![\"Foto:](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2015\/09\/Elena-Radu.png\")
<\/a>Foto: Ioana Ilie<\/p><\/div>\n
Bucure\u0219ti \u2013 Timonierului \u2013 Militari – Adjud<\/b><\/p>\n
M-am n\u0103scut \u0219i am crescut \u00een Bucure\u0219ti p\u00e2n\u0103 la \u0219aisprezece ani. P\u00e2n\u0103 la \u0219ase ani locuisem pe Timonierului, la o garsonier\u0103. Garsoniera era de nefamili\u0219ti, pentru c\u0103 tata a vrut s\u0103 se fac\u0103 frigotehnist \u0219i s-a mutat la c\u0103minul \u0103sta de muncitori. A renun\u021bat \u0219i la facultatea de istorie \u0219i la meseria de frigotehnist, s-a angajat la ICRAL \u0219i a dob\u00e2ndit apartamentul din Militari.<\/p>\n
Aveam un apartament \u00een Militari, de patru camere, c\u00e2nd au \u00eenceput descentraliz\u0103rile la ICRAL, unde tata era \u0219ef de brigad\u0103. \u00cencerca s\u0103 se angajeze \u0219i nu g\u0103sea, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 acoperi toate cheltuielile casei, fiind singurul \u00eentre\u021bin\u0103tor al familiei. Mama n-a lucrat, a lucrat o perioad\u0103 la Institutul de Cercetare, dar tata era prea gelos \u0219i a prins o faz\u0103 c\u0103 o salutau mai mul\u021bi ingineri \u0219i i s-a p\u0103rut dubios c\u0103 i-au zis \u201eS\u0103ru-m\u00e2na\u201d, \u00een loc de \u201eBun\u0103 ziua\u201d. \u015ei a scos-o de acolo. C\u00e2nd m\u0103 uit la mama, m\u0103 bucur c\u0103 m-am luptat at\u00e2t pentru independen\u021ba mea, c\u0103 dac\u0103 r\u0103m\u00e2neam ca mama casnic\u0103, a\u0219 fi r\u0103bdat totul azi.<\/p>\n
Apartamentul din Militari era cump\u0103rat de tata. Tata cum era \u015fef la ICRAL, \u00een momentul \u00een care s-a pus \u00een discu\u0163ie ridicarea blocului respectiv, el a avut puterea de a decide cu c\u00e2te camere s\u0103-l fac\u0103. Practic, apartamentul era a\u015fa cum \u015fi l-a dorit el. Cu patru camere, cu dou\u0103 terase, cu dou\u0103 loje. Pentru c\u0103 \u015fi-a permis, era zugrav, avea foarte multe persoane \u00een subordine \u0219i fiind foarte prietenos, sociabil, toat\u0103 lumea f\u0103cea ce spunea el, \u0219i c\u00e2nd era c\u00e2te un hei-rup de ajutor, veneau cu to\u021bii s\u0103-l ajute. Dup\u0103 ce a f\u0103cut buc\u0103t\u0103ria, a venit mama \u00een vizit\u0103, s\u0103 vad\u0103, \u0219i nu i-a pl\u0103cut holul, c\u0103 era lung de opt metri \u0219i \u00eengust. Atunci a fost fascinant pentru mine, a fost pentru prima dat\u0103, aveam \u0219ase ani, s\u0103 v\u0103d cum mut\u0103 ni\u0219te oameni un perete. Au f\u0103cut buc\u0103t\u0103ria mai mic\u0103 \u0219i au m\u0103rit holul, au mutat peretele cu totul, \u00een fa\u021ba ochilor mei, c\u0103 a vrut mama.<\/p>\n
\u00cen Militari am locuit timp de treisprezece ani, p\u00e2n\u0103 am \u00eemplinit eu \u0219aisprezece ani. Dup\u0103 revolu\u021bie s-a desfiin\u021bat ICRAL-ul, tata n-a mai avut loc de munc\u0103 \u0219i a trebuit s\u0103 plec\u0103m de acolo. Tata cump\u0103rase apartamentul, pentru c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 salariul lui de zugrav, avea ciubucuri care \u00eensumau salariul pe 3-4 luni, de-asta eram noi a\u0219a de bine \u00eembr\u0103ca\u021bi \u0219i distra\u021bi. Mergeam la mare, la munte, de dou\u0103 ori pe an. \u0218i c\u00e2nd l-a v\u00e2ndut, a fost un \u0219oc pentru to\u021bi. Eu eram \u00een clasa a zecea \u0219i pe zece decembrie a luat decizia c\u0103 noi ne mut\u0103m. Au fost \u015fi dou\u0103 tentative de a fi eu agresat\u0103 care l-au speriat pe tata \u015fi l-au determinat s\u0103 ia decizia s\u0103 ne mut\u0103m. Noi st\u0103team \u00een Militari, liceul meu era l\u00e2ng\u0103 AFI Cotroceni de acum, pe atunci circula linia 35, iar eu, pentru c\u0103 eram cu dou\u0103 colege \u00een apropiere, una st\u0103tea \u00een bloc cu mine, cealalt\u0103 la diferen\u021b\u0103 de dou\u0103 str\u0103zi, mergeam