{"id":1696,"date":"2014-11-13T16:30:23","date_gmt":"2014-11-13T16:30:23","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1696"},"modified":"2016-09-26T12:06:52","modified_gmt":"2016-09-26T12:06:52","slug":"programul-de-ieri-al-luptei-de-clasa-post-scriptum-la-capete-infierbantate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/11\/13\/programul-de-ieri-al-luptei-de-clasa-post-scriptum-la-capete-infierbantate\/","title":{"rendered":"Programul de ieri al luptei de clas\u0103. Post scriptum la Capete \u00eenfierb\u00e2ntate"},"content":{"rendered":"

de Stelian Iuga\u00a0<\/i><\/b><\/p>\n

\u201ePoate a\u0219a e\u0219ti tu: ai gusturi mai proletare,\u201d \u00eemi zicea recent un coleg de apartament, om dealtfel cu gusturi mult mai rafinate dec\u00e2t mine. Poftim! Ce s\u0103 zic la asta? \u00cen timp ce al\u021bi tovar\u0103\u0219i \u00eemi zic \u00eentruna c\u0103 \u00eengro\u0219 popula\u021bia de hipsteri, \u0103sta tran\u0219eaz\u0103 cu calm o divergen\u021b\u0103 banal\u0103 de gusturi masculine zic\u00e2ndu-mi c\u0103 poate a\u0219a sunt eu, mai proletar din fire, insinu\u00e2nd, evident, \u0219i o u\u0219oar\u0103 judecat\u0103 de gust (f\u0103r\u0103 sup\u0103rare, ca \u00eentre prieteni). Dup\u0103 ce epuizasem subiectul provenien\u021belor noastre sociale, \u00eencercam s\u0103 \u00een\u021belegem cum se face c\u0103 eu riscam \u00een permanen\u021b\u0103 s\u0103-mi tr\u0103dez (la propriu!) originile de middle <\/i>sau upper-middle<\/i> class<\/i> de dinainte de 1989 \u0219i m\u0103car o idee de dup\u0103 (stabilisem c\u0103, \u00een func\u021bie de cum abordam problema, puteam fi atribuit oric\u0103rei categorii), \u00een timp ce el, cu un pedigree<\/i> mult mai modest, reu\u0219ea s\u0103 aib\u0103 o prezen\u021b\u0103 infinit mai distins\u0103 dec\u00e2t mine, aparent \u00een mod c\u00e2t se poate de natural. M\u0103 rog, poate ceva mai pu\u021bin natural dec\u00e2t a\u0219a-zisele mele \u00eenclina\u021bii proletare, fa\u021b\u0103 de care nu \u00eemi amintesc s\u0103 fi sim\u021bit vreodat\u0103 vreo urm\u0103 de anxietate sau nevoie s\u0103 le dau un nume dincolo de discu\u021bii din astea de buc\u0103t\u0103rie la comun.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u0218tiu c\u0103 \u00eemi veniser\u0103 \u00een minte \u0219i c\u00e2teva explica\u021bii, mai ales dac\u0103 era s\u0103 iau \u00een calcul copil\u0103ria dintr-un cartier de blocuri bucure\u0219tean, \u00een anii `90, c\u00e2nd vecinii \u00eenc\u0103 mai vorbeau \u00eentre ei \u0219i nu se baricadaser\u0103 \u00een case \u0219i ma\u0219ini, a\u0219a cum au \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 acum c\u00e2\u021biva ani. Noi, pu\u0219tanii de pe strad\u0103, habar n-aveam care era treaba cu proletariatul, iar cu middle class<\/i>ul <\/i>nici at\u00e2t (de\u0219i, fie vorba \u00eentre noi, treburile astea se traduceau direct \u00een num\u0103rul de ma\u0219inu\u021be sau mingi de fotbal de\u021binut de fiecare, pe care \u00eenv\u0103\u021bam u\u0219or u\u0219or s\u0103 nu le mai \u00eemp\u0103r\u021bim unii cu al\u021bii). Preferam s\u0103 ne prostim la gr\u0103mad\u0103 pe strad\u0103 sau \u00een curtea \u0219colii toat\u0103 ziua dec\u00e2t s\u0103 st\u0103m \u00een cas\u0103 s\u0103 citim din bibliotecile burdu\u0219ite de p\u0103rin\u021bii no\u0219tri pe vremea c\u00e2nd c\u0103r\u021bile erau un obiect de prestigiu ieftin, a\u0219a c\u0103 era OK \u0219i nu chiar peste m\u00e2n\u0103 pentru ai t\u0103i s\u0103 \u021bin\u0103 sute (sau mii, cum era cazul alor mei) de c\u0103r\u021bi \u00een cas\u0103 de care nu prea te atingeai. Poate singura frustrare real\u0103 ap\u0103rea \u00een rarele ocazii c\u00e2nd ne nimeream l\u00e2ng\u0103 2-3 din fra\u021bii no\u0219tri mai mari, care se uitau sc\u00e2rbit-amuza\u021bi la noi \u00een timp ce dezbateau aprins despre metali\u0219ti \u0219i depe\u0219i\u0219ti. \u0102stora n-aveai ce s\u0103 le faci, frate! Lupta era inegal\u0103 \u0219i dac\u0103 f\u0103ceai mi\u0219to prea mult de nu \u0219tiu care pletos automat \u021bi-o luai de la adolescenta de sor-ta. Am opus \u0219i noi rezisten\u021b\u0103 cum am putut; mai ales \u201eprin cultur\u0103\u201d (haha!), dovad\u0103 faptul c\u0103 am refuzat s\u0103 ascult Nirvana p\u00e2n\u0103 la c\u00e2\u021biva ani buni dup\u0103 majorat, \u0219i atunci rar \u0219i cam \u00een sil\u0103. F\u0103r\u0103 mi\u0219to!<\/p>\n

