RO EN

 Gazeta de Artă Politică 


Cum am devenit hoț

de Andrei Șerban

În aprilie anul curent, eu și prietena mea am hotărât să aplicăm pentru cele două posturi vacante de ospătari de la barul Dianei4. Am fost foarte entuziasmați că s-a ivit un job part-time, într-un loc care era frecventat de prieteni și în care se juca o piesă de teatru din a cărei distribuție fac parte. La prima întâlnire cu conducerea barului, am aflat că vom avea o perioadă de training de două săptămâni, urmată de alte două săptămâni, perioada de probă, timp în care nu vom fi plătiți. La finalul celor patru săptămâni, am primit un test cu 35 de întrebări din meniu si un alt test cu 11 întrebări despre servire. Am trecut cu brio cele două teste și am decis de ambele părți că vom continua colaborarea. Ni s-au propus două variante:

1. Contract de voluntariat, făcut prin organizația non-profit a unora dintre asociați, fără salariu, dar cu avantajul, ziceau ei, că poți renunța oricând la job fără să fie nevoie de un preaviz de 15 zile.

2. Contract de muncă part-time, cu dezavantajul de a fi nevoit să utilizezi preavizul de 15 zile în cazul renunțării. Remunerația nu a fost adusă în discuție.

Am ales varianta a doua. Aflasem de la o colegă, care lucra deja de câteva luni, că suma pe care i-o propuseseră era de 250 de lei pe lună. Lucra doar două zile pe săptămână, și alesese prima variantă, pentru că asta îi dădea un sentiment de libertate. Le-am comunicat că vrem să lucrăm minim trei-patru zile pe săptămână și ne gândeam că, în consecință, remunerația pe care o vom primi va fi una mai mare de 250 de lei pe lună.

După primele două săptămâni de lucru, am întrebat de contract și ni s-a zis că actele ar fi trebuit depuse până la data de 30 aprilie și că, fiind deja luna mai, vor face demersurile pentru luna următoare.

În luna mai am lucrat și patru-cinci ture pe săptămână a câte 10-15 ore pe zi, în care abia dacă aveam timp să mergem la toaletă, și chiar și pentru asta trebuia să anunțăm șeful de tură. Singurul venit era obținut din bacșișul pe care îl primeam de la clienți. Din acest bacșiș am fost obligați să dăm fiecare câte un leu pe fiecare tură pentru eventuala spargere a paharelor și scrumierelor de către noi sau de către clienti. Acești bani trebuiau dați indiferent dacă spărgeam pahare și scrumiere sau nu. De asemenea, dacă vânzările depășeau 1000 de lei pe tură, lucru care se întâmpla frecvent, eram obligați să dăm 1% din bacșișul nostru barmanului. Pentru că solicitam barmanului servicii, trebuia să îl plătim noi. Folosesc termenul “obligați”, pentru că în momentul în care le-am zis că nu suntem de acord să dăm acești bani, argumentând că nu am fost anuntați de la începutul colaborării de aceste comisioane, răspunsul a fost: „Nu o să schimbați voi regulile aici. Dacă nu vă convine, puteți să plecați!”.

Am primit și un dosar de 8 pagini cu responsabilități, în care, printre multe altele, era trecut și curățatul toaletei, salonului si al terasei. Deși barul era plin aproape în fiecare seară, patronii se plângeau că afacerea le merge prost și nu își permit să plătească femeia de serviciu mai mult de 2 ore pe zi, timp în care aceasta nu reușea să facă curațenie peste tot.

Pe 31 mai am primit contractul de muncă. Am avut „plăcuta” surpriză să constatăm că suma din contract era de 200 de lei brut, adică 160 lei net pe lună. În contract era scris că lucrăm 2 zile pe săptămână, câte 5 ore. I-am întrebat de ce este salariul atât de mic și ne-au zis că sunt singurul bar din București care nu are politica să oprească din bacșișul ospătarilor. Procentul de 1% din vânzari nu era luat în calcul. Mai târziu am aflat că există baruri în care nu trebuie să dai nici acest procent. Unul dintre asociați ne-a zis că este invidios pe ospătari pentru bacșisul pe care îl fac și că ”i-ar plăcea și lui să lucreze la Dianei4 pe banii ăștia”. Nu înțeleg ce îl împiedica!

