{"id":1642,"date":"2014-10-25T11:38:53","date_gmt":"2014-10-25T11:38:53","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1642"},"modified":"2014-10-25T11:38:53","modified_gmt":"2014-10-25T11:38:53","slug":"de-ce-tatii-merg-in-rai-si-mamele-in-bucatarie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/10\/25\/de-ce-tatii-merg-in-rai-si-mamele-in-bucatarie\/","title":{"rendered":"De ce ta\u021bii merg \u00een rai \u0219i mamele \u00een buc\u0103t\u0103rie?"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/b>de MIHAELA MICHAILOV<\/i><\/b><\/p>\n

E timpul s\u0103 vorbim despre noi<\/b><\/p>\n

Se schimb\u0103 ceva fundamental \u00een geografia performance-<\/i>ului contemporan. Cap\u0103t\u0103 din ce \u00een ce mai mult\u0103 consisten\u021b\u0103 \u00een abordare, de\u0219i \u00eenc\u0103 nu at\u00e2t de mare vizibilitate pe c\u00e2t ar merita, spectacolele care abordeaz\u0103 teme \u0219i subiecte asociate identit\u0103\u021bii, ierarhiilor \u0219i discrimin\u0103rilor de gen, chestion\u0103rii reprezent\u0103rilor care reduc rolul femeii la un accesoriu de canapea capabil s\u0103 produc\u0103 doar senzualitate-marf\u0103 dezirabil\u0103. Mama mai mult ca perfect\u0103, feti\u0219izat\u0103 \u0219i ironizat\u0103 tandru, scoas\u0103 din \u201eve\u0219nicia buc\u0103t\u0103riei\u201d \u0219i provocat\u0103 s\u0103-\u0219i chestioneze condi\u021bia maternit\u0103\u021bii, mitul familiei \u00eemplinite \u0219i fericite, prescrip\u021biile sociale mo\u0219tenite, care traseaz\u0103 liniile de for\u021b\u0103 ale destinului femeii \u00een absen\u021ba femeii, sunt teme care reconfigureaz\u0103 relieful spectacolelor actuale. Spectacole-lu\u0103ri de pozi\u021bie, cum ar fi Divas<\/b> (cu Imola K\u00e9<\/em>zdi, Csilla Albert, \u00a0Zsuzsanna Vass \u0219i Missy, regia Ferenc Sink\u00f3<\/em>), Parallel<\/b> (cu Lucia M\u0103rneanu \u0219i kata bodoki-halmen, text colectiv, regia Leta Popescu \u0219i Ferenc Sink\u00f3<\/em>), Habemus Bebe<\/b> (cu Dana Voicu, Lala Mi\u0219osniky \u0219i Carmen Florescu, text Elena Vl\u0103d\u0103reanu, regia Robert B\u0103lan), Del Duma: Vorbe\u0219te-le despre mine!<\/b> (cu Mihaela Dr\u0103gan, text Mihaela Dr\u0103gan, regia Liana Ceterchi), 9 din 10<\/b> (cu Oana Hodade, Oana Mardare \u0219i Lucia M\u0103rneanu, text colectiv, scris pe baza improviza\u021biilor actri\u021belor de c\u0103tre Ana Cucu Popescu, regia Leta Popescu), au \u00een prim-plan reflec\u021bii asupra rolurilor \u0219i nevoilor personale \u0219i sociale ale femeii, scindate \u00eentre multiple presiuni \u0219i a\u0219tept\u0103ri. Toate aceste spectacole, cu estetici extrem de diferite, pornesc de la \u00eentreb\u0103ri, anxiet\u0103\u021bi, asum\u0103ri \u0219i camufl\u0103ri profund subiective ale artistelor, \u0219i devin astfel, prin accentele puse pe semnifica\u021bii sociale \u0219i politice, mult mai mult dec\u00e2t simple gesturi de afirmare teatral\u0103. Anvergura lor tematic\u0103 le transform\u0103 \u00een ac\u021biuni performative de problematizare a rela\u021biilor artistelor cu lumea \u00een care tr\u0103iesc, cu felul \u00een care sunt percepute, cu stereotipurile de care se lovesc, cu e\u0219ecurile cotidianului patriarhal \u0219i, poate mai mult dec\u00e2t orice, cu nevoia de a \u00een\u021belege de ce fac ce fac \u0219i de ce sunt cum sunt. Tocmai de aceea, felul \u00een care con\u021binutul autobiografic este explorat \u0219i structurat \u00een aceste spectacole \u2013 \u00een articolul de fa\u021b\u0103 voi vorbi despre dou\u0103 dintre ele: Parallel<\/b> \u0219i Habemus Bebe<\/b> \u2013 devine relevant pentru afirmarea unei dramaturgii bio-fic\u021bionalizate, a unei dramaturgii \u00een care \u201eeu-experien\u021ba\u201d \u0219i autoreferen\u021bialitatea \u00eenseamn\u0103 de fapt \u201enoi-experien\u021ba\u201d \u0219i plurireferen\u021bialitatea. Dup\u0103 cum afirm\u0103 Deidre Heddon: \u201escopul crea\u021biei autobiografice este acela de a folosi detaliile propriei vie\u021bi pentru a revela ceva universal\u201d[1]<\/a>. Din acest punct de vedere, afirma\u021bia regizoarei Leta Popescu \u2013 parte a echipei spectacolului Parallel<\/b> \u2013confirm\u0103, pe de o parte, necesitatea ata\u0219amentului fa\u021b\u0103 de povestea personal\u0103 \u00eentr-o construc\u021bie colectiv\u0103 \u0219i, pe de alt\u0103 parte, raportul biografic-politic: \u201eAm lucrat to\u0163i. \u015ei la structur\u0103, \u015fi la glume, \u015fi la