M\u0103 rog, deci n-aveam noi prea mult\u0103 treab\u0103 cu chestiile astea pe vremea aia. La \u0219coal\u0103 mai era cum mai era, din moment ce \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea \u00eei pl\u0103cea clar mai mult pe \u0103\u0219tia \u201ede familie bun\u0103\u201d ca mine. Dar fiindc\u0103 \u00een afar\u0103 de tocilarii din prima banc\u0103 to\u021bi abia a\u0219teptam s\u0103 plec\u0103m de acolo \u0219i ne uneam cu prima ocazie \u00eempotriva \u0103lora de la A sau, dac\u0103 era cazul, chiar \u0219i a \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei, favoritismele de doi bani nu prea contau pentru noi ca grup. Treaba r\u0103m\u00e2nea calm\u0103, cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 ajungeam acas\u0103 \u0219i \u00eencepeau p\u0103rin\u021bii s\u0103 ne frece la cap cu tot felul de t\u00e2mpenii: cum a fost la \u0219coal\u0103? f\u0103-\u021bi temele! mai pune \u0219i tu m\u00e2na pe o carte! ce-ai f\u0103cut afar\u0103? cu cine ai stat? \u021bi-am zis s\u0103 nu te mai joci cu \u0103ia c\u0103 sunt ni\u0219te nesp\u0103la\u021bi! vezi s\u0103 nu-\u021bi fure ma\u0219inu\u021bele, c\u0103 am dat bani pe ele! etc. Eu am avut \u00eentr-un fel un mare noroc \u00een sensul asta, ai mei scutindu-m\u0103 \u00een mare parte de astfel de rutine, pe care aveam \u00eens\u0103 des ocazia s\u0103 le observ la p\u0103rin\u021bii prietenilor mei de atunci. Aveam un fel de \u00een\u021belegere cu maic\u0103-mea c\u0103 dac\u0103 m\u0103 descurcam bine la \u0219coal\u0103, m\u00e2ncam cum trebuie \u0219i participam \u00een fiecare an la \u00eendeplinirea planurilor ei de concediu, puteam s\u0103 fac ce vroiam \u00een rest. Cum taic\u0103-miu nu se b\u0103ga sub nicio form\u0103 s\u0103-mi interzic\u0103 ceva, puteam s-o ard f\u0103r\u0103 probleme cu ga\u0219ca de la bloc, \u00een ignoran\u021b\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin total\u0103 fa\u021b\u0103 de problemele alor no\u0219tri apropo de cine e mai frumos, valoros, merituos \u0219i \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 se stea mai sus \u00een ierarhia social\u0103 \u0219i, bine\u00een\u021beles, de micile \u0219i marile lor lupte de a se coco\u021ba c\u00e2t mai aproape de standardul de onorabilitate pe care \u0219i-l stabilea fiecare.<\/p>\n

