de Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire
𝐈̂𝐧 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝟑𝟎 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟏𝟓, 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐥𝐮𝐛𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐚 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐳𝐞𝐜𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬 𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬̦𝐨𝐜 𝐢̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚.
Printre victime s-a aflat și Maria Ion, care muncea la curățenie în club, o muncă precară – chiar dacă esențială – cu venit mic, din care familia ei nu își permitea o locuință adecvată. Familia Mariei depusese cerere pentru o locuință socială și se afla de mulți ani pe listele de așteptare, ca atâtea alte persoane îndreptățite să acceseze o locuință socială publică, dar care sunt ignorate de autoritățile locale. Până când este prea târziu.
𝐒𝐮𝐛 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐬𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐮𝐫𝐦𝐚𝐭 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐝𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐈𝐨𝐧 𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐢𝐭 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥 𝐨 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆. Dar pentru Maria a fost prea târziu. Cum este adesea prea târziu pentru persoanele cu venituri foarte mici, care ajung fără un adăpost și viața lor este scurtată.
𝐋𝐚 𝟓 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐥𝐮𝐛𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯, în orașele noastre, sunt zeci de mii de familii în astfel de situații precare, forțate să facă munci grele, în spații nesigure, în condiții nesigure, plătite puțin, și să locuiască în spații supra-aglomerate și improprii locuirii.
𝐋𝐚 𝟓 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐥𝐮𝐛𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯, în orașele noastre, clădirile sunt în continuare folosite exclusiv ca sursă de a extrage cât mai mult profit, ca o marfă scumpă pe piața imobiliară și de chirii, iar condițiile în care lucrăm și trăim în ele contează prea puțin pentru patroni, proprietari și autoritățile locale.
𝐋𝐚 𝟓 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐥𝐮𝐛𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯, riscul de incendii rămâne o amenințare constantă pentru persoanele care locuiesc și muncesc în apropierea rampelor de deșeuri ale orașelor noastre, pentru persoanele care locuiesc și muncesc în așezări neformalizate la marginea orașelor noastre, pentru persoanele care locuiesc și muncesc în clădiri lăsate de proprietari și de autorități să se degradeze. Cercetarea Blocului pentru Locuire din 2018-2019 a arătat că astfel de situații, care pun vieți în pericol, au loc peste tot în țară. În ultimii cinci ani, pe strada Cantonului din Cluj-Napoca, o zonă cu peste 150 de locuințe informale, zeci dintre ele au ars în incendii repetate. Doar un miracol a făcut să nu fie pierdute vieți omenești.
În contextul actual, în care viețile atâtor persoane vulnerabile sunt în risc, avem nevoie mai mult ca oricând ca autoritățile publice să ofere sprijin! La final de 2015, am văzut demisii și permutări politice, dar revendicările noastre încă așteaptă rezolvare:
𝐕𝐫𝐞𝐦 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐢 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 – inclusiv sprijin pentru persoanele cu venituri mici care nu-și pot repara singure imobilele în care își duc viața!𝐕𝐫𝐞𝐦 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐚̆ 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 – pentru că foarte multe dintre muncile precare sunt munci esențiale!𝐕𝐫𝐞𝐦 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 – inclusiv pentru persoanele care nu își permit o locuință de pe piață și sunt îndreptățite la locuințe sociale!