rug\u0103ciunea din final. Fiecare \u00ee\u015fi d\u0103dea cu p\u0103rerea \u015fi ce era viabil r\u0103m\u00e2nea f\u0103r\u0103 probleme. Asta e \u015fi fascinant la lucrul \u00een echip\u0103, la formula asta: c\u0103, dup\u0103 ce se termin\u0103, nu po\u0163i s\u0103 tragi linie \u015fi s\u0103 spui cine ce-a f\u0103cut. Eu una mi-am schimbat aproape cu totul ideea despre teatrul pe care urmeaz\u0103 s\u0103 \u00eel fac. Nu aveam o idee clar\u0103 nici \u00eenainte, dar acum parc\u0103 se contureaz\u0103 ceva. \u015ei poate e timpul s\u0103 vorbim despre noi, poate e timpul s\u0103 cre\u0103m \u00eempreun\u0103, \u00een echip\u0103, poate e timpul s\u0103 abord\u0103m teme sociale prin experien\u0163e personale, poate e timpul s\u0103 facem asta \u015fi la case mai mari, nu numai \u00een zone independente \u015fi de experiment\u201d. Se poate vorbi \u00een cazul spectacolelor invocate mai sus de o tr\u0103s\u0103tur\u0103 definitorie a modului de lucru propus: redefinirea distribu\u021biei ierarhice a rolurilor de crea\u021bie, din perspectiva unei comunit\u0103\u021bi de practic\u0103 \u00een care aportul colectiv este mai important dec\u00e2t viziunea unei singure voci. Aceast\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 reconfigureaz\u0103 gramatica de lucru \u00een echip\u0103 \u0219i face ca mult veneratul cuv\u00e2nt omniscient al regizorului s\u0103 fie cobor\u00e2t la masa unui dialog de inten\u021bii, nevoi, preocup\u0103ri, interese comune cu ale celor al\u0103turi de care lucreaz\u0103. Asist\u0103m, cu o frecven\u021b\u0103 mai mare dec\u00e2t \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani, la o re-dramatizare a procesului de construc\u021bie teatral\u0103 \u0219i de adecvare la dinamica grupului social de crea\u021bie. Acest grup de crea\u021bie instituie un cu totul alt tip de raportare la materialul de lucru fa\u021b\u0103 de cel \u00een care regizorul vine de la bun \u00eenceput cu propunerea clar\u0103 de pies\u0103. Textul se scrie pornind de la o documentare la care particip\u0103 \u00eentreaga echip\u0103, de la pove\u0219tile personale ale tuturor celor implica\u021bi sau de la istorii de via\u021b\u0103 care \u00eei privesc \u00een mod direct pe to\u021bi \u0219i \u00eei intereseaz\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, cer\u00e2ndu-le astfel o participare personal\u0103 mult mai direct\u0103 \u0219i, \u00eentr-un fel, mai intens\u0103. Vocea colectiv\u0103 de apartenen\u021b\u0103 \u0219i recunoa\u0219tere \u00eentr-o idee, problematic\u0103, tip de g\u00e2ndire, cap\u0103t\u0103 for\u021b\u0103 \u0219i sens politic, spectacolul exprim\u00e2nd un con\u021binut, un concept \u0219i o interoga\u021bie de grup. Pe de alt\u0103 parte, cadrul de lucru la spectacol se modific\u0103, \u00een sensul \u00een care contribu\u021bia comun\u0103 ajunge s\u0103 fie pus\u0103 pe primul loc. Se lucreaz\u0103 cu o echip\u0103 \u00een func\u021bie de afinit\u0103\u021bi de g\u00e2ndire, se caut\u0103 \u00eempreun\u0103 o form\u0103 de participare decizional\u0103 la asamblarea spectacolului, se dezvolt\u0103 un spa\u021biu de coabitare a expresivit\u0103\u021bilor \u0219i reflec\u021biilor: \u201eE un soi de teatru non-teatru…\u00a0 m\u0103 expune destul de serios, \u0219i am mari emo\u021bii de fiecare dat\u0103. Artistic, Parallel<\/b> mi-a reconfirmat afinitatea pe care o am cu tipul de teatru numit devised<\/i>. Scenariul colectiv, rolurile diluate din interiorul echipei de lucru, alegerea de a juca \u00eentr-un spectacol nu pentru c\u0103 trebuie, ci pentru c\u0103 te intereseaz\u0103 s\u0103 joci ceva anume \u0219i nu altceva – toate astea \u00eenseamn\u0103 un mod de lucru pe care l-a\u0219 practica oric\u00e2nd cu poft\u0103\u201d (Lucia M\u0103rneanu). Tipul de elaborare a spectacolului submineaz\u0103 autoritatea autorului unic \u0219i produce colectivit\u0103\u021bi de autori, autori multipli care contribuie cu propriul univers de cunoa\u0219tere \u0219i experien\u021b\u0103 la procesul de elaborare a spectacolului, care este un proces de subiectivare radical \u0219i extrem de dificil: \u201eC\u00e2nd vorbesc despre acest Parallel<\/b>, nu pot s\u0103 nu vorbesc despre repeti\u021bii, despre zilele pe care le-am petrecut \u00eempreun\u0103 \u0219i de care am avut nevoie ca s\u0103 m\u0103 deschid, ca s\u0103-mi ar\u0103t fi\u021bele, bucuriile, speran\u021bele mele, n-a fost u\u0219or…\u201d (kata bodoki-halmen).<\/p>\n

