Acasă Interviu Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm

Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm

de Gazeta de Artă Politică

Interviu cu Oana Hodade, Lorand Maxim, Leta Popescu

Asociația Reciproca din Cluj a lansat de curând Focus Atelier, un format de gândire critică și acțiune prin arta implicată politic, care reunește ateliere, dezbateri, discuții libere, desfășurate pe parcursul lunii martie la Cluj. Focus Atelier își propune să construiască legături de durată între oameni și preocupări complementare, între conținuturi și idei care se adună într-un teritoriu comun de chestionare socială. Despre proiectele asociației și despre structura pe care Focus Atelier o propune, mi-au răspuns la câteva întrebări 3 dintre membrii Reciproca.

Logo Asociatia Reciproca

Logo Asociatia Reciproca

Vorbiți-mi puțin despre Asociația Reciproca. Cum a apărut?

Leta: Reciproca a aparut atunci când membrii fondatori (eu, Lorand Maxim, Lucia Mărneanu și Radu Bogdan) și-au încheiat cei trei ani de facultate. Pentru noi ideea de a face o asociație a venit natural. Adică ce era să facem altceva? Nimeni nu voia să intre în niciun sistem și toți voiam să lucrăm cu plăcere la ceva ce ne interesează. Așa că, prieteni de felul nostru, ne-am pus pe tavă abilitățile și interesele. Eu, Lorand și Lucia am terminat aceeași școală, noi regia, Lucia actoria, iar Radu a terminat publicitatea, fiind în general interesat de film și multimedia. Avem, prin urmare, multe lucruri în comun, dar mai ales interesul față de ce se întâmplă pe lumea asta. Altfel spus, ne cam interesează societatea. Apoi a venit Oana Hodade, o dată cu noi, în paralel chiar, s-a născut Reactor, ne-am cunoscut, ne-am plăcut și am format un fel de comunitate pe care o dorim cât mai largă și cât mai strânsă.

Cum v-ați adunat în jurul unor idei comune și de ce vi s-a părut important să construiți o structură independentă de acest tip?

Leta: Ciudat sau nu, cred că și ieșitul la protestele din ianuarie 2012 și de la Uniți, salvăm Roșia Montană a plantat în fiecare dintre noi dorința – nu neapărat de a schimba lumea – dar de a participa la schimbare. Am vrut și vrem să punem și noi mâna, ca alții, și să contribuim ca lucrurile să funcționeze mai bine. Aș sublinia că nu suntem conduși de o dorință acerbă de a fi importanți. Tot ce facem vine din ceva firesc. E firesc să acționezi atunci când ceva nu e în regulă. E firesc ca regizor, actor, artist în general, să spui ceva prin arta ta. E firesc ca tânăr să fii „independent”, să încerci să faci de capul tău ceva ce te interesează. E firesc să te raportezi la prezent. E firesc să trăiești în propriul tău timp, nu? Iar noi facem ce știm mai bine: organizăm ateliere și dezbateri, producem spectacole, ținem ateliere, desenăm, protestăm, acționăm.

Cum s-ar defini proiectele pe care Asociația Reciproca le-a făcut până acum? Ce tipuri de proiecte au fost și ce v-ați propus atunci când le-ați conceput?

Leta: Deoarece cam toată Reciproca e formată din oameni de teatru, majoritatea proiectelor noastre de până acum sunt din această zonă. Există, în primul rând, două spectacole care se joacă de anul trecut 9 din 10 și Poker. Ambele tratează subiecte actuale, care mie, regizor în cauză, mi se par stringente în societatea noastră. Primul e inspirat din stupidele cărți motivaționale și statisticile aberante pe care le primim zi de zi fie spam, fie la cerere, iar cel de-ai doilea face parte dintr-un proiect mai mare De la proză contemporană la spectacol. În Poker (după romanele lui Bogdan Coșa) atingem subiectul supraviețuirii tânărului din 2015. De la poker la masă/on-line, la terminarea studiilor cu job de paznic la ambasadă, dar asistent universitar în același timp. Iarăși o problemă actuală, care vine din sistemele noastre defectuase. Mai există un spectacol în Budapesta, care vorbește despre familie și raporturile de putere în familie, Happy Family in Budapesta. Și mai există două spectacole work in progress ținute în secret.

Salutări din România este un alt proiect foarte drag nouă, poate pentru că nu are legătură cu teatru. Glumesc. El presupune realizarea de filmulețe și ilustrații pe baza diferitelor subiecte sau problemelor ce influențează în mod direct progresul/regresul societății civile.  Lucia e foarte tare. Face vederi și le trimite celor (i)responsabili cu mesajul „Salutări din România”!

Spectacol 9 din 10

Spectacol 9 din 10

Prezentare

Prezentare „Poker”

„O rețea ce formulează conștient un discurs social prin demersuri artistice”

Ați lansat de curând un format de atelier care mie mi se pare foarte necesar pentru structurarea unui discurs artistic cu valoare pedagogică (http://crestemidei.ro/FocusAtelier?locale=ro ). De ce vi s-a părut relevant un astfel de atelier intersecțional, cu artiști din diferite domenii, și ce presupun activitățile din cadrul lui?

Lorand: Focus Atelier conține o serie de ateliere și dezbateri pe tema implicării sociale a artei, ce se va întinde pe tot parcursul lunii martie. Am invitat artiști din diferite domenii pentru a putea înțelege cât mai bine cadrul practicii artei sociale în România. Evident aceste întâlniri trebuie repetate.

Totodată, atelierele și dezbaterile sunt deschise oricărei persoane interesate să participe, indiferent de vârstă sau de domeniul în care activează. A! Și sunt gratuite. Prin ateliere interdisciplinare, laborator, creație colectivă și discuții libere, sperăm să ne antrenăm felul în care cerem și oferim răpunsuri.