pe jos. Treceam o linie ferat\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 o unitate militar\u0103 \u0219i apoi prin tot parcul Politehnicii pe jos. Dup\u0103 ore mergeam la un club, eram obliga\u021bi s\u0103 facem handbal \u0219i dansuri populare. Am ie\u0219it seara la \u0219apte, fiind iarn\u0103 era \u00eentuneric, ne-au alergat mai mul\u021bi golani, eu am reu\u0219it s\u0103 alerg, am sc\u0103pat, dar cealalt\u0103 coleg\u0103 nu, i-au spart \u0219i vasele de s\u00e2nge, au violat-o, au dat-o la ziar, era desfigurat\u0103. A doua oar\u0103 tot a\u0219a, veneam acas\u0103 seara cu o coleg\u0103, ne-au alergat unii, eu am alergat mai repede \u00een fa\u021b\u0103, pentru c\u0103 eram o sl\u0103b\u0103noag\u0103 \u0219i am intrat \u00eentr-o scar\u0103 de bloc, am sunat la u\u0219i pe la etajul patru \u0219i m-au ajutat oamenii. Eram mai speriat\u0103 dec\u00e2t prima dat\u0103, \u0219i c\u00e2nd am ajuns \u00a0era \u0219i tata acas\u0103 \u0219i a auzit toat\u0103 discu\u021bia. A\u0219a a luat decizia s\u0103 ne mut\u0103m, a vrut ceva lini\u0219tit, pentru noi, pentru fete.<\/p>\n
Pe \u0219aisprezece decembrie ne-am mutat \u00een Adjud, \u00eentr-o cas\u0103 pe care tata a cump\u0103rat-o la recomadarea unui frate de-al mamei, care locuia acolo deja de c\u00e2\u021biva ani. Tata avea \u00eendoieli, c\u0103 a auzit c\u0103 proprietara casei este v\u0103duv\u0103, c\u0103 e cu ghinion, \u0219i a zis s\u0103 ne mut\u0103m \u00een Bac\u0103u, dar n-a vrut mama, a zis \u201eaici sunt fra\u0163ii mei, \u00een Adjud\u201d. M-am mutat \u015fi cu \u015fcoala, acolo a fost o alt\u0103 aventur\u0103 c\u0103 nu aveau profilul meu, eu eram la mate-fizic\u0103 la Petru Maior \u00een Bucure\u0219ti, m-am mutat la teoretic, eram 43 \u00een clas\u0103, iar eu eram sup\u0103rat\u0103 c\u0103 nu aveam banca mea, trebuia s\u0103 stau cu \u00eenc\u0103 doi in\u0219i \u00een banc\u0103. Iar colegii nu m\u0103 strigau nici R\u0103ducan, numele meu de fat\u0103, nici Elena, m\u0103 strigau Bucure\u0219ti \u0219i i-am zis tat\u0103lui meu \u00eentr-o duminic\u0103: \u201eLuni m\u0103 duc la \u015fcoala aia pe care eu n-o vreau, n-o plac deloc, nu vreau acolo\u201d.<\/p>\n
Mama \u0219i-a deschis un PFA, cu \u00eembr\u0103c\u0103minte-\u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte, venea la Bucure\u0219ti \u0219i lua marf\u0103 din Europa, iar tata se ocupa cu achizi\u021bionarea ma\u0219inilor, le cump\u0103ra la un pre\u021b, le \u00eembun\u0103t\u0103\u021bea, le vindea la alt pre\u021b. Eu f\u0103ceam \u0219i liceul, era chiar \u00een ultimul an, \u0219i munceam ca v\u00e2nz\u0103toare la p\u00e2ine. Pe urm\u0103 am intrat la \u0218coala de Asistente \u00een Foc\u0219ani, \u0219i dup\u0103 aia s-a mutat, spre bucuria mea, c\u0103 nu aveam bani de navet\u0103, la Adjud. F\u0103ceam practic\u0103 sanitar\u0103, numai c\u0103 trebuia s\u0103 pl\u0103te\u0219ti echipamentele de farmaceutic\u0103, nu am avut bani \u0219i am renun\u021bat, iar \u00een toamn\u0103 am dat la Colegiul de Institutori \u0219i Profesori de Limba Englez\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu m-a mai l\u0103sat b\u0103iatul cu care vorbeam s\u0103 mai merg, devenise foarte violent, din cauza geloziei. St\u0103team la el, cu familia lui, deja de vreo patru luni. Eram foarte curtat\u0103, aveam p\u0103rul foarte lung, pentru \u021bigani eram frumoas\u0103 r\u0103u. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 m-a furat alt \u021bigan de la b\u0103iatul \u0103sta, lucrurile s-au complicat, nu ne-am \u00een\u021beles, m\u0103 b\u0103tea \u0219i a trebuit s\u0103 fug din Adjud. M-a ajutat un v\u0103r de-al lui s\u0103 fug, mi-a dat bani \u0219i am ajuns \u00een Bucure\u0219ti, unde m-am ascuns pentru trei zile \u00een Bragadiru, la o var\u0103 de-a mea. Vreo opt ani nu am mai putut s\u0103 merg \u00een Adjud, acela a fost, practic, momentul \u00een care am r\u0103mas pe termen lung \u00een Bucure\u0219ti.<\/p>\n