\"Scen\u0103<\/a>

Scen\u0103 din Parallel<\/p><\/div>\n

Parallel. Tr\u0103iesc ca s\u0103 iubesc<\/b><\/p>\n

La 8 ani, tovar\u0103\u0219a \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare m-a mutat \u00een banc\u0103 a doua cu Dani. Dani era o feti\u021b\u0103 tuns\u0103 zero c\u0103reia to\u021bi copiii \u00eei spuneau c\u0103 e b\u0103iat. Ferm\u0103, Dani le r\u0103spundea: \u201eSunt fat\u0103!\u201d. Dup\u0103 un timp nu i-a mai contrazis \u0219i \u0219i-a v\u0103zut de treab\u0103. O vreme n-am mai \u0219tiut exact cine e Dani.<\/p>\n

Parallel<\/b> d\u0103 de to\u021bi pere\u021bii cu fixitatea stereotipurilor de gen, cu marcajele identitare (in)casabile \u0219i cu iubirea de coabitare cu<\/i> prea-normalul obsedant. Parallel<\/b> e o declara\u021bie de iubire desprins\u0103 de corsete sociale, care \u00ee\u0219i afirm\u0103 cu t\u0103rie \u0219i tandre\u021be nevoia de libertate total\u0103.<\/p>\n

