Acasă Interviu Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului

Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului

de Gazeta de Artă Politică

Sorin Oncu (1980 – 2016) a fost unul dintre cei mai activi artiști politici pe scena locală, cu o preocupare consecventă pentru drepturile omului. Absolvent al Universității de Vest din Timișoara (licență, master, doctorat), Sorin Oncu și-a construit opera ca o reflecție critică la realitatea contemporană, unde un loc central l-a ocupat propria condiție marginală (artist gay, într-o societate heteronormativă)

sorin oncuValentina Iancu: Proiectele pe care le-ai prezentat în ultimii ani Drepturi Fragile – SPAM, Parcul Carol,   Still Life 3 Decommissioning 59 Rivoli, Paris,  Isomorphism Atelier 030202 sunt statement-uri politice exprimate plastic. Când ai început să lucrezi artă politică?

Sorin Oncu:  Stadiul precoce al preocupării mele politice ca artist probabil a fost și ce m-a urnit să fac artă. Preocuparea principală în copilărie a fost să îmi creez singur păpușile, obiecte care mie mi-au fost nepermise de către părinți, ei în mod insistent oferind jucării care să întărească distincția rolului masculin. Similar părinților din același mediu rural (Banatul Sârbesc), confruntați cu aceași situație (un băiat care își manifestă interesul față de “jucării pentru fete”) își foloseau autoritatea pentru a exercita “normativizarea” cu rolul pentru care este crescut un băiat. Desenatul păpușilor nu era văzut de părinții mei ca ceva atipic, dar de fapt era o abatere queer de la normativul heterosexist, uneori cu stratagemă aplicat. Această abatere manifestată prin exprimarea vizuală m-a condus spre studiul picturii.

V.I. Tu subordonezi estetica politicului, o practică mai degrabă anti-academică (și anti-instituțională).  Ce rol a avut pregătirea academică în parcursul tău profesional?

S.O.  Învățământul artistic a reușit unde au eșuat părinții mei: a depolitizat exprimarea mea vizuală. Instruirea în atelierul de pictură nu a conturat o preocupare politică, ci dimpotrivă, fiind determinată de întrebarea cum să faci artă și nu de ce să faci artă, o artă politică spre diferență de o artă religioasă, nu era posibilă din cauză că nu era considerată pictură. Atitudinea subversivă manifestată în copilărie a fost trezită în ultimul an de facultate. Smerenia ucenicului care răspunde obedient la problemele plastice propuse de maestru în zilele de plein-air în Parcul Botanic din Timișoara și realitatea din spatele acelui peisaj înecat în verde au determinat un conflict în mine. Îmi amintesc de decepția trăită când în discuție cu o prietenă, cercetătoare care a participat la realizarea unui studiu de monitorizare a calității aerului în Timișoara, am aflat că în Parcul Botanic unde erau formați pictorii peisagiști, calitatea aerului a fost și este inexistentă, fiind una din cele mai poluate zone din oraș. Eram instruiți ca viitori artiști să căutăm un invizibil spiritual redat de calitățile plastice ale locului, să pictăm o imagine terapeutică apatică cu pretextul arogant că facem vizibil ceva ce laicului este invizibil și să ignorăm realitatea din spatele acelui peisaj. Odată ce am început să mă îndoiesc de această formare anacronică care mă pregătea ca artist pentru nevoile culturale ale secolului XIX, am identificat unele din nevoile actuale, printre care și nevoile subculturii LGBT din care fac parte, și care în 2004 era un activant politic pentru mine ca artist.

V.I. Cum abordezi comunitatea LGBT în arta ta?

S.O. Tema LGBT a fost prezentă indirect în preocupările mele înainte ca eu să fiu conștient de orientarea mea sexuală. Am o abordare conflictual variată, de la activism pentru drepturile minorităților sexuale, la reflecții asupra propriei identități queer, atitudinea cu care tratez subiectului LGBT este mereu în schimbare. În prezent abordez cu sarcasm tema LGBT și sunt critic la adresa comunității din care fac parte, nu o compătimesc din cauză că nu cred în victimizare. Au trecut mai mult de 10 ani de la abrogarea articolului 200 și nu avem în România nici măcar un parlamentar gay. Parlamentarii care sunt in the Closet nu contribuie evident la o schimbare, ci dimpotrivă, cultivând o identitate falsă fortifică acest status-quo care imobilizează homosexualitatea ca identitate privată. Similar DEX-ului homosexualitatea este asociată unei perversiuni săvârșită în spațiul privat.  Din acest motiv, pentru moment am abandonat problematici legate de suferința gay și abordez sarcastic această revendicare în anonimat a egalități, normativizarea cu majoritatea și neasumarea.