Ne-am interesat la alte baruri din zonă ce salarii primesc ospătarii si minimul era de 40 de lei pe zi. Noi câștigam mai putin de 10 lei, din care dădeam la sfârșitul turei 1 leu pentru veselă.  Am încercat să negociem salariul, dar ni s-a reproșat că ne gândim numai la bani, că suntem singurii angajați nemultumiți și că s-au săturat de noi. Era o alta formă de a ne transmite că ușa e deschisă. În realitate, aproape toți colegii erau nemultumiți, dar, la ședințele de grup, adoptau o atitudine pasivă de teamă să nu își piardă locul de muncă. În timpul unei ședințe, le-am propus colegilor să ne facem un mic sindicat. Atunci patronii au amenințat că ne vor da afară dacă se va întâmpla acest lucru.

Am considerat că suntem furați și că munca noastră făcea mai mult de 10 lei pe zi, în consecință am luat hotărârea să le răspundem cu aceeași monedă și să îi furăm și noi pe ei, conștienți că, la un moment dat, vom fi prinși. Luam limonadă sau bere la draft de la bar, pe care nu o marcam în calculator, iar clienților nu le dădeam nota de plată scrisă, ci doar le ziceam cât au de plătit. În această imoralitate pe care o săvârșeam, aveam si niște “principii morale”. “Operam” doar cu băuturi neîmbuteliate, ieftine, care să nu producă găuri mari în stoc. Bere, limonadă sau cafea, niciodată mai mult de 30 de lei pe zi. Nu eram nici singurii ospătari care făceau asta. Calculasem dauna pe care le-o produceam, la prețul de intrare al băuturilor, și era de maxim opt lei pe zi. Oricum nu ne ieșea schema asta tot timpul.

Până cu un an înainte să mă angajez la Dianei4, am lucrat patru ani la o agenție de casting. Motivul pentru care renunțasem a fost programul încărcat și stresul foarte mare la care eram supus. În domeniul publicitar circulă o vorbă: „În publicitate se lucrează non-stop, fără program”. Dar se pare că și în ospătărie era la fel – unul dintre patroni ne spusese: „Chelnăria nu e pe ore, e pe nevoie”.

Lucram doi ospătari pe tură, la 25 de mese pe terasă, 11 mese în casă și șapte mese pe noua terasă din spate. Nu erau niciodată mulțumiți de serviciile noastre, eram certați că nu ducem comenzile și notele de plată la timp, când, de fapt, era imposibil. Tot timpul comparau sistemul de lucru din Statele Unite, unde lucraseră ei, cu cel de aici, dar omiteau să spună că, în S.U.A., un ospătar servea doar la 4 mese, la care era ajutat de un picol și de debarasator. La Dianei4 se făceau și rapoarte – angajații erau obligați să își facă rapoarte între ei, în care să semnaleze ”greșelile” colegilor. Barmanul mi-a făcut o dată un raport de 3 pagini. Nu am avut acces la acel raport. Dosarul meu a fost găsit întâmplător de un coleg, care a apucat să citească câteva rânduri din el.

În iulie, după un conflict foarte aprins cu unul dintre asociați, m-am hotărât să îmi dau demisia. Conflictul începuse de la următoarea cerință: trebuia să aranjez perfect tot mobilierul de pe terasă, la linie, o linie imaginară. Se întâmpla la patru dimineața, după 14 ore de muncă, în care nu avusesem timp nici să mănânc. Mobilierul era aranjat, dar nu perfect, eram prea obosit ca să mai vad linia imaginară. A doua zi, a apărut o linie trasată cu un marker. Am scos la imprimantă un model de preaviz de 15 zile pentru demisie si am umblat cu el în rucsac, cam o saptamană. Nu am avut tăria să renunț înainte să îmi găsesc un alt job. Pe 15 iulie, „Bonnie and Clyde” ai limonadelor au fost demascați. „Bonnie” anulase 3 limonade din calculator și a fost prinsă. Unul dintre patroni rămăsese logat în calculator și Bonnie a profitat de eroarea asta și a anulat trei limonade. A recurs la metoda asta pentru că în ziua respectivă îi plecaseră niște clienți fără să plătească nota. Politica era ca, în cazurile astea, ospătarii să plătească din buzunarul lor. În ziua respectivă mă aflam la Dianei4, dar nu lucram. La un moment dat, am fost chemat la bar. Fără să mi se explice exact contextul, am fost întrebat dacă ”vreau și eu să îmi dau demisia”. Am bănuit că aflaseră de hotărarea mea de a pleca. Am raspuns: da. Am semnat pe loc o cerere de demisie, în care și-au dat acordul ambele părți și, culmea, nu a fost nevoie de preaviz!