Un computer \u0219i-n fa\u021ba lui dou\u0103 corpuri. O lec\u021bie de fitness<\/i> \u00eenso\u021be\u0219te p\u00e2n\u0103 la un punct ritmul dement al corpurilor care preiau mi\u0219c\u0103rile pe care le v\u0103d pe ecran. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mai v\u0103d nimic \u0219i produc doar \u201ecapital de epuizare\u201d. Supra-efort. \u00censtr\u0103inare. Desubiectivizare. Abrutizare. Angoas\u0103 a trupului care-\u0219i impune un regim de \u00eent\u0103rire a mu\u0219chilor supravie\u021buirii printre cli\u0219ee, identit\u0103\u021bi pre-fixate, normaliz\u0103ri \u0219i \u00eenregiment\u0103ri. Printre discursuri de asumare a tot ce este mai profund subiectiv \u00een explorarea transsexualit\u0103\u021bii, heteronormativit\u0103\u021bii, tematiz\u0103rii \u201eabaterilor\u201d de la prescrip\u021bii sociale \u0219i nevoii de a iubi \u0219i de a fi iubit necondi\u021bionat. Parallel <\/b>este construit pe trei paliere de performare a corporalit\u0103\u021bii \u00een continu\u0103 devenire \u0219i multiplicare. Un prim nivel \u021bine de performarea extrem\u0103 a \u201eperforman\u021bei\u201d fizice. Corpurile \u00ee\u0219i testeaz\u0103 limitele ajust\u0103rii la un ideal de perfec\u021biune care le stoarce de vlag\u0103. Asist\u0103m la o ritualizare a epuiz\u0103rii depuse \u00een fiecare mu\u0219chi \u00eencordat al fe\u021bei, \u00een fiecare pulsiune a corpului care \u00ee\u0219i antreneaz\u0103 supralicitant \u0219i \u00eencr\u00e2ncenat domesticirea, subordonarea fa\u021b\u0103 de \u201efor\u021ba men\u021binerii \u00een form\u0103\u201d. Men\u021binere abrutizant\u0103 care devine un fel de \u201eatestat de confirmare\u201d a perfec\u021biunii dezirabile, a formei-\u0219ablon \u00een care cine nu intr\u0103 nu exist\u0103. Trupurile execut\u0103 mi\u0219c\u0103ri de \u00eenstr\u0103inare de propria lor corporalitate mecanizat\u0103, care le reduc la un cumul de gesturi repetitive, obsedante, dureroase. Lucia M\u0103rneanu \u0219i Kata Bodoki-Halmen sar coarda, fac flot\u0103ri, ridic\u0103 haltere, sar coarda, fac flot\u0103ri, ridic\u0103 haltere, iar \u0219i iar, \u00eentr-un ritm care se accelereaz\u0103 treptat. Fe\u021bele lor se str\u00e2ng \u0219i se dilat\u0103, corpurile lor respir\u0103 oboseal\u0103, picioarele ame\u021besc, bra\u021bele se \u00eent\u0103resc \u0219i devin moi. \u00cen Parallel<\/b>, corpurile \u00ee\u0219i expun violent capacitatea de rezisten\u021b\u0103, ceea ce face ca \u00eentre fragilitatea extrem\u0103 care d\u0103 probe de anduran\u021b\u0103 \u0219i for\u021barea limitelor de suportabilitate s\u0103 existe un permanent contrapunct. Cea de-a doua parte a spectacolului este structurat\u0103 \u00een jurul perform\u0103rii \u201ebricolajului de gen\u201d, \u00een care trupul devine o construc\u021bie pluriform\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, trans-form\u0103. Dup\u0103 ce se joac\u0103 la perete cu o minge de fotbal, kata bodoki-halmen \u00ee\u0219i pune un pisoar pe cap, iar Lucia M\u0103rneanu trage de s\u00e2ni ca \u0219i cum ar vrea s\u0103 \u0219i-i desprind\u0103 de trup, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ajungem s\u0103 vedem un piept f\u0103r\u0103 \u201esemne distinctive\u201d. Un piept \u201eneutru\u201d. Mingea de fotbal este semnul vizual de masculinizare corporal\u0103 extrem de puternic personalizat, tot a\u0219a cum \u201e\u0219tergerea\u201d s\u00e2nilor de pe suprafa\u021ba corpului este semnul destabiliz\u0103rii unei identific\u0103ri de gen tradi\u021bionale. Mingea e parte din piciorul care o love\u0219te, capul devine un pisoar, s\u00e2nii sunt \u00eenveli\u021bi \u00een scotch. Categoriile de gen se descompun pentru a se recompune \u00eentr-o unitate organic\u0103 nondiferen\u021biatoare. Avem \u00een Parallel<\/b> corpuri de coliziune<\/i> cu marcajele de gen clasice, corpuri care topesc masculinitatea \u0219i feminitatea \u2013 corpuri de femei care-\u0219i anuleaz\u0103 orice urm\u0103 de sexualitate construit\u0103 social ca gen \u0219i performat\u0103 \u00een limitele discursului normat \u0219i regulatoriu, urm\u0103 pe baza c\u0103reia s\u0103 le clasific\u0103m ca atare[2]<\/a>. De-feminizarea aplatizant\u0103 transform\u0103 corpul \u00eentr-un purt\u0103tor de identitate de \u00eemprumut, \u00eentr-un multiplicator de gesturi segmentate pe care \u0219i le \u00eensu\u0219e\u0219te f\u0103r\u0103 s\u0103-i apar\u021bin\u0103, de fapt, cu adev\u0103rat.<\/p>\n

