![\"cire\u0219e](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/cire\u0219e-amare1.jpg\")
<\/a>Cartea Lilianei Nechita \u2013 <\/b><\/i>Cire\u0219e amare<\/b> <\/b>din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema num\u0103rului 13 din <\/b><\/i>Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103, <\/b>are for\u021ba narativ-afectiv\u0103 a unui document de traseu existen\u021bial. Un document care \u00eentoarce pe toate fe\u021bele v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute lumile de circula\u021bie emo\u021bional\u0103 ale migrantului. Lumi care au puternic impregnate \u00een subteranele lor incertitudini, momente de a\u0219teptare, lacrimi \u00een ochi atunci c\u00e2nd vocile copiilor r\u0103ma\u0219i \u00een \u021bar\u0103 se aud tot mai stinse, lupte pentru supravie\u021buire, dorin\u021be, vise, \u00eempliniri, umilin\u021be \u0219i doza necesar\u0103 de respect \u0219i demnitate de care oricine are nevoie ca s\u0103 se poat\u0103 sim\u021bi om. <\/b><\/i><\/p>\nPe coperta a patra a c\u0103r\u021bii, Liliana Nechita spune: \u201eAm scris pentru to\u021bi rom\u00e2nii care au plecat, masiv, doar pentru a c\u00e2\u0219tiga o bucat\u0103 de p\u00e2ine. Am scris pentru cei s\u0103raci, pentru c\u0103 nu e vina lor c\u0103 sunt s\u0103raci. Am scris pentru toate mamele care trimit pachete cu bomboane, ciorapi \u0219i caiete. Pentru toate mamele care ar da orice s\u0103-\u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze copiii, care se g\u00e2ndesc \u00een orice secund\u0103 la binele lor… \u0219i bine nu le e!\u201d<\/b><\/i><\/p>\n
Scrisoarea 1<\/i><\/p>\n
Mi-am crescut copiii singur\u0103, mam\u0103 \u0219i tat\u0103 la un loc; am v\u0103ruit, am cr\u0103pat lemne, am tencuit, am g\u0103tit mii de oale de m\u00e2ncare, am f\u0103cut teme, am ascultat Vivaldi, am \u00eencercat s\u0103 tr\u0103iesc normal.<\/p>\n
Greu.<\/p>\n
Am vrut s\u0103-i ajut pe to\u021bi \u0219i s\u0103 le fac pe toate. Eram m\u00e2ndr\u0103 c\u0103 pot, c\u0103 nu m\u0103 dau \u00een l\u0103turi de la nimic. Aveam un serviciu bun \u0219i copii mari. N-am vrut s\u0103 sufere ca mine; m\u0103 str\u0103duiam o lun\u0103 s\u0103 cump\u0103r o solni\u021b\u0103. Am f\u0103cut credite, am \u00eemprumutat bani, a\u0219a cum fac mul\u021bi rom\u00e2ni \u00een Rom\u00e2nia. Fata cea mare se m\u0103ritase \u0219i \u00eempreun\u0103 cu a doua fat\u0103 care era \u00eenc\u0103 la liceu, a\u0219 fi putut tr\u0103i fericit\u0103.<\/p>\n
Apoi am cedat.<\/p>\n
Serviciu pierdut. Datorii bancare nepl\u0103tite c\u00e2teva luni. Telefoane amenin\u021b\u0103toare. Un moment de sl\u0103biciune \u0219i devii prad\u0103. Victim\u0103. Depresia \u0219i p\u0103rerea c\u0103 e\u0219ti \u00eentr-un labirint f\u0103r\u0103 ie\u0219ire.<\/p>\n
Scrisoarea 2<\/i><\/p>\n