A doua zi, am fost chemat la Dianei 4 să semnez un alt act, oficial, pentru acordul de încheiere a contractului de muncă. Mi-au zis că e caz penal, dar că nu vor să recurgă la astfel de soluții. Erau conștienți că și-ar fi săpat o mare groapă singuri, prietena mea nu era trecută în condică pe 15 iulie, când a fost ”prinsă”. Condica ar fi trebuit semnată în fiecare zi în care lucram, dar, pentru că în contract eram trecuți cu doar două zile de lucru, nu aveam voie să o semnăm tot timpul.

O perioadă am evitat să merg la Dianei4. Într-o zi, m-a sunat un fost coleg de facultate, care venise în București și m-a chemat la Dianei4. Urma să se întâlnească cu unul dintre asociații de la Dianei 4 ca să discute despre un proiect. Am stat la aceeași masă cu asociatul, am vorbit, și lucrurile păreau normale. Ne-am reîntâlnit la Universitate, în prima zi de proteste pentru Roșia Montană. Mi-a transmis salutul revoluționar, gestul cu pumnul strâns ridicat; i-am raspuns cu aceeași mișcare. Erau și ceilalți doi asociați. Unul dintre ei m-a salutat zâmbind. Am răspuns la fel de politicos.

Pe 21 septembrie am mers cu prietenii la Dianei4. Fusesem și cu o seară înainte. M-am dus la bar să îmi cumpăr o băutură și o fostă colegă mi-a spus că nu are voie să mă servească. Mi-a zis că toți angajații au primit directiva asta. Am hotărât să plec. M-am dus să îmi iau rucsacul. Prietenii m-au întrebat de ce plec și, de rușine, am mințit, am zis că apăruse ceva urgent. La intrare, m-am întâlnit cu alți prieteni, care m-au întrebat același lucru, și am ales să le spun adevărul. Au hotărât să le transmită și celorlați din grup ce se întâmplase. S-au ridicat toți, aproximativ 20 de persoane, și am plecat în alt bar. Le mulțumesc pentru gestul de solidaritate. La scurt timp, unul dintre asociați l-a sunat pe un prieten al meu și a încercat să explice cum s-a ajuns la ”interdicția” mea. A repetat un lucru pe care i-l spusese și prietenei mele în perioada când lucra acolo: „Dacă angajații de la Dianei4 consideră că sunt plătiți prost sau exploatați, au oricând libertatea să plece în altă parte. E alegerea lor!”. Prietenul meu a postat citatul pe facebook. A doua zi am primit un telefon de la celălalt asociat, care ne transmitea să vorbim cu prietenul să șteargă postarea. Au urmat amenințări cu dosarul penal pentru furt, dacă nu reușim să îl convingem.

Nu mi-am propus să mă răzbun, ar însemna sa repet greșeala facută prima dată și să răspund cu aceeași monedă. Am ales să fac publică toată povestea pentru a se înțelege contextul în care am ajuns să fiu persona non grata la Dianei 4. Personal, sunt dezamăgit doar din cauza faptului că nu mi s-a comunicat acest lucru la sfârșitul colaborării. Iar dacă decizia a fost luată ulterior, putea fi transmisă printr-un sms, mail etc. S-ar fi evitat umilirea mea in public. Exploatarea la locul de muncă e cu atât mai revoltătoare cu cât vine din partea unor oameni care, în spațiul public, militează pentru drepturile celor fără drepturi. Nu încerc să-mi găsesc justificări pentru ceea ce am făcut. Vreau doar să se știe gradul de exploatare din spații care afișează interesul pentru valorile demnității umane, dar recurg la acțiuni abuzive împotriva angajaților.

Am aflat și faptul că, în urmă cu 2 săptamani, ne-au propus să jucăm dinnou spectacolul din care fac și eu parte la Dianei4. Nu știu cum s-ar fi procedat. M-ar fi șters de pe afiș? Ar fi vrut să se joace spectacolul fără mine? Sau primeam grațiere pentru o zi?

Posted on septembrie 29th, 2013 by Gazeta de Arta Politica.

Comentarii

40 thoughts on “Cum am devenit hoț

  1. Și până la urmă cât de prost se câștigă din chelnerie ? Cât câștigai pe lună cu tot cu bacșiș ? Sau doar bacșiș ? Chestia cu salariul cel mai mic posibil trecut în contract și în cartea de muncă mi se pare atât de românească și de des întâlnită încât mă mir că te surprinde și că te revoltă. Faptul la care nu mă așteptam și pe care l-aș blama e atitudinea pe care ai luat-o când te-ai simțit nedreptățit, să pui mâna, să cauți modalități în care să îți scoți “paguba”. Pentru a mai diminua din vinovăție ai calculat până și prețul de intrare al lămâilor de pe stoc. De la cele mai banale meserii până la directori toți se simt îndreptățiți să fraudeze angajatorul, șeful, statul fiecare cum poate. Unul fură benzină, altul vopsea lavabilă, unul mașini, altul limonade. Până la urmă se pare că oricâte școli ai avea, cei 7 ani de acasă nu se capătă altfel. Ai fi putut da dovadă de mai multă demnitate în toată povestea asta.

