de Marius Bogdan Tudor<\/i><\/b><\/p>\n
Cunoa\u0219terea istoric\u0103 a fost diseminat\u0103 de-a lungul timpului exclusiv prin mijloace creative: transmiterea pe cale oral\u0103, scrisul, desenul sau pictura. Privilegiat \u00eentre aceste mijloace a fost scrisul, acesta dob\u00e2ndind treptat monopolul asupra cunoa\u0219terii legitime \u00een culturile Europei de Vest dup\u0103 apari\u021bia \u0219i dezvoltarea tiparului \u0219i \u00een special c\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul secolului 18, o dat\u0103 cu profesionalizarea \u0219i compartimentalizarea disciplinelor.<\/sup>[1]<\/sup><\/a> Constituirea academic\u0103 a disciplinei istoriei a fost astfel influen\u021bat\u0103 de rigoarea studiului surselor scrise din arhive (alc\u0103tuite de c\u0103tre o elit\u0103 de func\u021bionari \u0219i intelectuali), printre cele mai importante direc\u021bii de studiu fiind \u201eochiul inocent\u201d, obiectiv \u0219i dominat de rigoare \u0219tiin\u021bific\u0103 al istoricului care documenteaz\u0103 faptele a\u0219a cum au fost.<\/i><\/sup>[2]<\/sup><\/a> Dominat\u0103 de volume despre popoarele francez, englez sau german, \u0219i despre marile imperii (Habsburgic, Otoman), aceast\u0103 \u0219coal\u0103 de g\u00e2ndire punea na\u021biunea \u00een centrul preocup\u0103rilor sale \u0219i se ghida dup\u0103 credin\u021ba romantic\u0103 \u00een existen\u021ba unor tipuri na\u021bionale primordiale \u2013 celtic, germanic, latin \u0219i slav \u2013 care erau presupuse a fi sursa tuturor evolu\u021biilor culturale de p\u00e2n\u0103 atunci. Chestionarea acestui mod de a g\u00e2ndi studiul istoriei a venit \u00eenc\u0103 din secolul 19, din partea a patru filozofi ai istoriei: Hegel, Nietzsche, Droysen \u0219i Croce, care, \u00een abord\u0103ri diferite, sus\u021bineau indispensabilitatea muncii de selec\u021bie \u0219i interpetare a datelor \u00een istorie, precum \u0219i cea de \u201eumplere a golurilor\u201d acolo unde datele oficiale nu sunt concludente. Cu to\u021bii plaseaz\u0103 istoriografia \u00een zona artelor, iar o parte a muncii istoricului \u00een zona artei dramatice.<\/sup>[3]<\/sup><\/a><\/p>\n Interpretarea este esen\u021bial\u0103 pentru orice nara\u021biune istoric\u0103. Asta pentru c\u0103 sursele oficiale sunt \u00een acela\u0219i timp suficiente \u0219i insuficiente. Pe de o parte, exist\u0103 \u00eentotdeauna mai multe date \u00een surse dec\u00e2t poate include istoricul \u00een reprezentarea sa narativ\u0103 a unei anumite p\u0103r\u021bi a procesului istoric. Astfel, istoricul trebuie s\u0103 \u201einterpeteze\u201d datele prin catalogarea unor informa\u021bii drept irelevante pentru relatarea sa \u0219i excluderea lor din nara\u021biune. Pe de alt\u0103 parte, \u00een efortul s\u0103u de a reconstrui o anumit\u0103 perioad\u0103 istoric\u0103 \u201ea\u0219a cum a fost\u201d, acesta nu poate exclude din nara\u021biunea sa o relatare a vreunui eveniment sau serie de evenimente pentru care nu sunt suficiente date care s\u0103 permit\u0103 o explica\u021bie plauzibil\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 istoricul trebuie s\u0103 \u201einterpreteze\u201d materialul umpl\u00e2nd golurile din documentare prin specula\u021bii \u0219i deduc\u021bii.