{"id":1419,"date":"2014-04-14T16:28:57","date_gmt":"2014-04-14T16:28:57","guid":{"rendered":"http:\/\/artapolitica.ro\/?p=1419"},"modified":"2016-09-26T12:16:55","modified_gmt":"2016-09-26T12:16:55","slug":"de-la-productia-artistica-la-piata-imobiliara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/2014\/04\/14\/de-la-productia-artistica-la-piata-imobiliara\/","title":{"rendered":"De la produc\u021bia artistic\u0103 la pia\u021ba imobiliar\u0103"},"content":{"rendered":"

de Sharon Zukin[1]<\/b><\/a><\/i><\/b><\/p>\n

S\u0103 oferi spa\u021biu pentru arti\u0219ti \u00eentr-un ora\u0219 e mai complicat dec\u00e2t pare. De\u0219i ideea \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cainile \u00een filantropie \u2013 sub forma unei subven\u021bii \u00een natur\u0103 \u00een loc de bani \u2013 duce adesea la cre\u0219terea valorii propriet\u0103\u021bilor \u0219i devine astfel o trambulin\u0103 pentru dezvoltarea imobiliar\u0103. Acest fenomen nu a r\u0103mas specific New York-ului. P\u00e2n\u0103 la mijlocul anilor 1960, chiar \u0219i elitele locale din zona Centurii Soarelui (Sun Belt<\/i>), \u00een specal din Dallas \u0219i Los Angeles, urm\u0103reau s\u0103 refac\u0103 centrele ora\u0219elor \u00een jurul prezen\u021bei arti\u0219tilor. \u201eCentrele civice\u201d de la \u00eenceputul secolului 20, proiectate \u0219i construite de elitele locale de atunci, sugereaz\u0103 un precedent pentru concentrarea facilit\u0103\u021bilor culturale aproape de, dar nu \u00een, zona central\u0103. Construc\u021bia recent\u0103 (la sf\u00e2r\u0219itul anilor 50) a Centrului Lincoln pentru Artele Spectacolului \u00een New York a oferit un alt exemplu important. De\u0219i distrugerea locuin\u021belor din comunit\u0103\u021bi s\u0103race pentru a face loc centrului nu putea fi justificat\u0103 \u00een niciun fel, construc\u021bia de infrastructur\u0103 pentru art\u0103 l-a transformat \u00een ceva acceptabil. Mai mult, avantajul pe care concentrarea zonei de art\u0103 \u00eel ofer\u0103 consumatorilor de art\u0103 din clasele de mijloc sau din elit\u0103 face ca pre\u021bul locuin\u021belor care se construiesc \u00een apropierea acelei zone s\u0103 creasc\u0103. Centrul Lincoln a dovedit c\u0103 plasarea infrastructurii pentru art\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 defavorizat\u0103 poate face minuni pentru dezvoltarea imobiliar\u0103. Zece ani mai t\u00e2rziu, mansardele din SoHo au confirmat \u00een mod nea\u0219teptat aceast\u0103 regul\u0103.<\/p>\n