Un singur sprijin: o prieten\u0103, F., care-mi b\u0103tea la u\u0219\u0103, \u00eemi aducea pu\u021bin\u0103 cafea \u0219i-mi spunea pove\u0219ti despre Italia. Ea muncea deja de doi ani acolo. \u00cemi spunea: \u201eVino, e greu, dar e bine. Nu po\u021bi r\u0103m\u00e2ne \u00een halul \u0103sta \u00een \u021bar\u0103. Cum rezolvi tot? Vrei s\u0103 mori?\u201d. Eu \u00eei spuneam: \u201eMai bine mor dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 despart de copiii mei\u201d. Cea mare era \u00eens\u0103rcinat\u0103. Eu nu m\u0103 sim\u021beam preg\u0103tit\u0103 s\u0103 fiu bunic\u0103; m\u0103 preg\u0103team s\u0103 nu mai fiu… C\u00e2nd am n\u0103scut-o, am numit-o prin\u021bes\u0103, cum cred c\u0103 fac multe mame.<\/p>\n
Mi-a zis: \u201eDu-te \u00een Italia, munce\u0219te \u0219i pot s\u0103 am baz\u0103 \u00een tine, a\u0219a cum am avut mereu. Va fi bine. Important e s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u0219i s\u0103 po\u021bi munci!\u201d. Mi-a f\u0103cut bagajul \u2013 o pijama, dou\u0103 bluzi\u021be, c\u00e2teva lucru\u0219oare \u2013 cu ideea c\u0103 m\u0103 voi \u00eembog\u0103\u021bi \u0219i-mi voi cump\u0103ra lucruri noi. Mi-am \u0219ters lacrimile \u0219i-am \u0219tiut c\u0103 voi tr\u0103i.<\/p>\n
At\u00e2t.<\/p>\n
Scrisoarea 4<\/i><\/p>\n
Nu \u0219tiu cum am ie\u0219it din \u021bar\u0103. \u0218tiu c\u0103 priveam pe fereastra ma\u0219inii \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam: \u201e\u00cenc\u0103 pot cobor\u00ee! Nu plec! Nu trec grani\u021ba!\u201d.<\/p>\n
C\u0103l\u0103torie spr\u00e2ncenat\u0103! \u021a\u0103ri minunate. Cui \u00eei pas\u0103? Eu nu-mi dezlipeam ochii de la telefon, citeam mesaje vechi, ur\u0103ri de bine…<\/p>\n
Nu mai eram nimic. Eram un zero care se plimba prin lume.<\/p>\n
Roma! Cetatea etern\u0103! Sim\u021beam doar foame \u0219i parc\u0103 nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parc\u0103 pluteam pe deasupra lucrurilor… Ochii mei vedeau frumuse\u021bea vegeta\u021biei, copacii ciuda\u021bi, florile necunoscute, ruinele \u0219i cl\u0103dirile antice. Vedeam bel\u0219ugul din magazine \u0219i mul\u021bimea de obiecte noi, dar nu sim\u021beam nimic. Nu aveam lacrimi, nici g\u00e2nduri.<\/p>\n
Nu mai eram eu! Nu mai eram eu! Nu mai eram eu!<\/p>\n
Scrisoarea 5<\/i><\/p>\n
Starea de nestare. \u00centrebarea permanent\u0103: \u201eCe caut aici?\u201d. R\u0103spuns: \u201eNu \u0219tiu, dar nu m\u0103 pot \u00eentoarce!\u201d. Am \u00eent\u00e2lnit o femeie care spunea: \u201eAm plecat din \u021bar\u0103 pe poarta din spate a gr\u0103dinii\u201d. Era oare vina ei? Ori a faptului c\u0103, \u00een lumea de azi, e ru\u0219inos s\u0103 nu ai. Nu conteaz\u0103 ce, pentru unii e ru\u0219inos s\u0103 n-ai covoare, pentru al\u021bii e ru\u0219inos s\u0103 n-ai m\u00e2ncare. E ru\u0219inos s\u0103 fii s\u0103rac. Poate ai fost bolnav, poate \u021bi-ai pierdut locul de munc\u0103, poate ai p\u0103rin\u021bi pe care trebuie s\u0103-i \u00eengrije\u0219ti… Nu conteaz\u0103 motivul pentru care nu ai, dar a nu avea e un stigmat. Devii un paria, un nepricopsit.<\/p>\n
Ai ie\u0219it vreodat\u0103 pe poarta din spate a gr\u0103dinii?<\/p>\n
Scrisoarea 7<\/i><\/p>\n
