{"id":1700,"date":"2014-11-17T21:54:05","date_gmt":"2014-11-17T21:54:05","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1700"},"modified":"2016-09-26T12:06:21","modified_gmt":"2016-09-26T12:06:21","slug":"nu-ne-am-nascut-in-locul-potrivit-despre-refugiu-si-neapartenenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/11\/17\/nu-ne-am-nascut-in-locul-potrivit-despre-refugiu-si-neapartenenta\/","title":{"rendered":"Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit: despre refugiu \u0219i neapartenen\u021b\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>de Simina Guga<\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><b><span style=\"text-decoration: underline;\">Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit<\/span><\/b><\/p>\n<p><b>De Alice Monica Marinescu \u0219i David Schwartz<\/b><\/p>\n<p><b>Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela R\u0103descu, Andrei \u0218erban, Silviana Vi\u0219an<\/b><\/p>\n<p><b>Scenografia: Adrian Cristea, muzica: C\u0103t\u0103lin Rulea, traducerea \u00een limba arab\u0103: Bashar Al-Kishawi<\/b><\/p>\n<p><b>Mul\u021bumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo, Simina Guga <\/b><\/p>\n<p><i>Spectacolul <b>Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit<\/b> se bazeaz\u0103 pe textul de teatru documentar scris de Alice Monica Marinescu \u0219i David Schwartz, folosind metoda verbatim, \u00een 2011. Textul \u00eemplete\u0219te pove\u0219tile de via\u021b\u0103 a 5 persoane care au tr\u0103it experien\u021ba refugiului cu fragmente din Ghidul de Ob\u021binere a Cet\u0103\u021beniei Rom\u00e2ne pentru Cet\u0103\u021beni Str\u0103ini.\u00a0 <\/i><i><br \/>\nSpectacolul creeaz\u0103 contextul favorabil pentru cunoa\u015fterea \u015fi \u00een\u0163elegerea dinamicilor migra\u021biei \u0219i refugiului, \u0219i ale statutului refugia\u0163ilor \u015fi migran\u0163ilor \u00een general. Spectacolul \u00ee\u0219i propune s\u0103 problematizeze \u0219i s\u0103 discute \u00een sfera public\u0103 aspecte de importan\u021b\u0103 fundamental\u0103 \u00een contextul global contemporan, precum lupta \u00eempotriva migra\u0163iei \u00een paralel cu nevoia de migran\u0163i pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a c\u0103l\u0103tori ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea \u201estr\u0103inului\u201d ca \u021bap isp\u0103\u0219itor pentru problemele sociale \u0219i economice.<\/i><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><i>\u201cExile is strangely compelling to think about, but terrible to experience. It is the unhealable rift force between a human being and a native place, between the self and its true home: its essential sadness can never be surmounted. And while it is true that literature and history contain heroic, romantic, glorious, even triumphant episodes in an exile\u2019s life, these are no more than efforts meant to overcome the crippling sorrow of estrangement. The achievements of exile are permanently undermined by the loss of something left behind forever.