Mădălina Dan este o coregrafă preocupată de explorarea unor cadre și contexte corporale ignorate. Propune o practică experiențială cu accent pe potențialul nevalorizat al corpului, în care tot ce ține de personal și subiectiv este integrat subtil în construcția performance-urilor. În 2016 este artistă asociată a Centrului Național al Dansului. Pe 5 noiembrie, la CNDB, are lor premiera celui mai recent spectacol creat de Mădălina Dan împreună cu artista poloneză Agata Siniarska – Mothers of Steel. (partea a doua) Ești o artistă care nu scoate spectacol după spectacol. Cât de mult timp acorzi procesului de cercetare și documentare pentru o…
Mădălina Dan este o coregrafă preocupată de explorarea unor cadre și contexte corporale ignorate. Propune o practică experiențială cu accent pe potențialul nevalorizat al corpului, în care tot ce ține de personal și subiectiv este integrat subtil în construcția performance-urilor. În 2016 este artistă asociată a Centrului Național al Dansului. Pe 5 noiembrie, la CNDB, are lor premiera celui mai recent spectacol creat de Mădălina Dan împreună cu artista poloneză Agata Siniarska – Mothers of Steel. În 2016 ești artistă asociată a Centrului Național al Dansului București. Cum ai gândit proiectul tău curatorial și ce ți s-a părut relevant să…
de Mihaela Michailov La Ribot. Vertical fisurat În martie 2003, într-unul dintre spațiile Galeriei „Modern Tate” din Londra, coregrafa spaniolă La Ribot[1] și-a prezentat cele 34 de piese create în perioada 1993-2003 – Piezas Distinguidas. Legătura dramaturgică dintre piese este dată de forma lor – fiecare este gândită ca un solo; de durata desfășurării – nici una nu ține mai mult de șapte minute; și de raportul intim artist-spectatori. La început, lucrările au fost prezentate în teatre, după care, începând cu 2000, La Ribot a decis – chestionând convențiile unor spații ierarhizate – să le mute în locații care-i permiteau…
de Mihaela Michailov Guillermo Gómez-Peňa1, unul dintre cei mai provocatori artiști ai anilor ˈ90, analizează constant în performance-urile sale problematici de-coloniale, radical critice la adresa „teritoriilor ocupate” ale corpurilor prin impunerea unor politici de apropriere dezumanizantă și distrugere identitară, la adresa unor sisteme de reproducere artistică și unor festivaluri mainstream care fetișizează arta vandabilă, și la adresa unei arte politice prin care pozițiile de autoritate sunt relegitimate. Interesat de dimensiunea emancipatorie a performării corpului și de construcția unei pedagogii stimulative pentru corpuri excluse, artistul își chestionează permanent spațiul de cercetare și autoexprimare. Corpul devine viu atâta timp cât își pune…