Cum ziceam, eu eram mai protejat de insisten\u021bele p\u0103rin\u021bilor de a-\u0219i coopta proprii copii \u00een tr\u00e2nta asta de clas\u0103 la firul ierbii. Nu c\u0103 ai mei n-ar fi fost p\u0103rta\u0219i la a\u0219a ceva. Dimpotriv\u0103. Chestia e c\u0103 eu nu prea mai aveam loc, din moment ce ei nu jucau meciul asta \u00een primul r\u00e2nd cu p\u0103rin\u021bii prietenilor mei de la bloc sau cu colegii de la serviciu, ci mai ales \u00eentre ei. Permanentele \u0219i interminabilele certuri pe care le aveau ai mei la \u00eenceputul anilor `90 se reduceau la problema maica-mii cu gusturile \u201eprea proletare\u201d ale lui taic\u0103-miu \u0219i problema lui taic\u0103-miu cu gusturile \u201eprea middle class\u201d<\/i> ale maic\u0103-mii. Cum s\u0103 explic eu chestia asta… De\u0219i oamenii a\u0219tia p\u0103reau a fi oarecum pe picior de egalitate \u2014 f\u0103cuser\u0103 am\u00e2ndoi facult\u0103\u021bi ca lumea, avuseser\u0103 rezultate, aveau joburi bune \u0219i cariere profesionale de invidiat la vremea respectiv\u0103 \u0219i tr\u0103iser\u0103 mai mult de dou\u0103 decenii \u00eempreun\u0103 beneficiind de anumite lucruri la care nu avusese acces chiar toat\u0103 lumea (nu te g\u00e2ndi la nu \u0219tiu ce chestii: un apartament de patru camere, Dacie \u00een parcare, mare-munte-\u021bar\u0103 an de an, ceva medita\u021bii pentru copii, ni\u0219te pile just in case,<\/i> etc.) \u2014 erau, de fapt, c\u00e2t se poate de diferi\u021bi, \u0219i abia \u00een `90 au \u00eenceput diferen\u021bele astea s\u0103 ascut\u0103 cu adev\u0103rat lupta de clas\u0103 la mine \u00een familie.<\/p>\n

Deci, taic\u0103-miu: crescut la \u021bar\u0103 \u0219i umblat ani de zile prin internate ca s\u0103 poat\u0103 face \u0219coala la ora\u0219; venit la Bucure\u0219ti cu tot felul de burse pentru care muncise pe br\u00e2nci de mic; repartizat dup\u0103 facultate pe una din platformele industriale mari de la marginea capitalei; p\u00e2n\u0103 \u00een `90 deja contabilizase c\u00e2teva deleg\u0103ri \u00een str\u0103in\u0103tate din care str\u00e2nsese o m\u00e2n\u0103 de suveniruri cu care m\u0103 jucam prin sufragerie \u0219i o groaz\u0103 de pove\u0219ti care ani de zile mi s-au p\u0103rut SF; arhirespectat \u00een virtutea competen\u021belor lui profesionale de proletarii de pe platform\u0103 (printre care se num\u0103rau, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, mul\u021bi dintre vecinii no\u0219tri, despre care tot aflam cu surprindere c\u0103 i-a salvat tata din nu \u0219tiu ce rahaturi mai mici sau mai mari la munc\u0103). Maica-mea: n\u0103scut\u0103 \u00eentr-un mare ora\u0219 de provincie \u0219i crescut\u0103 \u00eentr-un or\u0103\u0219el mai mic unde taic\u0103-su reu\u0219ise s\u0103 se a\u0219eze \u0219i, prin mijloace nu chiar legale dar nici chiar imorale, s\u0103 str\u00e2ng\u0103 o avere considerabil\u0103 (sau de-a dreptul inimaginabil\u0103 pentru vremurile alea, dup\u0103 unele pove\u0219ti pe care le-am auzit de-a lungul anilor); face o facultate cu profil neindustrial \u0219i ajunge s\u0103 aib\u0103 un job bun, \u00eentr-un birou aseptic \u0219i aproape de cas\u0103, unde, pe l\u00e2ng\u0103 rutina zilnic\u0103 \u0219i eventualele urgen\u021be de rezolvat, se implica activ \u00een jocurile de culise de la birou, unde miza nu era avansarea \u00een ierarhia birocratic\u0103 (lucrul dealtfel imposibil de la un punct \u00eencolo), ci \u00eentr-o ierarhie \u00een care erai punctat sau depunctat \u00een func\u021bie de c\u00e2t de mult de b\u00e2rfesc al\u021bii, ce rela\u021bii ai, cu ce te \u00eembraci, ce-\u021bi fac copiii, cu ce vii la serviciu, cum e b\u0103rbatu-to… din astea. M\u0103 rog… ideea e c\u0103, chiar dac\u0103 pe h\u00e2rtie ai fi zis ca erau f\u0103cu\u021bi unul pentru altul, oamenii a\u0219tia aveau destine sociale diferite \u0219i le trebuia ceva munc\u0103 de compromis ca s\u0103 se pupe.<\/p>\n

