{"id":2605,"date":"2015-12-10T20:09:45","date_gmt":"2015-12-10T20:09:45","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=2605"},"modified":"2016-11-21T16:31:02","modified_gmt":"2016-11-21T16:31:02","slug":"orice-om-pe-lumea-asta-trebuie-sa-aiba-un-loc-unde-sa-doarma-sa-manance-si-sa-se-spele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2015\/12\/10\/orice-om-pe-lumea-asta-trebuie-sa-aiba-un-loc-unde-sa-doarma-sa-manance-si-sa-se-spele\/","title":{"rendered":"\u201eOrice om pe lumea asta trebuie s\u0103 aib\u0103 un loc unde s\u0103 doarm\u0103, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u0219i s\u0103 se spele\u201d"},"content":{"rendered":"<p><b><i>Interviu cu FLORIAN VOD\u0102<\/i><\/b><\/p>\n<p><i>Pe Vod\u0103 l-am v\u0103zut \u00een 2001 la Teatrul Creang\u0103 \u00een spectacolul <b>Acas\u0103 <\/b>(text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revolu\u021bionat teatrul rom\u00e2nesc prin abordarea social-comunitar\u0103 \u0219i prin construc\u021bia poetic\u0103 solid\u0103. <b>Acas\u0103<\/b> a fost un spectacol deschiz\u0103tor de practici teatrale \u0219i reflec\u021bii estetice \u0219i politice profunde, asupra unor realit\u0103\u021bi extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrat\u0103 \u00eei fenteaz\u0103 de cele mai multe ori la nivelul autoreprezent\u0103rii. Spectacolul <b>Acas\u0103<\/b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii ai str\u0103zii \u0219i dou\u0103 actri\u021be, dup\u0103 o perioad\u0103 de lucru de 6 luni. \u00cen <b>Acas\u0103<\/b>, \u201ecopiii din beton \u0219i vise\u201d le vorbeau copiilor \u0219i adul\u021bilor din sal\u0103 despre \u201esub-copil\u0103rii\u201d abuzate, despre copil\u0103rii \u021binute sub capacul canalelor \u00een care vie\u021bile sunt lupte zilnice pentru supravie\u021buire. <b>Acas\u0103 <\/b>propunea un teatru al provizoratului amenin\u021bat continuu, ad\u0103postit pe o scen\u0103 mare, \u00een care transformarea invizibililor \u00een vizibili putea fi posibil\u0103, \u00een care spectacolul \u00ee\u0219i lua revan\u0219a politic\u0103 \u00een fa\u021ba unei realit\u0103\u021bi marginalizate. \u00cen care tot ce era incomod de privit ne confrunta cu radicalitatea privibilului. Fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, copii \u0219i adul\u021bii tr\u0103iau pe bune realitatea expulz\u0103rii din teritorii sigure, realitatea descuam\u0103rii corpului social solid care \u00eei \u021bine pe marginaliza\u021bi la distan\u021b\u0103. Cei nereprezenta\u021bi se auto-reprezentau \u0219i-\u0219i defineau poetic \u0219i politic un loc al lor \u0219i numai al lor. (<strong>Mihaela Michailov<\/strong>)<\/i><\/p>\n<div id=\"attachment_2606\" style=\"width: 620px\" class=\"wp-caption aligncenter\"><a href=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2015\/12\/foto-din-acasa.jpg\" data-rel=\"penci-gallery-image-content\" ><img aria-describedby=\"caption-attachment-2606\" loading=\"lazy\" class=\" wp-image-2606 \" src=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2015\/12\/foto-din-acasa-1024x699.jpg\" alt=\"Fotografie din spectacolul Acas\u0103\" width=\"610\" height=\"305\" \/><\/a><p id=\"caption-attachment-2606\" class=\"wp-caption-text\">Fotografie din spectacolul Acas\u0103<\/p><\/div>\n<p><b><i>Poveste\u0219te-mi pu\u021bin despre perioada \u00een care ai locuit pe strad\u0103. Unde st\u0103teai?