<\/sup>[4]<\/sup><\/a><\/p>\n \u00cens\u0103 pe ce criterii se face aceast\u0103 selec\u021bie? Nu au \u0219i exigen\u021bele ideologice ale prezentului un cuv\u00e2nt de spus? Cui serve\u0219te aceast\u0103 interpretare astfel realizat\u0103? \u0218i cum este perceput\u0103 aceast\u0103 interpretare de c\u0103tre diverse grupuri sociale? \u00cen continuarea acestor \u00eentreb\u0103ri, propun trei moduri \u00een care s-ar putea \u00eencadra perspectivele despre trecut<\/sup>[5]<\/sup><\/a>, moduri care sunt explorate critic \u00een anumite practici teatrale din Rom\u00e2nia post-socialist\u0103. Primul dintre ele este a\u0219a-numitul \u201etrecut utilizabil\u201d (usable past<\/i>), un set de referin\u021be istorice care s\u0103 modeleze tentativele contemporane de consens social. Un \u201etrecut utilizabil\u201d reprezint\u0103 o inven\u021bie, sau cel pu\u021bin o reconstruc\u021bie retrospectiv\u0103 care serve\u0219te nevoilor prezentului.<\/sup>[6]<\/sup><\/a> F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, perspectivele asupra evenimentelor istorice au fost constant influen\u021bate de institu\u021bii \u0219i structuri de putere care au legitimat anumite versiuni oficiale despre trecut \u00een func\u021bie de interese (eroizarea, respectiv demonizarea anumitor perioade istorice pentru a legitima ideologia dominant\u0103 care permite reproducerea acelor institu\u021bii).<\/sup>[7]<\/sup><\/a> Astfel, experien\u021bele de via\u021b\u0103 ale unor grupuri sociale (femei, sclavi, muncitori industriali, imigran\u021bi, \u021b\u0103rani, etc.) au fost \u201eselectate\u201d \u0219i \u201einterpretate\u201d ca irelevante pentru a fi istoricizate, conform ideologiei dominante la momentul respectiv (disciplina istoriei pun\u00e2ndu-se, mai mult ca oricare alta, \u00een slujba constituirii \u0219i model\u0103rii ideii de stat-na\u021biune \u00een secolele 19 \u0219i 20).<\/p>\n Al doilea mod de a rela\u021biona cu trecutul consider\u0103 insuficient\u0103 abordarea instrumentalist\u0103 \u0219i prezentist\u0103 (\u201eceea ce facem noi cu trecutul\u201d) de mai sus. Memoria colectiv\u0103, sus\u021bin adep\u021bii acestui mod, s-a dovedit a fi relativ imun\u0103 la \u00eencerc\u0103ri de a o remodela \u201ede sus.\u201d \u00cen plus, o abordare exclusiv prezentist\u0103 nu ar explica unde \u00ee\u0219i au originea interesele din prezent. Mai mult, abordarea instrumentalist\u0103 nu este considerat\u0103 a fi potrivit\u0103 pentru a explica de ce trecutul func\u021bioneaz\u0103 at\u00e2t de bine ca instrument al intereselor din prezent. Astfel, acest al doilea mod de a aborda rela\u021bia dintre trecut \u0219i prezent caut\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 de ce ar fi trecutul utilizabil \u00een vreun fel. \u00centrebarea pe care \u0219i-o pun adep\u021bii acestui mod ar fi \u201ece face trecutul pentru noi?.\u201d<\/sup>[8]<\/sup><\/a> Acest tip de \u00een\u021belegere nu difer\u0103 cu mult de primul, \u00eens\u0103 este definit de principii func\u021bionaliste; istoria, cultivarea trecutului, tradi\u021bia, memoria colectiv\u0103, toate aceste concepte sunt utilizate pentru a defini identit\u0103\u021bi \u0219i a le insufla moralitate. Acest mod de abordare este \u00een primul r\u00e2nd moral, nu instrumental; \u00een acest sens, \u201etrecutul nu reprezint\u0103 doar o unealt\u0103 \u00een arsenalul puterii, ci \u00eens\u0103\u0219i izvorul identit\u0103\u021bii.\u201d<\/sup>[9]<\/sup><\/a><\/p>\n Pe l\u00e2ng\u0103 \u201eceea ce facem noi cu trecutul\u201d \u0219i \u201eceea ce face trecutul pentru noi\u201d, exist\u0103 \u0219i o a treia perspectiv\u0103 care nu vede rela\u021bia trecut-prezent ca fiind nici instrumental\u0103, nici func\u021bional\u0103. Aceast\u0103 perspectiv\u0103 porne\u0219te de la \u00eentrebarea \u201ecum ne afecteaz\u0103 trecutul?