    • Claudiu, iti spun eu cat de prost se castiga din chelnarie, cel putin la Dianei. Iti dau mediile si faci un calcul simplu. Eu am castigat mai prost, ca am lucrat iarna. Si recunosc am lucrat 2 zile pe saptamna, nu 4-5. Eu pentru 2 zile ajungeam la vreo 4 milioane, dupe ore de stat fum, si plecat acasa cu dureri de spate si de umeri. Dar eu am fost doar voluntar, nu am ajuns sa primesc si salariu, care e acelasi se pare si la 2 zile si la 4 zile. Eu am crezut ca 200 de lei e pt. 2 zile, dar iata ca nu. Eu as fi ajuns cu salariu la un 6 milioane, cred ca putem socoti, ca la 4-5 zile, cu totul nu depasesti 12-13 milione. Daca cineva se mai intreaba cu privire la bacsisuri, la Dianei4, tipsurile nu sunt enorme: in timpul saptamanii se fac in medie 60-70, in weekend 80-100. Asta inseamna ca intr-o zi proasta cu vreme urata sau prea calduroasa, daca nu prea iese lumea, poti pleca cu 30 de lei acasa si in zilele foarte bune cand ai un flux mare de lume, (dar nu prea mare,ca atunci isi iau toti de la bar, deoarece chelnerul nu mai face fata si intarzie mult), faci in jur de 150, dar asta nu se intampla constant e clar si cand se strica vremea, nu mai pupi tips de peste 100 de lei. Dupa o noapte de stat in fum si dureri articulare, e cam maxim ce poti obtine si se intampla rar. Mie mi s-a intamplat rar, dar poate n-am fost un chelner destul de bun. Mai e de precizat politica de completare a tips-ului pana la 50 de lei, in zilele in care faci mai putini bani, pe care eu am apreciat-o teribil, dar care din pacate, s-a abrogat dupa introducerea salariului grasut de 200 de lei. Astfel cine accepta salariul si renunta la voluntariat, accepta si sa plece acasa cu oricat de putin face. Eu am lucrat chelnarie si la Lente in 2010 si aveam salariu de 6 milioane pentru 14 zile din luna lucrate full, daca lucram 7 zile, aveam 3 milioane. Am muncit si acolo de mi-au sarit capacele si am fost foarte nemultumita de conditii, dar totusi era mai bine platit. Stiu ca peste tot e naspa, dar am avut alte asteptari de la Dianei, si daca pot sa inteleg ca e greu sa platesti bine, ca te auto-exploatezi si ti se pare normal sa faci asta si cu angajatii, am macar pretentia sinceritatii din partea patronului, care sa-ti spuna de la inceput, ca e greu si se castiga prost. Nu sa-ti spuna ce bani buni fac angajatii si ca eventual ii invidiaza, mi se pare absolut deplasat.

    • Claudiu stimabile, oricat te-ar fi furat oamenii astia si oricat de mult castigau din bacsisuri, faptul ca le propuneati contract de voluntariat pentru o relatie de munca este caz penal. Ma mira ca un om cu doctorat nu intelege cat risca cu astfel de practici. Si chiar si plata cu ora, cand ei presteaza mai mult in realitate este foarte riscanta daca iti vine control de munca. Se pare ca nimeni n-a invatat nimic din lectia lui Radescu…Treaba ta…

    • Da, sigur! Angajatul este vinovat pt ca e prost platit. Un comentariu aprope fascist, as spune. Sau scuze, capitalist. Bravo Andrei pt curaj si speram sa fie cat mai multi oameni care sa aiba curajul sa ii confrunte mai devreme sau mai tarziu pe angajatori. Nimeni nu tb sa fie platit din bacsis. Bacsisul e bacsis…si azi poate este, maine nu. Fiecare om are dreptul la un salariu decent…nu de 200ron/luna – care de altfel este mult sub limita legalitatii. Deci degeaba o dau ei cu cazul penal, pt ca ce fac ei e caz penal. Treaba cu limonadele, etc este compensatia minima pt mizeria pe care o fac ei. Si da, Claudiu, daca angajatorul ne fura, ne facem singuri dreptate cum puteam. Cum preferi…o compensatie de 8ron/zi (insuficienta de altfel) sau sa vina garda financiara si inspectia muncii in vizita? Iti spun eu ca amenzile sunt cat ar trebui sa platiti voi decent tioti angajatii pt vreo 6 luni + caz penal pt angajator in primul rand. Ca angajatul nici nu era la serviciu oficial in timp ce “fura” limonadele.