\u00cen cea de-a treia parte a spectacolului sunt performate fic\u021biuni identitare construite sub ochii no\u0219tri, \u00een acela\u0219i proces de devenire continu\u0103 care de-rigidizeaz\u0103 orice \u0219ablon de gen. Lucia M\u0103rneanu e un stand-up comedian<\/i>, iar kata bodoki-halmen performeaz\u0103 \u00een stilul drag king<\/i>. Fiecare dintre ele \u00ee\u0219i inventeaz\u0103 o biografie proprie pentru a afirma \u0219i submina \u00een acela\u0219i timp stereotipuri \u0219i jocuri de rol, pentru a deconstrui bancuri cu lesbiene \u0219i a se repozi\u021biona identitar. Parallel<\/b> este un statement<\/i> personal cu valoare de manifest existen\u021bial: cum po\u021bi s\u0103 fii ceea ce e\u0219ti f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi mutilezi devenirea, f\u0103r\u0103 s\u0103 te transformi \u00een ceea ce al\u021bii vor s\u0103 vad\u0103 \u00een tine, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi tranchilizezi sau s\u0103-\u021bi brutalizezi identitatea care transcede limite normate. F\u0103r\u0103 s\u0103 la\u0219i s\u0103 \u021bi se transfere categoriz\u0103ri de plasare identitar\u0103 care-\u021bi sf\u0103r\u00e2m\u0103\u00a0 individualitatea. Parallel<\/b> e spectacolul radicaliz\u0103rii prezen\u021bei subiective, cu tot ce are ea mai fragil \u0219i mai necesar de chestionat. O subiectivitate care-\u0219i afirm\u0103 frontal dreptul de a fi trans\/homo\/queer, drept fundamental la auto-dezv\u0103luire \u0219i dragoste neparazitat\u0103 de paralizante etichet\u0103ri.<\/p>\n

\u00cen Parallel<\/b>, performarea personalului cap\u0103t\u0103 relevan\u021b\u0103 politic\u0103 prin reprezent\u0103rile \u00a0pe care le activeaz\u0103. Este vorba de reprezent\u0103ri ale unui \u00eentreg discurs heteronormativ prescriptiv, care tinde s\u0103 anuleze tot ce nu i se conformeaz\u0103, reproduc\u00e2nd mecanismele puterii legitimate: \u201eO multitudine de practici sexuale se confund\u0103, \u00een cultura heterosexual\u0103, cu scenariul iubirii, intimit\u0103\u021bii \u0219i no\u021biunii de familie, scenariu care semnific\u0103, profund \u0219i firesc, apartenen\u021ba la societate. Un \u00eentreg c\u00e2mp al rela\u021biilor sociale devine inteligibil din perspectiva heterosexualit\u0103\u021bii \u0219i aceast\u0103 cultur\u0103 sexual\u0103, transformat\u0103 \u00een cultur\u0103 limitat\u0103 la intimitatea proprie, proiecteaz\u0103 asupra practicilor care o alc\u0103tuiesc senza\u021bia foarte distinct\u0103 de normalitate \u0219i juste\u021be\u201d[3]<\/a>.<\/p>\n

\"Scen\u0103<\/a>

Scen\u0103 din Parallel<\/p><\/div>\n

Exist\u0103 \u00een Parallel<\/b> dou\u0103 straturi suprapuse de reprezentare a corporalit\u0103\u021bii \u2013 o reprezentare profund subiectivizat\u0103 \u0219i o alta semi-subiectivizat\u0103 prin fic\u021bionalizare. Exist\u0103,\u00a0 pe de-o parte, o autoreflexivitate corporal\u0103 \u00a0\u2013 nara\u021biunea propriilor corpuri \u00eenc\u0103tu\u0219ate \u00een cli\u0219ee de conformism corporal, dorindu-\u0219i mai mult dec\u00e2t orice s\u0103 se elibereze de carcasa dur\u0103 a imperativelor sociale \u2013 iar pe de alt\u0103 parte, o construc\u021bie fic\u021bional\u0103 a corporalit\u0103\u021bii \u2013 vizibil\u0103 \u00een elaborarea unor prezen\u021be corporale fic\u021bionale pe care cele dou\u0103 performere le \u201efabric\u0103\u201d sub ochii no\u0219tri.<\/p>\n

Parallel<\/b> se \u00eencheie cu o rug\u0103ciune: \u201eTat\u0103l nostru care e\u0219ti \u00een ceruri\/ \u0218i mama noastr\u0103 care e\u0219ti \u00een buc\u0103t\u0103rie\u201d. O rug\u0103ciune care coboar\u0103 ta\u021bii din raiul cunoa\u0219terii absolute \u0219i-i apropie de mamele din buc\u0103t\u0103ria ca o celul\u0103 cu obligo-uri ap\u0103s\u0103toare. Un poem-protest \u00eempotriva domina\u021biei iubirii care doare atunci c\u00e2nd reduce o individualitate la o \u201enormalitate\u201d impus\u0103. O pledoarie emo\u021bionant\u0103 pentru iubirea nefiltrat\u0103 de tot ce trebuie s\u0103 fie acceptabil.<\/p>\n