La \u00eenceputul anilor `90 \u2014 dup\u0103 nu \u0219tiu c\u00e2\u021bi ani \u00een care nu s-au b\u0103tut chiar cap \u00een cap, cred, din motive obiective \u2014 chestiile astea au \u00eenceput s\u0103 explodeze zilnic la noi \u00een cas\u0103. Nici acum nu pot \u00een\u021belege cum se pot certa \u00een halul \u0103la doi oameni despre nu \u0219tiu ce set de vase nou, care e prea scump, sau nu \u0219tiu ce set de vase vechi, care e prea ciobit sau demodat. Ce-i drept c\u0103 pentru maic\u0103-mea, 1990 a deschis o serie \u00eentreag\u0103 de noi posibilit\u0103\u021bi, pe care nu \u0219tiu dac\u0103 le visase vreodat\u0103, dar pe care le-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at aproape necondi\u021bionat, cel pu\u021bin c\u00e2nd venea vorba de a stabili \u201eplanurile de viitor\u201d: m\u00e2nc\u0103ruri nu \u0219tiu de care, bl\u0103nuri, bijuterii, cizme, farduri, creme, juc\u0103rii \u0219i lec\u021bii de pian pentru noi, concedii \u00een str\u0103in\u0103tate, s\u0103 schimbe Dacia cu ma\u0219ina japonez\u0103 a lui bunicul, sau s\u0103 o v\u00e2nd\u0103 \u0219i s\u0103 bage banii la Caritas<\/b>… \u0219i multe alte din astea pe care n-am cum s\u0103 le mai \u021bin minte acum. \u0218tiu c\u0103 la birou f\u0103cuser\u0103 \u00eentre colege un \u201ecerc\u201d de credit (a\u0219a \u00eei ziceau) ad-hoc, din care o dat\u0103 pe lun\u0103 o singur\u0103 persoan\u0103 putea s\u0103 scoat\u0103 o sum\u0103 substan\u021bial\u0103 de bani la care contribuiau toate angajatele. \u0218i eu tr\u0103geam anumite beneficii (cite\u0219te: ma\u0219inu\u021be) c\u00e2nd \u00eei venea r\u00e2ndul maic\u0103-mii la potul cel mare. Ca s\u0103 nu se \u00een\u021beleag\u0103 gre\u0219it, maic\u0103-mea nu era nu \u0219tiu ce egoist\u0103 sau ahtiat\u0103 dup\u0103 orice prostie din vitrine. Nu. Credea \u00eens\u0103 c\u0103 o femeie ca ea merit\u0103 tot ce e mai bun, mai ales dup\u0103 ce acum vedea cu ochii ei ce \u00eei fusese refuzat ani buni de zile. Vroia, de asemenea, ca \u0219i noi \u2014 copiii ei, tata \u2014 s\u0103 avem parte de toate lucrurile astea. Tata, la fel, ne vroia \u0219i el numai binele. \u00cens\u0103 toate chestiile astea de care mama era at\u00e2t de fascinat\u0103 atunci pentru el erau numai excese de care mai bine ne lipseam. Pe atunci, tata era genul care punea la p\u0103strare \u00een depozitul pe care-l f\u0103cuse \u00eentr-unul dintre balcoane orice se strica sau sp\u0103rgea, \u201e\u00een caz c\u0103.\u201d Mama vroia s\u0103 arunce orice lucru de genul \u0103sta \u0219i s\u0103 cumpere de nou ce \u00eei trebuia (\u0219i, dac\u0103 ar fi s\u0103 m\u0103 iau dup\u0103 ce bomb\u0103nea tata, mai ales ce nu \u00eei trebuia). Lui tata i se p\u0103rea o inep\u021bie ca maic\u0103-mea s\u0103-\u0219i cumpere nu \u0219tiu c\u00e2te c\u0103ciuli de blan\u0103, \u00een timp ce ei i se p\u0103rea de neconceput c\u0103 el \u00ee\u0219i cump\u0103ra c\u00e2te o pereche de pantaloni la doi ani, \u0219i p-aia tot la insisten\u021bele ei. Nu \u0219tiu c\u00e2t de credibil\u0103 pare povestea asta acum, dar atunci \u0103sta era conflictul, iar de la bomb\u0103nitul lui tata \u0219i uit\u0103tura entuziast\u0103 a maic\u0103-mii p\u00e2n\u0103 la ni\u0219te certuri monstru nu era dec\u00e2t un pas.<\/p>\n