V.I.  Care au fost cele mai importante proiecte ale tale pe tema asta (unde le-ai facut, ceva feedback ai primit?)

S.O. În 2004 am fondat asociația LGBTeam, care a funcționat ca un nucleu pentru o mini comunitate împreună cu care am început să lucrez. Am participat cu lucrări colective care abordează identitatea queer dintr-o perspectivă activistă la Festivalul Utopii Contemporane și am expus la UNA Galeria din București și Galeria Mansarda din Timișoara.

Totuși, proiectele pe care le consider eu semnificative sunt cele care au rezultat în urma unei critici inclusiv asupra comunității LGBT. Proiectul Ah / HwTL (Antihomophobic – Halfway Through Legalization), expus în 2013, în cadrul expoziției Inside Insights la Aiurart în București, face referire la formularea legilor în afara unui proces cognitiv – rațional, critică atât autoritățile pentru discriminarea săvârșită dar și pe discriminatul anonim care râvnește fără angajare după drepturi egale. Hibridul între Sfânta Masă și masa de birou a Serviciului de Stare Civilă reflectă legătura dintre religios și politic specific etosului românesc. Chiar dacă “sodomia“ la care face referire dreapta creștină, este legată strict de intimitate și spațiul privat, homosexualitatea nu ține doar de spațiul privat, ci este legată și de existența publică, de coming-out, de asumarea și acceptarea publică a homosexualității, de egalitatea dintre majoritate și minoritate, și de revendicarea anumitor drepturi. Legile care împiedică obținerea unui statut egal sunt întocmite cu scopul de a nu recunoaște existența persoanelor LGBT în societate, și cel din urmă în spațiul privat.

V.I. Reiei problematica dreptului la căsătorie și în proiectul Drepturi Fragile, inaugurat săptămâna trecută în cadrul proiectului SPAM în Parcul Carol. Văd cele două proiecte conectate. Cum construiești narațiunea politică în această lucrare?

S.O.  Drepturi Fragile a fost o idee care s-a născut din preocupările față de referendumul din Croația, în care majoritatea catolică a hotărât, în 2013, cum va fi definită căsătoria și acceptată de autorități, sugerând că drepturile sunt acordate minorității de către majoritate și tot de această majoritate pot fi confiscate. Dacă referendumul are această putere de a stabili cine are dreptul la legalizarea relației, dacă prin referendum se poate hotărî care sunt drepturile omului și cui îi sunt acordate, atunci referendumul poate fi definit ca o tiranie a majorității asupra minorității, foarte departe de pluralismul democrației. Pe mine mă îngrijorează această incertitudine în ceea ce privește un drept obținut și tind să cred că orice drept al individului nu este

acordat de majoritate și nici nu este cerut majorității. Dreptul la căsătorie pentru cuplurile gay, deși este o formă de racordare la normativul heterosexist, ar trebui să există sub forma unui drept al individului major de a întreprinde legal o relație cu alți indivizi majori de comun acord, iar autoritățile nu au funcția de a stabili dacă această legătură este morală mai mult decât o are în cazul unui cuplu heterosexual, ci au rolul de a administra acel contract civil. De aici și denumirea Drepturi Fragile, care sugerează că fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi re- vocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului

V.I. Cum se conturează lumea queer în arta ta?

S.O. Subiectele abordate variază probabil la fel de mult ca și abordarea în sine. Proiectul LGBTeam cuprindea o serie de lucrări focusate pe stigmatul homosexualității, pe victimizare și identitate, revendica prezența și acceptarea publică. Ah/HwT – Antihomophobic – Halfway Through este un proiect neîncheiat care se axează evident pe homofobie. Până în prezent ajuns la a treia lucrare, abordează homofobia critic asociată cu o alienație mintală (Antihomophobic – Halfway Through Therapy), cu o educație vetustă (Antihomophobic – Halfway Through Education) și cu o politică extremistă Ah / HwTL – Antihomophobic – Halfway Through Legalization. Antihomophobic – Halfway Through Education subliniază că DEX-ul (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), este mult mai mult decât doar o carte care enumeră cuvintele limbii române.