\u201d<\/i>\u00a0 (Edward Said, <b>Reflections on Exile<\/b>)<\/p>\n<p>\u00cen trecut, oamenii priveau cu speran\u021b\u0103 spre viitor, crez\u00e2nd c\u0103 modernitatea va aduce progres \u0219i dezvoltare. \u00a0\u00cens\u0103 \u201cviitorul\u201c a adus cu el mai multe r\u0103zboaie, mai multe criterii de diviziune, mai mult\u0103 tehnologie \u0219i mai pu\u021bin\u0103 solidaritate, \u00eenlocuind interac\u021biunile interumane cu birocra\u021bia unor sisteme ierarhice. Prea pu\u021bini oameni cred c\u0103 s-au n\u0103scut \u00een locul potrivit, iar epoca \u00een care tr\u0103im este cea a dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii, a migra\u021biei masive \u0219i a tragediilor umanit\u0103\u021bii. Oamenii \u0219i-au testat limitele cre\u00e2nd mecanisme destructive, fie ele militare, conceptuale sau simbolice: armamente \u0219i armate, propagand\u0103, rasismul \u0219i xenofobia, diviziunile etnice, frontierele de orice fel, \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd, statele na\u021biune \u2013 o umbrel\u0103 pentru toate aceste manifest\u0103ri ale \u201cciviliza\u021biei\u201d. Migran\u021bii sunt rezultatul implicit al acestui context, un concept vag care \u00eencearc\u0103 s\u0103 defineasc\u0103 o realitate inexact\u0103 \u0219i s\u0103 cuprind\u0103 o entitate ale c\u0103rei dimensiuni sunt inestimabile, un grup din care fiecare om a f\u0103cut sau ar putea face parte, la un moment dat.<\/p>\n<p>Spectacolul <b>Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit<\/b><i> <\/i>s-a conturat \u00een mintea autorilor, Alice Monica Marinescu \u0219i David Schwartz, dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu un migrant afgan, \u00een timpul unei c\u0103l\u0103torii \u00een Asia Central\u0103. C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, acesta l-a impersonat pe Jamal, un t\u00e2n\u0103r care viseaz\u0103 la o lume mai bun\u0103 \u0219i care este \u00eenc\u0103 \u00een c\u0103utarea unei alte vie\u021bi, fiind deja la a patra experien\u021b\u0103 de migra\u021bie: Iran, Afghanistan, Germania \u0219i Uzbekistan. Celelalte personaje, Estera \u2013 o b\u0103tr\u00e2n\u0103 evreic\u0103 refugiat\u0103 \u00een timpul celui de-Al II-lea R\u0103zboi Mondial, Sonia \u2013 refugiat\u0103 din fosta Iugoslavie, Selim \u2013 palestinian originar din Gaza, n\u0103scut \u00een Kuweit si refugiat \u00een Rom\u00e2nia, \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Samira \u2013 cre\u0219tin\u0103 din Irak, refugiat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia la scurt timp dup\u0103 invadarea \u021b\u0103rii de trupele americane.<\/p>\n<div id=\"attachment_1701\" style=\"width: 610px\" class=\"wp-caption aligncenter\"><a href=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/11\/Nu-ne-am-nascut-1.jpg\" data-rel=\"penci-gallery-image-content\" ><img aria-describedby=\"caption-attachment-1701\" loading=\"lazy\" class=\" wp-image-1701 \" alt=\"Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit, 2013. Foto: Monica Marinescu\" src=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/11\/Nu-ne-am-nascut-1-1024x682.jpg\" width=\"600\" height=\"400\" \/><\/a><p id=\"caption-attachment-1701\" class=\"wp-caption-text\">Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit, 2013. Foto: Monica Marinescu<\/p><\/div>\n<p>Pove\u0219tile celor cinci personaje se \u00eempletesc pe tot parcursul spectacolului, ace\u0219tia reflect\u00e2nd dramele \u0219i dilemele migran\u021bilor legate de apartenen\u021b\u0103, negocierea identit\u0103\u021bii, na\u021bionalism, birocra\u021bia sistemelor \u0219i a institu\u021biilor, rigiditatea oamenilor din jur, singur\u0103tatea, neadaptarea la un context injust, etc.<\/p>\n<p><b><i>\u201eLa Irak r\u0103zboi, casa nu, mama nu, tata nu, mai bine mort aici, decat mort acolo. <\/i><\/b><b><i>\u0218i cerut azil. Eu 2006 rufugiat. Primit pachaport categoria A, pachaport albastru. Categoria A &#8211; protec\u021bie interna\u021bional, categoria B &#8211; protec\u021bie doar la Rom\u00e2nie. Eu rufugiat am acela\u015fi drept cu cet\u0103\u0163ean europeana. Doar nu pot votezi. Eu \u00eenapoi la Irak nu intorc niciodata. Acolo r\u0103zboi distrus tot. Nimic nu ramas la Irak!