Toat\u0103 treaba asta n-avea cum s\u0103 dureze prea mult timp. P\u00e2n\u0103 am ajuns s\u0103 fac zece ani, ai mei deja divor\u021baser\u0103, f\u0103cuser\u0103 partaj \u0219i tr\u0103iau fiecare la casa lui. Dup\u0103 ce \u0219i-au dat seama ce au de f\u0103cut, \u0219i-au \u00eemp\u0103r\u021bit c\u00e2t puteau ei de civilizat casa, ma\u0219ina, \u0219i ce bani \u0219i alte chestii personale or mai fi avut ei. Iar\u0103\u0219i, poate pare incredibil, \u00eens\u0103 cele mai dure negocieri s-au dus pe \u00eemp\u0103r\u021beala basculantei de c\u0103r\u021bi pe care le aliniaser\u0103 de-a lungul timpului pe mai to\u021bi pere\u021bii casei. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, au ajuns la un acord: dup\u0103 ce fiecare \u0219i-a p\u0103strat rafturile cu volume de specialitate, mama a luat albumele de art\u0103, c\u00e2\u021biva autori str\u0103ini, c\u0103r\u021bile nou-ap\u0103rute la Humanitas, precum \u0219i \u00eentreaga colec\u021bie de Cioran, Eliade \u0219i restul fe\u021belor alea pe care n-am putut niciodat\u0103 s\u0103 le iau mai \u00een serios dec\u00e2t l-am luat pe Cobain, iar tata a r\u0103mas cu restul: \u201eBiblioteca pentru to\u021bi,\u201d \u201eSecolul XX\u201d \u0219i o groaz\u0103 de alte colec\u021bii \u0219i romane prin care mi-am mai pierdut \u0219i eu capul din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de-a lungul anilor. Pe c\u0103r\u021bile de istorie s-au certat ca chiorii.<\/p>\n

\u00cen ’95, dup\u0103 insisten\u021bele \u0219i eforturile maic\u0103-mii, m-am mutat la o \u0219coal\u0103 din centru, unde eram \u00een clas\u0103 cu tot felul de copii de bog\u0103tani \u0219i vedete aduna\u021bi acolo de ai lor \u00een speran\u021ba c\u0103 o s\u0103 se lipeasc\u0103 ceva de ei dup\u0103 orele s\u0103pt\u0103m\u00e2nale cu pu\u021binii profesorii americani care predau \u00eenc\u0103 de atunci \u201e\u00een una din cele mai bune \u0219coli din Bucure\u0219ti,\u201d cum se tot l\u0103uda mama. M\u0103 rog, era mai sp\u0103lat\u0103 treaba dec\u00e2t \u00een cartier, iar la capitolul \u201emilit\u0103rie\u201d o duceau clar mai bine. Dup\u0103 ce am luat c\u00e2teva palme serioase peste bot de la unii profesorii, m-am antrenat st\u00e2nd drep\u021bi \u00een picioare ore \u00eentregi pe hol l\u00e2ng\u0103 u\u0219a clasei pentru c\u0103 f\u0103ceam mi\u0219to la ore cu colegul de banc\u0103, am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 mai bine \u00eemi tund perciunii de tot, \u0219i mi s-a f\u0103cut ru\u0219ine s\u0103 \u00eei tot zic lui tata c\u0103 trebuie s\u0103 treac\u0103 pe la \u0219coal\u0103 sa vorbeasc\u0103 cu dirigintele, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eemi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez soarta de pu\u0219ti middle class<\/i>. De la asta p\u00e2n\u0103 la a\u0219a-zisa hipstereal\u0103 de buc\u0103t\u0103rie de mai sus a fost drum f\u0103r\u0103 obstacole. Mai greu se pare c\u0103 a fost cu gusturile, capitol la care nici m\u0103car p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi n-am avansat prea mult.<\/p>\n

\"Capete<\/a>

Capete \u00eenfierb\u00e2ntate, 2013. Foto: Monica Marinescu<\/p><\/div>\n

Cam la asta s-a rezumat pentru mine conflictul de clas\u0103 \u00een prima jum\u0103tate a anilor `90. Nu e ca \u0219i c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la treburile astea \u00een fiecare zi. Totu\u0219i, anii `90… ancient history<\/i>. Chestia e c\u0103 m-au \u00eentrebat acum ceva timp ni\u0219te amici dac\u0103 m\u0103 las filmat \u00eentr-un mini-interviu despre mineriade. Oamenii munciser\u0103 ca lumea, se documentaser\u0103, luaser\u0103 o groaz\u0103 de interviuri \u0219i acuma vroiau s\u0103 fac\u0103 o pies\u0103 de teatru folosindu-se de tot materialul \u0103sta pe care \u00eel adunaser\u0103. Eu \u0219i cu al\u021bi c\u00e2\u021biva fost-pu\u0219tani ca mine intram \u00een scen\u0103 doar la \u00eenceput, ideea fiind s\u0103 proiecteze fragmente din interviurile cu noi \u0103\u0219tia care eram foarte mici sau nu eram deloc \u00een anii `90. Din moment ce noi ne ar\u0103tam inevitabil ignoran\u021ba, efortul de cercetare \u0219i de punere \u00een scen\u0103 era justificat ca av\u00e2nd \u0219i o oarecare valoare pedagogic\u0103. O idee OK, din moment ce eu chiar eram ignorant \u00een privin\u021ba asta, de\u0219i, dup\u0103 ce am v\u0103zut spectacolul, mi s-a p\u0103rut un pic cam for\u021bat\u0103 \u2013 poate de-aia au \u0219i scos-o din reprezenta\u021biile ulterioare.<\/p>\n

