{"id":2731,"date":"2016-02-05T15:40:19","date_gmt":"2016-02-05T15:40:19","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=2731"},"modified":"2016-02-05T15:40:19","modified_gmt":"2016-02-05T15:40:19","slug":"istoriografia-de-arta-si-canonul-occidental","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2016\/02\/05\/istoriografia-de-arta-si-canonul-occidental\/","title":{"rendered":"Istoriografia de art\u0103 \u0219i canonul occidental"},"content":{"rendered":"

Studiu de caz: paradigma Rena\u0219terii<\/strong><\/em><\/p>\n

Propun ca na\u021bionalismul s\u0103 fie \u00een\u021beles prin alinerea sa nu at\u00e2t la ideologii politice asumate, ci la sistemele culturale majore care l-au precedat, sisteme din care – dar \u0219i \u00een opozi\u021bie cu care – a reie\u0219it. (<\/em>Benedict Anderson)<\/em><\/p>\n

\u00cen secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la art\u0103, exist\u00e2nd o vast\u0103 literatur\u0103 cu ambi\u021bii teoretico-filozofice din aceast\u0103 perioad\u0103. Giorgio Vasari ocup\u0103 un loc aparte \u00een istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice \u0219i esen\u021bialiste, model ce a fost perpetuat p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea. Pornind de la opera sa, Vie\u021bile pictorilor, sculptorilor \u0219i arhitec\u021bilor<\/strong> (1550), mi-am propus s\u0103 schi\u021bez modul \u00een care s-a construit \u0219i reluat acest model istoriografic \u0219i cum, \u00eentr-un sens mai larg, cultura Rena\u0219terii a contribuit la formularea eurocentrismului secolului al XIX-lea.<\/em><\/p>\n

\"irina<\/a>

Irina Botea, stop cadru din instala\u021bia video Out of the bear<\/p><\/div>\n

Modelul umanist al revival-ului<\/strong>
\nInvestirea artei renascentiste cu o aur\u0103 ideologic\u0103 a \u00eenceput s\u0103 fie produs\u0103 \u00een secolele XIV-XVI de c\u0103tre umani\u0219tii italieni, printre altele, pentru a putea formula ce este arta sau ce ar putea fi. Vasari a adoptat modelul umanist al revival-ului; pentru el, Rena\u0219terea a reprezentat resurec\u021bia a ceva ce a fost pierdut: \u201eV\u0103z\u00e2nd noble\u021bea \u0219i m\u0103re\u021bia artei noastre [antice] \u0219i c\u00e2t de r\u0103spl\u0103tit\u0103 \u0219i pre\u021buit\u0103 a fost ea de c\u0103tre toate popoarele dar, \u00eendeosebi, de c\u0103tre min\u021bile cele mai nobile \u0219i de c\u0103tre seniorii cei mai puternici, ne va \u00eenfl\u0103c\u0103ra \u0219i pe noi g\u00e2ndul de a l\u0103sa lumea \u00eempodobit\u0103 cu opere tot at\u00e2t de \u00eembel\u0219ugate ca num\u0103r pe c\u00e2t de rare ca ne\u00eentrecut\u0103 m\u0103iestrie; \u0219i astfel, \u00eenfrumuse\u021bat\u0103 de noi, lumea ne va \u00een\u0103l\u021ba pe acele culmi unde \u0219i-au avut \u00eentotdeauna l\u0103ca\u0219 cele mai minunate \u0219i mai sl\u0103vite spirite\u201d.
\nRelevant este \u0219i faptul c\u0103 Vie\u021bile<\/strong> sunt precedate de o scrisoare adresat\u0103 lui Cosimo de Medici, fapt ce \u00eel plaseaz\u0103 pe autor \u00eentr-un context curtean. Dedica\u021bia c\u0103tre Cosimo demonstreaz\u0103 accentul pus pe zona toscan\u0103, pe Floren\u021ba ca spa\u021biu artistic exemplar. De fapt, provincialismul picturii nordice sau vene\u021biene, \u00een raport cu arta toscan\u0103 \u0219i, ulterior, roman\u0103, a fost o tem\u0103 recurent\u0103 \u00een opera lui Vasari.<\/p>\n