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Unde st\u0103team nu era nimic sigur, \u00ee\u021bi dai seama. Am locuit pe strad\u0103 de la 6 ani \u0219i jum\u0103tate la 17 ani. La \u00eenceput era sentimentul \u0103la c\u0103 e\u0219ti liber total, c\u0103 nimeni nu-\u021bi \u021bine socoteal\u0103 c\u00e2nd vii, c\u00e2nd pleci, unde m\u0103n\u00e2nci. Eram copil \u0219i \u0219tii cum e: c\u00e2nd e\u0219ti copil, totul \u021bi se pare minunat sau, nu \u0219tiu, reu\u0219e\u0219ti s\u0103 g\u0103se\u0219ti bucurii mereu. Sigur c\u0103 erau \u0219i multe chestii nasoale: poli\u021bi\u0219ti care te b\u0103teau, te trezeau, te b\u0103teau \u0219i te aruncau afar\u0103 din metrou, oameni care \u00eencercau s\u0103 te implice \u00een tot felul de chestii, \u0219i tot a\u0219a. Dar \u00een rest este o joac\u0103, na, e\u0219ti copil \u0219i-\u021bi creezi paradisul t\u0103u. Eram liber \u0219i nu aveam valorile astea: tu ar trebui s\u0103 ai o cas\u0103, ar trebui s\u0103 te speli, s\u0103 mergi la \u0219coal\u0103 ca s\u0103 ajungi ce vrei tu&#8230; Totul era o joac\u0103 pentru mine. Era acolo, atunci, \u0219i era magic, pentru c\u0103 eram mic \u0219i nu percepeam totul a\u0219a cum am perceput mai t\u00e2rziu. St\u0103team pe la metrou pe la Big Berceni. Era un loc bun pentru c\u0103 era aproape de pia\u021b\u0103 \u0219i era u\u0219or s\u0103-\u021bi procuri m\u00e2ncarea.<\/p>\n<p><b><i>Ai stat \u0219i-n canal?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Da, am stat. Percepeam atunci canalul&#8230; uau&#8230; \u021bestoasele Ninja! N-am stat foarte mult \u00een canal. \u00cemi pl\u0103cea mai mult <i>outdoor<\/i>. Dup-aia am avut o perioad\u0103 \u00een care am locuit \u00een Or\u0103\u0219elul Copiilor \u2013 iarna \u0219i vara \u2013, \u0219i-\u021bi dai seama c\u0103 era o nebunie pentru mine. Am stat 4 ani, \u00eencep\u00e2nd de la 9 ani, \u0219i \u0219tiam toate juc\u0103riile alea, toate ma\u0219inu\u021bele, tot, tot. Iarna era pu\u021bin mai greu pentru c\u0103 era frig \u0219i trebuia s\u0103 g\u0103sesc un loc unde s\u0103 m\u0103 ad\u0103postesc.<\/p>\n<p><b><i>Cum ai ajuns s\u0103 locuie\u0219ti pe strad\u0103?<\/i><\/b><\/p>\n<p>A murit maic\u0103-mea c\u00e2nd aveam 6 ani \u0219i am fugit de-acas\u0103. N-am avut niciodat\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 cu taic\u0103-miu, nu l-am sim\u021bit ca pe tata, ci ca pe cineva care cre\u0219tea un copil ca s\u0103 cread\u0103 c\u0103 e copilul lui. Mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 eram \u00eenfiat. Tata n-a fost niciodat\u0103 cu mine, l-am sim\u021bit \u00eentotdeauna \u00een st\u00e2nga mea, niciodat\u0103 \u00een dreapta mea. Vroiam s\u0103 fug \u0219i s\u0103 scap de tot, s\u0103 fiu eu a\u0219a cum m\u0103 modelez eu. Vroiam s\u0103 fiu liber. Sim\u021beam asta, dar nu \u0219tiam s\u0103 exprim \u00een cuvinte. Asta&#8230; nevoia de libertate. Dup-aia, pe la 17 ani, s-au mai schimbat lucrurile. Au \u00eenceput s\u0103-mi plac\u0103 fetele, \u00eemi doream s\u0103 fiu curat ca s\u0103 se uite la mine, st\u0103team a\u0219a \u0219i le priveam&#8230; Cre\u0219tea ceva \u00een mine, nu mai eram copilul \u0103la. \u0218i eram murdar, \u0219i m\u0103 sim\u021beam a\u0219a&#8230; \u0218i u\u0219or, u\u0219or, a trebuit s\u0103-mi doresc s\u0103 m\u0103 schimb \u0219i schimbarea a venit. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 duc la un Centru de zi prin Dristor. Mergeai ziua, \u00ee\u021bi sp\u0103lai hainele, m\u00e2ncai, era un program, erau un psiholog \u0219i un asistent social care \u00eencercau s\u0103 te ajute s\u0103 te integrezi, s\u0103 te duci la \u0219coal\u0103&#8230;<\/p>\n<p><b><i>Te-ai dus la \u0219coal\u0103?<\/i><\/b><\/p>\n<p>M-am dus. Trebuia s\u0103 merg cumva \u0219i atunci m-am dus. M\u0103 rog, la Centru nu m\u0103 primeau chiar \u00een fiecare zi pentru c\u0103 eram mai \u201edur\u201d, aveam opinii, uneori le spuneam verde \u00een fa\u021b\u0103 ce cred. La Centru l-am cunoscut pe Radu Apostol care venise s\u0103 lucreze pentru spectacolul <b><i>Acas\u0103<\/i><\/b>. Ini\u021bial cei din Centru n-au vrut s\u0103 m\u0103 lase.<\/p>\n<p><b><i>De ce?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Pentru c\u0103 ziceau c\u0103 sunt super r\u0103u \u0219i o s\u0103 fac probleme. Dar Radu a vrut s\u0103 joc \u0219i m-a luat. Pentru mine, <b>Acas\u0103 <\/b>a fost un tren care m-a salvat, mi-a umplut <i>hard<\/i>-ul cu lucruri mi\u0219to. Am avut \u0219ansa s\u0103 cunosc oameni de\u0219tep\u021bi, devota\u021bi \u00een ce fac, cu meserii mi\u0219to. Radu a fost \u00eengerul meu p\u0103zitor. El e un psiholog foarte bun, \u0219i m\u0103 f\u0103cea s\u0103 ajung singur la o anumit\u0103 stare. E un om care vibreaz\u0103, e acolo, cu tine. Dorin\u021ba mea a fost mereu s\u0103 nu mor ca prostul, s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b c\u00e2t mai multe. \u00cemi r\u0103m\u00e2ne \u00een minte emo\u021bia aia din <b>Acas\u0103<\/b>, c\u00e2nd vedeam oameni \u00een primele trei r\u00e2nduri cu lacrimi \u00een ochi \u0219i sim\u021beam c\u0103 povestea noastr\u0103 ajunge undeva, c\u0103 le spunem: \u201euite, via\u021ba e \u0219i despre asta, despre copii de pe strad\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 care trece\u021bi zilnic \u0219i care par s\u0103 n-aib\u0103 nicio \u0219ansa. Vede\u021bi cum stau lucrurile? Cam a\u0219a stau&#8230; hai s\u0103 ne schimb\u0103m pu\u021bin! Ce zice\u021bi, vre\u021bi? Nu pute\u021bi s\u0103 ignora\u021bi la nesf\u00e2r\u0219it ni\u0219te realit\u0103\u021bi!\u201d. Prinsesem aripi. Sim\u021beam c\u0103 sunt \u00een trenul \u0103la bun. La \u00eenceput am fost neserios pentru c\u0103 nu prea \u00een\u021belegam cum stau lucrurile. Eu la teatru&#8230; chestii&#8230; ce s\u0103 fac eu la teatru? L-am \u00eentrebat pe Radu: ce c\u00e2\u0219tig? Nu ca bani, dar ce c\u00e2\u0219tig \u00een timpul \u0103la. Poate c\u0103 trenul meu apare \u00een alta gar\u0103 \u0219i eu stau aici \u0219i-l pierd. Mi-a zis c\u0103 trebuia s\u0103 vin \u00een fiecare zi la Centru, c\u0103 repet\u0103m \u0219i c\u0103 facem un spectacol. Centrul era un spa\u021biu \u00een care te \u00eenc\u0103rcai, fa\u021b\u0103 de strad\u0103 unde erai mereu \u00een gard\u0103. \u0218i u\u0219or, u\u0219or, am \u00eenceput s\u0103 vin zi de zi. Radu ne ducea la teatru foarte des, ne scotea la Mc \u2013 \u00eemi pl\u0103cea asta. Ne f\u0103cea s\u0103 ne sim\u021bim cineva! Era ceva nou pentru mine: alt mediu, al\u021bi oameni, nu mai erau cartieri\u0219tii \u0103ia. La \u00eenceput recunosc c\u0103 am mers mai mult la mi\u0219to, dar dup-aia a \u00eenceput s\u0103-mi plac\u0103 mult \u0219i s\u0103 nu mai vreau s\u0103 se termine. Eram foarte entuziasmat de tot ce mi se-nt\u00e2mpla. Eram \u00eentr-un \u201euau!\u201d continuu. Dup-aia, \u00een paralel, am \u00eenceput s\u0103 lucrez la ARAS (n.m. Asocia\u021bia Rom\u00e2n\u0103 Anti-SIDA), care se ocupa de homele\u0219i, prostituate \u2013 iar alt mediu, al\u021bi colegi. Am crescut l\u00e2ng\u0103 oameni minuna\u021bi, foarte devota\u021bi. Eu \u00eentotdeauna am zis c\u0103 am noroc de oameni. Sunt dou\u0103 vorbe pe care nu le-am uitat niciodat\u0103. Una a zis-o maic\u0103-mea, \u00eenainte s\u0103 moar\u0103. M\u0103 \u021bineam de piciorul ei \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i mi-a zis: \u201eEu o s\u0103 mor, tu trebuie s\u0103 ai grij\u0103 de tine\u201d. \u0218i a doua a zis-o Radu: \u201eM\u0103, Vod\u0103, tu e\u0219ti b\u0103iat mare \u0219i \u00een\u021belegi multe lucruri\u201d.<\/p>\n<p><b><i>Dup\u0103 spectacolul <\/i>Acas\u0103<i>, a\u021bi primit un apartament<\/i><\/b><i>.<\/i><\/p>\n<p>Da, \u0219i am stat acolo cam 7 ani. La \u00eenceput am fost 6 \u00een apartament, apoi am r\u0103mas 4 \u0219i apoi \u2013 2. Am dus mul\u021bi oameni din cartier la teatru. Oameni care-au mers la teatru c\u00e2nd au fost mici, la Alb\u0103 ca Z\u0103pada, \u0219i de-atunci nu mai fuseser\u0103. Le ziceam: haide\u021bi \u0219i voi s\u0103 vede\u021bi cum e la teatru! Dup\u0103 ce-am plecat din apartament a fost o pr\u0103pastie. Am stat vreo 2-3 luni la Big, la pia\u021b\u0103, la un prieten care ajuta acolo la \u00eenc\u0103rcat-desc\u0103rcat. Dormeam \u00eentr-o gheret\u0103 \u00een care dormea \u0219i el. Boschet\u0103real\u0103. \u0218tiam c\u0103 pot s\u0103 ies de-acolo, dar a fost greu. A fost a\u0219a, ca un workshop, experien\u021ba aia. Dup-aia a urmat pu\u0219c\u0103ria<\/p>\n<p><b><i>Pentru ce-ai fost \u00eenchis?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Droguri. Trafic de droguri. Am f\u0103cut asta cam trei-patru ani. Sunt o mie de lucruri din care po\u021bi s\u0103 faci bani, numai c\u0103 eu mi-am ales unul prost. Na, e \u0219i adrenalina aia pe care \u021bi-o d\u0103.<\/p>\n<p><b><i>C\u00e2t ai stat \u00een pu\u0219c\u0103rie?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Doi ani \u0219i dou\u0103 luni. Spre final, c\u00e2nd \u0219tiam c\u0103 urma s\u0103 ies, m\u0103 g\u00e2ndeam: cum o s\u0103 reac\u021bionez? C\u00e2nd am ie\u0219it, am sim\u021bit c-am stat doar o secund\u0103 acolo, asta am sim\u021bit, de\u0219i a fost foarte nasol. \u00cen celul\u0103 am fost de la 9 p\u00e2n\u0103 la 34. N-ai loc unde s\u0103 stai joi, n-ai loc unde s\u0103 m\u0103n\u00e2nci, e horror. Este inuman. Nu po\u021bi s\u0103 ai preten\u021bii c\u0103 omul \u0103la care iese de-acolo poate fi mai bun, pentru c\u0103 se dezumanizeaz\u0103. E o b\u0103taie de joc total\u0103. Avem super activat r\u0103ul \u00een noi \u0219i-l exploat\u0103m ca s\u0103 vedem c\u00e2t de r\u0103u e r\u0103ul.