Oricum, nu prea a contat a\u0219a de mult treaba asta. Am fost t\u0103iat la montaj, f\u0103r\u0103 nici un motiv serios, probabil, din motiv ce \u0103ia care au ajuns \u00een filmule\u021b ziceau fix acelea\u0219i chestii pe care le spusesem \u0219i eu. Spectacolul \u00een sine mi-a pl\u0103cut: combina\u021bia de teatru independent jucat \u00eentr-un spa\u021biu amenajat ad-hoc \u0219i jocul foarte veridic mi-a g\u00e2dilat \u00eentreaga palet\u0103 de gusturi. \u021ain minte \u0219i acum c\u0103 m-am dezmeticit abia c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 toat\u0103 piesa e jucat\u0103 de un singur actor \u0219i consta \u00een mai multe monoloage puse cap la cap: 20 de minute un rol, 20 de minute altul etc. Fain tip! \u0218tiu c\u0103 m-a amuzat tare mult cum \u00eel juca pe Ion Iliescu \u2014 stilul \u0103la foarte distinctiv de a vorbi… \u0218i Miron Cozma spunea ni\u0219te t\u00e2mpenii amuzante. Cam at\u00e2t. Pe \u0103\u0219tia doi i-am recunoscut de la televizor. Ceilal\u021bi nu \u0219tiu cine erau, \u00eens\u0103 povesteau ni\u0219te chestii despre iunie ’90 care mi s-au p\u0103rut la momentul respectiv u\u0219or senza\u021bionaliste. Ca la \u0219tiri, numai ca pe alocuri ceva mai r\u0103u. Dac\u0103 mai puneai \u0219i faza c\u0103, de\u0219i to\u021bi vorbeau despre acela\u0219i lucru, fiecare era pe filmul lui \u0219i de multe ori se b\u0103teau cap \u00een cap… Era confuz\u0103 r\u0103u situa\u021bia. M\u0103 rog, piesa era foarte mi\u0219to \u0219i doar d-asta mergi la teatru, nu ca s\u0103 cuno\u0219ti mai bine subiectul.<\/p>\n

Ce surpriz\u0103 am avut c\u00e2nd am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 accentul lui Iliescu, toate chestiile alea incredibile pe care le spuneau oamenii \u0103ia erau pe bune, iar povestea aia contorsionat\u0103, f\u0103cut\u0103 din buc\u0103\u021bele care nu se potrivesc, grotesc\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp extrem de dramatic\u0103, este \u00een mare parte adev\u0103rat\u0103. Zic \u201e\u00een mare parte,\u201d pentru c\u0103, na, fiecare dintre oamenii \u0103ia nu numai c\u0103 \u00ee\u0219i aminteau \u00een mod diferit evenimentele, ci \u0219i evident l\u0103saser\u0103 deoparte anumite lucruri, cum am l\u0103sat \u0219i eu, bine\u00een\u021beles, destule deoparte \u00een povestea mea de mai \u00eenainte. Vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni m-am uitat pe youtube la toate interviurile pe care le f\u0103cusera \u0103\u0219tia pentru pies\u0103. \u00cen total, peste 25 de ore de \u00een care oamenii \u0103ia povestesc chestii de-\u021bi st\u0103 mintea-n loc. Pentru varianta final\u0103 doar aleseser\u0103 c\u00e2teva dintre ele, le scurtaser\u0103 \u0219i probabil schimbaser\u0103 ni\u0219te virgule. \u00cen rest, toate chestiile alea despre securitate, Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, FSN, oameni negri \u0219i oameni \u00een negru, \u00eenchisori pe la M\u0103gurele, b\u0103t\u0103i crunte \u0219i ur\u0103 reciproc\u0103 erau acolo \u00een interviuri. Cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt.<\/p>\n

