Acasă Cronica Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire și spectacolul La Harneală

Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire și spectacolul La Harneală

de Gazeta de Artă Politică

Demersuri politico-artistice inițiate de comunitate —

de David Schwartz

În urma protestelor pentru drepturile familiei Moldoveanu (evacuate în 2013), dar și a înmulțirii numărului de evacuări în zonă (pe parcursul anilor 2013-2014 au avut loc evacuări din încă trei imobile din zona Rahova-Uranus, plus dintr-un imobil de pe strada Regina Maria, în apropiere), comunitatea din Rahova-Uranus, împreună cu o parte dintre evacuații de pe Regina Maria, și cu un grup de activiste și activiști din diverse, au hotărât înființarea unui grup de sprijin al evacuaților. Grupul, la a cărui înființare am participat și eu, și-a propus să găsească și să coaguleze persoanele evacuate sau în pericol de a fi evacuate, într-un grup cu voce puternică și vizibilă și cu acțiuni politice și sociale comune – un soi de sindicalizare a evacuaților. De asemenea, intenția este de a se concentra nu doar pe evacuări, ci și pe probleme locative în general, de la situația oamenilor fără adăpost, la reglementarea prețului chiriilor și până la investigarea și denunțarea proiectelor de gentrificare și a complicităților dintre stat și mari companii imobiliare.

Mihaela Drăgan și Cristina Eremia în La Harneală, 2015. Foto Ramona Grigoriu

Mihaela Drăgan și Cristina Eremia în La Harneală, 2015. Foto Ramona Grigoriu

„Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL) este o inițiativă a oamenilor al căror drept la locuire este pus în pericol sau încălcat. Inițiat de un grup de persoane evacuate si amenințate cu evacuarea din București, alături de rude ale acestora, prieteni, activiști, artiști, ong-isti, FCDL se constituie ca o platformă de activism locativ la nivel național. Ne adresăm în primul rând evacuaților, dar și oamenilor de rând neafectați de evacuări care susțin dreptul la o locuință decentă; organizațiilor civice, grupurilor politice independente, dar și mass-mediei, decidenților politici, autorităților locale și centrale.” (Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, fcdl.ro)

Pe parcursul anilor 2014-2017, FCDL a organizat diverse acțiuni de promovare a problemelor și situațiilor evacuaților (inclusiv printr-un Forum al Justiției Locative), a sprijinit persoane evacuate, atât din punct de vedere juridic (asigurarea unor avocați care să îi reprezinte punctual pro-bono) cât și social (informare în privința drepturilor, ajutor la completarea cererilor de locuință socială, medierea relației cu autoritățile). A oferit sprijin la nivel de organizare pentru proteste și alte acțiuni politice altor persoane aflate în situație de evacuare. De asemenea, s-a ocupat de mediatizarea cazurilor de evacuare, de realizarea unei serii de peste 40 de interviuri-istorii personale ale persoanelor afectate de procesul retrocedărilor, căutând să sensibilizeze opinia publică pentru „combaterea ideilor și stereotipurilor consacrate privind oamenii sărăci fără locuintă și cei care nu pot să-și permită una (că nu vor sa muncească, că așteaptă să li se dea, că sunt moștenirea vechiului regim, etc.)” (FCDL, fcdl.ro).

În București, unul dintre cazurile cele mai violente a fost cel al evacuării a 150 de persoane, marea majoritate de etnie romă, dintr-un complex de imobile din strada Vulturilor nr. 50 (situată într-o altă zonă semi-centrală, de interes pentru antreprenorii imobiliari), evacuare făcută de o companie imobiliară cu capital norvegian. Majoritatea persoanelor din complexul de locuințe respectiv nu aveau unde să meargă, fiind persoane afectate de sărăcie extremă și super-discriminate pe criterii duble, de etnie și statut social. Frontul a reușit o mobilizare pe scară foarte mare la nivelul activiștilor și o.n.g.-iștilor locali. De asemenea, promovarea situației a fost foarte eficientă, asigurând prezența și monitorizarea constantă din partea multor televiziuni, presă scrisă, agenții de presă, jurnaliști independenți, și relativă vizibilitate internațională (inclusiv un material apărut pe Al-Jazeera, una dintre televiziunile internaționale cele mai puternice ale momentului). De asemenea, la nivelul cel mai concret, oameni din Front au ajutat la auto-organizarea comunității de pe Vulturilor și la medierea relației dintre oameni și autorități. În acest moment, situația locativă a celor mai multe dintre aceste persoane este incertă, dar există semne că primăria ar putea oferi o soluție (locuințe sociale destinate evacuaților, pe care primăria ar fi oricum obligată să le acorde, conform legii).

De la început, implicarea persoanelor din Rahova-Uranus în Front a fost majoră, ele contribuind cu experiența practică, inclusiv juridică, și despre relația cu autoritățile – experiență câștigată în aproape zece ani de luptă cu statul și cu firmele de avocatură. De asemenea, când este nevoie de un cadru juridic (de exemplu pentru autorizații de protest) este folosită asociația LaBomba Studios.

Una dintre mizele principale ale Frontului este tocmai solidarizarea trans-clase, pentru apărarea unui drept fundamental, care afectează atât persoanele foarte sărace, afectate de pierderea locuinței, cât și persoane din clasa de mijloc, vulnerabile în fața prețurilor exorbitante ale chiriilor și lipsei locuințelor la prețuri accesibile.