    • Claudiu… cum ai obtinut tu barul respectiv ? A fost o plata pentru activitatile revolutionare desfasurate acum doua ierni cu o vizita la Brussels, cumva?

      Este putin exagerata poza da intelectual cu idealuri de stanga cu alura de capitalist intransigent cu netrebnicia angajatilor. Tonul tau spune multe… Probabil ca nici barmanul nu este usa de miserica dar totul tau este graitor.

      Va trebui sa alegi intre puloverul revolutionar si costumul de dandy mai devreme si mai tarziu.

      Cat despre nemultumirea oamenilor… ar trebui sa stii la varsta ta ca o data ce este nemultumit, te simti nedreptatit… (si smecheriile astea cu contractul… sunt scarboase zau), esti furat si mintit, umilit si asa mai departe… ei bine, ar trebui sa stii ca nu te poti baza pe loialitatea celui pe care il calci in picioare zi de zi. Sau acolo la stiinte politice nu va invata chestii din astea ?

    • @Claudiu: întrebările tale tratează o mare lipsa de perceptie a întregii situații. Ori cumva faci parte din mult prea populata tagma a patronilor pentru care exploatarea resurselor înseamnă de fapt o oportunitate de nepretuit pentru ca
      amaratul căruia i se permite sa’si rupă cârca câte 10-14 ore pe zi ar trebui sa’ti vesnic multumeasca? Eu ti’as recomanda cald sa experimentezi o situație similară si sa găsești tu soluția optima care împăca si varza si capra (ești liber sa’ti alegi rolul, sa vezi ce’i aia flexibilitate). Așa ca, tinere cu 7 ani de acasă, lăsa judecătile de valoare si ia’te la tranta cu viata si discutam apoi care sunt soluțiile practice si convenabile de urmat si de astia mai săraci cu Duhul ca unii dintre noi. ;)

    • Cred ca reactia a fost una gresita, niciodata nu e bine sa te razbuni. Insa ce ma supara cel mai tare la aceasta greseala si sper sa nu aiba acest efect, este faptul ca le permite oamenilor sa evite adevarata problema si sa blameze victima. Sa fim seriosi, ipocrizia Dianei 4 e o mare dezamagire. Pur si simplu pentru ca un lucru e des intalnit (Chestia cu salariul cel mai mic posibil trecut în contract și în cartea de muncă) nu inseamna ca nu trebuie sa ne revolte. Urmand aceasta logica, fraudarea angajatorului si a statului se intampla peste tot, de ce ne-ar revolta?

      • Mi se pare jenant sa ajungi sa furi pt ca nu iti convin conditiile de munca.Atunci cand stateai pe bar si beai cot la cot cu toti din barul ala in timpul serviciului nu te mai deranjau conditiile.De cand merg in dianei 4 (si am stat multe nopti pana la inchidere) nu am vazut pe unul sa zica sa asezi mesele in linie,si am ajutat si eu la asta la un moment dat (voluntar si neplatit si nu m-am simtit exploatata) si nu mi-a zis nimeni sa le asez in linie.Scuza-ma am facut o facultate grea pe care multi o incep si nu o termina si muncesc de luni pana sambata pe bani putin si nu ma duc sa fur de la angajatorul meu pt ca am atata bun simt.daca nu imi convin conditiile plec,nu stau. Cat despre chelnaria in state,ai fost acolo?nu servesc la 4 mese servesc in multe baruri la mult mai mult de 12 mese si am intalnit baruri unde era un singur om si chelner si barman si debarasator,si crede-ma nu castiga mult si sunt multi care muncesc doar pe bacsis si acolo. Nu mi se pare ca articolul pe care l-ai scris te scuza pentru ce ai facut.Asta nu tine de angajator si de cat de rau se poarta cu tine ci tine de ce fel de om esti. Sunt chelneri in dianei 4 care crede-ma chiar nu au de unde sa ia alti bani si au nevoie de bacsisul ala de rahat si de toti banutii aia castigati acolo si nu mai pun mana sa fure.

