de Nóra Ugron

”Mai bine le duceți într-un cimitir, de ce să le lăsați aici…” Comentează un jandarm care direcționează masa de oameni cu flori și candele în mână. Suntem în fața Centrului Ceh din București, la comemorarea morții tânărului rom ceh Stanislav Tomáš. Tomáš pare să fi fost sufocat și ucis de poliție într-un mod foarte similar cu George Floyd, bărbatul afroamerican care a fost ucis prin asfixiere de polițiști în anul 2020 și a cărui ucidere a declanșat proteste ample în Statele Unite dar și în alte locuri. 

În urma uciderii lui Floyd, peste tot în SUA și în mii de locuri în lume, oamenii au protestat împotriva violenței poliției și împotriva rasismului sistemic. Mai mult decât atât, activiștii și activistele antirasiste și anti-autoritare au cerut desființarea instituției poliției, care a fost mereu o instituție a oprimării (rasiste, de clasă și coloniale), și a menținerii status-quo-ului. Poliția și sistemul penitenciar, chiar dacă formal au rolul de a face dreptate în societate, în fapt, prin închiderea unor persoane în închisori ca “criminali”, doar maschează adevăratele cauze ale infracțiunilor: inegalitatea și injustiția socială, exploatarea capitalistă și oprimarea. Poliția nu ne apără de infractori, de așa-zișii criminali, poliția nu oprește violența și injustiția, ci face parte din reproducerea violenței și a oprimării. Poliția nu ne salvează, poliția ucide!

#PolițiaUcide a fost și unul dintre sloganurile protestelor feministe izbucnite după moartea Alexandrei Măceșanu, tânără ucisă de un bărbat în 2019 în Caracal. Poate ne amintim cum Alexandra a sunat la poliție și a cerut ajutor, pe care nu l-a primit, ci a fost lăsată să fie omorâtă. Poliția este vinovată peste tot în lume de femicid și de uciderea persoanelor migrante, rasializate sau queer. Tot mai multe grupuri activiste din lume spun că poliția nu este doar o instituție care poate să fie reformată să fie mai bună, pentru că este de fapt unealta principală prin care se reproduce controlul, supravegherea și oprimarea în societate.

În acest context, este evident că jandarmul nu înțelege de ce aducem flori și candele în fața Centrului Ceh. Din punctul lui de vedere are mai mult sens să punem florile oriunde într-un cimitir, decât să le lăsăm pe stradă. Pentru că din punctul de vedere al instituțiilor carcerale și rasiste, este mereu doar un accident, doar întâmplător când persoane de culoare, persoane rome sau femei mor din cauza abaterilor sau violenței poliției. Mai mult decât atât, chiar se neagă că s-ar fi întâmplat orice abuz: cum s-a încercat mușamalizarea uciderii lui George Floyd prin informații că acesta a consumat droguri și analgezice. În mod similar, în cazul lui Stanislav Tomáš poliția cehă a declarat că tânărul a murit din cauza drogurilor și nu din cauza abuzului.

Întâmplările în jurul morții tânărului rom din Cehia se investighează încă. Dar violența poliției perpetuată în societate și exacerbată de rasism – cu care polițiștii sunt cunoscuți că tratează persoanele rasializate, precum am văzut în România și în timpul pandemiei sau în timpul evacuărilor forțate de multe ori -de fapt nu este o abatere. Dacă percepem că poliția este instituția prin care se face justiție în societate, atunci când polițiștii folosesc violență nemotivat, incidentul poate fi numit abatare. Dar dacă ne uităm la faptul că poliția este instituția prin care se reproduce oprimarea, atunci se vede clar că violența rasistă și adesea de clasă a poliției aparține normalității. Pentru că normalitatea lumii în care trăim este violența rasismului sistemic, a colonialismului și a patriarhatului. Poliția ucide și rasismul ucide – și acest fapt nu arată cât de multe abateri se întâmplă în serviciu. Poliția ucide pentru că rolul poliției este să ne bată, să ne omoare și să ne țină în frică. Poliția ucide ca să se mențină oprimarea rasistă, colonială și de gen, intersectată cu cea de clasă. Rasismul ucide și poliția ucide – sau cum scria pe o pancartă la evenimentul de comemorare: ”rasismul se îmbracă de la poliție”! Rasismul ucide și poliția ucide, iar noi ne-am săturat!

Evenimentul Rasismul ucide! Comemorare Stanislav Tomáš în București de pe 29 iunie s-a alăturat mai multor proteste organizate în Europa sub umbrela sloganului Rasismul ucide! Vezi aici un articol în sârbă despre protestul Rasismul ucide! din Belgrad, Serbia. Sau aici evenimentul protestului din Sofia, Bulgaria. Pe platforma LeftEast se găsește și o analiză mai amplă a contextului uciderii lui Stanislav Tomáš, textul în limba engleză se poate citi aici. Cu hashtagul #JusticeForStanislavTomas se găsesc și mai multe materiale, proteste și fotografii al diferitor organizații antirasiste. La București, aproximativ 400 de oameni s-au adunat la Piața Victoriei pentru a spune nu rasismului și violenței rasializate a poliției. Protestul s-a terminat cu un marș spre Centrul Ceh, unde am lăsat candele și flori în memoria lui Stanislav Tomáš. Exact în momentul când urma să pun și eu floarea și candela pe jos, am prins remarca jandarmului menționată mai sus.