Eurocentrism \u0219i producerea diferen\u021bei \u00een ideologia renascentist\u0103<\/strong>
\n\u00cen Confronting Images<\/strong>, istoricul de art\u0103 Georges Didi-Huberman remarca faptul c\u0103 autorii secolelor XV-XVI au inventat ideea unei \u201ephoenix-age<\/em>\u201d, o epoc\u0103 \u00een care arta s-ar fi n\u0103scut din propria ei cenu\u0219\u0103, pornind de la presupozi\u021bia c\u0103 \u00eentre Antichitate \u0219i Rena\u0219tere arta a fost moart\u0103. De exemplu, cultura greac\u0103 ortodox\u0103 a fost v\u0103zut\u0103 \u00een Rena\u0219tere ca fiind un fragment de \u201cpre-istorie\u201d, fa\u021b\u0103 de care Occidentul (mai cu seam\u0103 zona Italiei) ar fi progresat; arta bizantin\u0103 fusese arta \u201eoriental\u0103\u201d, adic\u0103 o produc\u021bie artistic\u0103 strain\u0103 de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de p\u0103rere c\u0103 Giotto a modernizat pictura de la practica grecilor la cea latin\u0103, reinstaur\u00e2nd practica romanilor. Pentru Vasari maniera greca<\/em> \u00eensemna trecutul, marc\u00e2nd diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de practica grecilor. De fapt, \u00een epoca Rena\u0219terii s-a inventat o istorie, a c\u0103rei existen\u021b\u0103 era legitim\u0103 prin raportul cu Antichitatea. A\u0219a cum remarca Edward Said, cultura european\u0103 \u0219i-a \u00eent\u0103rit identitatea pozi\u021bion\u00e2ndu-se \u00eempotriva Orientului, care, din perspectiva Occidentului, a fost mereu un surogat.
\nEurocentrismul Rena\u0219terii poate fi \u00eent\u00e2lnit chiar mai devreme, \u00een secolul al XIV-lea, la autori precum Petrarca. \u00centr-o scrisoare adresat\u0103 lui Boccaccio \u00een 1364, Petrarca poveste\u0219te episodul unei dispute dintre el \u0219i un adept al avveroismului, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 Sf. Augustin \u0219i apostolii \u00eei sunt superiori lui Avveroes iar cre\u0219tinismul este cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 religioas\u0103. Pentru el, grecii au fost cei mai elocven\u021bi filozofi, poe\u021bi, oratori \u0219i matematicieni, pe c\u00e2nd arabilor le lipse\u0219te vigoarea, sunt perverti\u021bi \u0219i nimic bun nu poate veni din Arabia. Ba mai mult, Petrarca a lansat \u0219i ideea alc\u0103tuirii unei colec\u021bii de scrieri blasfemice averroiste, pe care el \u00eensu\u0219i o \u00eencepuse. Amintesc pe aceast\u0103 cale rolul pe care l-a avut catolicismul \u00een construirea identit\u0103\u021bii na\u021bionale.<\/p>\n

