{"id":1582,"date":"2014-08-19T23:11:33","date_gmt":"2014-08-19T23:11:33","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1582"},"modified":"2016-09-22T17:22:48","modified_gmt":"2016-09-22T17:22:48","slug":"nu-mi-place","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/08\/19\/nu-mi-place\/","title":{"rendered":"Nu-mi place"},"content":{"rendered":"<p><b><i>de Marina \u021aupran<\/i><\/b><\/p>\n<p>Am terminat liceul cu elitisme, preten\u021bii de intelectual\u0103 fin\u0103 \u0219i alte apuc\u0103turi cultivate \u0219i crescute cu s\u00e2rg \u00een cadrul sistemului, la un liceu bun, fiind dintre pu\u021binii \u00eenc\u0103 receptivi la a\u0219a ceva. Devenim ce suntem, nu? Eu deveneam un b\u0103rbat trecut de 50 de ani, probabil fum\u0103tor, mizantrop \u0219i misogin, intransigent \u0219i complexat cultural, care \u00ee\u0219i savura ratarea \u0219i o purta ca titlu de glorie sub numele \u201emodestie\u201d undeva\u00a0 \u00een Interbelic. Totul prins \u00een corpul \u0219i mintea unei tinere de liceu.<\/p>\n<p>Experien\u021ba prilejuit\u0103 de v\u00e2nzoleala prin teatrele de stat, menit\u0103 s\u0103-mi hr\u0103neasc\u0103 preten\u021biile enciclopedice, a fost previzibil\u0103, repetitiv\u0103 \u0219i alienant\u0103, pe c\u00e2t mi-a\u0219 fi dorit eu s\u0103 fie de \u00een\u0103l\u021b\u0103toare \u0219i provocatoare. De la interpret\u0103ri cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulbur\u0103toare \u00een absurdul prozaic \u00een care abundau, \u00een loc s\u0103 triumfe ca v\u00e2rf de avangard\u0103, cum urm\u0103reau, la vulgaritatea sketchurilor TV inserat\u0103 \u00een piese caragialiene. \u00a0Spectacole care nu \u021bineau, fie din perspectiva con\u021binutului, fie a execu\u021biei.<\/p>\n<p>Apoi, teatrul independent. Un <i>one-woman show<\/i> \u00eenc\u0103 m\u0103 b\u00e2ntuie pentru gratuitatea gesturilor \u0219i simbolistica abraziv\u0103 \u0219i agresiv\u0103. Dup\u0103 multe lupte cu sinele, oglinda care \u00eei facilitase personajului introspec\u021biile pe durata \u00eentregului spectacol este m\u00e2njit\u0103 sistematic cu o past\u0103 opac\u0103, imaginea reflectat\u0103 se pierde, lupta se \u00eencheie, iar reflectoarele se sting. Un chin identitar care tematiza corpul feminin, care punea \u00een insectar exact clipa tulbur\u0103rii maxime, angoasante, s-a plictisit de mine \u0219i m-a dat afar\u0103 din sala de spectacol dup\u0103 ce m-a r\u0103nit pu\u021bin. M\u0103 sim\u021beam bruscat\u0103 emo\u021bional, m\u0103 s\u0103turasem s\u0103 constat, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 asta fusese miza de la bun \u00eenceput. Dar reac\u021biile emo\u021bionale se nasc la anumite g\u00e2nduri, ori g\u00e2ndurile trezite \u00een mintea mea la fiecare spectacol anxios erau narcisice, un titirez de tirade auto-reflexive, o trans\u0103 antisocial\u0103. Nici a\u0219a nu mergea.<\/p>\n<p>\u00centr-un text numit The Death of Postmodernism and Beyond<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/D:\/Marus\/GAP\/numarul%206\/GAP%206\/pagina%2016\/GAP%206%20Marina%20pag.16.doc#_ftn1\"><b><\/b><b>[1]<\/b><\/a>, Alan Kirby nume\u0219te <i>pseudo-modernism<\/i> transferul aten\u021biei dinspre autor (feti\u0219izat \u00een postmodernism) spre spectator, care devine implicat activ \u00een crearea produsului cultural, spre exemplu atunci c\u00e2nd trimite sugestii sau chiar materiale pentru emisiunile de \u0219tiri sau divertisment, sau adaug\u0103 con\u021binut pe<i> site<\/i>-uri ca Wikipedia. \u00centr-o perioad\u0103, sim\u021beam presiunea de a participa \u0219i a contribui la desf\u0103\u0219urarea spectacolelor, actorul cobora \u00een public \u0219i anula rama, dinamita conven\u021bia, tendin\u021b\u0103 care, cu toate efectele artistice, ironice \u0219i meta, m\u0103 agresa, din nou. Experien\u021bele amestecau planurile, \u0219chiop\u0103tau c\u00e2nd publicul era reticent \u0219i l\u0103sau un gust de experien\u021b\u0103 diluat\u0103, ratat\u0103. (Nu invoc pseudo-modernismul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, pentru c\u0103 nu, democratizarea mijloacelor de crea\u021bie nu \u00eenseamn\u0103 acela\u0219i lucru cu lipsa de sofisticare, de autenticitate sau, \u00een general, de con\u021binut.