Modernitatea este, a\u0219adar, condi\u021bionat\u0103 de \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area acestui discurs. \u00cens\u0103 \u00een ce m\u0103sur\u0103 putem afirma c\u0103 \u00eemputernicirea femeii const\u0103 cu adev\u0103rat \u00een sexualizarea ei? Reprezint\u0103 acest discurs al hipersexualiz\u0103rii o fom\u0103 veridic\u0103 de \u00eemputernicire \u0219i eliberare a femeii sau doar un mijloc de re\u00eent\u0103rire a patriarhatului prin iluzia libert\u0103\u021bii pe care o ofer\u0103?<\/p>\n
De la produse de \u00eenfrumuse\u021bare la curente artistice, la discursuri de construc\u021bie identitar\u0103 de gen, la formele de interac\u021biune social\u0103, toate manifest\u0103rile socio-culturale \u00ee\u0219i bazeaz\u0103 succesul pe strategii de marketing. Publicitatea a devenit a\u0219adar un mod de via\u021b\u0103, o parte integrant\u0103 din identitatea noastr\u0103, at\u00e2t individual\u0103, c\u00e2t \u0219i social\u0103. Iar mijlocul suprem \u0219i cel mai rentabil de a vinde este sexualitatea feminin\u0103 ca bun de consum \u00een sine. Femeia devine astfel un element central al societ\u0103\u021bii consumeriste, \u00eens\u0103 nu ca agent creator, ci ca trofeu, ca obiect inamovibil \u0219i suprem al pl\u0103cerii masculine – eterna sl\u0103biciune spre exploatare. Suprema\u021bia hipersexualiz\u0103rii si hegemonia cultului sexualit\u0103\u021bii feminine devin astfel discurs al for\u021bei consumeriste, care promite emanciparea femeii \u0219i gratificarea dorin\u021belor b\u0103rbatului. \u00cens\u0103 emanciparea promis\u0103 este pus\u0103, \u00een cazul femeilor, doar sub zodia seduc\u021biei, a sexualit\u0103\u021bii ca mijloc de reu\u0219it\u0103, ca ideal de a fi, care merit\u0103, prin urmare, orice sacrificiu. Obsesia plenitudinii sexuale feminine ca condi\u021bie esen\u021bial\u0103 a emancip\u0103rii sale nu face dec\u00e2t s\u0103 o limiteze pe aceasta \u00een realizarea sa ca personalitate uman\u0103 complex\u0103 \u0219i ca agent creator.[2]<\/a><\/p>\n Alegerea con\u0219tient\u0103 (agency<\/i>) personal\u0103 a femeii exist\u0103, prin urmare, doar \u00een cadrul acestei identit\u0103\u021bi hegemonice impuse \u2013 arareori \u00een afara ei. Discursul \u00eemputernicirii feminine prin abordarea noii identit\u0103\u021bi emancipatoare hipersexualizate incit\u0103 femeile s\u0103 fie \u201est\u0103p\u00e2ne pe propria lor situa\u021bie, dar niciodat\u0103 s\u0103 o chestioneze\u201d[3]<\/a>. Politica seduc\u021biei este, a\u0219adar, \u201eunul dintre mijloacele societ\u0103\u021bii de a perpetua domina\u021bia sexual\u0103 masculin\u0103, cu pre\u021bul pasivit\u0103\u021bii femeii\u201d[4]<\/a>, <\/i>cre\u00e2nd cele dou\u0103 poluri identitare: femeia-obiect al dorin\u021bei versus b\u0103rbatul-subiect, agent creator.<\/p>\n Unul dintre principalele efecte ale masific\u0103rii culturii \u00eel reprezint\u0103 procesul de uniformizare \u0219i de alienare a indivizilor nealinia\u021bi la discursul mainstream<\/i>.[5]<\/a> Obiectificarea femeii, reducerea ei constant\u0103 la statut de obiect sexual \u2013 pl\u0103cere \u0219i trofeu pentru b\u0103rbat \u2013 \u00eei \u00eempiedic\u0103 acesteia afirmarea \u0219i dezvoltarea pe alte planuri. Sexualitatea devine principala surs\u0103 de \u201epersonalitate\u201d feminin\u0103 \u0219i cea mai sigur\u0103 form\u0103 de recunoa\u0219tere pentru aceasta, principala ax\u0103 \u00een constituirea identit\u0103\u021bii sociale feminine. Frumuse\u021bea este un caracter de mas\u0103 anun\u021bat sub principiul egalit\u0103\u021bii de \u0219anse \u0219i al democratiz\u0103rii \u2013 a fi frumoas\u0103 este un bun accesibil tuturor, gratie consumerismului, \u0219i este reprezentarea ideal\u0103 a figurii feminine emancipate. A fi frumoas\u0103 are, \u00een societatea actual\u0103, conota\u021bia unei virtu\u021bi morale \u2013 primul \u0219i cel mai important pas spre \u201ereg\u0103sirea\u201d de sine. \u00cens\u0103 \u00een lipsa chestion\u0103rii, sinele r\u0103m\u00e2ne un produs al influen\u021bei sociale, iar aceast\u0103 reg\u0103sire va r\u0103m\u00e2ne, cel mai probabil, \u00een cadrul acestui mecanism social identitar, o \u201e\u00eendrumare\u201d atent\u0103 spre ceea ce trebuie<\/i> s\u0103 fie sinele feminin.