Dicționarul heterosexist este de fapt homofob, nu numai datorită definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt sclavii unei gândiri închistate și pline de prejudecăți. Dicționarul încarnează subdezvoltarea gândirii intelectuale românești, care răspândită în societate prin educație, cauzează stigmatizarea persoanelor LGBT de-a lungul întregii vieți, nu numai de către persoanele fizice, ci și de către instituțiile de învățământ.

V.I. Crezi in capacitatea artei de-a schimba ceva in societate?

S.O. Arta nu are puterea de a schimba de una singură ceva în societate. Poate în schimb la nivel individual să producă o modificare, să întreprindă o sincopă într-o gândire țeapănă. Dar această fluctuație echivocă nu poate constitui o modificare generală în societate. Schimbarea în societate este rezultatul unei conjuncturi în care arta poate fi doar un fragment și numai în cazul în care discutăm despre o societate care manifestă un interes pentru artă. O societate care ignoră arta, în care jumătate din vizitatori intră în spațiile de artă contemporană în căutarea unei toalete, are o artă vădit neîmputernicită. Din lista de 50 de profesii pentru care un străin poate solicita permisul de ședere în România nu exista nici o profesie care să fie măcar accidental afiliată artei. Autoritățile se raportează la artă ca la un hobby și acest aspect de fapt reflectă modul în care se raportează întreaga societate la artă. Totuși, cred în capacitatea artei de a spune societății ce societatea are nevoie să audă și nu ceea ce își dorește să audă. Artistul nu poate să schimbe o societate, dar poate să sesizeze anumite schimbări sociale care pot avea loc într-o societate, înainte ca acestea să se întâmple.

http://www.sorinoncu.com/

Interviu publicat în Gazeta de Artă Politică numărul 6/ 2014 – „Artă, gen, sexualitate”

The New Romanian Civil Code, 2010, Bible cover, new civil code pages with mixed media, 4 x 15.5 x 22.5 cm

The New Romanian Civil Code, 2010, Bible cover, new civil code pages with mixed media, 4 x 15.5 x 22.5 cm

Ah / HwTT (Antihomophobic - Halfway Through Therapy), 2011, medicine boxes turned inside out, bottles, blisters, paper, acrylic, wood, cardboard, glass, pills and cans, dimensions variable

Ah / HwTT (Antihomophobic – Halfway Through Therapy), 2011, medicine boxes turned inside out, bottles, blisters, paper, acrylic, wood, cardboard, glass, pills and cans, dimensions variable

Ah / HwTT (Antihomophobic - Halfway Through Therapy), 2011, medicine boxes turned inside out, bottles, blisters, paper, acrylic, wood, cardboard, glass, pills and cans, dimensions variable

Ah / HwTT (Antihomophobic – Halfway Through Therapy), 2011, medicine boxes turned inside out, bottles, blisters, paper, acrylic, wood, cardboard, glass, pills and cans, dimensions variable

Ah / HwTE (Antihomophobic - Halfway Through Education), 2012, fringed DEX Explanatory Dictionary of the Romanian Language), paper, paint, razor blade, pen, glue, plastic, cardboard, wooden frames, wire fencing, dimensions variable

Ah / HwTE (Antihomophobic – Halfway Through Education), 2012, fringed DEX Explanatory Dictionary of the Romanian Language), paper, paint, razor blade, pen, glue, plastic, cardboard, wooden frames, wire fencing, dimensions variable

Ah / HwTE (Antihomophobic - Halfway Through Education), 2012, fringed DEX Explanatory Dictionary of the Romanian Language), paper, paint, razor blade, pen, glue, plastic, cardboard, wooden frames, wire fencing, dimensions variable

Ah / HwTE (Antihomophobic – Halfway Through Education), 2012, fringed DEX Explanatory Dictionary of the Romanian Language), paper, paint, razor blade, pen, glue, plastic, cardboard, wooden frames, wire fencing, dimensions variable

 

Lasă un comentariu