Adjud \u2013 Bucure\u0219ti \u2013 13 Septembrie \u2013 Ro\u0219u \u2013 Adjud<\/b><\/p>\n
Imediat am g\u0103sit un anun\u021b, la Marriott, aveau nevoie de cincizeci \u0219i ceva de femei, la m\u0103tur\u0103, s\u0103 str\u00e2ng\u0103 de pe \u0219antier, c\u0103 veneau covoarele. \u00cen prima zi i-a pl\u0103cut foarte tare \u0219efului de mine, c\u0103 le venea un protocol \u0219i fetele de acolo nu \u0219tiau englez\u0103 \u0219i am s\u0103rit eu s\u0103 ajut, la cafele, la sucuri, \u201ece mai dori\u021bi, cu ce s\u0103 v\u0103 mai servesc\u201d. M-a ajutat mult \u0219eful meu, mi-a cump\u0103rat haine, c\u0103 i-am zis c\u0103 am fugit de acas\u0103 \u0219i c\u0103 tot ce-i pe mine e tot \u0219ifonierul. M-au dus la Prisma la cump\u0103r\u0103turi, m-au \u00eembr\u0103cat din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 m-am ocupat de delega\u021bie \u00een seara aia. \u00cen primele trei zile f\u0103ceam naveta, st\u0103team la m\u0103tu\u0219a \u00een Bragadiru, mergeam pe jos p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul lui 32, c\u0103 n-aveam bani de maxi-taxi, \u0219i m\u0103 trezeam la 4 diminea\u021ba ca s\u0103 ajung bine. Pentru mine nu conta, era \u00een regul\u0103, fumam dou\u0103 \u021big\u0103ri pe drum. Doar s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021b\u0103 am lucrat la cur\u0103\u021benie, apoi m-au b\u0103gat translator, ca s\u0103 pot s\u0103 ajut delega\u021bia, \u0219i mi-au propus s\u0103 lucrez apoi ca supraveghetor. La m\u0103tu\u0219\u0103 am stat provizoriu, \u00eemi tot disp\u0103reau lucruri, bani, a\u0219a c\u0103 m-am mutat c\u00e2teva zile la un apartament la care lucra tata, care nu era locuit. N-a fost bine, nu erau condi\u021bii, m\u0103 durea spatele. I-am povestit \u0219efului meu c\u0103 locuiesc \u00eentr-un apartament f\u0103r\u0103 mobil\u0103, c\u0103 e ok c\u0103 am du\u0219, dar dorm pe un pat f\u0103cut de tata din poliester. \u0218i mi-a zis atunci c\u0103 ei au dou\u0103 apartamente de protocol, pe care nu le folosesc, \u0219i c\u0103 m\u0103 pot muta \u00eentr-unul dintre ele, s\u0103 locuiesc singur\u0103, sau cu p\u0103rin\u021bii mei. P\u0103rin\u021bii mei nu au vrut s\u0103 se mute, a\u0219a c\u0103 am stat singur\u0103 \u00eentr-un apartament de trei camere vizavi de Marriott, era sinistru. P\u0103rin\u021bii mei s-au mutat cu chirie \u00een dou\u0103 camere, \u00eentr-o cas\u0103 cu curte la Ro\u0219u, iar eu am stat mai mult pe la ei, \u0219i mai pu\u021bin \u00een apartamentul de protocol. \u00cen apartamentul de protocol am locuit un an jumate, nu pl\u0103team nimic, uneori nu pl\u0103team nici m\u00e2ncarea, r\u0103m\u00e2nea foarte mult\u0103 m\u00e2ncare de la \u00eent\u00e2lnirile cu cei care veneau \u00een delega\u021bie. \u00cen tot acest timp l-am cunoscut pe viitorul meu so\u021b, era paznicul biroului meu, Marian. \u00cei l\u0103sam lui telefonul, cheile, \u021big\u0103rile, c\u00e2nd trebuia s\u0103 plec din birou \u0219i s\u0103 lucrez la alte etaje, iar el de la un punct \u00eencolo a \u00eenceput s\u0103-mi scrie bile\u021bele, \u00eemi scria \u201ete iubesc\u201d pe pachetul de \u0163ig\u0103ri. Opt luni am vorbit cu Marian, venea \u0219i la Ro\u0219u la noi acas\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi c\u00e2nd am fost la doctor \u0219i am aflat c\u0103 sunt \u00eens\u0103rcinat\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au ap\u0103rut tot mai multe probleme cu \u0219efii \u0219i cu colegii de la Marriott, aveam o coleg\u0103 care devenise iubita \u0219efului \u0219i m\u0103 s\u0103pa, cu toate c\u0103 eu o ajutasem s\u0103 se angajeze, a\u0219a c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103 am folosit o ma\u0219in\u0103, am luat tot ce aveam \u00een apartament \u0219i m-am dus la mama, la curte. Le-am zis p\u0103rin\u021bilor c\u0103 plec\u0103m \u0219i ne-am \u00eentors la Adjud, acas\u0103. \u0218i Marian m-a g\u0103sit, a venit dup\u0103 mine, \u021bin minte c\u0103 era o zi at\u00e2t de ploioas\u0103, era clar c\u0103 nu va veni nimeni \u00een vizit\u0103. Am stat c\u00e2teva zile la ai mei, dup\u0103 care m-am mutat cu Marian, \u00eentr-o garsonier\u0103 la Nicolae Grigorescu \u00een Bucure\u0219ti, despre care spunea c\u0103 e a lui, dar de fapt nu era a lui, ci a mamei lui.<\/p>\n