Cum s\u0103 le spui copiilor c\u0103 \u021bi-e greu? Am v\u0103zut oameni \u00een marile canale din Roma, \u00een ni\u0219te conducte uria\u0219e… Dorm \u00een\u0219ira\u021bi unul l\u00e2ng\u0103 altul, trimit bani \u00een \u021bar\u0103 pentru c\u0103 ziua muncesc ca zidari, dar niciunul nu spune acas\u0103 cum tr\u0103ie\u0219te. Pe mine copiii m\u0103 \u00eentrebau: \u201eCe faci, mam\u0103? Munce\u0219ti?\u201d Eu le r\u0103spundeam c\u0103 sunt bine \u0219i c\u0103 e frumos. Cred c\u0103 asta-i marea spaim\u0103 a celui plecat. Tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-o lume \u00eenchegat\u0103, cu vecini, cunoscu\u021bi, profesori ai copiilor t\u0103i, v\u00e2nz\u0103toare care te cunosc \u0219i care-\u021bi \u0219tiu gusturile, e\u0219ti un univers printre ele. Deodat\u0103 e\u0219ti un nimeni. Ca un copil de un an pierdut de p\u0103rin\u021bi… Acas\u0103 e\u0219ti un s\u0103rac printre al\u021bii… Aici nu exi\u0219ti. Muncind la negru, a\u0219a cum fac majoritatea, nu exi\u0219ti.<\/p>\n
Am stat \u00een Roma trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni… Voiam doar s\u0103 muncesc. Locuiam cu o algerianc\u0103 \u00eentr-un apartament mai mic dec\u00e2t se poate \u00eenchipui. Asta pentru c\u0103 rom\u00e2nii au pus vorb\u0103 \u0219i ei i s-a f\u0103cut mil\u0103 de mine. To\u021bi spuneau cu deta\u0219are: \u201eAi avut noroc! To\u021bi, c\u00e2nd vin aici, dorm \u00een copac etc. \u0218i eu am dormit o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de sac \u00eentins\u0103 \u00eentre copaci!\u201d.<\/p>\n
M\u0103 temeam.<\/p>\n
Plecam \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 pe str\u0103zi, cu \u00eencrederea c\u0103 voi g\u0103si de munc\u0103. Citeam toate afi\u0219ele de pe st\u00e2lpi, toate anun\u021burile… Deduceam cam ce spune pentru c\u0103 nu \u0219tiam dec\u00e2t lavoro<\/i>. <\/i>Pe la 15 ame\u021beam… Acum, \u00een Roma, socoteam dac\u0103 pot cump\u0103ra c\u00e2teva felii de p\u00e2ine cu 50 de cen\u021bi sau dac\u0103 s\u0103-mi iau o pung\u0103 de paste cu 30 de cen\u021bi.<\/p>\n
Scrisoarea 13<\/i><\/p>\n
– Hai la depozit!<\/p>\n
Depozitul e un loc anume al emigran\u021bilor. Sunt peste tot, la o margine de drum, \u00een centrul ora\u0219ului, pe un trotuar l\u00e2ng\u0103 o sta\u021bie de autobuz… Aici se \u00eent\u00e2lnesc diminea\u021ba cei care caut\u0103 de munc\u0103… La \u0219ase diminea\u021ba deja sunt acolo, c\u00e2te 10-20 de oameni, fl\u0103m\u00e2nzi sau cu doi euro \u00een buzunar. Dorm cine \u0219tie pe unde \u0219i r\u0103sar diminea\u021ba. \u0218i stau, \u0219i stau… Opre\u0219te o ma\u0219in\u0103 \u0219i \u00een grab\u0103 cineva din\u0103untru strig\u0103:<\/p>\n
– Am o gr\u0103din\u0103 de s\u0103pat!<\/p>\n
Nec\u0103ji\u021bii \u00ee\u0219i respect\u0103 r\u00e2ndul. Pleac\u0103 la munc\u0103 cine a venit primul. Pe la nou\u0103 deja se pierd speran\u021bele.<\/p>\n
– Hai la Conad!<\/p>\n
