(text integral) de Marta TALACHA În 2013, Marsilia a devenit Capitala Europeană a Culturii – spre marea uimire și nemulțumire a altor orașe franceze, dar și spre bucuria intermediarilor și a speculanților din piața imobiliară. Al doilea cel mai mare oraș din Franța, după Paris, pe primul loc la inegalități și decalaje sociale, conducând în clasament la capitolul sărăcie și cu o rată de șomaj de aproape 40%, metropola și-a construit identitatea pe coexistența mai multor culturi, etnii și religii. De multă vreme, pulsul vieții orașului a fost dat de imigranți. Armenii care au fugit de genocidul instrumentat de turci,…
– Fragmente – de Alexandra OANCĂ Fragmentele de mai jos fac parte dintr-o lucrare de dizertație susținută în cadrul Departamentului de Sociologie și Antropologie Socială al Central European University din Budapesta, în 2010. Cercetarea a urmărit modul în care programul „Sibiu Capitală Europeană a Culturii 2007” a fost prezentat şi general acceptat ca o poveste de succes, precum şi impactul programului asupra proceselor de guvernare urbană în Sibiu. Nivelul decizional european și politica CEaC Deși Tratatul de la Roma (1957) nu conferise competențe legale Comisiei Europene pentru a interveni în sectorul cultural, și deși doar Tratatul de la Maastricht (1992)…
Chestionând retorica oficială a Capitalei Culturale Europene din 2008 – Liverpool08 – Fragmente – de Philip BOLAND Această lucrare analizează interpretări alternative ale succesului găzduirii de către Liverpool a Capitalei Europene a Culturii în 2008. Textul examinează perspective contrastante asupra Liverpool08, de la mesajul oficial triumfalist, de regenerare urbană și renaștere economică, la analize mai critice care problematizează elemente importante ale evenimentului și ale impactului său social și spațial. Astfel, cercetarea pune la îndoială hiperbola transformării prin cultură, pentru a aduce la iveală geografii ale culturii, experiențe culturale și realități socio-economice diferite. Lucrarea oferă și o altă lectură culturală a…
de Veda POPOVICI Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) pentru anul 2021. Asta înseamnă că, de la finele lui 2016 și până în 2021, în oraș vor curge aproximativ 170 de milioane de euro destinate infrastructurii și proiectelor culturale, fondurile provenind de la municipalitate, guvern și UE, și urmând să fie administrate de Asociația TM2021. În ceea ce privește istoria CEaC, deja bogata experiență a multor orașe din europa a arătat că mega-proiectul e departe de a fi visul de prosperitate și democrație împachetat și vândut de UE. Experiențele variază de la oraș la oraș: pentru…
– o lectură a dosarelor de candidatură ale Timişoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 – de grupul h.arta Am început să lecturăm cele două dosare pregătite pentru candidatura Timişoarei (dosarul pentru preselecţie[1] și cel final[2]), dorind să urmărim în ce fel sunt negociate dezideratele legate de promovarea mediului de afaceri în oraş, cu cele legate de dezvoltarea iniţiativelor culturale locale. Am urmărit în ce fel au evoluat conceptele candidaturii dintr-un dosar în altul, în relaţie cu raportarea textului la politicile culturale europene, ce imagine a „Europei” și ce imagine a Timişoarei își doreşte textul să reproducă și/sau…
– câteva observații – de Laura SANDU și Mihail DUMITRIU Candidatura orașului Baia Mare la titlul de Capitală Europeană a Culturii a generat o serie de reacții critice la nivel național. În scrisoarea deschisă din septembrie 2016, semnată de ActiveWatch, Miliția Spirituală, Romani Criss și Pro Patrimonio, este semnalată incompatibilitatea orașului cu acordarea titlului de CEaC, din moment ce autoritățile publice nu au respectat decizia CNCD, validată de Înalta Curte de Casație și Justiție, de a demola „zidul segregaționist construit de primărie pentru a izola o comunitate – în majoritate de etnie romă, care trăiește în condiții de sărăcie majoră…
de Kamil Majchrzak În anul 2016, orașul Wrocław din Polonia împarte titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) cu orașul basc San Sebastian. Însă în spatele acestui titlu nu se regăsește un concept cultural coerent. Nevoile existențiale și subfinanțarea instituțiilor culturale din Wrocław îi fac pe lucrătorii culturali să producă evenimente de scurtă durată, pentru a mai beneficia de un grant modest în cadrul CEaC. Dar cultura nu ar trebui să fie o marfă și nu ar trebui să fie produsă în cadrul unor relaţii de consum. Acest lucru este simptomatic pentru situația actuală a culturii din Wrocław și din…
Articole noi