Adjud \u2013 Bucure\u0219ti \u2013 Nicolae Grigorescu \u2013 T\u0103t\u0103re\u0219tii de sus Teleorman \u2013 Adjud \u2013 Bucure\u0219ti<\/b><\/p>\n
Acolo, la garsonier\u0103, a fost destul de ciudat \u0219i aiurea. \u00centr-o garsonier\u0103 st\u0103teau fra\u021bii lui, Florin, Petric\u0103, Adrian, \u0219i eu gravid\u0103. Eu dormeam \u00een pat cu el, restul pe jos \u0219i a fost destul de na\u0219pa, \u0219tii, dou\u0103 luni am mers a\u0219a. Am f\u0103cut cununia civil\u0103, dup\u0103 care a luat el decizia s\u0103 m\u0103 duc la \u021bar\u0103 la m\u0103-sa \u00een T\u0103t\u0103re\u0219ti \u0219i am stat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am f\u0103cut \u0219ase luni, cam o lun\u0103 jumate. Mam\u0103, aveam ni\u0219te dureri \u0219i \u00eemi era a\u0219a r\u0103u. \u00centr-o noapte eram plin\u0103 de s\u00e2nge, am b\u0103tut la ei la u\u0219\u0103, dar nu a r\u0103spuns nimeni, dormeam \u00een case diferite, \u0219i am a\u0219teptat s\u0103 se crape de ziu\u0103, diminea\u021b\u0103 le-am zis c\u0103 am pierdut s\u00e2nge \u0219i c\u0103 plec acas\u0103 la ai mei. Am vorbit \u0219i cu Marian, care a zis s\u0103 mergem la doctor, la Policlinic\u0103 la Titan. Acolo mi-au zis c\u0103 nu pot s\u0103 duc sarcina, dar eu nu am vrut s\u0103 dau crezare. Am plecat la Adjud, iar \u00een timpul \u0103sta Marian nu a dat niciun semn de via\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am n\u0103scut, de fapt \u00eemplinise fata cinci luni c\u00e2nd am vorbit. Ca s\u0103 pot s\u0103 iau aloca\u021bia pentru fat\u0103, \u00eemi trebuia semn\u0103tura lui, a\u0219a c\u0103 am plecat cu fata la Bucure\u0219ti \u0219i m-am dus din nou la el la garsonier\u0103. Am botezat fata \u0219i la botez a \u00eenceput m\u0103tu\u0219\u0103-mea cu tot felul de nebunii, c\u0103 \u201easta e, iart\u0103-l, dar e mai bine s\u0103 aiba copilul tat\u0103, vede\u021bi de acuma, nu mai l\u0103sa\u021bi pe al\u021bii s\u0103 decid\u0103 \u00een locul vostru\u201d. \u0218i ne-am mutat \u00een chirie.<\/p>\n
Bucure\u0219ti \u2013 La Macarale \u2013 Nicolae Grigorescu \u2013 Pia\u021ba Muncii \u2013 C\u0103\u021belu \u2013 Dragomire\u0219ti \u2013 Bucure\u0219ti<\/b><\/p>\n
Prima oar\u0103 ne-am mutat \u00eentr-un apartament de dou\u0103 camere, cu proprietarul \u00een cas\u0103, la Macarale. Noi st\u0103team \u00eentr-o camer\u0103, \u0219i mo\u0219u\u2019 nea Traian, \u00een cealalt\u0103. C\u00e2nd era Marian la munc\u0103, eu f\u0103ceam de m\u00e2ncare, aveam grij\u0103 de copil, ie\u015feam cu el pe afar\u0103, venea \u015fi mo\u015ful cu noi, \u00eel scoteam \u015fi pe el \u00een parc c\u00e2nd scoteam fata. Nu-l suferea deloc pe Marian. \u015ei am plecat eu la \u0163ar\u0103, la ai mei, c\u0103 urma Pa\u015ftele \u015fi m-am trezit c\u0103 vine \u0219i el dup\u0103 dou\u0103 zile. Mi-a zis c\u0103 nu l-a mai l\u0103sat mo\u0219ul s\u0103 intre \u00een cas\u0103. Ne-a oprit \u0219i din lucruri, nu-l accepta deloc pe Marian. N-aveam nici contract, a trebuit s\u0103 ne mut\u0103m iar. C\u00e2nd ne-am \u00eentors \u00een Bucure\u0219ti, ne-am dus mai \u00eent\u00e2i la fra\u021bii lui, la garsonier\u0103, \u00eenapoi. A doua zi am cunoscut la pia\u021b\u0103 pe una care \u0219tia de unul c\u0103 \u00eenchiriaz\u0103 o anex\u0103 din