozofiei marxiste, \u00een spiritul politicii partidului nostru, adev\u0103ratul puls al vie\u021bii, necesitatea fiec\u0103rui moment, \u0219i s-o slujim la r\u00eendu-ne la locul nostru de munc\u0103.\u00a0[13]<\/a><\/p>\n

Ceea ce este cu adev\u0103rat remarcabil \u020bn acest text \u2013 \u015fi ceea ce face utopice exigen\u021bele de regularizare ale societ\u0103\u021bii comuniste \u2013 este stabilirea unei ierarhii absolute \u020bntre tr\u0103ire \u015fi semnifica\u021bie (interpretarea, reflexia tr\u0103irii) \u020bn interiorul unei dialectici imposibile. Adev\u0103rul tr\u0103irii nu trebuie c\u0103utat \u020bn manifest\u0103rile tr\u0103irii, ci \u020bntr-o structur\u0103 care \u020bi este exterioar\u0103 \u015fi transcendent\u0103\u00a0: \u020bn sensul Istoriei, a\u015fa cum este indicat de c\u0103tre \u00ab\u00a0politica de partid\u00a0\u00bb. \u0162elul televiziunii ca institu\u021bie de regularizare a subiectivit\u0103\u021bii, dup\u0103 criteriul adev\u0103rului tr\u0103irii, formulat mai \u020bnainte, nu se \u020bndepline\u015fte dec\u00e2t \u020bn punctul imposibil al coinciden\u021bei \u020bntre sensibilitate \u015fi adev\u0103rul acestei sensibilit\u0103\u021bi desemnat a priori<\/i>.<\/p>\n

Sunt momente \u020bn care interpretarea istoric\u0103 nu \u0163ine seama de lecturi, \u00een care, \u020bn urma discu\u021biilor cu \u00ab supravie\u021buitorii\u00a0\u00bb epocii, dincolo de orice lectur\u0103 de documente, se deschide un spa\u021biu al prezen\u0163ei, unde apar limitele unei tr\u0103iri pe care cuvintele nu o pot reda. Atunci cercet\u0103torul simte indispozi\u021bia pe care o provoac\u0103 o neputin\u021b\u0103, cu at\u00eet mai acut\u0103 cu c\u00eet voin\u021ba de a comunica percep\u0163ia este vie, \u015fi cere s\u0103 fie pus\u0103 la lucru.<\/p>\n

Acum ne d\u0103m seama de juste\u021bea remarcii lui Roland Barthes, deschiz\u00e2nd primul s\u0103u curs la Coll\u00e8ge de France, lec\u021bia inaugural\u0103 din ianuarie 1977\u00a0: \u00ab orice cuv\u00e2nt (\u2026) este fascist\u00a0\u00bb. El are dreptate, c\u0103ci \u020bn astfel de momente, c\u00eend noi am vrea s\u0103 red\u0103m aceast\u0103 tr\u0103ire, cuvintele ne poart\u0103 direct la ra\u021bionament\u00a0: protagoni\u015ftii unui moment istoric au fost ori \u00ab\u00a0colaboratori\u00a0\u00bb\u00a0 ori\u00a0\u00ab\u00a0eroi\u00a0\u00bb, unii au ie\u015fit din asta murd\u0103ri\u021bi, al\u021bii au r\u0103mas \u00ab\u00a0puri\u00a0\u00bb. \u00cens\u0103, tr\u0103irea nu se preteaz\u0103 la acest lucru. De c\u00e2nd am sesizat amplasamentul aproximativ al unei linii care separ\u0103 fe\u021bele nostre publice \u015fi fiin\u021bele noastre private, \u020bntr-o cultur\u0103 \u015fi un decupaj istoric date, ra\u021bionamentul adus de c\u0103tre cuvinte suprim\u0103 tr\u0103irea sau o \u020bnstr\u0103ineaz\u0103.<\/p>\n