<a title=\"\" href=\"file:\/\/\/D:\/Marus\/GAP\/numarul%206\/GAP%206\/pagina%2016\/GAP%206%20Marina%20pag.16.doc#_ftn2\"><b><\/b><b>[2]<\/b><\/a>)<\/p>\n<p>\u00cen final, descoperirea unui spectacol de teatru politic \u0219i social, care \u00ee\u0219i baza piesa pe un caz real, \u00eenfior\u0103tor \u0219i simptomatic pentru fenomenul social reprezentat, m-a f\u0103cut s\u0103 simt c\u0103 \u00eentre acei spectatori<b> <\/b>e locul meu. \u00cen\u021belegeam, legam punctele, abstractizam, m\u0103 \u00eentorceam la realitate \u0219i la cum s-ar putea ea schimba. Parcurgeam procesul \u00eenv\u0103\u021b\u0103rii, \u00een vreme ce tr\u0103iam \u0219i experien\u021ba spectacolului. Dar personajele nu aveau densitate, p\u0103reau schematice de dragul eviden\u021bei temei, replicile erau previzibile. Am empatizat cu greu, dar <i>\u0103la <\/i>era teatru!<b><\/b><\/p>\n<p>Finalul e c\u0103tre voi, la piesele c\u0103rora m\u0103 simt acas\u0103, \u00een teatrul angajat, care descoper\u0103 \u0219i arat\u0103, e martor \u0219i voce: Nu ne menaja\u021bi, nu ne \u021bine\u021bi de m\u00e2n\u0103. Nu infantiliza\u021bi spectatorul, nici pe cel t\u00e2n\u0103r, nici pe cel neinstruit. Cum bine spune John Taylor Gatto, \u0219coala ne face asta suficient, p\u0103str\u00e2ndu-ne \u00eentr-o ve\u0219nic\u0103 adolescen\u021b\u0103 influen\u021babil\u0103 \u0219i controlabil\u0103, care ne las\u0103 docili pentru ca noii dirigin\u021bi, b\u0103nci, firme, rate, branduri, \u0219efi sau guvernan\u021bi s\u0103 dispun\u0103 de noi dup\u0103 bunul plac.<\/p>\n<div id=\"attachment_1583\" style=\"width: 620px\" class=\"wp-caption aligncenter\"><a href=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/08\/2014_DSC01589.jpg\" data-rel=\"penci-gallery-image-content\" ><img aria-describedby=\"caption-attachment-1583\" loading=\"lazy\" class=\" wp-image-1583  \" alt=\"Alexandra Horghidan, F\u0103r\u0103 titlu, 2014.\" src=\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/08\/2014_DSC01589-649x1024.jpg\" width=\"610\" height=\"1000\" \/><\/a><p id=\"caption-attachment-1583\" class=\"wp-caption-text\">Alexandra Horghidan, F\u0103r\u0103 titlu, 2014.<\/p><\/div>\n<div>\n<hr align=\"left\" size=\"1\" width=\"33%\" \/>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/D:\/Marus\/GAP\/numarul%206\/GAP%206\/pagina%2016\/GAP%206%20Marina%20pag.16.doc#_ftnref1\">[1]<\/a> Alan Kirby,\u00a0 <b>The Death of Postmodernism and Beyond<\/b>, \u00een <b>Philosophy Now<\/b>,\u00a0 nr. 58\/2006, disponibil la <i>http:\/\/philosophynow.org\/issues\/58\/The_Death_of_Postmodernism_And_Beyond<\/i><\/p>\n<\/div>\n<div>\n<p><a title=\"\" href=\"file:\/\/\/D:\/Marus\/GAP\/numarul%206\/GAP%206\/pagina%2016\/GAP%206%20Marina%20pag.16.doc#_ftnref2\">[2]<\/a> Aici se vede cum m\u0103 dezic de eul meu nevrotico-elitist de liceu.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<p><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Marina \u021aupran Am terminat liceul cu elitisme, preten\u021bii de intelectual\u0103 fin\u0103 \u0219i alte apuc\u0103turi cultivate \u0219i crescute cu s\u00e2rg \u00een cadrul sistemului, la un liceu bun, fiind dintre pu\u021binii \u00eenc\u0103 receptivi la a\u0219a ceva. Devenim ce suntem, nu? Eu deveneam un b\u0103rbat trecut de 50 de ani, probabil fum\u0103tor, mizantrop \u0219i misogin, intransigent \u0219i complexat cultural, care \u00ee\u0219i savura ratarea \u0219i o purta ca titlu de glorie sub numele \u201emodestie\u201d undeva\u00a0 \u00een Interbelic. Totul prins \u00een corpul \u0219i mintea unei tinere de liceu. Experien\u021ba prilejuit\u0103 de v\u00e2nzoleala prin teatrele de stat, menit\u0103 s\u0103-mi hr\u0103neasc\u0103 preten\u021biile enciclopedice, a fost previzibil\u0103,&hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[92,161],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1582"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1582"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1582\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3340,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1582\/revisions\/3340"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1582"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1582"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1582"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}