<\/p>\n<p><b><i>Acum cu ce te ocupi?<\/i><\/b><\/p>\n<p>M-am apucat de masaj \u0219i toat\u0103 vara am fost la mare s\u0103 fac asta. \u0218i vreau s\u0103 continui cu asta. Am scris \u0219i un scenariu cu un regizor de film, inspirat din experien\u021be pe care l-am tr\u0103it \u0219i sper s\u0103 reu\u0219im s\u0103 facem un film de scurt metraj. L-am scris pe fug\u0103 \u0219i acum ne apuc\u0103m de treab\u0103. Sunt scene din Or\u0103\u0219elul Copiilor, din locurile unde-am stat. Vreau s\u0103 fie \u0219i o scen\u0103 pe care am \u00een\u021beles-o abia mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am crescut. E\u0219ti mic, e foarte frig, dormi pe o banc\u0103. N-ai nimic \u00een picioare. Ai doar ni\u0219te pantaloni jerpeli\u021bi. \u0218i vine un poli\u021bist \u0219i te bate cu bastonul peste t\u0103lpi.<\/p>\n<p><b><i>Ce-\u021bi dore\u0219ti cel mai mult acum?<\/i><\/b><\/p>\n<p>S\u0103 m\u0103 simt bine cu mine \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie bine \u00een jurul meu. Sunt lucruri pe care mi le doresc, dar \u00een acela\u0219i timp, parc\u0103 n-am tupeul s\u0103 mi le doresc. Nu vreau s\u0103 m\u0103 arunc. \u00cemi doresc s\u0103 am un venit constant, s\u0103 m\u0103 implic \u00een social, s\u0103 fac atelier de pictur\u0103 cu copii defavoriza\u021bi la care s\u0103 invit arti\u0219ti mi\u0219to, a\u0219 putea s\u0103 fac \u0219i o tab\u0103r\u0103 cu ei la un moment dat. La un moment dat m-am g\u00e2ndit s\u0103 merg s\u0103 fac masaj \u00een centre de b\u0103tr\u00e2ni. Mi-ar pl\u0103cea s\u0103 fac spectacole implicate social, pentru c\u0103 la \u00eenceput teatrul asta a fost \u2013 social pur, dup-aia a devenit spectacol. Ca s\u0103 le scot scamele din ochi oamenilor care nu mai v\u0103d dincolo de-un job, de-o proprietate, dincolo de ce-au apucat s\u0103 \u0219tie. Eu nu vreau propriet\u0103\u021bi. Am eu o vorb\u0103: dac\u0103 m\u0103 simt bine, din pere\u021bi cresc flori. C\u00e2nd a \u00eenflorit liliacul acum vreo doi ani, am rupt o crengu\u021b\u0103 \u2013 mie-mi place mult cum miroase \u2013 \u0219i trebuia s\u0103 merg la Universitate. Am cobor\u00e2t la metrou, obosisesm de c\u00e2t \u00eel mirosisem \u0219i nu \u0219tiam ce s\u0103 fac cu el, c\u0103 nu voiam s\u0103-l arunc. Am v\u0103zut o g\u0103uric\u0103 \u00een perete \u0219i-am pus liliacul acolo. M-am uitat \u0219i-am zis: frate, floarea asta e de-acolo! Acolo trebuia s\u0103 fie de c\u00e2nd s-a n\u0103scut. \u0218i mi-a venit fraza asta: dac\u0103 m\u0103 simt bine, din pere\u021bi cresc flori.<\/p>\n<p><b><i>Ce e pentru tine o cas\u0103?