\u201d<\/i><\/b><\/p>\n<p>Directivele Europene \u00ee\u0219i propun s\u0103 ofere drepturi egale cet\u0103\u021benilor UE, membrilor lor de familie \u0219i persoanelor cu o form\u0103 de protec\u021bie. \u00cens\u0103 realitatea nu este niciodat\u0103 transpus\u0103 \u00een directive, la fel cum directivele nu sunt niciodat\u0103 oglinda vie\u021bii de zi cu zi. Statele s\u0103race ale UE, categorie \u00een care \u00eentr\u0103 \u0219i Rom\u00e2nia, le ofer\u0103 refugia\u021bilor <span style=\"text-decoration: underline;\">dreptul<\/span> de a sta \u00een \u021bar\u0103, de a lucra, de a studia, de a \u00ee\u0219i \u00eentemeia o familie, \u00eens\u0103 e\u0219ueaz\u0103 \u00een a \u00eei sprijini \u00een vederea acces\u0103rii acestor drepturi. Imediat ce au ob\u021binut forma de protec\u021bie ace\u0219tia sunt nevoi\u021bi s\u0103 se descurce pe cont propriu \u00eentr-o societate s\u0103rac\u0103, unde oamenii vorbesc alt\u0103 limb\u0103 \u0219i nu sunt educa\u021bi pentru a \u00eei intelege. Ei trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 o cas\u0103, s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 o chirie, s\u0103 se angajeze, s\u0103 \u00eenve\u021be limba, s\u0103 respecte legea, \u0219i s\u0103 se simt\u0103 privilegia\u021bi pentru c\u0103 au ob\u021binut \u201co form\u0103 de protec\u021bie\u201d din partea unui stat european. Cum reu\u0219esc s\u0103 fac\u0103 toate acestea, este treaba lor, c\u0103ci protec\u021bia este una \u201cumanitar\u0103\u201d, nu \u0219i economic\u0103. Refugia\u021bii par a fi ultima grij\u0103 a unui stat care a for\u021bat milioane de cet\u0103\u021beni s\u0103 g\u0103seasc\u0103 oportunit\u0103\u021bi de subzisten\u021b\u0103 \u00een afara \u021b\u0103rii. \u0218i de aceea mul\u021bi pleac\u0103, sau viseaz\u0103 s\u0103 plece, spre Europa de Vest, spre acele \u021b\u0103ri unde o vor lua de la cap\u0103t: cet\u0103\u021beni irakieni, refugia\u021bi \u00een Rom\u00e2nia, la munc\u0103 \u00een Germania, Suedia, Fran\u021ba, Anglia&#8230; \u0218i tot a\u0219a, experien\u021ba exilului se perpetueaz\u0103, \u201cacas\u0103\u201d nu este nic\u0103ieri, iar drepturile exist\u0103 doar ca apanaj al unor birocra\u021bii moderne, care refuz\u0103 s\u0103 le ofere la pachet cu oportunit\u0103\u021bi reale.<\/p>\n<p><b><i>\u201cOamenii f\u0103ceau mi\u015fto de tine dac\u0103 erai din Afganistan. Tot felul de glume t\u00e2mpite \u2013 \u201eAfganii sunt pro\u015fti!\u201c, \u201e To\u0163i sunt muncitori!\u201c, \u201eSunt r\u0103ma\u015fi \u00een trecut, tr\u0103iesc ca acum o mie de ani!\u201c&#8230; \u015ei cea mai idioat\u0103 chestie \u2013 c\u00e2nd un copil iranian pl\u00e2nge sau nu e cuminte, mama, ca s\u0103 \u00eel sperie, \u00eei zice: &#8211; \u201cDac\u0103 mai pl\u00e2ngi, te dau la afgani s\u0103 te m\u0103n\u00e2nce!\u201d. Ha ha ha. \u00cen ultimul an de liceu, abia a\u015fteptam s\u0103 m\u0103 duc la universitate. \u00cen a treia zi de \u015fcoal\u0103, directorul a venit la noi \u00een clas\u0103 \u015fi mi-a strigat numele. \u201cJamal, ia-\u0163i ghiozdanul \u015fi vino la mine-n birou\u201d. A urmat un nou mare NU. Am \u00eenceput iar s\u0103 merg cu mama de la un birou la altul, de la o organiza\u0163ie la alta, s\u0103-i implor\u0103m s\u0103 m\u0103 lase s\u0103 merg la facultate. Degeaba. Afganii nu aveau voie s\u0103 mearg\u0103 la universitate. Al\u0163i str\u0103ini au voie, dar nu \u015fi refugia\u0163ii afgani. Asta era noua lege.