Tot \u00een perioada asta, m-am documentat c\u00e2t am putut eu de bine c\u0103ut\u00e2nd chestii despre mineriade pe net \u0219i prin libr\u0103rii. Am aflat c\u0103 se scriseser\u0103 de-a lungul timpului mii de pagini de m\u0103rturii, rapoarte, articole \u0219i c\u0103r\u021bi cu sau f\u0103r\u0103 preten\u021bii \u0219tiin\u021bifice. O groaz\u0103 de informa\u021bie, deci, dar \u0219i prostii \u0219i fumigene c\u0103c\u0103l\u0103u \u2014 at\u00e2t de multe \u00eenc\u00e2t ri\u0219ti s\u0103 te paranoizezi \u0219i s\u0103 zici numai \u201eHai b\u0103, termina\u021bi cu vr\u0103jelile astea, c\u0103 nu v\u0103 crede nimeni!\u201d sau, cum zice ultimul personaj din pies\u0103, \u201eA\u021bi min\u021bit cu to\u021bii!\u201d Mda, deci dup\u0103 at\u00e2tea \u00eencerc\u0103ri de a desc\u00e2lci, a\u0219a, pentru mine, ce naibii s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een iunie `90 \u00een Bucure\u0219ti, ajunsesem cam de unde plecasem. Dead end<\/i>. \u00cen afara unei desf\u0103\u0219ur\u0103ri a evenimentelor pe care o g\u0103seai descris\u0103 cam peste tot \u0219i a sublinierii caracterului evident dramatic al acestora, dac\u0103 m-a\u0219 fi pus s\u0103 scriu ceva despre mineriade, tare m\u0103 tem c\u0103 mi-ar fi ie\u0219it \u0219i mie o sfor\u0103ial\u0103 din aia panicard\u0103 sau apologetic\u0103 \u00een care mi-a\u0219 fi dat \u0219i eu un pic cu p\u0103rerea despre \u201ementalitatea minerului,\u201d g\u00e2ndirea strategic\u0103 a lui Iliescu, \u0219i t\u0103v\u0103lugul de dispre\u021b interna\u021bional care cic\u0103 s-a ab\u0103tut asupra \u021b\u0103rii ani de-a r\u00e2ndul dup\u0103 iunie 1990. Nu, mersi!<\/p>\n

\"Capete<\/a>

Capete \u00eenfierb\u00e2ntate, 2013. Foto: Monica Marinescu<\/p><\/div>\n

Am zis s\u0103 las astea o vreme \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 v\u0103d dac\u0103 totu\u0219i pot s\u0103 am eu \u00eensumi vreun input<\/i> care s\u0103 m\u0103 ajute. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ce dracu’ f\u0103ceam eu \u00een `90 c\u00e2nd \u0103ia f\u0103ceau ravagii \u00een Ferentari, la o arunc\u0103tur\u0103 de b\u0103\u021b de cartierul meu? N-aveam eu treab\u0103. Nu mi-i amintesc pe ai mei s\u0103-mi fi zis vreodata ceva de mineri sau de Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, de\u0219i \u00eemi amintesc foarte clar c\u0103, spre deosebire de apatia \u00een care s-au scufundat mai \u00eencolo, am\u00e2ndoi erau destul de preocupa\u021bi de via\u021ba politic\u0103 \u0219i de transform\u0103rile ce aveau loc pe vremea aia (\u021bin minte c\u0103 maic\u0103-mea era total \u00eempotriva lui Iliescu. Tata habar n-am ce p\u0103rere avea, dar \u0219tiu ca tot bomb\u0103nea despre infla\u021bie). \u0218i-a\u0219a am ajuns s\u0103-mi amintesc de c\u00e2t de \u00eenfierb\u00e2ntate erau capetele \u0219i la mine acas\u0103, unde p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 cearta s-a redus tot la \u0103\u0219tia cu gusturi middle class, <\/i>pentru c\u0103r\u021bile alea stufoase, chipurile de mare profunzime, semnifica\u021bie \u0219i mai ales elegan\u021b\u0103, \u00eempotriva \u0103lora \u201er\u0103ma\u0219i \u00een urm\u0103,\u201d care insistau c\u0103 romanele alea cu pagini mici \u0219i \u00eeng\u0103lbenite pe care le str\u00e2nseser\u0103 de-a lungul timpului nu erau de aruncat la gunoi, ba chiar meritau recitite. M\u0103 rog, treaba nu era a\u0219a dramatic\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103. Ai mei nu s-au b\u0103tut niciodat\u0103, iar eu a trebuit s\u0103 a\u0219tept s\u0103 ajung la o \u0219coal\u0103 de lux ca s\u0103 iau prima palm\u0103 ca lumea din via\u021ba mea.<\/p>\n