Canonul: ordine, ierarhie, disciplin\u0103 \u0219i dominare \u00een ideologia renascentist\u0103<\/strong>
\nRevenind la textul lui Vasari, idealul autorului era reprezentat de o art\u0103 cu un caracter ordonat \u0219i sistematic, av\u00e2nd la origine principii precum perspectiva, decorum-ul, stilul \u0219i baz\u00e2ndu-se pe teoria desenului; imita\u021bia naturii \u0219i a Antichit\u0103\u021bii conduc c\u0103tre scopul ultim al artei, dep\u0103\u0219irea lor. A\u0219a cum a fost el teoretizat de c\u0103tre autorii italieni (de exemplu, Federico Zuccaro \u0219i Gian Paolo Lomazzo), desenul (disegno<\/em>) leag\u0103 opera\u021biile manuale ale artistului de principiile \u00eenalte ale cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice. Astfel, arta are ca fundament cunoa\u0219terea filozofic\u0103 a lumii. \u00cen semantica vasarian\u0103, disegno<\/em> este un cuv\u00e2nt aproape metafizic, el st\u0103 \u00een centrul unei arte ideale. Desenul se aplic\u0103 at\u00e2t me\u0219te\u0219ugului, c\u00e2t \u0219i fanteziei, intelectului, sufletului; \u00een final, crea\u021bia divin\u0103 este tot rezultatul desenului. De fapt, \u00een secolele XV-XVI s-a \u00eencercat teoretizarea artei ca obiect al cunoa\u0219terii; \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 pictura, sculptura \u0219i arhitectura au fost asociate cu bran\u0219ele teoretice ale cunoa\u0219terii (iar \u00een Evul Mediu f\u0103ceau parte din categoria artelor mecanice), precum optica, anatomia, \u0219i studiul perspectivei.
\n\u00centorc\u00e2ndu-m\u0103 la problema resurec\u021biei, recunoa\u0219terea unei rena\u0219teri \u00eenseamn\u0103 acceptarea unei istorii teleologice, modelat\u0103 de un progres artistic, de geniul omului \u0219i de revival<\/em>-ul artei. Rena\u0219terea a avut nevoie s\u0103 inventeze o perioad\u0103 \u00eentunecat\u0103, barbaria gotic\u0103 (la Vasari poart\u0103 numele de maniera tedesca<\/em>), al c\u0103rei declin a permis o resurec\u021bie, o rena\u0219tere. Pictura, sculptura \u0219i arhitectura Rena\u0219terii, a\u0219a cum au fost ele teoretizate \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, au furnizat standardele normative \u00een raport cu care \u00eentreaga art\u0103 a fost m\u0103surat\u0103 pentru c\u00e2teva sute de ani. \u00centrebarea pe care am putea s\u0103 ne-o punem este ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea cu o art\u0103 ai c\u0103rei parametri sunt diferi\u021bi de cei propu\u0219i de autorii umani\u0219ti? Un exemplu relevant este modul \u00een care era v\u0103zut\u0103 inven\u021biunea care devia de la norm\u0103. Grotteschi<\/em>, un tip de ornamenta\u021bie arhitectural\u0103 fantastic\u0103, erau v\u0103zute ca fiind o inven\u021biune n\u0103scut\u0103 din imagina\u021bia artistului \u0219i ale c\u0103rei origini nu puteau fi g\u0103site \u00een natur\u0103. Totu\u0219i, grotteschi<\/em> erau asociate cu fluxul g\u00e2ndirii ira\u021bionale, cu imagina\u021bia nest\u0103p\u00e2nit\u0103 de ra\u021biunea uman\u0103 \u0219i au dat na\u0219tere unor dispute teoretice cu privire la natura reprezent\u0103rii.
\n\u00cen secolele urm\u0103toare Vasari a devenit o surs\u0103 foarte important\u0103, de\u0219i unele din informa\u021biile biografice sunt gre\u0219ite. Unii autori au constatat c\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile relatate nu rezist\u0103 unei investiga\u021bii mai atente \u0219i s-a discutat despre m\u0103sura \u00een care textul lui Vasari este plauzibil. Patricia Rubin, o autoare care s-a ocupat de opera vasarian\u0103 \u0219i de inven\u021biile biografice ale autorului, este de p\u0103rere c\u0103 Vie\u021bile pictorilor, sculptorilor \u0219i arhitec\u021bilor<\/em> nu constituie o fic\u021biune, ci o fabrica\u021bie ce are un scop instructiv, acela de a produce modele exemplare \u0219i, implicit, de a produce istoria.
\nIstoria artei Rena\u0219terii s-a scris av\u00e2nd ca model opera lui Vasari p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea. Competitivitatea cu valorile umaniste \u0219i grani\u021bele culturale definite \u00een acest sens au fost un motor \u00een ceea ce prive\u0219te apari\u021bia conceptului de identitate na\u021bional\u0103. Apoi, sintagma \u201erena\u0219tere nordic\u0103\u201d a fost folosit\u0103 pentru a desemna ceva distinct de cea italian\u0103, compar\u00e2nd calitatea unei opere cu cea a mae\u0219trilor italieni, dar vazut\u0103 \u00een antitez\u0103. Se poate spune c\u0103 dup\u0103 publicarea Vie\u021bilor<\/em>, arti\u0219tii au lucrat av\u00e2nd con\u0219tiin\u021ba unei istorii bazate pe un canon.<\/p>\n