\u00centr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, prezen\u021ba arti\u0219tilor este atractiv\u0103 din motive pur simbolice. Totu\u0219i, istoria pie\u021belor de art\u0103 modern\u0103 \u0219i a sus\u021binerii artelor de c\u0103tre stat indic\u0103 faptul c\u0103 simbolismul se afl\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu motive ale puterii. Exist\u0103, de asemenea, un al treilea factor care explic\u0103 valoarea prezen\u021bei arti\u0219tilor pentru ora\u0219ele contemporane. Este vorba despre rolul crucial pe care \u00eel joac\u0103 produc\u021bia artistic\u0103 \u2013 at\u00e2t procesul de crea\u021bie, c\u00e2t \u0219i prezentarea sau performarea lucr\u0103rii \u2013 \u00een deindustrializare. At\u00e2t din punct de vedere material, c\u00e2t \u0219i simbolic, mansardele arti\u0219tilor constituie un tip special de infrastructur\u0103 \u00een procesul de tranzi\u021bie de la o economie urban\u0103 industrial\u0103 la una deindustrializat\u0103. Pe de o parte, ele reprezint\u0103 un loc \u00een care se desf\u0103\u0219oar\u0103 efectiv produc\u021bia \u201epost-industral\u0103\u201d, iar pe de alt\u0103 parte, \u00eentruchipeaz\u0103 schimbarea de orientare dinspre o economie politic\u0103 industrial\u0103 c\u0103tre una dominat\u0103 de sectorul serviciilor. Mansarda artistului \u00ee\u0219i are rolul s\u0103u (fizic \u0219i simbolic) \u00eentr-un ora\u0219 global de tip nou: o capital\u0103 bancar\u0103, financiar\u0103 \u0219i a pie\u021belor de art\u0103. \u00cen acest sense, nu e nicio surpriz\u0103 c\u0103 centre de produc\u021bie aflate \u00een declin, precum New York-ul, i-au pream\u0103rit pe arti\u0219ti ca \u201eindustrie.\u201d \u00cen plus, arta este o industrie \u00een cre\u0219tere \u00eentr-o perioad\u0103 f\u0103r\u0103 cre\u0219tere economic\u0103. Ea reprezint\u0103 un sector \u00een care calitatea conteaz\u0103, nu dimensiunea. \u201dPoate c\u0103 zona artelor are o pondere economic\u0103 relativ mic\u0103, chiar \u0219i \u00een aceast\u0103 zon\u0103, \u00eens\u0103 \u2018industria artelor\u2019 este una din pu\u021binele industrii aflate \u00een expansiune,\u201dspune Dick Netzer, sus\u021bin\u0103tor al cauzei arti\u0219tilor \u0219i membru al puternicei Municipal Assistance Corporation. \u201eConcentrare artelor \u00een New York este unul din atributele care \u00eel distinge \u00eentr-un sens pozitiv: artele din New York sunt un magnet pentru restul lumii.\u201d<\/p>\n

Cu toate acestea, pe durata subven\u021bion\u0103rii infrastructurii pentru arti\u0219ti au ap\u0103rut c\u00e2teva comtradic\u021bii \u00eentre inten\u021biile \u0219i consecin\u021bele sus\u021binerii din partea statului. \u00cen primul r\u00e2nd, accesul arti\u0219tilor la mansarde a fost sus\u021binut de dou\u0103 grupuri sociale cu scopuri diferite: pe de o parte un grup de elit\u0103 format din mecena moderni \u0219i politicieni \u201ede vi\u021b\u0103 nobil\u0103\u201d (patrician politicians<\/i>), interesa\u021bi s\u0103 promoveze arti\u0219ti \u0219i s\u0103 salveze cl\u0103diri vechi, pe de alt\u0103 parte un grup de proprietari din clasa de mijloc \u2013 unii dintre ei arti\u0219ti \u2013 care doreau s\u0103-\u021bi protejeze cartierele. Reu\u0219ita ambelor grupuri avea s\u0103 duc\u0103 la deschiderea zonelor cu cl\u0103diri mansardate pentru dezvoltatori imobiliari. \u00cenn al doilea r\u00e2nd, extinderea locuirii la mansard\u0103 printre cei din clasa de mijloc a dus la apari\u021bia unui conflict pe pia\u021ba locuin\u021belor cu mansard\u0103 \u00eentre dou\u0103 tipuri \u201eneproductive\u201d de utilizare a spa\u021biului: infrastructur\u0103 pentru art\u0103 \u0219i locuire. Cu timpul, competi\u021bia pentru o cantitate limitat\u0103 de spa\u021biu \u00een cl\u0103dirile vechi cu mansard\u0103 a transformat subven\u021bia pentru arti\u0219ti \u00een pivotul unei noi pie\u021be. \u00cen al treilea r\u00e2nd, cei care s-au mutat \u00een mansarde \u0219i \u0219i-au creat propriul lor grup social \u0219i-au ap\u0103rat dreptul de a locui \u00een mansarde, \u00een acela\u0219i timp opun\u00e2ndu-se dezvolt\u0103rii imobiliare<\/i>. Spre dezam\u0103girea lor, au aflat c\u0103 nu le pot avea pe am\u00e2ndou\u0103. Subven\u021bia pentru locuin\u021bele arti\u0219tilor a creat cererea pe noua pia\u021b\u0103 a mansardelor de locuit. […]<\/p>\n