Habemus bebe. Elefantul Cici. Noi suntem piticii. \u0218i mamele<\/b><\/p>\n

Aveam 6 ani c\u00e2nd Corina Chiriac c\u00e2nta un \u0219lag\u0103r pe care-l \u0219tiam (aproape) pe din-afar\u0103: \u201eMama, doar mama, f\u0103r-a fi datoare\/ \u00ce\u021bi d\u0103 tot ce-n suflet are\/ Mama, doar mama, uit\u00e2nd parc\u0103 de sine\/ Ea tr\u0103ie\u0219te doar prin tine\/ Mama, doar mama, g\u0103se\u0219te alinare\/ Simte c\u00e2nd ceva te doare\u201d. Performance-<\/i>ul Habemus Bebe<\/b> (text Elena Vl\u0103d\u0103reanu, regia Robert B\u0103lan, cu Dana Voicu, Carmen Florescu, Lala Mi\u0219osniky) mi-a adus aminte de acest hit<\/i> al anului 1983, de toate poeziile cu \u201emama\u201d pe care le-am \u00eenv\u0103\u021bat, de c\u00e2ntecele pe care le-am c\u00e2ntat la serb\u0103ri, de felicit\u0103rile de opt martie pe care le f\u0103ceam cu tovar\u0103\u0219a \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare. Pentru mama.<\/p>\n

Mama eroin\u0103, apt\u0103 \u00een fiecare secund\u0103 de sacrificiu, mama \u00eencorsetat\u0103 \u00een frici \u0219i nelini\u0219ti care str\u00e2ng tare, mama-chestionar de frumuse\u021be \u0219i atractivitate, mama-robot care-\u0219i antreneaz\u0103 r\u0103bdarea mecanizat\u0103, mama-dic\u021bionar care face slalomuri printre cuvinte inventate \u0219i silabe \u00eencol\u0103cite, mama care uneori pl\u00e2nge, \u0219i tace, \u0219i-a\u0219teapt\u0103 s\u0103 se mai termine o zi, mama epuizat\u0103 de-at\u00e2tea \u0219i-at\u00e2tea responsabilit\u0103\u021bi, mama obsedat\u0103 de cele mai \u201ebio de bio\u201d alimente, mama cu \u201ezece ochi\u201d, care-\u0219i supravegheaz\u0103 anxioas\u0103 copilul, mama care g\u00e2ngure\u0219te, \u0219u\u0219ote\u0219te, \u0219opte\u0219te, se proste\u0219te, mama revoltat\u0103 c\u00e2nd i se spune s\u0103-\u0219i reduc\u0103 rapid copilul la t\u0103cere pentru c\u0103 deranjeaz\u0103 un concert, mama-scriitoare, rupt\u0103 \u00eentre nevoi care trag unele de altele p\u00e2n\u0103-i \u00eentind la maxim nervii. Toate aceste \u201efelii de mame\u201d care trepideaz\u0103 \u00een fiecare mam\u0103, mai accelerat sau mai atenuat, l\u0103s\u00e2nd urme ad\u00e2nci \u00een spa\u021biile \u00een care rolurile materne se construiesc social, se afl\u0103 \u00een centrul spectacolului Habemus bebe<\/b>. Un performance<\/i>-instala\u021bie de voci uneori contrastante, alteori perfect asimilate, \u00een care sunt alternate cu ironie, tandre\u021be \u0219i revolt\u0103 glasurile mamelor, ale copiilor, ale asistentelor medicale, ale nutri\u021bioni\u0219tilor, ale ta\u021bilor, ale prietenelor, ale noilor \u201eidentit\u0103\u021bi lichide \u0219i solide\u201d pe care mama le prime\u0219te atunci c\u00e2nd performeaz\u0103 sarcinile casnice: \u201eSpune-mi Doamna Sup\u0103\/ Spune-mi Doamna Spal\u0103 Vasele\/ Spune-mi Doamna \u00centinde Rufele\/ Spune-mi Doamna Imediat…\/ Spune-mi Doamna C\u00e2\u015ftig\u0103 Bani, Munce\u015fte, Munce\u015fte[4]<\/a>\u201d.<\/p>\n