Mo\u0219tenirea Rena\u0219terii: diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de canon tratat\u0103 ca devia\u021bie sau \u00eenapoiere<\/strong>
\nExist\u0103 studii care trateaz\u0103 opera arti\u0219tilor italieni nu ca expresie a geniului individual, ci a geniului na\u021biunii sau chiar al rasei, l\u2019opera dell genio italiano all\u2019estero<\/em>. Acestea au la baz\u0103 conceptul lui Herder de Volk<\/em> (popor sau na\u021biune), conform c\u0103ruia produc\u021biile culturale sunt rezultatele geniului popoarelor. Hegel a folosit termenul de Volksgeist<\/em> pentru a desemna opera de art\u0103 ca expresie a spiritului na\u021biunii. Aceste idei au fost continuate \u0219i popularizate \u00een Italia de Benedetto Croce (printre al\u021bii), care ini\u021bial fusese sus\u021bin\u0103tor al regimului fascist. Sub \u00eendrumarea lui Mussolini, au fost publicate \u00een anii \u201830 o serie de volume menite s\u0103 demonstreze contribu\u021bia italienilor \u00een istorie, cum ar fi Italiani nel mondo<\/em> sau Civilt\u00e0 italiana nel mondo<\/em>.
\nPe aceast\u0103 cale s-a perpetuat ideea c\u0103 arti\u0219tii italieni care au lucrat \u00een afara Italiei au continuat \u0219i contribuit la evolu\u021bia stilurilor \u00een Europa, evolu\u021bie v\u0103zut\u0103 \u00een termenii progresului de tip rena\u0219tere-manierism-baroc-neoclasicism. Istoricul de art\u0103 polonez Jan Bialostocki a tratat migra\u021bia stilului la cur\u021bile princiare din estul Europei \u00een sensul unei \u00eent\u00e2rzieri a manifest\u0103rilor stilistice. Tot el a tratat varianta local\u0103 a stilului vernacular ca o devia\u021bie de la norm\u0103, \u00een spiritul modelului vasarian.
\nJacob Burckhardt e cel care a stabilit importan\u021ba conceptului de rena\u0219tere ca fiind central disciplinei istoriei artei, precum \u0219i rolul imaginilor \u00eentr-o istorie cultural\u0103. Fiind totu\u0219i deta\u0219at de circumstan\u021bele politice \u00een care se scria istoria de c\u0103tre contemporanii s\u0103i, Jacob Burckhardt, \u00een Cultura rena\u0219terii italiene<\/strong> (1860), este unul dintre istoricii care au contribuit la construirea unei imagini a culturii na\u021bionale \u0219i a memoriei istorice a statelor-na\u021biuni moderne. Potrivit autorului comunitatea na\u021bional\u0103 e legat\u0103 de interesele comune, nu de o form\u0103 guvernamental\u0103 specific\u0103; el vedea spiritul na\u021bional italian ca pe o legatur\u0103 natural\u0103 ce transcede o structur\u0103 birocratic\u0103 centralizat\u0103. Mai mult, Burckhardt a lansat \u0219i ideea statului ca oper\u0103 de art\u0103.<\/p>\n