E un supermarket care nu arunc\u0103 la gunoi marfa expirat\u0103; emigran\u021bii o g\u0103sesc \u00een saci, p\u00e2inea la p\u00e2ine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate \u00een vid \u0219i \u00eenc\u0103 bune. Dac\u0103 nu se g\u0103se\u0219te de munc\u0103, de m\u00e2ncare se g\u0103se\u0219te.<\/p>\n
La depozit am cunoscut un rom\u00e2n \u00eenalt, frumos \u0219i blond ca Nichita St\u0103nescu… Omul \u0103sta nu mai avea speran\u021b\u0103, dar r\u00e2dea. Se considera norocos pentru c\u0103 locuia \u00eentr-o rulot\u0103 pe care o g\u0103sise, stricat\u0103, pe o str\u0103du\u021b\u0103 din Roma. F\u0103r\u0103 u\u0219\u0103, f\u0103r\u0103 geamuri, pusese celofan s\u0103 mai opreasc\u0103 frigul. C\u00e2nd nu muncea, mergea la Conad, \u00ee\u0219i g\u0103tea la o butelie de voiaj \u0219i a\u0219tepta a doua zi.<\/p>\n
Am cunoscut oameni care-\u0219i perfec\u021bionaser\u0103 arta de a locui \u00een pustiu. Au g\u0103sit prin gunoaie sc\u00e2nduri, au ridicat o barac\u0103, au \u00eenceput s\u0103 adune obiecte, \u0219i-au f\u0103cut apoi copertin\u0103 s\u0103 le \u021bin\u0103 umbr\u0103… Au g\u0103sit un frigider stricat \u0219i cum prin zon\u0103 trecea un fir de ap\u0103, l-au direc\u021bionat printr-un tub s\u0103 treac\u0103 prin frigiderul lor. Astfel aparatul se r\u0103cea, iar ei puteau s\u0103-\u0219i cumpere lini\u0219ti\u021bi ceva de m\u00e2ncare.<\/p>\n
Scrisoarea 106<\/i><\/p>\n
\u00cen casa lui Romeo m-am sim\u021bit un om, nu un emigrant…<\/p>\n
G\u0103team ce voiam, le f\u0103ceam musaca, orez cu legume, orice re\u021bet\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 credeam c\u0103 s-ar potrivi sau s-ar asem\u0103na cu buc\u0103t\u0103ria italian\u0103. Romeo f\u0103cea pia\u021ba c\u00e2nd venea de la munc\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-o zi, i-am spus s\u0103 nu mai risipeasc\u0103 banii pentru c\u0103 nu cump\u0103r\u0103 ce trebuie. I-am spus c\u0103-i fac eu lista de cump\u0103r\u0103turi. A r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103. Nimeni nu se mai g\u00e2ndise la banii lui p\u00e2n\u0103 la mine… Timpul petrecut cu ei a fost scurt, dar m-a adus la via\u021b\u0103. Eram l\u0103udat\u0103, apreciat\u0103…<\/p>\n
Scrisoarea 184<\/i><\/p>\n
\u00cen vara acestui an, B\u0103sescu, la Roma, a \u00eent\u00e2lnit o mul\u021bime de rom\u00e2ni care voiau s\u0103 fie m\u00e2ng\u00e2ia\u021bi pe cap de pre\u0219edinte:<\/p>\n
– V\u0103 mul\u021bumesc personal pentru sacrificiul dumneavoastr\u0103. \u021aara are nevoie de banii pe care-i trimite\u021bi cu regularitate acas\u0103. Cu ajutorul vostru se ridic\u0103 multe case \u0219i se men\u021bine o industrie a consumului. \u00cen\u021beleg efortul vostru \u0219i v\u0103 rog s\u0103 mai sta\u021bi m\u0103car cinci ani \u00een afara grani\u021belor. Apoi v\u0103 ve\u021bi \u00eentoarce \u00eentr-o \u021bar\u0103 mult mai echilibrat\u0103 \u0219i mai bogat\u0103.<\/p>\n