Credem că lucrul îndeaproape, în cadrul atelierelor, și dicuțiile libere fac obiectul unui pedagogii diferite de cele abordate de marea parte a instituțiilor noastre de învățământ.

Mergând mai departe de ideea unei pedagogii, cred că punctul forte al acestor întâlniri constă în a consolida o rețea ce formulează conștient un discurs social prin demersuri artistice. Iar aici artist nu înseamnă o breaslă. Unul dintre aspectele artei comunitare e democratizarea artei, scoaterea ei de sub imperativul background-ului. Dorim să cunoaștem situația acestui gen de practici în România, să împărtășim experiențe și să găsim modalități de a merge mai departe. Sigur, se învață din asta, dar sper la un proces rotund, în care atât participanții, cât și coordonatorii atelierelor să aibe de câștigat de pe urma întâlnirilor.

Oana: Vlad Petri va susține timp de 9 zile un atelier despre video-ul social, trecând prin analiza metodelor de reprezentare în filmul documentar și a poziționării autorului în realizarea acestuia. Apoi, David Schwartz are un atelier de 11 zile în care va pune în discuție diverse tehnici de cercetare și abordări complementare în teatrul cu impact social și politic. Tema atelierului pe care îl susține duo-ul artistic Monotremu este prezența pe domeniul public, abordând intervenția urbană ca statement personal determinat de contextul social. Și apoi sunt George Wielgus, Kurt Murray și Iulia Benze, care aduc cu ei din UK cunoștințe despre Teatrul Oprimaților, Teatru Sport și tehnica „Identity deconstruction”. Aceasta e partea de ateliere propriu-zise. Mai e o parte de dezbateri, pe temele atinse în ateliere, pe care artiștii-coordonatori le vor iniția.

Atelier - De la improvizatie la scenariu

Atelier – De la improvizatie la scenariu

De ce aveți nevoie pentru acest atelier? Ce-ar trebui să se întâmple ca atelierul să aibă loc?

Oana: În primul rând, de bani. Cred că și în al doilea rând, tot de bani, pentru tot ce implică aducerea coordonatorilor de ateliere la Cluj și traiul lor aici pe întreaga lună de Focus Atelier. Cazare, masă, transport, chirii de spații.

Leta: Și în al treilea rând să fim sănătoși. Sau măcar Lorand să fie, că el duce greul!

Oana: Revenind la bani…o parte din aceste cheltuieli sunt amorsate prin parteneriate cu instituții – o parte din cazare, cheltuieli de locații. Pe lângă toate acestea mai sunt onorariile pentru coordonatori. Nu sunt sume fabuloase, însă pentru un prim proiect al unei asociații la început de drum, obținerea lor constituie o provocare destul de mare. E o reală surpriză să constatăm că doar în câteva zile am strâns o mare parte din acești bani prin campania de crowdfunding. E încurajator și motivant în același timp.

„Astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției”

Cum ați ales artiștii străini care vin să țină întâlniri pe teme de artă politică stringente pentru o cultură participativă extinsă?

Lorand: Cei de la Reboot the Roots au o vastă experiență în Teatrul Oprimaților, în drama-terapie și în teatru interactiv. Folosind tehnici din Teatru Imagine, Teatru Forum și Rainbow of Desire (n.m. http://books.google.ro/books?id=gd8jfjAVQW8C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false), George Wielgus a lucrat o perioadă îndelungată în Malaezia cu un grup de recuperare a consumatorilor de droguri, cu comunitatea refugiată din Kuala Lumpur, iar în prezent se află în Cambodgia, lucrând împreună cu victime ale regimului Pol Pot și foste cadre militare. Kurt Murray și Iulia Benze, originar româncă, sunt performeri și coordonatori de ateliere în Teatru Forum, Teatru Sport și Drama Terapie.

Practicile teatrale de felul acesta sunt menite să creeze contextul prin care indivizi și comunități pot să reflecteze la dinamicile sociale în care sunt prinși,  la fenomenele care îi dezavantajează si la pozițiile pe care le pot asuma față de aceste fenomene. Parafrazând-ul pe Augusto Boal, pot spune că astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere.

Și apropo de cultura participativă, am lansat de câteva zile o campanie de crowdfunding (finanțare participativă) pe site-ul Creștem Idei. Susținerea pe care am primit-o încă din primele zile a depășit cu mult așteptările noastre. Pentru asta suntem recunoscători, le mulțumim tuturor celor care au contribuit și au promovat proiectul nostru. Este încurajator și reconfortant să ai suportul comunității. Așteptăm luna martie să dăm din ceea ce am primit.

Intenționați să continuați acest format de atelier?

Oana: Focus Atelier e un concept pe care vrem să-l dezvoltăm și în anii care urmează. Ediția de anul acesta e un pilot în care ne probăm intențiile, dar și interesul societății civile pentru un gen de educație care nu ține de o instituție sau de o vârstă anume. E de urmărit și ce vor genera mai departe aceste întâlniri – produse culturale, la nivel practic, conștientizare, la nivel ideatic.

Lorand: Intenția mea este ca acest maraton de ateliere și dezbateri să fie în fiecare an la Cluj. Lipsește asta din România și mi se pare necesar să fie.

Leta: Este necesar. Deci da, o să facem Focus Atelier în fiecare an.

Interviu realizat de Mihaela Michailov

 

Programul atelierelor

Vlad Petri: 2 martie – 10 martie

Monotremu: 5 martie – 8 martie

David Schwartz: 10 martie – 20 martie
George Wielgus: 20 martie – 31 martie
Iulia Bentze și Kurt Murray: 28 martie – 31 martie