\u201d \u0219i discut\u0103 felul \u00een care se raporteaz\u0103 diverse comunit\u0103\u021bi \u0219i grupuri sociale la evenimente traumatice din trecut. Cele trei abord\u0103ri nu se exclud reciporc, ci sunt complementare, iar explorarea lor prin mijloace teatrale poate scoate la iveal\u0103 modul \u00een care un moment generator de traume colective (deport\u0103rile din timpul Holocaustului, mineriadele sau disponibiliz\u0103rile din 1997) este codificat, la contactul cu documentari\u0219tii (actori, dramaturgi, regizori etc.), at\u00e2t prin apel la instrumentaliz\u0103ri ale trecutului de c\u0103tre varii structuri de putere, c\u00e2t \u0219i prin apartenen\u021ba la o \u201ecomunitate de memorie.\u201d<\/p>\n O dat\u0103 cu dezvoltarea a noi forme de media precum filmul \u0219i fotografia, evenimente \u0219i procese sociale pot fi documentate \u0219i ulterior interpretate \u00een moduri care ridic\u0103 semne de \u00eentrebare asupra versiunii oficiale.<\/sup>[10]<\/sup><\/a> De asemenea, democratizarea accesului la educa\u021bia medie \u0219i superioar\u0103 \u2013 \u0219i implicit la produc\u021bia de cunoa\u0219tere a autorit\u0103\u021bii \u2013, precum \u0219i criticarea ideii burgheze de cultur\u0103 ca produs exlusiv al unor elite legitimate institu\u021bional (cultur\u0103 muzeal\u0103), genereaz\u0103 raport\u0103ri contradictorii fa\u021b\u0103 de documentele oficiale \u0219i moduri de selectare \u0219i interpretare a informa\u021biei istorice care pun \u00een discu\u021bie nara\u021biunea tradi\u021bional\u0103 prin vizibilizarea unor perspective diferite. \u00cen acest context, teatrul, cre\u00e2ndu-\u0219i \u00een secolul 19 imaginea de \u201etemplu al muzelor, \u00een care nu po\u021bi intra dec\u00e2t \u00een \u021binut\u0103 de gal\u0103 \u0219i cu o stare de spirit corespunz\u0103tor elevat\u0103\u201d<\/sup>[11]<\/sup><\/a>, \u00eencepe treptat s\u0103 \u00ee\u0219i recupereze func\u021bia critic\u0103. Conform lui Henri Wald, \u201eteatrul este fidel esen\u021bei sale numai dac\u0103 ia atitudine critic\u0103 fa\u021b\u0103 de via\u021ba contemporan\u0103. Fotografia, cinematograful, televiziunea, au eliberat teatrul de obliga\u021bia de a oglindi via\u021ba \u0219i de a o compensa cu pove\u0219ti. El poate, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 devin\u0103 el \u00eensu\u0219i: con\u0219tiin\u021ba critic\u0103 a unei epoci […].\u201d<\/sup>[12]<\/sup><\/a> Arti\u0219tii de teatru \u00eencep s\u0103 se foloseasc\u0103 de documente de arhiv\u0103, m\u0103rturii de istorie oral\u0103, articole de ziar sau jurnale pentru a chestiona, prin metode performative \u0219i dintr-o perspectiv\u0103 angajat\u0103, politicile prezentului, \u0219i pentru a pune pe agena public\u0103 probleme sociale ignorate sau neglijate de institu\u021biile oficiale.<\/p>\n Un astfel de demers teatral critic \u2013 \u0219i implicit politic \u2013 a \u00eenceput s\u0103 fie asumat de c\u0103tre practicieni din zona de teatru independent din Rom\u00e2nia post-socialist\u0103.<\/sup>[13]<\/sup><\/a> Ipoteza de la care pornesc este c\u0103 aceste demersuri, de\u0219i folosesc metode diferite de abordare a arhivei \u0219i de performare a acesteia, precum \u0219i \u00een\u021belesuri diferite ale acesteia (documente oficiale, m\u0103rturii orale, articole de ziar, jurnale etc.), constituie un teatru de implicare social\u0103, cu scop educa\u021bional \u0219i cu o dimensiune politic\u0103 asumat\u0103 care este poten\u021bat\u0103 de cea estetic\u0103. Apreciez c\u0103 una din principalele preocup\u0103ri ale acestor practicieni de teatru este recuperarea func\u021biei critice \u2013 \u0219i implicit politice \u2013 a actului artistic, \u00een condi\u021biile \u00een care ideea de \u201eart\u0103\u201d \u00een post-socialismul din Rom\u00e2nia este asociat\u0103 cu ruptura de orice tem\u0103 cotidian\u0103, apolitism \u0219i \u201einofensivitate\u201d \u00een influen\u021barea agendei publice.