  2. eu i-as posta pe toti peretii si pe toti stalpii din jurul barului povestea asa scrisa cu litere mari si rosii… zilnic… vreo 3 luni de zile… in geamurile masinilor parcate pe langa… pe gard… as face avioane din hartie pe care scrie povestea si le-as arunca in curtea lor la mese… ai numerele lor de telefon? posteaza mici anunturi care ofera servicii la preturi foarte avantajoase sau apartamente ieftine de inchiriat si lasa numerele lor de telefon acolo… o sa si le schimbe curand. stresul dupa 3 luni asa este atat de mare incat o sa se intample ceva cu ei, crede-ma pe cuvant. :) ))))))

  3. Din pacate asta se intampla si in Shift, si in Green, si in Control si in multe alte baruri din Bucuresti. Ma gandesc ca ar trebui facuta o plangere la garda financiara.

  4. Îmi pare rău pentru Andrei şi sper că toţi artiştii (şi mai ales activiştii) adunaţi la Dainei să se solidarizeze şi să boicoteze acest local!!

  5. despre ce vorbim aici? incerci sa justifici un furt prin ideea ca si tu erai muncit mult si neplatit corespunzator? un gest normal era sa iti dai demisia si sa te angajezi in alta parte, nu sa incepi sa furi. pot intelege sa muncesti mult fara contract pe un salariu mic pentru ca ai nevoie de bani, dar daca te simteai exploatat aveai legea de partea ta. in situatia de acum nu ai absolut nici un punct moral de care sa te agati, esti exact ca ei.

    • Văd comentarii din-astea moraliste despre cum ar fi trebuit să-i fie ruşine autorului să publice aşa ceva pentru că nu e frumos să răspunzi la o infracţiune cu o altă infracţiune.
      Zic că dimpotrivă, bine că nu i-a fost ruşine să publice un articol sincer, fără de care nu am fi aflat ceea ce se întâmplă acolo.

    • @andrei si @stefan: ce-i cu etica asta excesiva? omu a incercat sa-si saboteze asupritorul. haideti sa boicotam dianei !!!

      • Nu pot sa fiu de acord nici cu o asemenea atitudine, saboteaza-ti asupritorul. Si nu cred ca asta e ceea ce se spune in articol. Autorul a recunoscut ceea ce a facut, asta nu inseamna ca e si mandru de asta, eu nu am simtit asa ceva. Pur si simplu ne-a relatat toata tarasenia cu sinceritate. Ce ma deranjeaza pe mine insa in astfel de cazuri e ca toata lumea se uita doar la bietul angajator si gaseste foarte repede argumente sa-l condamne pe angajat in astfel de cazuri. Ba, te-a tratat cum te-a tratat angajatorul, dar si tu puteai sa reactionezi mai frumos, nu asa, deci “bîşti !”, tu esti de vina. Si mai ai si tupeul sa te plangi.

  6. Sa știi ca o infracțiune nu justifica alta infracțiune. Mie mi-ar fi rușine sa postez un astfel de articol, sa spui gura mare ca esti un hot. Îmi pare rău pentru experienta ta dar încotro mergem asa? Cu ce alta infracțiune mai ești indreptatit dacă șeful te exploatează? Cât despre asociații care dețin Dianei 4, nici cu ei nu mi-e rusine, niște evazioniști infecți

  7. Fiind un client fidel al barului eu stiu un alt lucru.Intr-una din seri stateam la o masa alaturata langa masa la care stateau patronii barului si discutau exact despre asta.Si apoi mi s-a confirmat varianta si de catre un angajat al barului.CE mi-a povestitit angajatul barului .De la inceput ,cuplu’ de artisti “onesti” Andrei si Madalina nu au vrut sa sa respecte regului minime ale lucrului in echipa.Pe langa faptul ca aveau un comportament extrem de agresiv cu ceilalti angajati ai barului (adica proprii lor colegi) singurul lucru pe care il faceau era sa scoata cat mai mult in fiecare seara.De cele mai multe ori se bagau peste “mesele” altor colegi si cand li se atragea atentia replicau extrem de agresiv.Certareti si rapace.Si acum parerea mea.Daca nu li se pareau acceptabile conditiile de angajare ,nu trebuia sa le accepte de la inceput.Si incercare asta de a imbraca ideologic o gainarie este penibila.SI btw voi cei de stanga/comunisti.Asta este o afacere privata si nu o uzina din care sa pleci seara dupa program cu piulite si suruburi ca sa-ti inchizi balconul.Aici se vede mizeria intelectualilor marxisti de biblioteca care flutura manifeste comuniste si urla ca hotia este generata de nedreptate sociala.

  8. Urât, foarte urât! Rușine „asociaților”!
    Și da, când ești exploatat, înșelat și n-ai din ce trăi, ești îndreptățit chiar și din punct de vedere etic să furi! A nu fura nu e o regulă morală absolută.