La \u020bnceputul anilor 1970, \u00een plin\u0103 glorie a televiziunii rom\u00e2ne, configura\u0163ia acestei tr\u0103iri nu poate fi \u020bn\u0163eleas\u0103 de cel care, \u00een 2012, \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi aminteasc\u0103 o experien\u0163\u0103 trecut\u0103. Critica social\u0103 exercitat\u0103 de c\u0103tre emisiunile TVR era un lux la \u00eendem\u00eena dorin\u0163ei generale de adev\u0103r, a c\u0103rei satisfacere \u020bndatoreaz\u0103 societatea pe care o hr\u0103ne\u015fte fa\u0163\u0103 de puterea care a f\u0103cut posibil\u0103 satisfacerea. Limbajul de lemn pe care Sanda \u0162\u0103ranu \u020bl folose\u015fte \u020bn diserta\u0163ia sa ideologic\u0103 din 1974 este recompensat de posibilitatea de a critica, poate chiar \u020bn acela\u015fi limbaj, dispari\u0163ia emisiunii ce purta numele de Po\u015fta TV, <\/i>unde se citeau\u00a0 scrisorile telespectatorilor la care televiziunea alesese s\u0103 r\u0103spund\u0103. Gestul critic corespundea celor dou\u0103 regimuri discursive publice \u00eenc\u0103 active atunci: pe de o parte, discursul dorin\u0163ei, al dorin\u0163ei de repliere a eului asupra lui \u00eensu\u015fi \u015fi de expresie public\u0103 a lui, reprimat \u020bncep\u00e2nd din 1948, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cel politic, de a \u020bnt\u0103ri autoritatea celui care a f\u0103cut posibil\u0103 ac\u0163iunea dorin\u0163ei, aceea a lui Nicolae Ceau\u015fescu \u015fi a apropia\u0163ilor s\u0103i, \u020bn curs de cimentare a \u00ab\u00a0regimului Ceau\u015fescu\u00a0\u00bb[14]<\/a>. Or, nu exist\u0103 aici nici vinova\u0163i nici inocen\u0163i\u00a0: Ceau\u015fescu ac\u0163ioneaz\u0103 pentru moment ca un om politic inteligent, care \u015ftie s\u0103-\u015fi asigure o legitimitate, iar societatea reac\u0163ioneaz\u0103 normal, \u020bmplinindu-\u015fi dorin\u0163ele cu mijloacele accesibile. \u00cen acest moment, televiziunea este locul unde cele dou\u0103 regimuri discursive care au preiau r\u0103spunderea criticii sociale se \u00eent\u00eelnesc \u015fi intr\u0103 \u00een concuren\u0163\u0103. Nu institu\u0163ia televiziunii este instan\u0163a care decide posibilitatea \u015fi mijloacele pentru potolirea dorin\u0163ei de critic\u0103 social\u0103, ci doar cea care \u020bi permite exerci\u0163iul. Nu trebuie niciodat\u0103 s\u0103 abuzezi de acestea din urm\u0103, deoarece efectele sunt imprevizibile\u00a0: dac\u0103 libertatea criticii ajunge la libertatea de a critica chiar fundamentul par\u021bialit\u0103\u0163ii acestei libert\u0103\u0163i, ce trece drept libertate va fi repede perceput ca o interdic\u0163ie. Or, acest pre\u0163 nu poate fi pl\u0103tit de nicio societate centralizat\u0103. De aici \u00eencepe deci adev\u0103rata cenzur\u0103.<\/p>\n

\n
\n
\n

[1]<\/a> Petre Popescu, \u201eRedactorul-prezentator la redactia emisiunilor de Actualitati politice interne si externe a televiziunii\u201d, Arhivele Radiodifuziunii<\/i>, dosarul citat, p.2<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Petru Popescu, op: cit., p.2.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Jean-Luc Nancy, Comunitatea absent\u0103<\/i>, Idea, 2005.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a>\u00a0 Alexandru Stark, Reportaj despre un reportaj<\/i>, Dacia, 1975, p. 14.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> Idem, p.16. La fel ca \u00een emisiunile sale \u015fi spre deosebire de anii de av\u00eent ai televiziunii, Stark nu insist\u0103 pe personajul negativ, pentru a nu z\u0103d\u0103rnici \u00ab\u00a0mesajul\u00a0\u00bb moral.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> Idem, p.17.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> Idem, p. 32-33.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/a> Idem, p.41.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/a> Stuart Hall, \u201eThe Rediscovery of Ideology: return of the repressed in Media Studies\u201d (1982), in Start Hall, Identit\u00e9s et cultures. Politiques des Cultural Studies<\/i>, \u00e9ditions Amsterdam, 2007, pp.89-90. Citatul din Emile Durkheim este din La Division du travail social<\/i> (1893), PUF, 1960.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/a>O emisiune tipic\u0103 a acestei tendin\u021be este Transfocator<\/i> intitulat\u0103 \u00ab\u00a0Personalitatea anonimului\u00a0\u00bb (miercuri 5 noiembrie 1969, realizatoare Carmen Dumitrescu)<\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/a> Petru Popescu, op. cit.<\/i>, p.4.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/a> \u00cen cartea sa Live<\/i>, op. cit.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[13]<\/a> Sanda \u0162\u0103ranu, \u00ab\u00a0Ce \u00eenseamn\u0103 dialogul ne\u00eentrerupt cu milioane de telespectatori\u00a0\u00bb Sanda \u0162\u0103ranu, dosar citat, p. 15.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[14]<\/a> Care ajunge la maturitate o dat\u0103 cu \u020bnvestirea sintagmei \u00ab\u00a0epoca de aur\u00a0\u00bb\u00a0pentru a-l descrie.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Alexandru Matei Fragment din cartea O tribun\u0103 captivant\u0103. Televiziune, ideologie, societate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 (1965-1983). Cartea urmeaz\u0103 s\u0103 apar\u0103 la editura Curtea Veche \u00een luna noiembrie. \u00cencep\u00eend cu 1973, la doi ani dup\u0103 Tezele din iulie, televiziunea rom\u00e2n\u0103 se vede pus\u0103 \u00een fa\u0163a unei comenzi pe care nu mai are cum s\u0103 o evite: ea trebuie s\u0103 devin\u0103 o tribun\u0103 ideologic\u0103 \u201eatractiv\u0103\u201d, dar nu mai pu\u0163in formatoare de con\u015ftiin\u0163\u0103 socialist\u0103. Nu trebuie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m p\u0103c\u0103li\u0163i: aceast\u0103 formul\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 desemneze con\u015ftiin\u0163a cet\u0103\u0163eanului care, \u015ftiind gradul de \u00eenapoiere a economiei rom\u00e2ne\u015fti, se str\u0103duiasc\u0103 s\u0103 munceasc\u0103 c\u00eet mai mult \u015fi…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3071"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3071"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3071\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3071"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3071"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3071"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}