<\/i><\/b><\/p>\n<p>Un loc unde te-ncarci. Un loc unde te relaxezi, m\u0103n\u00e2nci, te speli, faci dragoste dac\u0103 ai cu cine. E locul \u0103la \u00een care te storci ca buretele, dup\u0103 ce-ai absorbit at\u00e2tea afar\u0103. Toat\u0103 lumea ar trebui s\u0103 aib\u0103 o cas\u0103. Orice om pe lumea asta trebuie s\u0103 aib\u0103 un loc unde s\u0103 doarm\u0103, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u0219i s\u0103 se spele. Nu jigni omul, nu-l l\u0103sa f\u0103r\u0103 astea c\u0103 s-ar putea s\u0103-l pierzi pentru totdeauna! Eu, c\u00e2nd st\u0103team pe strad\u0103, nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 n-am at\u00e2tea, dar au existat momente \u00een care m-am \u00eentrebat: de ce mi se-nt\u00e2mpl\u0103 mie asta? Tu vezi cum tr\u0103iesc al\u021bii, ce au, \u0219i sim\u021bi o frustrare. Au existat clipe c\u00e2nd mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 dispar pur \u0219i simplu. Nu s\u0103 mor. S\u0103 dispar. S\u0103 se sting\u0103 lumina. Cum s\u0103 scoale un poli\u021bist de 35-40 de ani pe un copil care doarme la metrou, descul\u021b, \u00eembr\u0103cat cu ni\u0219te pantaloni vai de capul lui, \u0219i doar cu o bluz\u0103 pe el, pe un frig de mori, cu bastoane la t\u0103lpi? Cum s\u0103 dea \u00eentr-un copil \u00een halul \u0103la? Pe mine m-a spart asta! \u0102sta e unul dintre lucrurile alea&#8230; care \u021bi se-nfig \u00een carne! At\u00e2t de r\u0103u e r\u0103ul! Un om cu un baston care te rupe cu b\u0103taia pentru c\u0103 poate! M-au luat de multe ori de pe strad\u0103 poli\u021bi\u0219tii. M\u0103 duceau la sec\u021bie \u0219i m\u0103 b\u0103teau cam o jum\u0103tate de or\u0103. Eram zebr\u0103. D\u0103deau cu bastonul \u00een mine ca \u00eentr-un sac. Cum ba\u021bi covorul. \u021ai-am zis c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc uneori: de ce mi s-au \u00eent\u00e2mplat mie toate astea? \u0218i cred c\u0103 numai oamenilor puternici li se d\u0103 asta. E o carte foarte grea. A\u0219a simt. Am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 simt bine cu mine. \u00cen spatele meu e o baz\u0103 de date. Unele se cern, dispar, altele r\u0103m\u00e2n.<\/p>\n<p><em><strong>Interviu realizat de MIHAELA MICHAILOV<\/strong><\/em><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Interviu cu FLORIAN VOD\u0102 Pe Vod\u0103 l-am v\u0103zut \u00een 2001 la Teatrul Creang\u0103 \u00een spectacolul Acas\u0103 (text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revolu\u021bionat teatrul rom\u00e2nesc prin abordarea social-comunitar\u0103 \u0219i prin construc\u021bia poetic\u0103 solid\u0103. Acas\u0103 a fost un spectacol deschiz\u0103tor de practici teatrale \u0219i reflec\u021bii estetice \u0219i politice profunde, asupra unor realit\u0103\u021bi extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrat\u0103 \u00eei fenteaz\u0103 de cele mai multe ori la nivelul autoreprezent\u0103rii. Spectacolul Acas\u0103 a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii ai str\u0103zii \u0219i dou\u0103 actri\u021be, dup\u0103 o perioad\u0103 de lucru de 6 luni.&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92],"tags":[132,97,133,145],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2605"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2605"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2605\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3817,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2605\/revisions\/3817"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}