    • Exploatati??Atunci de ce urlau ca nu au indeajuns de multe ture?De ce se certau cu ceilalti colegi sa ia cat mai multe ture?Raspuns:pentru ca stiau ca din tips-uri se castiga foarte bine.Doar ca lor nu le era indeajuns asa ca au decis sa-i fure pe “asociati”.Asociati care i-au primit in casa lor,le-au pus la dispozitie locul in mod gratuit pentru a-si juca piesele de teatru .Banii incasati intrau direct in buzunarul lor.Lasati drama cu exploatarea motiveaza hotia.Asta e valabil in epoca industriala unde oamenii chiar erau exploatati.Nu stateau intr-un loc caldut si de unde castigau decent.

  9. Dpmdv, patronii trebuie sa ajunga la puscarie pentru angajare fara forme legale (pe langa asta sigur se face si evaziune, merg mana-n mana).
    Iar angajatii tot la puscarie le e locul.

    Cum poti sa te dai victima cand furi?

  10. Mi se pare incredibil ca incerci sa justifici furtul…Wtf??? Ai fost neindreptatit sau angajatorii sunt niste jigodii care te exploateaza, faci o reclamatie sau iti dai demisia, nu te apuci sa furi. Nu imi vine sa cred ca primesti compatimiri…

  11. Perfect, urmeaza articolul “Cum am devenit criminal”, la care toata lumea sa te compatimeasca si sa iti dea dreptate, ca deh, “la cat de naspa e totul in ziua de azi, cum sa nu dai in cap la oameni”?

    La fel fac si cei care iau credite de la banci, sunt de acord cu dobanda aia nesimtita si cu toate conditiile naspa, isi cumpara jucaria si se folosesc de ea o perioada, apoi se razgandesc brusc si decid ca nu le mai convin conditiile. Si toata lumea pare de acord ca “asa le trebuie la hotii astia de la banci, e normal sa nu le mai platim ratele, ca nu fac decat sa ia pielea de pe oameni”.

    Nu ne lipseste decat putina responsabilitate, sa stim sa ne asumam deciziile si consecintele lor. Daca e atat de ingrozitor sa lucrati acolo, de ce va mai angajati, fratilor? Hai sa zicem ca nu aflati cat de naspa e decat dupa ce lucrati deja de 1-3 luni, insa ce va impiedica sa plecati atunci cand descoperiti realitatea? De ce sa stai 1-2 ani si sa te chinui, invinovatindu-i in tot acest timp pe patroni? Numai voi sunteti de vina, voi va supuneti la porcariile alea, si va inventati scuze ca sa indurati cu pasivitate mizeriile.

    Iar razbunarea asta din articol e o alta copilarie, ca aia cu “strugurii sunt acri”. Au fost destul de buni cat sa ii mananci atata timp, iar acum, ca s-a inchis robinetul si nu ai mai fost lasat sa ii mananci, brusc ai devenit alergic.

  12. Raluca:

    Daca esti atat de acasa la Dianei4 te invit sa mergi, sa te interesezi si sa citesti dosarul cu responsabilitati. Eram cu Andrei cand mi-au cerut o lanterna la 4 dimineata fiindca aveau impresia ca nu lucrase suficient si voiau sa verifice daca mesele de pe terasa sunt asezate la linie. A doua zi a aparut ca prin minune o linie trasata cu marker-ul. Mai vrei un exemplu? Mi s-a cerut intr-o noapte, fiindca fusese targ pe zi, sa bag in casa vreo 20 de scaune. Asta la sfarsitul turei. Am refuzat fiindca efectiv nu mai aveam puterea sa le car. Eram cu un grup de prieteni care s-au oferit sa ma ajute. Te invit cand mai ajungi la a doua ta casa, sa ridici scaunele, asa cat sa le cantaresti. A fost mai mult de o saptamana vara asta cand a plouat in fiecare zi si evident lumea nu statea pe terasa, asadar nu castigam nimic. De multe ori eram trimisi acasa. M-am dus la patroana si mi-a zis foarte deranjata, cum era de obicei cand aveam vreo nemultumire: “E vina mea ca ploua afara?”. Eu nu pot sa-i spun proprietarei ca nu am bani de chirie fiindca a plouat afara. Cam despre asta e vorba cand nu ai salariu. Ti se pare normal un salariu in mana de 140 de lei, cand lucrezi 4-5 zile pe saptamana cate 10 pana la 12 ore pe zi? In conditiile in care vanzarile erau cam cat 20 de astfel de salarii pe zi? Atunci cand stateam “pe bar si beam cot la cot cu toti din barul ala in timpul serviciului”, beam din banii nostri si asta dupa ce ieseam din tura pentru ca, ar fi trebuit sa stii ca si daca ne-ar fi permis nu aveam timp sa stam la bar in timpul serviciului. Si conditiile astea de munca, despre care vorbesti fara sa ai habar, noua nu ni s-au spus de la inceput, au aparut pe parcurs si in cazul in care aveai de comentat ti se sugera ca usa ti-e deschisa. Cat despre chelnaria din America,de la ei aflasem ca au fost acolo si unul dintre ei a fost chelner, avea salariu,servea la 4 mese iar din tips dadea debarasatorului si picolului. Si da, si Andrei a fost in America.
    In primul rand ca articolul a aparut la 2 luni si ceva de cand noi nu mai lucram acolo si a aparut fiindca Andrei a fost umilit in public de cei de la Dianei4, care nu stiu de unde si-au insusit acest drept. Poate ne spui tu! Dupa toata aceasta tevatura speram ca se va schimba ceva si cei care au ramas acolo sa fie platiti pentru munca lor. Si incepand cu ei si altii, din alte baruri, in cazul in care mai exista vreun bar care sa nu plateasca macar salariul minim pe economie angajatilor sai.
    Apropo: Nu stiu de cand mergi tu in Dianei4 si cate nopti ai inchis barul, dar eu nu imi aduc aminte de tine, cu toate ca lucram cate 4-5 zile pe sapatamna :)