cas\u0103, la Pia\u021ba Muncii. Am fost \u0219i am vorbit cu omul \u0103la, mi-a zis \u201etat\u0103, am doar camera asta\u201d, era a\u0219a o scar\u0103 spiralat\u0103, jos la parter era baia \u0219i sus o camer\u0103 \u0219i buc\u0103t\u0103ria. I-am zis c\u0103 e perfect, exact c\u00e2t am eu nevoie, doar s\u0103 aib\u0103 sob\u0103, c\u0103 vin cu copil mic. Avea patru copii, trei fete \u0219i un b\u0103iat, le meditam eu pe fete c\u0103 erau corijente \u0219i la rom\u00e2n\u0103 \u0219i la englez\u0103. \u0218i c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 au \u00eenceput s\u0103 aib\u0103 fetele rezultate, mi-a \u00eenjum\u0103t\u0103\u021bit chiria, nu mai d\u0103deam un milion dou\u0103 sute, d\u0103deam doar optzeci, mi-a b\u0103gat cablu \u0219i nu mai \u00eemi cerea bani. Erau mul\u021bi b\u0103ie\u021bi \u00een curtea aia, c\u0103 avea multe anexe, \u0219i ei m\u0103 ajutau tot timpul, \u0219i eu \u00eei ajutam, c\u00e2nd aveau ceva de sp\u0103lat, le sp\u0103lam eu, c\u0103 lucrau la BGS \u0219i trebuia s\u0103 se \u00eembrace \u00een uniform\u0103, le c\u0103lcam, iar ei \u00eemi f\u0103ceau rost de lemne. De c\u00e2te ori luau salariul, \u00eemi cump\u0103rau tot ce aveam eu nevoie pentru fat\u0103, toat\u0103 lumea o iubea pe fat\u0103, ziceai c\u0103 e copilul lor. \u0218i Marian \u00eencepuse s\u0103 o ia razna, c\u0103, vezi Doamne, am eu vreo rela\u021bie cu b\u0103ie\u021bii \u0103\u0219tia. Era foarte sup\u0103rat c\u0103 m\u0103 \u00een\u021belegeam cu b\u0103ie\u021bii \u0103\u0219tia, cu toate c\u0103 reu\u0219eam s\u0103 fac, de acas\u0103, mai mul\u021bi bani dec\u00e2t aducea el. \u0218i a zis s\u0103 ne mut\u0103m unde i-a zis fratele lui mai mare, adic\u0103 la pia\u021b\u0103 la C\u0103\u021belu.<\/p>\n
A\u0219a c\u0103 dup\u0103 un an \u0219i ceva, ne-am mutat din nou, c\u0103 a vrut fratele lui. Marian a p\u0103strat tot timpul rela\u021bia foarte bun\u0103 cu ai lui, cu toate c\u0103 nu-l \u00eenv\u0103\u021bau de bine. Chiar \u00eencepuser\u0103 s\u0103-i spun\u0103 c\u0103 \u00eemi bat joc de el, c\u0103 el munce\u0219te \u0219i eu stau acas\u0103. La curte la C\u0103\u021belu a fost groaznic, nu aveam ap\u0103 curent\u0103, trebuia s\u0103 dai la pomp\u0103, \u00eenghe\u021ba, pe timpul iernii, trebuia s\u0103 faci focul, eu aveam tot timpul nevoie de ap\u0103, c\u0103 sp\u0103lam tot timpul la m\u00e2n\u0103. Era foarte mult chiria, un milion \u0219i opt sute, pe o camer\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a venit tata \u00een vizit\u0103, a v\u0103zut cum st\u0103team, aveam deja trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u0219i mi-a zis \u201egata, nu mai stai\u201d. Lucrase la un colonel la Dragomire\u0219ti \u0219i mi-a zis c\u0103 vorbe\u0219te cu colonelul s\u0103 m\u0103 mut acolo. Administratorul a zis c\u0103 are o camer\u0103, dar e plin\u0103 de mobil\u0103, \u0219i trebuie c\u0103rat\u0103. Am c\u0103rat eu \u0219i tata, ne-au mai ajutat ni\u0219te vecini, o vecin\u0103 a luat fata, am scos tot, apoi s-a apucat tata \u0219i a zugr\u0103vit-o \u0219i apoi administratorul mi-a dat mobil\u0103, trei paturi, un dulap. O vecin\u0103 mi-a dat dou\u0103 covoare, mi-a zis s\u0103 am acolo, pentru fat\u0103. Marian nu \u0219tia nimic, lucra \u00een ture de treizeci \u0219i \u0219ase de ore, paznic la o banc\u0103 \u00een Voluntari. Garsoniera asta era practic \u00eentr-un c\u0103min, dar dup\u0103 revolu\u021bie nu au mai locuit \u00een el elevi, locuiau oameni. Era un milion dou\u0103 sute chiria pe lun\u0103, o pl\u0103team direct liceului. Nu era prea populat c\u0103minul, doar opt familii locuiau \u00een el. Era totul curat, frumos, singura problem\u0103 era intrarea, nu f\u0103cea nimeni cur\u0103\u021benie, fiic\u0103-mea umbla deja \u00een picioare \u0219i nu puteam s\u0103 stau a\u0219a, \u0219i atunci m-am