Subven\u021bia pentru locuin\u021bele arti\u0219tilor<\/i><\/b><\/p>\n

De\u0219i imboldul pentru subven\u021bionarea locuin\u021belor arti\u0219tilor \u00een cartiere cu locuin\u021be mansardate \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00een rela\u021bia artist-mecena upper-class<\/i>, ideea a devenit popular\u0103 datorit\u0103 sus\u021binerii active oferite de un grup social middle-class<\/i> din zona artelor. Acest grup a jucat rolul moa\u0219ei \u00een succesiunea ciudat\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care a dus la \u00eenfiin\u021barea cooperativei din Greenwich Street. Originea grupului e relevant\u0103 pentru \u00eentreaga poveste.<\/p>\n

La sf\u00e2r\u0219itul anilor 50 \u0219i \u00eenceputul anilor 60, c\u00e2teva familii din clasa de mijloc achizi\u021bionaser\u0103 locuin\u021be \u00een cl\u0103dirile de secol 19 din c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u0219ie (brownstone townhouses<\/i>) din West Village, \u00een jurul Greenwich Street.[2]<\/a> Locuin\u021bele reziden\u021biale pe care ace\u0219ti noi proprietari le renovau cu m\u00e2ndrie \u0219i spor m\u0103rgineau depozite, tipografii \u0219i garaje \u2013 infrastructura industriei u\u0219oare din zon\u0103 care, \u00eempreun\u0103 cu casele, creau acel cartier mixt ideal (de locuin\u021be \u0219i industrial) pe care Jane Jacobs \u00eel pream\u0103re\u0219te \u00een cartea ei, The Death and Life of Great American Cities <\/b>(Moartea \u0219i via\u021ba marilor ora\u0219e americane).[3]<\/a> Este vorba chiar de cartierul \u00een care Jacobs locuia la vremea respectiv\u0103. Familiile care \u00eei erau vecine au fost la baza mi\u0219c\u0103rii grass-roots<\/i> pentru conservarea cartierului pe care ea a inspirat-o. E important de men\u021bionat faptul c\u0103 mobilizarea locuitorilor din zon\u0103 s-a datorat unui plan al primarului Wagner. Ca sus\u021bin\u0103tor al obiectivelor antreprenorilor locali \u0219i ale elitelor politice din multe ora\u0219e \u00een declin din Nord-Est \u0219i Vestul Mijlociu, Wagner voia s\u0103 declare West Village \u201ezon\u0103 defavorizat\u0103\u201d ca aceasta s\u0103 fie eligibil\u0103 pentru subven\u021bii na\u021bionale pentru reconstruc\u021bie urban\u0103. O dat\u0103 ce zonei i s-ar fi recunoscut dreptul la fonduri \u00een baza Articolului 1 (din legea subven\u021biilor pentru reconstruc\u021bie urban\u0103 \u2013 n. trad.), municipalitatea putea folosi banii pentru a construi locuin\u021be ieftine pentru comunit\u0103\u021bi s\u0103race \u00een zon\u0103. \u00cenchise \u00eentre docurile abandonate de pe r\u00e2ul Hudson \u0219i depozitele de pe str\u0103zile Greenwich \u0219i Hudson, locuin\u021bele s\u0103racilor ar fi fost practic invizibile \u0219i nici nu ar fi st\u00e2njenit terenurile poten\u021bial valoroase din Lower Manhattan. Evident, acest plan a declan\u0219at opozi\u021bia proprietarilor din clasa de mijloc din West Village. \u0218i-au dat seama c\u0103 dac\u0103 se vor construi locuin\u021be ieftine l\u00e2ng\u0103 casele lor, micile lor investi\u021bii ar urma s\u0103 fie afectate de sc\u0103derea valorii proriet\u0103\u021bii, iar cartierul lor mixt distrus de rechini imobiliari. Mobiliza\u021bi de Jane Jacobs, proprietarii din West Village s-au luptat cu prim\u0103ria, iar c\u00e2nd Wagner a candidat pentru un nou mandat \u00een 1961, cu un program social, a trebuit s\u0103 renun\u021be la acest punct.<\/p>\n

