de Nóra Ugron
Dimineața de la șapte și un sfert, după ce am reușit să mă încurajez destul să mă ridic de sub plapumă, hainele copiilor de pe strada Meșterul Manole nr 2 erau deja de mult împachetate și scoase din casă. Azi copii nu se duc în școală, că au primit zi liberă. Nu pentru a sărbători o zi de naștere ci ca să poată să stea cu mama lor când își mută lucrușoarele din casă.
Dimineața de la opt și un sfert, în sfârșit când în plină ploaie și pandemie ajung la fața locului pe strada Meșterul Manole nr 2, copii deja se uită panicați. Da, panicați și urmează și să plângă din groază, să țipe, șă urle și să fugă speriați, pentru că azi nu este ziua mutării într-un apartament nou. Azi se evacuează forțat o familie de 11 persoane din căminul lor iubit și în care și-au depus averea și iubirea. Azi se evacuează o femeie lucrătoare cu copii minori și cu un băiat care tocmai a ajuns acasă de la muncă. Și-a cerut și el dimineață liberă.
Dimineață liberă de la muncă și de la școală. Dimineață pe care nu vrei să o ai liberă dar când vrei să fii tu liber. Dimineață în care îți este violată libertatea. Dimineață ploioasă în care te scoate cu forța din casă. Dimineață în care te împing în noroi, te trântește pe jos, te țin de gât, chiar dacă ești copil, chiar dacă ești fată minoră. Dimineața în care M. de 2 ani fuge desculț și înfricoșat după mama sa. Fuge desculț prin bălți de apă, prin noroi și cioburi de sticlă, M. de 2 ani, după mama lui care a sărit în ajutorul vecinilor lor. Dimineață în care vecinii tăi sunt dați cu spray lacrimogen, mai ales copii, mai ales cei mai mici.
Dimineața de la nouă și jumătate s-a terminat totul. Pentru mine s-a terminat acțiunea de solidarizare, iar pentru locatarii străzii Meșterul Manole nr 2 un pic s-a terminat lumea. S-a terminat lumea în care stăteau în același curte și casă. Foarte veche, cu camere foarte mici, cu puține condiții, dar cu siguranța că aveau acoperiș și aveau această locuință împreună. Lumea în care aveau rudele, prietenii și vecinii. Lumea în care nouă copii se duceau la școală de sub plapuma lor caldă, s-a terminat. Lumea în care băiatul de optsprezece se ducea la muncă în tura de noapte de lângă surorile lui din confortul casei săi, s-a terminat. Lumea pe care o cunoșteau înainte să fie bătuți de jandarmerie, s-a terminat.
Dimineața de la zece când mă hotărăsc să plec să lucrez și eu, M. de 2 ani a încetat din plâns. A râs de mine un pic, pentru că aveam mască de protecție, dar mi-a făcut cu mâna și mi-a zis că i-a părut bine de cunoștință. Și mie. Singura chestie ce mi-a părut bine în dimineața asta era să văd pe M. zâmbind în final o secundă. Dar nu aș fi vrut să îl văd urlând de dimineață la geamul lor cu ochi pătrunzători și înspăimântați, el fiind martorul sfârșitului lumii pe strada Meșterul Manole nr 2.
–––
În dimineața zilei 20 mai 2021, Primăria Cluj-Napoca a evacuat forțat și ilegal o familie de 11 membri, cu copii și persoane aflate sub tratament, de pe strada Meșterul Manole nr 2, Cluj-Napoca. Dosarul în instanță a fost început de Primărie în 2012, cu sentință judecătorească din 2013 și dosar de execuție judecătorească din 2015. Familia respectivă a plătit chirie abuzivă primăriei timp de 8 ani ca să primească notificare 2 zile înainte să fie evacuați. Unde este dreptul pentru un termen de somație de 8 zile? Unde este dreptul fundamental recunoscut de tratatele internaționale ONU de a fi protejat împotriva unei evacuări care te lasă fără alternativă locativă adecvata? Conform acestora, indiferent de statutul de locatar sau posesia asupra spațiului locativ, aceste evacuări ar trebui interzise. Rolul instituțiilor administrației publice în acest sens ar fi să prevină evacuările forțate prin intervenții sociale susținute .
Așa că fără posibilitatea de a știe în timp despre ce urmează să se întâmple în dimineața 20 mai, și fără posibilitatea de a fi oferit un alt acoperiș, executorul a procedat ilegal, familia a fost evacuată împotriva legii și complet inuman, împotriva drepturile omului. Executorul a refuzat să-și justifică faptele și să dea orice răspuns la întrebările oamenilor prezenți. După ce Adriana Ludvig și copii săi au refuzat să-și părăsească locuința, executorul a chemat jandarmeria, care a folosit violență împotriva ei. Jandarmeria era chemată de la bun început, însă pare că executorul nu a chemat asistență socială, chiar dacă legea prevede ca mai ales în cazuri de persoane vulnerabile, copii, persoane cu dizabilități, aceasta ar trebui să fie prezentă.
Poliția locală, prezentă însă ei la evacuare, se uita impasibilă cum jandarmii bat oamenii, ca să… „mențina ordinea”, cum zice unul dintre poliţişti într-un video care documentează întâmplările. Asta e de fapt „ordinea” menținută şi promovată de autorități: violența rasistă perpetuată de ele. Jandarmii au lovit un copil de 15 ani, au ținut o fată de gât și au dat cu spray direct pe copiii care nu voiau să-şi părăsească locuinţele. O femeie și copiii ei înconjurați de jandarmi armați într-un colț al casei sale este pur şi simplu imaginea abuzului de putere pe care cele mai vulnerabile comunităţi o văd mult prea des. Toată violența este folosită împotriva lor şi legitimată ca „ORDINE”.
Unde este ordinea, când conform datelor în România sunt cele mai puține locuințe sociale din EU, doar 1,23% din fondul locativ și în același timp aici este și cea mai mare rată a sărăciei și a excluziunii sociale, 33%? Unde este ordinea în Cluj-Napoca când se repartizează 5 locuințe sociale pe 266 solicitări eligibile? Conform legii locuinței pe baza situației lor economice au dreptul la o locuință sociale toți oamenii care au venituri sub venitul mediu pe economie și cei care trăiesc în sărăcie, excluziune și marginalizare socială. Suntem mii de oameni cu venituri sub mediu și mii de oameni săraci în Cluj și în România, unde este ordinea lumii, unde ne este dreptul la o locuință adecvată?
* Fotografia a fost făcută de George Zamfir la evacuarea de pe Meșterul Manole și editată de autoare