Critici contemporane la paradigma eurocentrist\u0103 \u00een istoriografia de art\u0103<\/strong>
\n\u00cen ceea ce prive\u0219te istoriografia de art\u0103 recent\u0103, Claire Farago a lansat problema dep\u0103\u0219irii paradigmei academice eurocentrice prin interesul pentru interac\u021biunea cultural\u0103 \u0219i schimbul cultural dintre diferitele zone geografice sau culturi. De exemplu, ideea de influen\u021b\u0103 stilistic\u0103 presupune subestimarea recep\u021biei, suger\u00e2nd existen\u021ba unui receptor pasiv, care preia influen\u021ba ca atare. Peter Burke a propus c\u0103 trebuie luat \u00een calcul \u0219i modul cum au fost primi\u021bi \u0219i accepta\u021bi, de exemplu, arti\u0219tii italieni \u00een nordul Europei. \u00cen aceast\u0103 situa\u021bie, sculptura italian\u0103 a fost absorbit\u0103 \u0219i transformat\u0103.<\/p>\n

\u00cen concluzie, canonul a fost produs \u00een Rena\u0219tere \u0219i reprodus \u00een periferie, vorbindu-se despre arta local\u0103 \u00een termeni coloniali. O dat\u0103 cu secolul al XIX-lea, limbajul, organizarea societ\u0103\u021bii \u0219i produc\u021biile culturale au devenit, \u00een sf\u00e2r\u0219it, un index al umanit\u0103\u021bii. De\u0219i \u00een perioada Rena\u0219terii, sim\u021bul identit\u0103\u021bii na\u021bionale a fost exprimat diferit, oarecum lacunar, \u00een termenii familiei sau str\u0103mo\u0219ilor regionali (sau prin identificarea cu cre\u0219tinismul) \u0219i Europa era organizat\u0103 \u00een monarhii \u0219i republici sau state-ora\u0219e (\u0219i nu \u00een state-na\u021biuni), putem spune c\u0103 umanismul italian \u0219i \u00eenceputul istoriei moderne a artei au fost formulate de pe o pozi\u021bie esen\u021bialist\u0103. Autorii din aceast\u0103 epoc\u0103 au creat senza\u021bia unei inferiorit\u0103\u021bi \u00een ceea ce prive\u0219te produc\u021bia artistic\u0103 non-italian\u0103, pretinz\u00e2nd universalitatea teoriei artei \u0219i a modelelor artistice pe care le-au propus (\u0219i produs).
\nMai t\u00e2rziu, ideea decalajului \u0219i cea a \u00eent\u00e2rzierii, mecanisme tipice pentru secolul al XIX-lea, au stat la baza colonialit\u0103\u021bii \u0219i sunt \u0219i ast\u0103zi prezente \u00een discursul \u201eoccidentaliz\u0103rii\u201d.<\/p>\n

de Simona Vinitor<\/em><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Studiu de caz: paradigma Rena\u0219terii Propun ca na\u021bionalismul s\u0103 fie \u00een\u021beles prin alinerea sa nu at\u00e2t la ideologii politice asumate, ci la sistemele culturale majore care l-au precedat, sisteme din care – dar \u0219i \u00een opozi\u021bie cu care – a reie\u0219it. (Benedict Anderson) \u00cen secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la art\u0103, exist\u00e2nd o vast\u0103 literatur\u0103 cu ambi\u021bii teoretico-filozofice din aceast\u0103 perioad\u0103. Giorgio Vasari ocup\u0103 un loc aparte \u00een istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice \u0219i esen\u021bialiste, model ce a fost perpetuat p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea. Pornind de la opera sa, Vie\u021bile pictorilor, sculptorilor \u0219i…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[100,114,101,115],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2731"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2731"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2731\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2731"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2731"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2731"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}