<\/p>\n Alexandra Horghidan, F\u0103r\u0103 titlu, 2014.<\/p><\/div>\n Obiectificarea femeii, de\u0219i se manifest\u0103 azi sub noi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, r\u0103m\u00e2ne un produs aproape clasic al patriarhatului. De la \u201ezeificarea\u201d frumuse\u021bii feminine, \u00eentre simbol al purit\u0103\u021bii divine (simbolul Fecioarei) \u0219i pilon-surs\u0103 al ispitei (simbolul seduc\u0103toarei, al Evei), evolu\u021bia metamorfic\u0103 a patriarhatului reinventeaz\u0103 frumuse\u021bea sub simbolul izb\u00e2ndei egalit\u0103\u021bii de gen,\u00a0 p\u0103str\u00e2nd totodat\u0103 neschimbate elementele sale de baz\u0103 ce \u00eei re\u00eent\u0103resc \u0219i reproduc raporturile de domina\u021bie specifice. Femeia r\u0103m\u00e2ne prins\u0103 \u00eentre dou\u0103 condi\u021bii identitare contradictorii: 1) femeia care, \u00een raport cu b\u0103rbatul, este redus\u0103 la \u201eobiect erotic, stimul \u0219i satisfac\u021bie a dorin\u021bei, garan\u021bia stabilit\u0103\u021bii b\u0103rbatului, premiu pentru eforturile sale, expresia virilit\u0103\u021bii sale\u201d[6]<\/a> \u0219i 2) femeia ca rol social familial, prin urmare cast\u0103, sacr\u0103, \u00eentruchip\u00e2nd puritatea \u0219i frumuse\u021bea crea\u021biei. Cu alte cuvinte, hipersexualitatea-trofeu \u0219i disponibilitatea pasiv\u0103 a femeii versus frumuse\u021bea ca simbol al purit\u0103\u021bii \u0219i al maternit\u0103\u021bii. Frumuse\u021bea este, a\u0219adar, creat\u0103 ca atribut specific feminin: \u201eFemeia este (frumoas\u0103), \u00een timp ce b\u0103rbatul este pe cale de a fi. Din cauza asta, b\u0103rbatul are nevoie s\u0103 c\u00e2\u0219tige frumuse\u021bea prin fapte \u0219i idei, \u00een timp ce femeia se odihne\u0219te \u00een propria frumuse\u021be, ad\u00e2ncit\u0103 \u00een propria complacere de sine\u201d[7]<\/a>. Atractivitatea femeii reprezint\u0103 binecuv\u00e2ntarea suprem\u0103 gra\u021bie c\u0103reia este absolvit\u0103 de \u201ecorvoada\u201d unui statut activ, creator: \u201eNu e capabil\u0103 s\u0103 creeze frumuse\u021bea, dar o \u00eentrupeaz\u0103\u201d[8]<\/a>.<\/i><\/p>\n Ajungem astfel la concluzia c\u0103 frumuse\u021bea \u0219i hipersexualizarea servesc drept mijloc de re\u00eent\u0103rire a pasivit\u0103\u021bii feminine. B\u0103rbatul este creatorul, agentul activ, naratorul \u0219i purt\u0103torul privirii \u0219i al dorin\u021bei, iar femeia este muza, bibeloul, suportul \u0219i receptorul privirii masculine (male gaze<\/i>, vezi Laura Mulvey). Sub modelul anihil\u0103rii simbolice<\/i>, femeia accept\u0103 limitarea prin mult-c\u00e2ntatul ei spirit de sacrificiu, oferindu-i-se \u00een schimb iluzia puterii frumuse\u021bii fizice: \u201eImaginea Frumoasei<\/b> este emblema \u0219i primul recurs al seduc\u021biei publicitare, […] reprezent\u00e2nd, de asemenea, \u0219i o form\u0103 de privire masculin\u0103 care, de\u0219i d\u0103uneaz\u0103, apare \u00een continuare ca fiind dominant\u0103, \u00een sensul \u00een care noi, femeile, intuim c\u0103 putem influen\u021ba b\u0103rba\u021bii cu atractivitatea noastr\u0103\u201d[9]<\/a>.<\/p>\n Conform Lisei Steele, reprezentarea identit\u0103\u021bii feminine ca hipersexualizat\u0103 nu este singura problem\u0103, ci \u0219i \u201esexismul dominant din cadrul celorlalte medii de comunicare. Acest sexism, fiind cotidian, produce un efect de suprasatura\u021bie care \u00eel face \u0219i mai periculos, tocmai pentru c\u0103 ne-am obi\u0219nuit cu el \u0219i aproape c\u0103 nici nu \u00eel mai percepem\u201d[10]<\/a>. Hipersexualizarea femeii devine astfel naturalizat\u0103, o constant\u0103 \u00een cadrul discursului predeterminismului biologic al diferen\u021belor de gen (de altfel, discurs puternic legitimator al sexismului).