\"Scen\u0103<\/a>

Scen\u0103 din Habemus bebe<\/p><\/div>\n

Habemus bebe<\/b> este un teatru de perspective rezonant intersectate, care \u00ee\u0219i structureaz\u0103 propria teatralitate, pornind de la subiectivarea politic\u0103 a maternit\u0103\u021bii: \u201eSpectacolul are, cu siguran\u0163\u0103, o not\u0103 feminist\u0103, pentru c\u0103 sunt c\u00e2teva lucruri pe care nu le putem ignora, precum medicalizarea na\u015fterii \u00eentr-un mediu masculin, precum statutul femeii<\/a><\/strong> dup\u0103 ce a n\u0103scut, care nu mai \u015ftie ce s\u0103 fac\u0103 cu ea \u00een timp ce to\u0163i ceilal\u0163i par s\u0103 \u015ftie, asaltul informativ \u015fi \u00eenvinov\u0103\u0163irea mamei.<\/strong> <\/b>Este \u00een primul r\u00e2nd despre mine \u015fi este textul meu \u00een care se potrive\u015fte cel mai bine dezideratul mi\u015fc\u0103rii feministe, < ce este personal este politic >[5]<\/a>\u201d. Habemus bebe<\/b> este despre mame, dar nu numai, este jucat de mame \u0219i g\u00e2ndit performativ ca o descindere \u00een culisele maternit\u0103\u021bii, cu toate muchiile ei alunecoase, col\u021buroase, fragile. Habemus bebe<\/b> e intrarea \u00eentr-o camer\u0103-caracati\u021b\u0103, camer\u0103 extins\u0103 a copilului, cu o puzderie de juc\u0103rii mi\u0219un\u00e2nd \u00een fiecare col\u021b. Juc\u0103rii care formeaz\u0103 un spa\u021biu sonor percutant, \u0219i care au, \u00een acela\u0219i timp, func\u021bia unor surse de lumin\u0103. \u00cen Habemus bebe<\/b>, patru femei \u2013 scriitoarea Elena Vl\u0103d\u0103reanu \u0219i actri\u021bele Carmen Florescu, Lala Mi\u0219osniky \u0219i Dana Voicu \u2013 definesc c\u00e2mpul de joc personal, social \u0219i politic al condi\u021biei maternit\u0103\u021bii. Textul Elenei Vl\u0103d\u0103reanu, regizat de Robert B\u0103lan \u0219i excelent performat de cele trei actri\u021be, pentru care devine un text-poem experien\u021bial prin implica\u021biile profund subiective pe care le are pentru fiecare dintre ele, este fragmentat \u00een calupuri de situa\u021bii cotidiene care exploreaz\u0103, cu ironie, duio\u0219ie, cinism, luciditate observa\u021bional\u0103, for\u021b\u0103 de abstractizare \u0219i simbolizare, trasee ale maternit\u0103\u021bii. \u00cent\u00e2lniri cu mamele ascunse din fiecare mam\u0103, cu angoasele camuflate \u0219i explodate, cu obsesiile nutri\u021bionale, cu buc\u0103\u021bi de timp liber \u00eempu\u021binat, cu oboseala, cu joaca balona\u0219elor de s\u0103pun, cu plictiseala, dar \u0219i cu imensa bucurie de a fi p\u0103rta\u0219\u0103 la o experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103.<\/p>\n

Habemus Bebe<\/b> e performance-<\/i>ul coliziunii st\u0103rilor-straturi de maternitate care \u00ee\u0219i disput\u0103, fiecare, autoritatea. E vorba despre maternitatea care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i \u00een\u021beleag\u0103 r\u0103bd\u0103tor \u0219i cu mult\u0103 d\u0103ruire toate st\u0103rile, de maternitatea care se las\u0103 cople\u0219it\u0103 de sarcini recurente, de maternitatea u\u0219or istericoid\u0103, cum o define\u0219te Elif Shafak \u00een Lapte negru<\/b>: \u201e\u0218tii mamele alea pe jum\u0103tate isterice… le vorbesc copiilor pe un ton de broasc\u0103 de juc\u0103rie chiar \u0219i dup\u0103 ce au crescut… Maternitatea le-a luat min\u021bie. Tr\u0103iesc \u00eentr-un vid. Lumea lor e un glob de z\u0103pad\u0103\u201d[6]<\/a>. Marea calitate a performance<\/i>-ului Habemus bebe<\/b> este tocmai empatia \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, distan\u021barea fa\u021b\u0103 de toate aceste \u201egrupaje de maternitate\u201d care dep\u0103\u0219esc nivelul pur personal.<\/p>\n

\"Scen\u0103<\/a>

Scen\u0103 din Habemus bebe<\/p><\/div>\n

\u201eMama de confruntare politic\u0103 \u0219i social\u0103\u201d cu sisteme care-i cer s\u0103 performeze rolul de mam\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 manier\u0103 confiscat\u0103 de regimuri politice (discursurile lui Nicolae Ceau\u0219escu \u0219i Traian B\u0103sescu) se afl\u0103 \u00een permanent\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu \u201emama rela\u021biilor personale\u201d: \u201eEste cel mai personal \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, cel mai politic text pe care l-am scris vreodat\u0103. Asta \u015fi pentru c\u0103 maternitatea, pe l\u00e2ng\u0103 toate lucrurile cunoscute sau mai pu\u0163in cunoscute, dar la care \u00eentr-un fel sau altul m\u0103 a\u015fteptam, m-a pus \u015fi \u00een situa\u0163ia de a m\u0103 confrunta cu limitele corpului meu \u015fi cu statutul meu artistic (sau social, ca s\u0103 nu sune at\u00e2t de preten\u0163ios)\u201d[7]<\/a>.<\/p>\n