<\/sup>[14]<\/sup><\/a> Aceste produc\u021bii nu reprezint\u0103 \u00een mod necesar un ethos al zonei independente de teatru<\/sup>[15]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 estimez c\u0103 ele sunt o reac\u021bie la dou\u0103 curente post-socialiste care cu greu ar fi putut ap\u0103rea altundeva dec\u00e2t \u00een zona independent\u0103.<\/p>\n \u00cen primul r\u00e2nd, \u201efuga de prezent\u201d<\/sup>[16]<\/sup><\/a> din teatrele de stat, manifestat\u0103 prin respingerea textelor contemporane \u0219i ancorarea \u00een reperele clasicilor, a \u00eenlesnit repoducerea neproblematic\u0103 a institu\u021biei \u0219i a statutului arti\u0219tilor, aliment\u00e2nd astfel alienarea practicienilor de teatru care \u021binteau abordarea unor subiecte \u201eriscante\u201d, vii, care s\u0103 reflecte prezentul \u0219i modul \u00een care s-a ajuns la acest tip de prezent.<\/sup>[17]<\/sup><\/a> \u00cen al doilea r\u00e2nd, tratarea \u00een mod unilateral \u0219i superficial \u2013 prin discurs public \u0219i practici institu\u021bionale \u2013 a unor subiecte precum efectele sociale ale privatiz\u0103rilor, migra\u021bia \u00een Occident, via\u021ba cotidian\u0103 \u00eenainte de 1990 sau discriminarea pe criterii etnice\/sociale\/sexuale, a determinat \u00eenc\u0103 \u0219i mai mult dorin\u021ba unor arti\u0219ti de teatru de a cerceta astfel de fenomene \u0219i a le supune dezbaterii \u00een spectacole care s\u0103 ridice f\u0103\u021bi\u0219 probleme socio-politice \u0219i s\u0103 chestioneze discursul \u0219i practicile care le \u00eenf\u0103\u021bi\u0219au exclusiv \u00eentr-o singur\u0103 lumin\u0103. Fie c\u0103 e vorba de o lec\u021bie de istorie care scoate la iveal\u0103 diferite moduri de a tr\u0103i gay \u00een Rom\u00e2nia \u00eenainte de 1989 (Dup\u0103 Traian \u0219i Decebal<\/b>), expunerea multiplelor perspective asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din Bucure\u0219ti (Capete \u00eenfierb\u00e2ntate<\/b>), migra\u021bia, cauzele \u0219i efectele ei (Nu ne-am n\u0103scut \u00een locul potrivit<\/b>) sau via\u021ba comunit\u0103\u021bilor minere\u0219ti din Valea Jiului \u00een post-socialism (SubP\u0103m\u00e2nt. Valea Jiului dup\u0103 1989),<\/b> aceste demersuri lucreaz\u0103 cu trecutul pentru a pune probleme locurilor comune ale prezentului, nu pentru a tezauriza elemente care s\u0103 permit\u0103 p\u0103strarea status quo<\/i>-ului. Astfel, \u00eentrebarea \u00een jurul c\u0103reia se construie\u0219te prima gril\u0103 de interpretare a trecutului (\u201ece facem noi cu trecutul?\u201d) devine, prin interogarea omogenit\u0103\u021bii persoanei \u00eent\u00e2i plural, \u201ecine ce face cu trecutul?\u201d \u0219i mai mult, \u201edespre ce trecut vorbim?.\u201d<\/p>\n Consider c\u0103 demersurile artistic-politice \u00een cauz\u0103 posed\u0103 o puternic\u0103 dimensiune uman\u0103 care influen\u021beaz\u0103 toate cele trei tipuri de abord\u0103ri ale trecutului. Aten\u021bia pentru cine vorbe\u0219te, ce anume reproduce din \u201etrecutul utilizabil\u201d \u0219i ce anume din identitatea local\u0103, de cast\u0103 sau de clas\u0103, cum rememoreaz\u0103 evenimente poten\u021bial traumatice din istoria comunit\u0103\u021bii, reprezint\u0103 o parte integrant\u0103 din abordarea trecutului cu mijloace teatrale. Documentarea este un proces colectiv, implic\u00e2nd to\u021bi practicienii echipei de teatru \u00een contactele cu oamenii \u0219i materialele de arhiv\u0103, non-ierarhic \u0219i nespecializat.