<\/i><\/b><b><i>\u201d<\/i><\/b><\/p>\n<p>Refugia\u021bii sunt crea\u021bia simbolic\u0103 \u0219i conceptual\u0103 a secolului XX, marcat de profunde r\u0103zboaie \u00een numele na\u021biunii \u0219i a identit\u0103\u021bii na\u021bionale. \u00cen acest context, refugia\u021bii sunt plaga na\u021biunilor, acei oameni care destructureaz\u0103 temelia na\u021bionalismului, definit prin apartenen\u021ba la un popor, un teritoriu, o cultur\u0103, o limb\u0103 \u0219i un set de obiceiuri \u0219i tradi\u021bii. Refugia\u021bii sunt cei care \u201cnu apar\u021bin\u201d, iar pentru ei s-au formulat legi speciale, s-au \u00eenfiin\u021bat institu\u021bii, agen\u021bii \u0219i s-au construit ad\u0103posturi. Statele \u00een care ace\u0219tia ajung adopt\u0103 legi prin care s\u0103 \u00eei diferen\u0163ieze de cet\u0103\u021beni, iar agen\u021biile le dau numere de \u00eenregistrare. Pentru ei, conceptele precum drepturile omului sunt \u00eentotdeauna interpretabile, \u00een acord cu interesul celor care le instrumenteaz\u0103.<\/p>\n<div id=\"attachment_1702\" style=\"width: 610px\" class=\"wp-caption aligncenter\"><a href=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/11\/Nu-ne-am-nascut-2.jpg\" data-rel=\"penci-gallery-image-content\" ><img aria-describedby=\"caption-attachment-1702\" loading=\"lazy\" class=\" wp-image-1702 \" alt=\"Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit, 2013. Foto: Monica Marinescu.\" src=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/11\/Nu-ne-am-nascut-2-1024x682.jpg\" width=\"600\" height=\"400\" \/><\/a><p id=\"caption-attachment-1702\" class=\"wp-caption-text\">Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit, 2013. Foto: Monica Marinescu.<\/p><\/div>\n<p>Rom\u00e2nia garanteaz\u0103 prin lege accesul refugia\u021bilor la sistemul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt din Rom\u00e2nia, de orice nivel, \u201c\u00een acelea\u0219i condi\u021bii ca \u0219i cet\u0103\u021benii rom\u00e2ni\u201d. Cu toate c\u0103 nu au oportunit\u0103\u021bi egale de sus\u021binere a unor examene de admitere \u00een acelea\u0219i condi\u021bii ca \u0219i cet\u0103\u021benii rom\u00e2ni (fiind educa\u021bi \u00een alt sistem \u0219i \u00een alt\u0103 limb\u0103), mul\u021bi refugia\u021bi se lovesc de interpret\u0103rile legii, c\u0103ci Ministerul Educa\u021biei nu accept\u0103 diplomele de bacalaureat ob\u021binute \u00een statele de origine ale acestora, cer\u00e2ndu-le s\u0103 sus\u021bin\u0103 examenul de bacalaureat \u00een Rom\u00e2nia, la disciplinele limba rom\u00e2n\u0103 \u0219i istorie. Justificarea acestora este c\u0103, dac\u0103 refugia\u021bii au acelea\u0219i drepturi, atunci au \u0219i acelea\u0219i obliga\u021bii cu cet\u0103\u021benii rom\u00e2ni &#8211; o simpl\u0103 interpretare a legii, care a \u00eengr\u0103dit accesul a sute de refugia\u021bi la continuarea studiilor, un drept care le este garantat pe h\u00e2rtie, dar restric\u021bionat \u00een practic\u0103. \u00cens\u0103, daca un refugiat renun\u021b\u0103 la \u201cdreptul\u201d de a studia \u00een acelea\u0219i condi\u021bii ca \u0219i un cet\u0103\u021bean rom\u00e2n \u0219i alege s\u0103 se \u00eenscrie la facultate ca cet\u0103\u021bean str\u0103in, pl\u0103tind taxe de studii cuprinse \u00eentre 2500 \u2013 9000 euro\/an \u00een func\u021bie de facultatea aleas\u0103, atunci diploma de bacalaureat \u00eei este acceptat\u0103 ca atare, f\u0103r\u0103 necesitatea sus\u021binerii unor examene de diferen\u021b\u0103. Acesta este