<\/p>\n Mijloace principale de reproducere \u0219i \u00eent\u0103rire a acestei reprezent\u0103ri feminine \u0219i a cultului frumuse\u021bii, arta vizual\u0103 \u0219i cinematografia \u00ee\u0219i impun for\u021ba impresionant\u0103 asupra imaginarului nostru pentru a ne cl\u0103di percep\u021biile, idealurile \u0219i identitatea de gen. Folosindu-se de puternicul prestigiu al artei drept factor legitimator, societatea consumerist\u0103 a reu\u0219it s\u0103 \u00ee\u0219i impun\u0103 cu brio propriile valori \u0219i s\u0103 le transforme \u00een idealuri demne de urmat. \u201eCinematografia nu doar construie\u0219te Femeia ca obiect al privirii, ci construie\u0219te \u0219i maniera \u00een care trebuie s\u0103 fie ea privit\u0103, […] cre\u00e2nd astfel o lume pe m\u0103sura dorin\u021bei (sexuale)[11]<\/a>\u201d. <\/i>Arta cinematografic\u0103 joac\u0103 un rol important \u00een definirea identit\u0103\u021bilor sexuale ale culturii de mas\u0103, reprezent\u00e2nd femeia ca obiect-surs\u0103 de pl\u0103cere (de exemplu, Marilyn Monroe ca icoan\u0103 a sexualit\u0103\u021bii, simbol absolut al metamorfozei audio-vizuale a patriarhatului).<\/p>\n Femeia devine astfel Muza preasl\u0103vit\u0103, cea care inspir\u0103 creatorul prin frumuse\u021bea ei. \u201eUn mod inteligent de a reduce la t\u0103cere femeile a fost ridicarea acestora la \u00een\u0103l\u021bime, ele transform\u00e2ndu-se \u00een obiect de cult \u0219i de adora\u021bie. Fiin\u021ba preasl\u0103vit\u0103 nu vorbe\u0219te\u201d[12]<\/a>. B\u0103rbatul este creatorul mesajului, iar femeia (\u0219i aici, Femeia Erotic\u0103) doar vehiculul de transmitere al acestuia. Mistificarea identit\u0103\u021bii feminine \u0219i transformarea ei \u00een Muz\u0103 a servit, de-a lungul multor secole, drept scurt\u0103tur\u0103 pentru recunoa\u0219terea \u0219i aprecierea curentelor artistice, \u00een ciuda caracterului revolu\u021bionar sau filozofic pe care acestea le pretindeau: \u201dRadicalismul lor disp\u0103rea \u00een fa\u021ba a\u0219a numitei chestiuni feminine. […] Cel mai probabil, arti\u0219tii suprareali\u0219ti credeau c\u0103, transform\u00e2nd femeile \u00een obiecte frumoase \u0219i \u00een muze, contribuie la recunoa\u0219terea lor public\u0103. Nimic mai adev\u0103rat. Ceea ce au reu\u0219it a fost excitarea \u00eensetatei imagina\u021bii masculine prin metamorfoza de caracter v\u0103dit erotic, cu care au deteriorat, din \u00een\u0103untru \u00eenspre afar\u0103, corpul \u0219i mintea reprezentantelor sexului feminin[13]<\/a>\u201d. Arta s-a transformat pentru a adopta ceea ce am putea numi marketingul artistic erotic. \u201eChiar dac\u0103 multe dintre operele de art\u0103 transmit o aparen\u021b\u0103 suav\u0103 \u0219i senzual\u0103, nu putem ignora scopul principal al acestora: a echivala Obiectul \u0219i Femeia. Femeile cu con\u0219tiin\u021ba de a fi ne sim\u021bim astfel direct insinuate, c\u0103ci \u00een aceste opere chipul \u0219i corpul nostru a fost \u00een asemenea mod metamorfozat \u00eenc\u00e2t sexualitatea noastr\u0103 se transform\u0103 \u00een singura noastr\u0103 carte de vizit\u0103\u201d[14]<\/a>.<\/p>\n Industria cinematografic\u0103, \u00een \u00eentruchiparea ei absolut\u0103 hollywoodian\u0103, cunoscut\u0103 drept \u201ema\u0219ina de vise\u201d, este un element contemporan de baz\u0103 pentru construc\u021bia identit\u0103\u021bilor de gen patriarhale, hipersexualizarea \u0219i obiectificarea femeii fiind arma principal\u0103 pentru asigurarea propriului succes. Nicic\u00e2nd emanciparea femeii nu a fost mai vizibil\u0103, mai seduc\u0103toare, mai impresionant\u0103 \u0219i mai \u00een\u0219el\u0103toare dec\u00e2t \u00een cadrul artei cinematografice \u2013 dovad\u0103 a puternicii influen\u021be asupra imaginarului nostru. Afirmarea femeii \u00een cinematografie, pe c\u00e2t de elogiat\u0103, r\u0103m\u00e2ne \u00een mare parte redus\u0103 \u00een cadrul limitelor deja stabilite ale obiectific\u0103rii acesteia \u0219i ale profitului de pe urma sexualiz\u0103rii ei.