Dac\u0103 stau bine s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, toat\u0103 vorb\u0103ria despre revolu\u021bie a avut printre altele \u0219i efectul de a pune \u00een parantez\u0103 evenimentele astea mai mici \u0219i mai mari de la \u00eenceputul anilor ’90, c\u00e2nd certurile \u0219i b\u0103t\u0103ile dintre adul\u021bi aveau de fapt ni\u0219te mize uria\u0219e pentru stabilirea contextului \u00een care aveam noi, copiii lor, s\u0103 ne maturiz\u0103m la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103. Dup\u0103 5-6 ani lucrurile se cam a\u0219ezaser\u0103 \u0219i la mine acas\u0103, \u0219i, cum s-ar zice, \u201e\u00een \u021bar\u0103.\u201d Eu eram la \u0219coala aia de viitori hipsteri \u0219i m\u0103 rupsesem aproape total de cartier. O ardeam prin centru \u0219i nu mai aveam timp s\u0103 m\u0103 preocup de vie\u021bile fo\u0219tilor mei tovar\u0103\u0219i de la bloc. C\u00e2t s-or fi bucurat minerii \u0103ia de scurtele momente de cafteal\u0103 bucure\u0219tean\u0103, dac\u0103 s-or fi bucurat, imediat dup\u0103 au \u00eenceput bucure\u0219tenii s\u0103-i c\u0103s\u0103peasc\u0103 pe ei \u0219i pe to\u021bi \u0103ia ca ei. \u0218tii, cum zice un personaj din pies\u0103, despre care am aflat c\u00e2nd m-am uitat la interviuri c\u0103 ar fi vocalul de la ZOB<\/b> (nici acum n-am \u00een\u021beles cum a ajuns \u0103sta a\u0219a de \u00een centrul aten\u021biei, dar m\u0103 rog…), c\u0103 el i-ar c\u0103s\u0103pi chiar \u0219i acum pe to\u021bi \u2014 pe mineri, pe Iliescu, pe Cozma, to\u021bi, i-ar c\u0103s\u0103pi…la propriu! Se pare c\u0103 omul nu prea era la curent cu mersul lucrurilor \u00een ultimii dou\u0103zeci de ani. \u0218ansele s\u0103 treci acum prin Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, sau p\u00e2n\u0103 una alta, s\u0103 treci aiurea, pe oriunde, \u0219i s\u0103 dai peste vreun proletar \u00eenc\u0103 pus pe treab\u0103 sunt, s\u0103 fim serio\u0219i, zero, din moment ce \u0103ia ori au cr\u0103pat, ori sunt pe cale s\u0103, ori s-au aciuat prin cine \u0219tie ce cotloane unde sunt practic imposibil de g\u0103sit de \u0103\u0219tia ca noi. De altfel, s-a v\u0103zut asta la protestele astea de c\u00e2nd cu criza, c\u00e2nd \u00een Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii au venit numai hipsteri d-\u0103\u0219tia ca mine, majoritatea pe filmele alea nou\u0103zeciste pe care le-au \u00eenv\u0103\u021bat de-a lungul anilor pe de rost din presa cultural\u0103 respectabil\u0103 \u0219i, pe ascuns, de la televizor \u2014 \u0219tii, alea cu \u201eVrem democra\u021bie \u0219i pia\u021b\u0103 ca-n Vest!\u201d, \u201eAnti-Iliescu\u201d, \u201eS\u0103 vin\u0103 studen\u021bii!\u201d, c\u00e2ntece, voie bun\u0103, a pinch of<\/i> na\u021bionalism, investitori serio\u0219i, alea, alea. Probabil printre pu\u021binele chestii proletare de p-acolo erau gusturile mele, de care am f\u0103cut mi\u0219to mai t\u00e2rziu la o bere, dup\u0103 ce ne-am \u00eentors acas\u0103 din Control<\/b>, \u00een seara aia c\u00e2nd i-au chemat \u0103ia pe jandarmi s\u0103 fac\u0103 ordine \u0219i printre noi.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Stelian Iuga\u00a0 \u201ePoate a\u0219a e\u0219ti tu: ai gusturi mai proletare,\u201d \u00eemi zicea recent un coleg de apartament, om dealtfel cu gusturi mult mai rafinate dec\u00e2t mine. Poftim! Ce s\u0103 zic la asta? \u00cen timp ce al\u021bi tovar\u0103\u0219i \u00eemi zic \u00eentruna c\u0103 \u00eengro\u0219 popula\u021bia de hipsteri, \u0103sta tran\u0219eaz\u0103 cu calm o divergen\u021b\u0103 banal\u0103 de gusturi masculine zic\u00e2ndu-mi c\u0103 poate a\u0219a sunt eu, mai proletar din fire, insinu\u00e2nd, evident, \u0219i o u\u0219oar\u0103 judecat\u0103 de gust (f\u0103r\u0103 sup\u0103rare, ca \u00eentre prieteni). Dup\u0103 ce epuizasem subiectul provenien\u021belor noastre sociale, \u00eencercam s\u0103 \u00een\u021belegem cum se face c\u0103 eu riscam \u00een permanen\u021b\u0103 s\u0103-mi tr\u0103dez (la…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1696"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1696"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1696\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3411,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1696\/revisions\/3411"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}