doar unul dintre exemplele modului \u00een care func\u021bioneaz\u0103 sistemul birocratic rom\u00e2nesc, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd drepturile sunt \u201cgarantate\u201d. Refugia\u0163ii sunt o categorie care oglinde\u015fte cel mai bine inadaptarea acestor sisteme la realit\u0103\u021bile cotidiene ale unei societ\u0103\u021bi multiculturale, in care str\u0103inii cu o form\u0103 de protec\u021bie ar trebui s\u0103 beneficieze de acelea\u0219i drepturi ca \u0219i cet\u0103\u021benii, cu excep\u021bia drepturilor politice.<\/p>\n<p><b><i>\u201cVreau se iau cet\u0103\u021benia. Pentru copii e important, poate s\u0103 vrea s\u0103 mearg\u0103 in Serbia, la socri. Ca refugiat nu avem voia s\u0103 mergem in \u0163ara de origine. <\/i><\/b><b><i>Dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajungi\u00a0 la examen, e foarte greu. <\/i><\/b><b><i>Peste tot, ca sa faci ceva, s\u0103 depui un dosar, trebuie s\u0103 merge de cel putin 3 ore. <\/i><\/b><b><i>Mereu mai trebuie ceva.\u201c <\/i><\/b><b><i><\/i><\/b><\/p>\n<p>Odat\u0103 cu ob\u021binerea cet\u0103\u021beniei unui stat, refugiatul prime\u0219te, simbolic, o nou\u0103 identitate: o identitate \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een hainele na\u021bionalismului, care stipuleaz\u0103 c\u0103 <i>\u201cFidelitatea fa\u021b\u0103 de \u021bar\u0103 este sacr\u0103.\u201d iar \u201cCet\u0103\u021benii au dreptul \u0219i obliga\u021bia s\u0103-\u0219i apere \u021bara.\u201d (Constitu\u021bia Rom\u00e2niei, art. 54 \u0219i 55)<\/i>. La momentul ob\u021binerii cet\u0103\u021beniei, migran\u021bii, sunt obligati s\u0103 depun\u0103 un jur\u0103m\u00e2nt: <i>\u201cJur s\u0103 fiu devotat patriei \u0219i poporului rom\u00e2n, s\u0103 ap\u0103r drepturile \u0219i interesele na\u021bionale, s\u0103 respect Constitu\u021bia \u0219i legile Rom\u00e2niei\u201d. <\/i>De\u015fi au dreptul de a cere cet\u0103\u0163enia dup\u0103 perioade cuprinse \u00eentre 4 ani jum\u0103tate \u015fi 8 ani de la momentul ob\u0163inerii primului drept de \u015federe \u00een Rom\u00e2nia, majoritatea migran\u0163ilor reu\u0219esc s\u0103 sus\u021bin\u0103 \u0219i s\u0103 treac\u0103 de examinarea riguroas\u0103 (constitu\u0163ie, istorie, geografie, cultur\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie) abia dupa 15-20 de ani de \u0219edere \u00een Rom\u00e2nia. Cei mai mul\u021bi dintre ei renun\u0163\u0103 dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri, sim\u021bindu-se umili\u021bi, \u0219i astfel r\u0103m\u00e2n\u00e2nd pentru toat\u0103 via\u021ba cu statut de cet\u0103\u021bean str\u0103in. Pentru refugia\u021bi, c\u0103rora legisla\u0163ia interna\u0163ional\u0103 \u00een baza c\u0103reia li s-a acordat forma de protec\u0163ie le interzice s\u0103 mearg\u0103 \u00een \u021bara de origine, ob\u021binerea cet\u0103\u021beniei rom\u00e2ne reprezint\u0103 mai mult dec\u00e2t un act simbolic, cu trecerea anilor, devenind o prim\u0103 necesitate.<\/p>\n<p>Prin ob\u0163inerea cet\u0103\u0163eniei, ei devin membri ai unui experiment colectiv, definit prin intermediul unor m\u0103rci identitare na\u0163ionale. \u00cens\u0103 ace\u015ftia poart\u0103 cu sine experien\u0163a solitar\u0103 a refugiului, marcat\u0103 de locul \u015fi cultura pe care le-au l\u0103sat \u00een spate \u0219i de imposibilitatea asimil\u0103rii totale la acest nou context.