apucat s\u0103 sp\u0103l marmura de la intrare, am luat ni\u0219te clor de la un vecin, am folosit ni\u0219te haine vechi \u0219i frecam, a\u0219a, \u00een genunchi. Chiar atunci liceul a avut o vizit\u0103 de la Sanepid. \u0218i pentru c\u0103 f\u0103cusem a\u0219a curat, directorul liceului m-a chemat \u0219i mi-a zis c\u0103 dac\u0103 fac asta \u00een fiecare zi, nu mai pl\u0103tesc chiria. \u0218i am acceptat. Dup\u0103 aia am \u00eenceput iar s\u0103 sp\u0103l haine pe la vecini. Primeam euro, atunci am c\u00e2\u0219tigat primii mei euro, mi-a dat un vecin cincisprezece euro, pentru c\u0103 \u00eei sp\u0103lasem cinci geci.<\/p>\n
La c\u0103minul \u0103sta am stat nou\u0103 ani. Aveam o camer\u0103 imens\u0103, cu buc\u0103t\u0103rie. Am f\u0103cut rost de ni\u0219te mobil\u0103 de la cineva care \u0219i-a schimbat-o cu una nou\u0103, am pus biblioteca pe jum\u0103tate, c\u00e2nd intrai, intrai ca \u00eentr-o sufragerie \u00eent\u00e2i, iar dincolo dormeai seara, dincolo aveam dou\u0103 paturi fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, o mas\u0103 mai mare, plus \u00eenc\u0103 o mas\u0103 la geam unde aveam o groaz\u0103 de flori \u0219i o comod\u0103 cu televizorul \u0219i cu tot felul de chestii. La buc\u0103t\u0103rie mi-a f\u0103cut tata doi solda\u021bi din \u0103ia mari \u0219i era suficient, erau numai bine, mai \u00eenal\u021bi, c\u0103 fiic\u0103-mea deja cre\u0219tea \u0219i \u00eencepea s\u0103 descopere buc\u0103t\u0103ria. Pl\u0103team lumin\u0103, ap\u0103, gaz nu pl\u0103team, c\u0103 aveam butelie, deci cam treizeci de lei pe lun\u0103.<\/p>\n
\u00centr-o zi am ajuns pe la Apusului \u0219i am v\u0103zut anun\u021b \u00een geam la o fabric\u0103 de p\u00e2ine, c\u0103 aveau nevoie de coc\u0103tor \u0219i v\u00e2nz\u0103toare. M-am angajat, \u0219i vizavi pe Ghirlandei era cre\u0219\u0103, \u0219i am dat fata la cre\u0219\u0103. Era bine c\u0103 era a\u0219a aproape, mai fugeam din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de la munc\u0103 s\u0103 al\u0103ptez. Lucram \u0219i ziua \u0219i noaptea, depinde cum pica tura. A fost foarte bine pentru mine ca femeie, c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fac lucruri pentru \u00een cas\u0103, aveam \u0219i salariu bun, lucram la un turc. F\u0103ceam naveta cu maxi-taxi. N-am mai lucrat \u00een momentul \u00een care a luat-o turcul razna, mi-a pus dou\u0103zeci de milioane acolo, pe banda de p\u00e2ine, voia \u0219i alte lucruri. \u0218i atunci n-am mai venit, am zis c\u0103 eu nu fac lucruri de-astea.<\/p>\n
Dup\u0103, m-am angajat la o fabric\u0103 de juc\u0103rii pe \u0219oseaua de centur\u0103, mergeam cam opt sta\u021bii pe jos de acas\u0103 p\u00e2n\u0103 la munc\u0103. Asamblam juc\u0103rii. Dup\u0103 aia am f\u0103cut piese pentru ou\u0103 Kinder. Era norma de cinci mii de piese pe zi, eu f\u0103ceam mult mai mult. Aici am avut primul accident la coloan\u0103. Adic\u0103 a fost foarte bine, avea fata mea orice juc\u0103rie, ce n-a avut niciun copil. Dup\u0103 vreo trei ani, unul dintre colegi nu m-a v\u0103zut \u0219i m-a lovit cu lama de la motostivuitor \u00een coloan\u0103. A fost destul de grav, m-au dus la urgen\u021b\u0103, iar angajatorul nu a vrut s\u0103-mi pl\u0103teasc\u0103 nici m\u0103car concediul medical, a\u0219a c\u0103 am plecat cu scandal, mi-am dat demisia. \u0218i m-am angajat la un restaurant, La R\u00e2ndunele, la Ro\u0219u, unde am lucrat un an de zile. \u00cen anul \u0103sta, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 l-am cunoscut pe Sar\u0103u, care c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 sunt \u021biganc\u0103 \u0219i c\u0103 mai \u0219tiu \u0219i limba, mi-a zis: \u201eDe joi te duci \u015fi predai\u201d. La dou\u0103 zile deja predam la o \u015fcoal\u0103 \u00een Ap\u0103r\u0103torii Patriei. Apoi m-am \u00eenscris la Credis, la facultate \u015fi mergeam \u00een paralel cu toate, restaurant, \u015fcoal\u0103, facultate. Cel mai greu era cu naveta, ca profesor c\u00e2\u015ftigam un milion dou\u0103 sute \u015fi naveta costa un milion opt sute. \u0218i cu Marian, c\u0103 nu era de acord cu \u0219coala, m\u0103 punea s\u0103 aleg \u00eentre el \u0219i \u0219coal\u0103.<\/p>\n