Habemus Bebe<\/b> e un poem performativ al maternit\u0103\u021bii scindate \u00eentre multiple \u201ecine-euri\u201d: cine mai e\u0219ti\/ cine mai po\u021bi, cine mai vrei \u0219i cine mai ai timp s\u0103 fii c\u00e2nd devii mam\u0103. Habemus bebe <\/b>este un jurnal poetic despre mama-colaj<\/i>. O mam\u0103 \u00een care se lipesc detalii identitare, \u00eendatoriri, \u00eentreb\u0103ri, frustr\u0103ri, nevoi, a\u0219tept\u0103ri, momente de panic\u0103 acut\u0103 \u0219i clipe de suprem\u0103 \u00eemplinire: \u201eMaternitatea nu este doar locus<\/i>-ul privilegiat al creativit\u0103\u021bii feminine (a\u0219a cum este adesea prezentat\u0103 \u00een retorica patriarhal\u0103), nu este nici \u00een exclusivitate o institu\u021bie opresiv\u0103, care le oblig\u0103 pe femei s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een sfera privat\u0103 \u0219i \u00een rutina muncilor casnice care nu se termin\u0103 niciodat\u0103 \u0219i care nu au nicio recunoa\u0219tere social\u0103, ci este, de fapt, un teritoriu al contradic\u021biilor, \u00een special \u00een societ\u0103\u021bile urbane \u0219i industrializate\u201d[8]<\/a>.<\/p>\n

Parallel<\/b> \u0219i Habemus bebe <\/b>\u00a0marcheaz\u0103, fiecare \u00een felul s\u0103u, transform\u0103ri importante \u00een teatrul politic care porne\u0219te de la manifeste personale centrate pe voci distincte ale artistelor-femei.<\/p>\n

\n
\n
\n

[1]<\/a> Deidre Heddon, Autobiography and Performance<\/b>, New York: Palgrave Macmillan, 2008, p. 5.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Judith Butler, Ces Corps qui comptent. De la mat\u00e9rialit\u00e9 et des limites discursives du \u201esexe\u201d<\/b>, Paris: \u00c9ditions Amsterdam, 2009, pp. 15-38.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Lauren Berlant \u0219i Michael Warner, Sex in Public <\/b>\u00een Critical Inquiry<\/b>, Vol. 24, Nr. 2, Intimacy<\/b>, The University of Chicago Press, 1998, p. 21.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Fragment din textul spectacolului Habemus bebe.<\/b><\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> Interviu cu Elena Vl\u0103d\u0103reanu, http:\/\/www.bookaholic.ro\/habemus-bebe.html<\/i><\/i><\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> Elif Shafak, Lapte negru<\/b>, Ia\u0219i: Editura Polirom, 2012, p. 258.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> Elena Vl\u0103d\u0103reanu, extras din prezentarea spectacolului Habemus bebe.<\/b><\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/a> Munc\u0103 \u0219i precaritate<\/b> \u00een Feminisme. Recapitul\u00e2nd concepte \u0219i afirm\u00e2nd noi pozi\u021bii<\/b>, h.arta (ed.), Timi\u0219oara, 2010, p. 129.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0de MIHAELA MICHAILOV E timpul s\u0103 vorbim despre noi Se schimb\u0103 ceva fundamental \u00een geografia performance-ului contemporan. Cap\u0103t\u0103 din ce \u00een ce mai mult\u0103 consisten\u021b\u0103 \u00een abordare, de\u0219i \u00eenc\u0103 nu at\u00e2t de mare vizibilitate pe c\u00e2t ar merita, spectacolele care abordeaz\u0103 teme \u0219i subiecte asociate identit\u0103\u021bii, ierarhiilor \u0219i discrimin\u0103rilor de gen, chestion\u0103rii reprezent\u0103rilor care reduc rolul femeii la un accesoriu de canapea capabil s\u0103 produc\u0103 doar senzualitate-marf\u0103 dezirabil\u0103. Mama mai mult ca perfect\u0103, feti\u0219izat\u0103 \u0219i ironizat\u0103 tandru, scoas\u0103 din \u201eve\u0219nicia buc\u0103t\u0103riei\u201d \u0219i provocat\u0103 s\u0103-\u0219i chestioneze condi\u021bia maternit\u0103\u021bii, mitul familiei \u00eemplinite \u0219i fericite, prescrip\u021biile sociale mo\u0219tenite, care traseaz\u0103 liniile de for\u021b\u0103…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[93],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1642"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1642"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1642\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1642"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1642"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1642"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}