Aceast\u0103 ini\u021biere \u00een politica local\u0103 a l\u0103sat dou\u0103 mo\u0219teniri \u00een West Village. Mai \u00eent\u00e2i, grupul format ini\u021bial \u00een jurul lui Jane Jacobs a r\u0103mas \u201epe baricade\u201d \u0219i s-a institu\u021bionalizat prin Clubul Democratic (al Partidului Democrat \u2013 n.trad.) Reformist \u0219i organiza\u021biile comunitare. A doua mo\u0219tenire a reprezentat-o aten\u021bia sporit\u0103 acordat\u0103 de proprietari conserv\u0103rii patrimoniului cartierului. \u00cen 1967, un consilier local a declan\u0219at o reac\u021bie \u00een lan\u021b c\u00e2nd a aflat c\u0103 o cl\u0103dire mansardat\u0103 din cartier urma s\u0103 fie scoas\u0103 la licita\u021bie de autorit\u0103\u021bile locale \u00een contul unor impozite nepl\u0103tite. \u201eLan\u021bul\u201d a trecut prin conexiunile grupului democrat din West Village \u0219i a ajuns la Fondul J.M. Kaplan, o funda\u021bie privat\u0103 condus\u0103 de membri familiei Kaplan, amatori \u0219i colec\u021bionari de art\u0103 boga\u021bi. La licita\u021bie, un reprezentant al fondului a cump\u0103rat cl\u0103direa de pe Greenwich Street cu inten\u021bia de a o transforma \u00eentr-o cooperativ\u0103 de art\u0103. \u00cenainte ca fondul s\u0103-\u0219i anun\u021be inten\u021bia, un Comitet pentru Locuin\u021bele Arti\u0219tilor din partea organiza\u021biilor comunitare din West Village a emis un call<\/i> pentru locuin\u021be. Fondul Kaplan a r\u0103spuns cu promptitudine.<\/p>\n

Proprietarii de locuin\u021be din West Village p\u0103reau s\u0103 con\u0219tientizeze, cel pu\u021bin implicit, faptul c\u0103 o prezen\u021b\u0103 a artelor\/arti\u0219tilor urma s\u0103 afecteze dezvoltarea imobiliar\u0103 \u00een ora\u0219. Grupul middle-class<\/i> era \u00eengrijorat de dou\u0103 aspecte: modul de utilizare al spa\u021biului \u0219i valoarea propriet\u0103\u021bilor. Ace\u0219tia au c\u0103utat o strategie care s\u0103 contracareze consecin\u021bele spa\u021biale ale tendin\u021belor de pe pia\u021ba imobiliar\u0103. \u00cen acela\u0219i timp, \u00eens\u0103, dup\u0103 cum sugereaz\u0103 experien\u021ba luptei cu primarul Wagner, \u00ee\u0219i doreau s\u0103 p\u0103streze caracterul middle-class<\/i> al cartierului f\u0103r\u0103 s\u0103 creasc\u0103 sau s\u0103 scad\u0103 valoarea propriet\u0103\u021bilor. Din ambele perspective, cei din West Village \u00ee\u0219i doreau o strategie prin care s\u0103 lupte cu for\u021bele pie\u021bei. Prezen\u021ba arti\u0219tilor \u00een cartier at\u00e2t ca produc\u0103tori, c\u00e2t \u0219i ca locatari<\/i> p\u0103rea s\u0103 fie singura solu\u021bie care limita pierderile. Pentru c\u0103 arti\u0219tii doreau s\u0103 locuiasc\u0103 \u0219i s\u0103 lucreze \u00een mansarde a\u0219a cum erau<\/i>, ofereau posibilitatea unui efect de stabilizare<\/i> mai degrab\u0103 dec\u00e2t unul de accelerare<\/i> asupra unui cartier aflat \u00een tranzi\u021bie. La momentul respectiv, p\u0103rea ceva rezonabil.<\/p>\n