\u00cen 2007, ne-am mutat \u00eentr-un alt c\u0103min, tot \u00een Dragomire\u0219ti, \u00eentr-un apartament cu trei camere, dar am stat doar un an, tot a\u015fa, cu contract de chirie. Vizavi de liceu era o curte imens\u0103 cu o cas\u0103 pe mijloc. Era casa pentru administratorul care, teoretic, ar fi avut grij\u0103 de ferma zootehnic\u0103 a liceului, care nu mai era \u00een func\u021biune din 1986. Ne-a zis directorul de ea \u0219i ne-am mutat acolo. Avea buc\u0103t\u0103rie de var\u0103, am pus wc \u00een cas\u0103, am zugr\u0103vit, am aranjat. Pl\u0103team cinci milioane pe lun\u0103, totul legal, cu contract, cu contor, cu tot ce trebuie. Aveam patru camere, buc\u0103t\u0103rie \u0219i dou\u0103 holuri imense. La \u00eenceput am stat doar eu cu Marian \u0219i fata, dar la scurt timp, \u00een cas\u0103 s-a mai mutat o familie, cu copii, \u0219i de atunci a \u00eenceput s\u0103 fie g\u0103l\u0103gie, cu nebunii, muzic\u0103, petreceri.<\/p>\n
De la un punct \u00eencolo, s-a mutat \u0219i fratele so\u021bului cu noi, iar din 2011, Marian a \u00eenceput s\u0103-mi vorbeasc\u0103 tot mai ur\u00e2t, \u00eemi spunea c\u0103 m-am \u00eengr\u0103\u0219at, c\u0103 m-am ur\u00e2\u021bit, c\u0103 dac\u0103 m\u0103 las\u0103 el cine m\u0103 mai ia, chestii de genul \u0103sta. Era \u0219i tot mai violent, c\u00e2nd nu lua contact cu ai lui, era ok, dar de c\u00e2te ori vorbea cu fratele lui, nu mai era. \u00centr-o diminea\u021b\u0103 st\u0103team cu tata la cafea \u0219i el \u00a0ne-a zis \u00eenainte s\u0103 plece: \u201eC\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc, sper s\u0103 nu v\u0103 mai g\u0103sesc\u201d. \u0218i ne-am desp\u0103r\u021bit, adic\u0103 am plecat eu, m-au ajutat prietenii \u0219i m-am mutat \u00eenapoi \u00een Bucure\u0219ti.<\/p>\n
Bucure\u0219ti \u2013 Tricodava \u2013 Moghioro\u0219 – Livezilor – S\u0103laj \u2013 Br\u00e2ncoveanu – Vitan<\/b><\/p>\n
Mai \u00eent\u00e2i am stat \u00een Drumul Taberei, la Tricodava, la etajul zece, la o b\u0103tr\u00e2n\u0103, cu alte dou\u0103 colege de la \u0219coal\u0103, am \u00eenchiriat toate trei. Fata a stat la \u021bar\u0103 la mama, a f\u0103cut clasa a cincea acolo. Dup\u0103 aia m-am dus \u00eenapoi la Marian la Dragomire\u0219ti, nu am apucat s\u0103 stau dou\u0103 luni c\u0103 ne-am certat iar, \u0219i m-am mutat cu o coleg\u0103, l\u00e2ng\u0103 parc la Moghioro\u0219, avea ea o garsonier\u0103 de serviciu.<\/p>\n
Acolo am putut s\u0103 stau, doar a\u0219a, temporar. M-am mutat o perioad\u0103 pe Livezilor, \u00een apartamentul nelocuit al unui prieten, am stat iulie, august, dar nu-mi pl\u0103cea, c\u0103 veneam noaptea \u0219i \u00eemi era fric\u0103, c\u0103 se drogheaz\u0103 mul\u021bi oameni acolo, nici taxiurile nu intr\u0103. De aici m-am mutat la bunica unui prieten, tot \u00een Ferentari, dar la curte. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 eu \u0219i Marian eram c\u00e2nd certa\u021bi, c\u00e2nd \u00eemp\u0103ca\u021bi, m\u0103 punea tot timpul s\u0103 aleg \u00eentre el \u0219i doctorat. \u00cemi spunea \u00eentruna c\u0103, oricum, f\u0103r\u0103 el n-o s\u0103 m\u0103 descurc.