  13. Numai porcarii.

    1. Un angajator care-si bate joc de angajat.
    2. Un angajat care-si fura angajatorul.

    Ar trebui sa se omoare unul pe celalalt, si ar fi lumea mai frumoasa :)

    Dar, oameni buni, fiti atenti de unde pleaca totul: De la taxe! Angajatorul nu ar putea sa dea un salariu decent pe cartea de munca, pentru ca l-ar plati fix dublu, 50% ducandu-se la stat. De aici pleaca prima problema in relatiile angajator-angajat. Ziceti “sa vina Garda Financiara”. Pai aia ar inchide barul, imediat, si adio loc de munca. Nu asta este solutia, ci scaderea taxelor si disparitia spagilor (prin scaderea birocratiei).

  14. Exista multe metode prin care daca vrei poti sa ii faci sa inchida barul. Iti spun din experienta ca daca vrei se poate , sesizari la absolut toate organele care se ocupa cu absolut toate lucrurile ce tin de lege , isi iau de-a amenzi de nu isi permit sa mai tina carciuma , nu exista firma care sa fie cu toate actele in ordine , cu atat mai putin la protectia muncii de care ziceai , sunt convins ca nici in contabilitate nu era totul transparent . Cat despre ideea de a nu te razbuna , e o chestie absolut romaneasca . Faci dreptate, nu te razbuni , eu as merge pana in panzele albe !

  15. Am citit mai intai articolul tau si apoi raspunsul celor de la Dianei 4. Consider ca adevarul este undeva la mijloc.
    Un mic sfat pt urmatorul job: exista ITM-ul care ii arde urat daca prinde angajati fara contract sau angajati ce sunt prezenti cand nu era tura lor.
    Daca nu ma insel, poti face si acum o reclamatie la ITM. Daca cei de la Dianei 4 sunt in regula cu actele, nu ar trebui sa le fie frica de ITM.

  16. Foarte interesanta povestea. Dati-le block la nerusinati. Pentru ca atunci cand eu apar piata libera apar tocmai puterea individului de a renunta la un job exploatator, pentru ca cu cat e mai libera piata, sunt mai multe firme si concurenta e mai dura, astfel ca sunt obligati sa livereze calitate, si asta nu se poate face la nesfarsit torturand angajatii, ci stimulandu-i sa se simta respectati si impliniti. Nu apar capitalisti ca si cei descrisi aici, cu atat mai mult cu cat afiseaza cu ipocrizie un socialism vandabil. Daca ingradesti piata, vor fi mai putine optiuni alternative si vei fi obligat sa stai sa inghiti pentru un salar orice mizerie. Tin minte in anii 2008 in cluj cand firme serioase se intreceau in bonus-uri pentru a convinge angajatii seriosi sa ramana – salar bun, respect, gentleman-agreement. Mitologia asta cu solidaritatea sociala se blocheaza la primul contract incalcat, dupa cum se vede. Sunt de acord cu solidaritatea voluntara, dar nu cu cea impusa de guverne care o folosesc ca discurs in spatele caruia ele administreaza cum stim banii colectati prin taxe.

Lasă un răspuns

Adresa dumneavoastră de email nu v-a fi publicată.

*

Comentariu