Ini\u021bial, acela\u0219i vis middle-class<\/i> predomina \u00een eforturile arti\u0219tilor-locatari din SoHo de a-\u0219i asigura dreptul la mansard\u0103. Dar SoHo nu era West Village. Spre deosebire de felia \u00eengust\u0103 de teren de-a lungul r\u00e2ului Hudson, SoHo ocupa o bucat\u0103 substan\u021bial\u0103 \u00een centrul Manhattan-ului. Zona era de interes pentru marii investitori imobiliari \u0219i proiectan\u021bi urbani. Existau \u0219i prevederile din planurile urbanistice zonale care nu permiteau uzul reziden\u021bial \u00eentr-o zon\u0103 industrial\u0103. Astfel, pentru a-\u0219i asigura subven\u021bia pentru locuin\u021be \u00een SoHo, arti\u0219tii s-au bazat pe interven\u021bia potenta\u021bilor vremii: grupurile de elit\u0103 din zona artelor \u0219i politicienii pe care acestea \u00eei sus\u021bineau. \u201eOamenii cu bani au salvat SoHo\u201d, spune un activist din primul val al Asocia\u021biei Arti\u0219tilor Chiria\u0219i din SoHo (SoHo Artists\u2019 Tenants\u2019 Association<\/i>):<\/p>\n

\u201eAveam proprietari de galerii de partea noastr\u0103. Mul\u021bi dintre noi lucrau \u00een \u0219coli \u0219i universit\u0103\u021bi. V\u00e2nduser\u0103m lucr\u0103ri unor colec\u021bionari boga\u021bi. Erau mul\u021bi arti\u0219ti cunoscu\u021bi \u00een zon\u0103 \u2013 Robert Rauschenberg, Robert Indiana, Julie Judd \u2013 care puteau contacta curatori sau directori de muzee. Al\u021bii cuno\u0219teau din \u00eent\u00e2mplare c\u00e2te o persoan\u0103 cu bani care le cump\u0103rase o lucrare, c\u00e2ndva. Am f\u0103cut o list\u0103 cu toate cuno\u0219tin\u021bele \u0219i ne-am dat seama c\u00e2t de impresionant\u0103 era. De la oameni care n-aveau nicio treab\u0103 cu arta \u2013 bancheri, spre exemplu \u2013 p\u00e2n\u0103 la curatori \u0219i dealeri interna\u021bionali de art\u0103. Am \u00eenceput s\u0103-i sun\u0103m pe oamenii \u0103\u0219tia \u0219i s\u0103 le spunem: <<Avem de-a face cu un fenomen unic \u00een zona asta, despre care nimeni nu \u0219tie nimic, \u0219i o s\u0103 fie distrus dac\u0103 nu facem ceva>>.\u201d<\/p>\n

De\u0219i ini\u021bial reticen\u021bi fa\u021b\u0103 de posibilitatea de a face front comun, arti\u0219tii din SoHo s-au aliat \u0219i cu asocia\u021bia Prietenii Construc\u021biilor din Font\u0103 (Friends of Cast Iron Architecture <\/i>\u2013 FCI). Organiza\u021bia era o ramur\u0103 a Societ\u0103\u021bii Municipale de Art\u0103 (Municipal Arts Society<\/i>), alc\u0103tuit\u0103 din pasiona\u021bi de art\u0103 cu mul\u021bi bani \u0219i putere la dispozi\u021bie. Ace\u0219tia vehiculaser\u0103 \u00eenc\u0103 din anii 60 ideea declar\u0103rii unui \u201eCartier al Fontei\u201d \u00een SoHo pentru a preveni demolarea cl\u0103dirilor de pe Greene Street. \u00cens\u0103 marii dezvoltatori imobiliari \u00eei \u021binuser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci \u00een \u0219ah pe patrimoniali\u0219ti. Dup\u0103 ce arti\u0219tii li s-au al\u0103turat \u0219i au \u00eenceput s\u0103 lucreze la cercetarea de arhiv\u0103 care s\u0103 le sus\u021bin\u0103 argumentul \u00een favoarea unui cartier istoric, patrimoniali\u0219tii au declan\u0219at ofensiva. \u201eAm reu\u0219it s\u0103-i \u00eencurc\u0103m pe dezvoltatori folosind argumentul conserv\u0103rii istorice\u201d, spune un artist-activist.<\/p>\n