<\/p>\n<p><b><i>\u201c<\/i><\/b><b><i>Acum au trecut at\u00e2\u021bia ani, am luat de cur\u00e2nd \u0219i cet\u0103\u021benia. Sunt cet\u0103\u021bean rom\u00e2n. Acum pot s\u0103 m\u0103 duc \u00een vizit\u0103 \u00een Kuweit. Pot s\u0103 m\u0103 duc \u0219i \u00een Israel dac\u0103 vreau. Numai \u00een Gaza nu pot. Dac\u0103 Palestina ar fi recunoscut\u0103, a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 duc s\u0103 tr\u0103iesc acolo. Acolo \u00een Gaza e \u0163ara mea, e limba mea, acolo sunt locurile de unde sunt p\u0103rin\u021bii mei, bunicii mei, sigur c\u0103 acolo a\u0219 vrea s\u0103 tr\u0103iesc.\u201d<\/i><\/b><\/p>\n<p>\u00cen sistemele birocratice care constituie apanajul statelor na\u021biune, refugia\u021bii nu se simt niciodat\u0103 acas\u0103, fiind disloca\u0163i de r\u0103d\u0103cinile lor, de locurile natale \u015fi de trecut. Ideea acord\u0103rii unui refugiu sau a unei protec\u021bii interna\u021bionale nu se suprapune conceptelor mai largi care intr\u0103 \u00een sfera umanismului, c\u0103ci refugia\u021bii sunt produsele umane ale unor contexte istorice create, cel mai adesea, tot de c\u0103tre cei care le ofer\u0103 \u201cprivilegiul\u201d refugiului. Ob\u021binerea cet\u0103\u021beniei, definit\u0103 ca cea mai \u00eenalt\u0103 treapt\u0103 de integrare \u00een societatea gazd\u0103, nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 estompeze sentimentul de neapartenen\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eempace realismul prezentului cu nostalgia trecutului, migran\u021bii r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ancora\u021bi \u00eentre dou\u0103 lumi f\u0103r\u0103 a apar\u021bine real niciuneia dintre ele.<\/p>\n<p><b><i>\u201cAdev\u0103rul este c\u0103 acolo unde se duc lupte, cet\u0103\u0163enii trebuie s\u0103 aib\u0103 posibilitatea s\u0103 se refugieze m\u0103car pentru un timp. Nu se poate s\u0103 la\u015fi oamenii s\u0103 stea sub bombardament. Dar \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 se duc\u0103, cum noi ne-am repatriat, am venit acas\u0103, \u015fi ei trebuie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Dar nu expulza\u0163i, nu a\u015fa. Cred c\u0103 e important c\u0103 intelectualii aici se adun\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi pun problema, se \u00eentreab\u0103 ce-i de f\u0103cut? Tat\u0103l meu a zis ce-i de f\u0103cut. C\u0103 nu e alt\u0103 cale dec\u00e2t s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti la om. La omul din jur. Trebuie fiecare om s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la cel\u0103lalt om.\u201d<\/i><\/b><\/p>\n<p>Spectacolul <b>Nu ne-am n<\/b><b>\u0103scut \u00een locul potrivit<\/b> reprezint\u0103 unul dintre primele demersuri ale teatrului rom\u00e2nesc care abordeaz\u0103 via\u021ba refugia\u021bilor, baz\u00e2ndu-se exclusiv pe interviuri realizate cu ace\u0219tia. Spectacolul s-a jucat de fiecare dat\u0103 cu sala plin\u0103, fiind urmat de discu\u021bii \u00een cadrul c\u0103rora publicul a adresat diferite \u00eentreb\u0103ri legate at\u00e2t de statutul legal al refugia\u021bilor din Rom\u00e2nia \u0219i de contextul migran\u021bilor \u00een societatea rom\u00e2neasc\u0103, c\u00e2t \u0219i de modul \u00een care a fost scris\u0103 piesa \u0219i de experien\u021ba actorilor care au intrat \u00een pielea personajelor reale. Subiectul piesei \u0219i al discu\u021biilor i-au f\u0103cut pe mul\u021bi dintre spectatori s\u0103 poat\u0103 vedea lucrurile din perspectiva Celuilalt, s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama c\u0103 privilegiile \u0219i confortul unui spa\u021biu sau al unui statut nu sunt niciodat\u0103 sigure sau definitive, c\u0103 via\u021ba oric\u0103rei persoane este legat\u0103 de via\u021ba celorlal\u021bi \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, c\u0103 rolurile se pot inversa \u00een orice moment.