Eu m\u0103 \u00eentreb: \u201ede ce trebuie s\u0103 mai dormim cinci ani pe perna altuia? De ce nu se uit\u0103 \u00een jur s\u0103 vad\u0103 c\u00e2te fabrici productive sunt \u00eenchise cu nep\u0103sare? De ce trebuie s\u0103 trimitem noi bani \u00een \u021bar\u0103? Ca s\u0103 reechilibr\u0103m bugetul celor care muncesc acolo \u0219i nu reu\u0219esc s\u0103-\u0219i cumpere de m\u00e2ncare?…<\/p>\n
C\u00e2ndva p\u0103rea c\u0103 nu e vina nim\u0103nui. Acum… nu mai \u0219tiu. Nu mai \u0219tiu unde e locul meu \u00een lume.<\/p>\n
Scrisoarea 186<\/i><\/p>\n
LA P\u0102R\u0102SEAL\u0102<\/p>\n
– Unde dormi disear\u0103?<\/p>\n
– La p\u0103r\u0103seal\u0103!<\/p>\n
Asta \u00eenseamn\u0103 oriunde. \u0218i aria de dormit e larg\u0103… Nu te sim\u021bi limitat de marginea patului sau c\u0103 cel de l\u00e2ng\u0103 tine trage toat\u0103 p\u0103tura, pentru c\u0103 nu exist\u0103 nici paturi, nici p\u0103turi.<\/p>\n
C\u00e2mpul din afara Romei g\u0103zduie\u0219te \u00een fiecare sear\u0103 sute de bie\u021bi rom\u00e2ni care dorm al\u0103turi, pe celofane, pe cartoane. Apoi mai sunt ruinele antice, dedesubturile de pod, dosurile de magazine, acoperi\u0219urile de bloc, chiar \u0219i-n c\u0103su\u021bele din v\u00e2rf de tobogan doarme cineva… E o lume ascuns\u0103, diminea\u021ba nu se mai cunoa\u0219te nimic… P\u0103m\u00e2ntul mai p\u0103streaz\u0103 c\u0103ldura, dar pentru p\u0103m\u00e2nt nu trebuie s\u0103 pl\u0103te\u0219ti o chirie de 500 de euro lunar.<\/p>\n
LA P\u0102R\u0102SEAL\u0102 e cel mai ieftin hotel. E adev\u0103rat c\u0103 nu sunt du\u0219uri, dar te po\u021bi sp\u0103la \u00een grupurile sanitare din benzin\u0103rii, e adev\u0103rat c\u0103 nu ai cu ce te \u00eenveli, dar pe l\u00e2ng\u0103 gunoaie se g\u0103se\u0219te deseori ceva bun, chiar vreo p\u0103tur\u0103.<\/p>\n
Liliana Nechita, <\/b><\/i>Cire\u0219e amare<\/b>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 2014<\/b><\/i><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cire\u0219e amare de Liliana Nechita (extrase) Cartea Lilianei Nechita \u2013 Cire\u0219e amare din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema num\u0103rului 13 din Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103, are for\u021ba narativ-afectiv\u0103 a unui document de traseu existen\u021bial. Un document care \u00eentoarce pe toate fe\u021bele v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute lumile de circula\u021bie emo\u021bional\u0103 ale migrantului. Lumi care au puternic impregnate \u00een subteranele lor incertitudini, momente de a\u0219teptare, lacrimi \u00een ochi atunci c\u00e2nd vocile copiilor r\u0103ma\u0219i \u00een \u021bar\u0103 se aud tot mai stinse, lupte pentru supravie\u021buire, dorin\u021be, vise, \u00eempliniri, umilin\u021be \u0219i doza necesar\u0103 de respect \u0219i demnitate de care oricine are…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[93],"tags":[123,124,122,125,126,118,127,128],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2813"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2813"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2813\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}