Arti\u0219tii din SoHo au \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i c\u00e2t de valoroas\u0103 era prezen\u021ba \u00een media, pornind de la articolul \u201eTraiul pe picior mare \u00eentr-o mansard\u0103\u201d (Living Big in a Loft<\/i>) din revista Life<\/i> din 1970. \u201eDeveniser\u0103m un fenomen, nu mai puteam fi ignora\u021bi. Puteam s\u0103-l sun pe Donald Elliot (comisarul de planificare urban\u0103 al prim\u0103riei) \u0219i chiar mi se f\u0103cea leg\u0103tura. Unul dintre vice-primari se ocupa numai de noi.\u201d \u201eAm \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 ne folosim \u0219i de canalele de media str\u0103ine\u201d, poveste\u0219te un alt artist. \u201eAp\u0103reau articole despre noi \u00een Fran\u021ba \u0219i Germania. Ambasadele SUA de acolo le trimiteau la Departamentul de Stat, iar Departamentul de Stat le trimitea mai departe la primarul Lindsay.\u201d [\u2026]<\/p>\n

\u00cen ciuda anxiet\u0103\u021bii ar\u0103tate, arti\u0219tii din SoHo se bucurau de anumite avantaje politice. \u201eUn lucru mai pu\u021bin cunoscut \u0219i recunoscut\u201d, spune un activist, \u201e\u00eel reprezint\u0103 rolul primarului John Lindsay. Era un om sensibil, cultivat \u0219i educat, care \u00een\u021belegea contribu\u021bia artei la via\u021ba ora\u0219ului s\u0103u. SoHo nu ar fi existat sub administra\u021bia Wagner. De-a lungul luptei noastre, am avut sus\u021binerea primarului \u0219i a consilierilor s\u0103i. Ace\u0219tia din urm\u0103 au fost cei care ne-au \u00eenv\u0103\u021bat cum s\u0103 ne sus\u021binem cauza \u00een fa\u021ba Comisiei de Urbanism.\u201d<\/p>\n

De\u0219i sus\u021binerea ini\u021bial\u0103 pentru arti\u0219ti venise din zona patronajului cultural, \u00een vederea ob\u021binerii sprijinului politic necesar ei s-au bazat pe argumente economice. Consilierii primarului Lindsay \u201ene-au sf\u0103tuit s\u0103 ne ar\u0103t\u0103m valoarea \u00een termeni financiari. Unii dintre arti\u0219ti nu au fost \u00eenc\u00e2nta\u021bi de asta\u201d, spune un alt activist, \u201e\u00eens\u0103 ceilal\u021bi s-au pus pe treab\u0103 \u0219i au venit cu statistici despre angaj\u0103ri \u0219i \u0219omaj \u00een art\u0103, materiale de lucru, turism \u2013 cifre pe care comisia le \u00een\u021belegea.\u201d \u00cen aceast\u0103 dezbatere, Arta l\u0103sa locul economiei zonei de art\u0103. \u201eC\u00e2nd lucram la schimbarea planului urbanistic zonal, niciodat\u0103 nu discutam din perspectiv\u0103 estetic\u0103. \u00cei l\u0103sam pe ei s\u0103 fac\u0103 asta<\/i>. Noi ne-am prezentat ca muncitori care au nevoie s\u0103 lucreze \u0219i s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een acela\u0219i loc din ra\u021biuni economice \u0219i datorit\u0103 naturii muncii noastre. I-am bombardat cu rate de ocupare \u0219i nivelul de angajare\/\u0219omaj. Le-am oferit, practic, posibilitatea de a aduce bani la buget din acele propriet\u0103\u021bi.\u201d \u0218i confuzia birocratic\u0103 le-a venit \u00een ajutor. Un locuitor din SoHo spunea c\u0103 \u201eaveam prieteni \u00een staff<\/i>-ul membrilor Comisiei de Urbanism \u0219i ne foloseam de negocierile dintre agen\u021biile guvernamentale ca s\u0103 neutraliz\u0103m \u00eencerc\u0103rile birocratice de a ne pune be\u021be \u00een roate.\u201d<\/p>\n