<\/p>\n<p>Ca moderator al discu\u021biilor de dup\u0103 spectacol, rolul meu a fost acela de a prezenta contextul general al migran\u021bilor din Rom\u00e2nia \u0219i de clarifica anumite aspecte expuse de personajele piesei. Cea mai grea \u00eentrebare, ridicat\u0103 aproape de fiecare dat\u0103 \u00een diferite forme, a fost: \u201cce putem face noi?\u201d. \u0218i pentru astfel de \u00eentreb\u0103ri fiecare \u00eencerc\u0103m s\u0103 g\u0103sim propriile r\u0103spunsuri. Pentru unii dintre cei care lucreaz\u0103 direct cu migran\u021bi sau cu persoane aflate \u00een situa\u021bii de vulnerabilitate, sentimentul incapacit\u0103\u021bii a fost demult internalizat. Realiz\u0103m c\u0103 lucr\u0103m doar pe consecin\u021bele unor contexte pe care nu reu\u0219im s\u0103 le influen\u021b\u0103m, de multe ori suntem cople\u0219i\u021bi de situa\u021biile urgente, de lucrurile mici dar importante pentru fiecare om \u00een parte, contribuind \u00een mod paradoxal la men\u021binerea unei dependen\u021be: suntem una dintre roti\u021bele marelui mecanism \u00eempotriva c\u0103ruia lupt\u0103m. \u00cens\u0103 sper\u0103m c\u0103 la un moment dat vom reu\u0219i s\u0103 ie\u0219im din acest cadru limitat \u0219i, al\u0103turi de cei cu care lucr\u0103m, s\u0103 putem contribui la influen\u021barea contextului \u00een care tr\u0103im.<\/p>\n<p><b>Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit<\/b> a ap\u0103rut \u00een urma cooperar\u0103rii dintre arti\u0219ti implica\u021bi social, refugia\u021bi \u0219i persoane care lucreaz\u0103 cu ace\u0219tia din urm\u0103, transpun\u00e2nd pe scen\u0103 fragmente ale vie\u021bii refugia\u021bilor &#8211; a celor care par a fi invizibili \u00een amalgamul de probleme cu care ne confrunt\u0103m ca societate \u2013 \u0219i aduc\u00e2ndu-\u0219i contribu\u021bia at\u00e2t la introducerea unei teme globale \u00een contextul teatrului rom\u00e2nesc, c\u00e2t \u0219i la ini\u021bierea unor dezbateri necesare.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Simina Guga &nbsp; Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit De Alice Monica Marinescu \u0219i David Schwartz Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela R\u0103descu, Andrei \u0218erban, Silviana Vi\u0219an Scenografia: Adrian Cristea, muzica: C\u0103t\u0103lin Rulea, traducerea \u00een limba arab\u0103: Bashar Al-Kishawi Mul\u021bumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo, Simina Guga Spectacolul Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit se bazeaz\u0103 pe textul de teatru documentar scris de Alice Monica Marinescu \u0219i David Schwartz, folosind metoda verbatim, \u00een 2011. Textul \u00eemplete\u0219te pove\u0219tile de via\u021b\u0103 a 5 persoane care au tr\u0103it experien\u021ba refugiului cu fragmente din Ghidul de Ob\u021binere&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[93],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1700"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1700"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1700\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3410,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1700\/revisions\/3410"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1700"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1700"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1700"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}