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 mi-am f\u0103cut curaj \u0219i mi-am c\u0103utat chirie, s\u0103 m\u0103 mut singur\u0103 cu fata. Mi-am g\u0103sit un apartament \u00een S\u0103laj, lucram \u00een continuare ca profesor de romani, \u00eencepusem deja s\u0103 predau \u00een Ferentari \u0219i acolo am r\u0103mas. M-am mutat cu fata, cu fratele mai mic \u015fi cu tata. Mi-era greu, nu credeam c\u0103 o s\u0103 m\u0103 descurc singur\u0103, noroc cu colegele de la \u015fcoal\u0103 care m\u0103 \u00eencurajau \u015fi-mi spuneau: \u201ePo\u0163i fat\u0103, oricum mai mult tu \u00eel \u0163ineai pe el\u201d. A fost greu, pl\u00e2ngeam \u00eentruna. Pl\u0103team chiria din bursa de la doctorat \u015fi din traducerile pe care le f\u0103ceam din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. M\u0103 \u00een\u021belegeam bine cu proprietarul, p\u00e2n\u0103 \u00een anul doi, c\u00e2nd au fost \u00eent\u00e2rzieri mari cu bursa \u0219i am r\u0103mas \u00een urm\u0103 cu chiria. \u0218i a trebuit s\u0103 las garan\u021bia \u0219i s\u0103 plec.<\/p>\n
Pentru c\u0103 a fost pe nepus\u0103 mas\u0103, l-am chemat pe Marian s\u0103 m\u0103 ajute. Mi-am dus toate lucrurile la o coleg\u0103 care st\u0103tea la curte, pe l\u00e2ng\u0103 \u0219coal\u0103. Am stat acolo o lun\u0103. I-am zis lui Marian s\u0103 ia fata, iar eu \u0219i cu fratele meu ne-am mutat temporar la colega aia \u0219i n-am putut sta mai mult de patru zile, \u00een cas\u0103 era plin de g\u00e2ndaci, era groaznic. \u0218i atunci Marian mi-a zis s\u0103 m\u0103 mut cu fata la el, st\u0103tea \u00eentr-o garsonier\u0103 \u00een Br\u00e2ncoveanu, \u0219i a\u0219a am f\u0103cut, iar pe fratele meu l-am dat la c\u0103min, la liceu. Era \u00eenn\u0103bu\u0219itor \u00een garsoniera aia, nu aveai spa\u021biu, c\u00e2nd intrai, intrai direct \u00een pat. Plus c\u0103 au re\u00eenceput discu\u021biile, de la bani, c\u0103 eu am r\u0103mas aceea\u0219i familist\u0103, c\u0103 nu m\u0103 rup niciodat\u0103 de ai mei, c\u0103 el m\u0103 vrea doar pe mine \u0219i pe fat\u0103, \u0219i i-am zis c\u0103 nu are cum.<\/p>\n
Am dat anun\u021b la imobiliare \u0219i mergeam peste tot, c\u00e2nd cu tata, c\u00e2nd cu fata, \u0219i c\u00e2nd vedeau c\u0103 suntem \u021bigani, se \u00eenchideau, spuneau c\u0103 au \u00eenchiriat. Ne vedeau a\u0219a mai brune\u021bi \u0219i nu ne primeau. \u0218i proprietara de aici a comentat, cu toate c\u0103 toat\u0103 strada e plin\u0103 de mexicani, eu a\u0219a le spun uneori \u021biganilor, \u00een glum\u0103. Dac\u0103 \u0219i noi, care suntem \u021bigani, nu avem ce c\u0103uta aici, atunci nu \u0219tiu cine s\u0103 stea. M-am mutat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 aici. Mai nasol este c\u0103 stau deja de aproape un an, mi-e bine, am toat\u0103 familia cu mine, dar probabil va trebui, cur\u00e2nd, s\u0103 m\u0103 mut \u0219i de aici. Am 36 de ani \u0219i am stat \u00een 23 de chirii, cine \u0219tie ce mai urmeaz\u0103.<\/p>\n
Material realizat de IOANA ILIE<\/p>\n
<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am stat \u00een foarte multe chirii. \u00cen total au fost 23. La garsonier\u0103 pe Timonierului, apoi \u00een apartamentul cu patru camere din Militari, la curte \u00een Adjud, la familia primului b\u0103iat care m-a furat, apoi la al doilea, la m\u0103tu\u0219a mea \u00een Bragadiru, apoi \u00een apartamentul de protocol Marriott, apoi la Ro\u0219u, apoi cu Marian la garsonier\u0103, \u00een Nicolae Grigorescu, apoi la mama lui, la T\u0103t\u0103re\u0219ti, de acolo la Macarale, de la Macarale la Pia\u021ba Muncii, de la Muncii la C\u0103\u021belu, de la C\u0103\u021belu la Dragomire\u0219ti, \u00een primele dou\u0103 c\u0103mine \u0219i apoi la cas\u0103, \u00een curtea liceului, \u00eenapoi \u00een Bucure\u0219ti…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92],"tags":[96,97],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2407"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2407"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2407\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4783,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2407\/revisions\/4783"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}