Mai mult, la \u00eenceputul anilor 70, arta le oferea o nou\u0103 platform\u0103 de dezbateri politicienilor care erau s\u0103tui s\u0103 discute despre s\u0103r\u0103cia urban\u0103. O surs\u0103 de \u00eencredere dintre arti\u0219tii implica\u021bi \u00een discu\u021bii \u00eemi spune:<\/p>\n

\u201eO s\u0103-\u021bi povestesc o chestie foarte ur\u00e2t\u0103. La audierea comisiei la care s-a votat declararea SoHo ca district artistic, erau multe alte grupuri care erau audiate \u00een diverse alte spe\u021be. Oameni s\u0103raci din South Bronx \u0219i Bedford-Stuyvesant se pl\u00e2ngeau de \u0219obolani, reglementarea proast\u0103 a nivelului chiriei \u0219i alte lucruri urgente. Comisia a trecut repede peste toate astea. Nu \u0219tiau cum s\u0103 procedeze. Apoi am venit noi la r\u00e2nd. Toate agen\u021biile de pres\u0103 erau acolo. Luminile s-au aprins \u0219i camerele au \u00eenceput s\u0103 filmeze. \u0218i-atunci to\u021bi membri comisiei au \u00eenceput s-o dea cu importan\u021ba artei pentru New York. Aceia\u0219i oameni care luptaser\u0103 \u00eempotriva noastr\u0103 de la \u00eenceput! A fost dezgust\u0103tor.\u201d<\/p>\n

Traducerea \u0219i adaptarea din englez\u0103: MARIUS BOGDAN TUDOR<\/em><\/p>\n

\n
\n
\n

[1]<\/a> Fragmente din capitolul 5 al lucr\u0103rii Loft Living: Culture and Capital in Urban Change<\/b>, Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1982, p. 111-124. (n. trad.)<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> http:\/\/www.elegran.com\/sites\/default\/files\/imagecache\/full\/greenwich_village_brownstones_nyc.jpg<\/a> (n. trad.)<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> http:\/\/www.wikisummaries.org\/The_Death_and_Life_of_Great_American_Cities<\/a> (n. trad.)<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Sharon Zukin[1] S\u0103 oferi spa\u021biu pentru arti\u0219ti \u00eentr-un ora\u0219 e mai complicat dec\u00e2t pare. De\u0219i ideea \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cainile \u00een filantropie \u2013 sub forma unei subven\u021bii \u00een natur\u0103 \u00een loc de bani \u2013 duce adesea la cre\u0219terea valorii propriet\u0103\u021bilor \u0219i devine astfel o trambulin\u0103 pentru dezvoltarea imobiliar\u0103. Acest fenomen nu a r\u0103mas specific New York-ului. P\u00e2n\u0103 la mijlocul anilor 1960, chiar \u0219i elitele locale din zona Centurii Soarelui (Sun Belt), \u00een specal din Dallas \u0219i Los Angeles, urm\u0103reau s\u0103 refac\u0103 centrele ora\u0219elor \u00een jurul prezen\u021bei arti\u0219tilor. \u201eCentrele civice\u201d de la \u00eenceputul secolului 20, proiectate \u0219i construite de elitele locale…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[80],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1419"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1419"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1419\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3428,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1419\/revisions\/3428"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artapolitica.ro\/gazetapolitica\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}