<\/sup>[18]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 interac\u021biune, care uneori are loc at\u00e2t \u00eenainte, c\u00e2t \u0219i \u00een timpul \u0219i dup\u0103 spectacolul propriu-zis<\/sup>[19]<\/sup><\/a>, este cea care influen\u021beaz\u0103 \u00een mare parte ce istorii marginalizate ies la suprafa\u021b\u0103 \u0219i termenii \u00een care este problematizat\u0103 istoria recent\u0103. Integrarea discu\u021biilor post-spectacol \u00een cadrul proiectelor reprezint\u0103 un alt element care poten\u021beaz\u0103 dimensiunea uman\u0103, facilit\u00e2nd comunicarea \u0219i interogarea at\u00e2t a prejudec\u0103\u021bilor despre trecut chestionate \u00een spectacol, c\u00e2t \u0219i a demersului artistic-politic \u00een sine.<\/sup>[20]<\/sup><\/a> Astfel, se materializeaz\u0103 o poten\u021bial\u0103 reactivare a func\u021biei critice a actului artistic, \u00een m\u0103sura \u00een care dimensiunea politic\u0103 este asumat\u0103, iar actul se pozi\u021bioneaz\u0103 \u201eofensiv\u201d fa\u021b\u0103 de cunoa\u0219terea dominant\u0103 diseminat\u0103 de structurile de putere.<\/sup>[21]<\/sup><\/a> Acest proces poate pune pe agenda public\u0103 teme socio-politice ce deriv\u0103 \u0219i din materiale documentare \u0219i m\u0103rturii orale deja existente.<\/sup>[22]<\/sup><\/a><\/p>\n <\/p>\n [1]<\/a> Vezi Michel Foucault, Discipline and Punish. The Birth of the Prison<\/b>, (New York: Penguin Books, 1991), p. 195-228, \u00een special p. 215-28.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/a> \u201eWie es eigentlich gewesen\u201d (german\u0103) \u00een original. Expresia \u00eei apar\u021bine istoricului Leopold von Ranke (1795-1886), a c\u0103rui \u0219coal\u0103 de g\u00e2ndire a sus\u021binut formarea statului-na\u021biune prusac.<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/a> Vezi Hayden White, Tropics of Discourse. Essays in Cultural Criticism<\/b>, (Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1978), p. 52-4.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/a> White, Tropics…<\/b>, p. 51.<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/a> Vezi Jeffrey Olick, Usable Pasts and the Return of the Repressed<\/b>, \u00een The Hedgehog Review<\/i>, Summer 2007, p. 19-31.<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/a> Olick, Usable<\/b>…, p. 19-20.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/a> Vezi Pierre Bourdieu, Language and Symbolic Power<\/b> (London: Polity Press, 1991), \u00een special p. 43-66 \u0219i 107-163.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/a> Olick, Usable<\/b>…, p. 20.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/a> Ibidem.<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/a> Istoria muncii \u00een fabrici reprezint\u0103 una dintre cele mai acute probleme sociale din lumea industrializat\u0103 aduse \u00een spa\u021biul public prin intermediul fotografiei \u0219i filmului. Vezi, de exemplu, cazurile Statelor Unite \u0219i Olandei \u00een Russel Freedman, Kids at Work. Lewis Hine and the Crusade Against Child Labor<\/b>, (New York: Clarion Books, 1994), respectiv Marga Altena, Visuele strategie\u00ebn: Foto\u2019s en films van fabrieksarbeiders in Nederland, 1890-1919<\/b> <\/i>[Strategii vizuale: fotografii si filme cu muncitori industriali din Olanda, 1890-1919], (Amsterdam: Aksant, 2003).