<\/p>\n Ca mecanisme audio-vizuale de re\u00eent\u0103rire a raporturilor de domina\u021bie patriarhal\u0103, reg\u0103sim reprezentarea personajelor cinematografice feminine mai totdeauna \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un personaj masculin \u0219i arareori reprezentate de sine st\u0103t\u0103toare. Portretul acestora va trimite \u00een general la o figur\u0103 seduc\u0103toare, pasiv\u0103 \u0219i dramatic\u0103, f\u0103c\u00e2nd astfel apel la identificarea spectatoarelor cu propria lor experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103. \u00centrebarea r\u0103m\u00e2ne: identificarea spectatoarei cu profilul pasiv al personajului feminin are ca scop identificarea acesteia cu povestea personajului sau naturalizarea, \u0219i automat interiorizarea, identit\u0103\u021bii feminine impuse?[15]<\/a><\/p>\n Av\u00e2ntul acestui \u00eentreg univers audio-vizual al contemporaneit\u0103\u021bii, mass-mediei \u0219i curentelor artistice, ne prezint\u0103 femeia ca fiind mai liber\u0103 ca oric\u00e2nd – \u0219i \u00een multe aspecte, via\u021ba femeii s-a schimbat considerabil \u00een bine \u00een raport cu secolele trecute. Dar nu putem s\u0103 nu lu\u0103m \u00een considerare imaginea hipersexualizat\u0103 a acesteia \u00een mass-media \u0219i modul \u00een care aceast\u0103 reprezentare o influen\u021beaz\u0103. De\u0219i elogiat ca dovad\u0103 a emancip\u0103rii \u0219i a libert\u0103\u021bii sexuale de care se bucur\u0103 femeia, accentul pus pe hipersexualizare nu face dec\u00e2t s\u0103 \u00eei re\u00eent\u0103reasc\u0103 eternul statut impus de obiect. Schimbarea \u00een acest caz nu este dec\u00e2t una de suprafa\u021b\u0103, care nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 chestioneze cauzele reale ale obiectific\u0103rii femeii, ci mai degrab\u0103 le reproduce pentru a-\u0219i avansa propriile interese.<\/p>\n [1]<\/a> Isabel de la Torre, M. Ortega, J.Sebastian, El trazo y la palabra. Humorismo grafico y estereotipos sociales de mujeres, \u201d Las mujeres en la opinion publica\u201d<\/b>, Inst. Univ. De Estudios de la Mujer, 1995,\u00a0p. 35.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/a> Aurelia Capmany, El comportamiento amoroso de la mujer<\/b>, Barcelona, 1977,\u00a0p. 8-12.<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/a> G. Duby, M. Perrot, Historia de las mujeres<\/b>, Luisa Passerini, Sociedad de consumo y cultura de masas<\/b>, ed. Taurus Minor, vol. Siglo XX, p. 422.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/a> Hayes Trudy, The Politics of Seduction,<\/b> en V.V.A.A, A Dozen Lips, Dublin, Attic Press, 1994, p. 117-139.<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/a> G. Duby, M. Perrot, op.cit., p. 546.<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/a> Aurelia Capmany, op. cit., p. 66.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/a> G. Duby, M. Perrot, op.cit., p. 108.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/a> Idem., p. 326.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/a> Ibidem, p. 118.<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/a> Raquel Osborne, La construccion sexual de la realidad,<\/b> Ediciones Catedra, Madrid, Univ. Valencia, Instituto de la Mujer,1993, p. 221.<\/p>\n<\/div>\n [11]<\/a> Isabel de la Torre, M. Ortega, J.Sebastian, op. cit., p. 99.<\/p>\n<\/div>\n![\"Alexandra](\"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/DSC01727-832x1024.jpg\")
<\/a>
\n