<\/p>\n<\/div>\n [11]<\/a> Erwin Piscator, Teatrul politic<\/b>, (Bucure\u0219ti: Editura Politic\u0103, 1966), reprodus \u00een Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103<\/b> #1, februarie 2013, p. 2.<\/p>\n<\/div>\n [12]<\/a> Henri Wald, Luciditatea teatrului<\/b>, \u00een Teatrul azi<\/b> #2, 1990, p. 10, citat \u00een Theodor-Cristian Popescu, Surplus de oameni sau surplus de idei. Pionierii mi\u0219c\u0103rii independente \u00een teatrul rom\u00e2nesc post-1989<\/b>, (Cluj: Editura Eikon, 2012), p. 176.<\/p>\n<\/div>\n [13]<\/a> Demersuri similare se dezvolt\u0103 \u0219i \u00een alte \u021b\u0103ri din fostul bloc estic, \u021b\u0103ri precum Slovenia (prin Janez Jan\u0161a) \u0219i Polonia (\u00een special prin duo-ul Monika Strz\u0119pka \u2013 Pawe\u0142 Demirski). Vezi Mihaela Michailov, \u201eCine-i prim-ministrul?\u201d, \u00een Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103<\/b> <\/i>#1, februarie 2013, p. 11, \u0219i Witold Mrozek, \u201eIstorie \u0219i politic\u0103. Teatrul polonez se lupt\u0103 pentru imagina\u021bie\u201d, \u00een Iulia Popovici (ed.), Noi practici \u00een artele spectacolului \u00een Europa de Est \/ New Performing Arts Practices in Eastern Europe<\/b>, (Chi\u0219in\u0103u: Ed. Cartier, 2014), p. 135-148.<\/p>\n<\/div>\n [14]<\/a> Vezi Veda Popovici, So You Think You\u2019re Political?! Seven Notes on the Harmlessness of Art<\/b>, \u00een ArtLeaks Gazette, <\/i>May 2013, p. 41-50.<\/p>\n<\/div>\n [15]<\/a> \u201eFaptul c\u0103 niciun teatru independent nu-\u0219i asum\u0103 o direc\u0163ie radical diferit\u0103 de cea a spa\u0163iilor institu\u0163ionale mi se pare cea mai mare problem\u0103 cu care se confrunt\u0103 independen\u0163a teatral\u0103. Dac\u0103 a performa \u00een regim independent nu presupune o critic\u0103 a raporturilor de putere existente \u0219i o raportare contestatar\u0103 la sistem, care s\u0103 creeze, tematic \u0219i conceptual, chestion\u0103ri ale lumii \u00een care tr\u0103im, atunci mi-e team\u0103 c\u0103 independen\u0163ii devin tolerabil de comozi pentru institu\u0163ii.\u201d Mihaela Michailov, Independent. De ce?,<\/b> http:\/\/www.sapteseri.ro\/ro\/articole\/independent-de-ce\/<\/a>.<\/p>\n<\/div>\n [16]<\/a> Vezi T. C. Popescu, Surplus<\/b>…, p. 34-5.<\/p>\n<\/div>\n [17]<\/a> \u201eNoi \u0219i ast\u0103zi credem c\u0103 a fi clasic al modernit\u0103\u021bii […] devine atributul modernismului activ din punct de vedere spectacologic. \u0218i, evident, uit\u0103m sau nu \u0219tim \u00eenc\u0103: \u00een conceptul de modern \u00een teatru, prezentul experien\u021bei directe joac\u0103 un rol \u00eensemnat. Ori teatrul rom\u00e2nesc de azi fuge de acest prezent!\u201d Marian Popescu, Oglinda spart\u0103. Teatrul rom\u00e2nesc dup\u0103 1989<\/b>, (Bucure\u0219ti: Unitext, 1997), citat \u00een T. C. Popescu, Surplus<\/b>…, p. 35, nota de subsol 63.<\/p>\n<\/div>\n [18]<\/a> Vezi Miruna Runcan, Atingerea uman\u0103 sau despre maturizarea teatrului de implicare social\u0103<\/b>, \u00een Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103<\/b> <\/i>#1, februarie 2013, p. 5-6.<\/p>\n<\/div>\n [19]<\/a> Vezi interviul cu actorii din spectacolul SubPam\u00e2nt. Valea Jiului dup\u0103 1989 <\/b>(Am \u00een\u021beles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e \u0219i despre cel\u0103lalt<\/b>), \u00een Gazeta de Art\u0103 Politic\u0103 <\/i>#4, decembrie 2013, p. 5-6.<\/p>\n<\/div>\n
\n