Astfel, în timp, și cu sprijinul unei clare solidarități între clase, comunitatea din Rahova-Uranus s-a politizat și a căpătat, inclusiv în urma colaborărilor cu artistele și artiștii implicați în cei șapte ani de proiecte comune, experiență și cunoștințe care să îi permită să se auto-reprezinte în sfera publică – atât în relație cu autoritățile, cât, mai ales, în relație cu mass-media. După cum povestește Cristina Eremia:

„Eu cred că toate activitățile artistice au avut o influență foarte mare. Am convingerea că prin aceste activități oamenii din cartier au înțeles că în fapt copiii lor au aptitudini, că sunt la fel ca toți ceilalți copii și că pot deveni ceva în viață dacă se vor ocupa mai mult de ei. Totodată, au reușit să înțeleagă că au anumite drepturi despre care nu aveau cunoștințe. Ăsta a fost primul pas.  Apoi, cu ajutorul artiștilor, comunitatea a înțeles ce înseamnă să fim cu adevărat solidari, să protestăm prin mijloace artistice, să concepem și să confecționam bannere cu mesaje de protest, să ne organizăm în vederea unui miting la primăria de sector în care să ne cerem drepturile.” (Cristina Eremia, 2014, http://artapolitica.ro/2014/05/04/evacuati-artisti-si-agenti-ai-gentrificarii-proiectele-din-rahova-uranus-interviu-cu-cristina-eremia/)

Importanța conștientizată a mesajului artistic le-a făcut pe persoanele din comunitate să își dorească să facă un nou spectacol de teatru. Astfel, la inițiativa femeilor și copiilor din comunitate, a demarat lucrul la spectacolul La Harneală[1], spectacol realizat împreună cu artiștii Mihaela Drăgan și Mihai Lukacs. Spectacolul a avut premiera la spațiul Tranzit.ro (centru de artă contemporană din București, situat în apropierea cartierului Rahova-Uranus), în octombrie 2014. În cadrul spectacolului, realizat printr-o metodă colaborativă, în care mamele și copiii din comunitate au contribuit activ la propunerea subiectelor, la scrierea textului și la conceperea scenelor, joacă patru mame și patru copii – cu toții foști sau viitori evacuați. Spectacolul tratează o serie de subiecte sensibile pentru comunitate, de la relația disfuncțională cu autoritățile, la falsurile avocaților, și de la mita obligatorie pentru obținerea locuinței, la cinismul industriei de entertainment, dar și al unora dintre artiști, de a-i trata pe evacuați ca subiect de știre de senzație. Există în spectacol cel puțin un moment care poate fi interpretat drept acuză-demascare la adresa unora dintre artiștii care au lucrat în trecut cu comunitatea, și despre care oamenii consideră că i-ar fi „abandonat” sau „folosit”. Miza principală a spectacolului rămâne aceeași: vizibilizarea problemelor cu care se confruntă evacuații și umanizarea lor, schimbarea percepției clasei de mijloc asupra persoanelor aflate în această situație.

Astfel, odată cu apariția FCDL și cu premiera spectacolului La Harneală, care desigur fac parte dintr-o strategie comună, se conturează și cele două direcții principale de acțiune politică. Pe de-o parte, activismul politic direct, prin presiune pe autorități, organizare de proteste și marșuri, evitarea evacuărilor, ocupări etc. Pe de altă parte, proiectele artistice, orientate direct și radical în aceeași direcție politică, care au ca principală miză promovarea problemelor și situației cu care se confruntă membrii comunității. Diferența principală față de momentul 2006-2010, în care mulți dintre artiștii prezenți și-au propus aceleași lucruri, ține cred de implicarea mult mai activă și susținută a comunității. În urma tuturor experiențelor, oamenii au învățat într-o bună măsură cum să se auto-organizeze, cum să contribuie susținut și substanțial la procesul de luptă pentru propriile drepturi. În cuvintele Cristinei Eremia:

„Am convingerea că cel puțin comunitatea noastră a înțeles importanța de a fi împreună, solidari, la viitoarele mișcări de protest. Nu cred că autoritățile sunt sensibile la protestul mesajului artistic, ei nu pot înțelege decât la presiunea străzii! Numai atunci când vom fi suficient de mulți, autoritățile vor fi mai receptive și vor accepta dialogul.” (Cristina Eremia, 2014, http://artapolitica.ro/2014/05/04/evacuati-artisti-si-agenti-ai-gentrificarii-proiectele-din-rahova-uranus-interviu-cu-cristina-eremia/)

În principiu, interacțiunile comunității din Rahova-Uranus cu diverși artiști, practicieni, lucrători în organizații non-guvernamentale, mai degrabă au contribuit la pregătirea locuitorilor pentru a face față la evacuări, decât să acționeze împotriva gentrificării, prin presarea autorităților pentru găsirea unei soluții de relocare în același perimetru. Accentul pus pe lucrul strict artistic, în special cu copiii, și mai puțin pe dimensiunea politică a luptei anti-gentrificare, anti-corporatiste, a făcut ca evacuările în lanț – care începuseră deja în cursul anului 2013 – să îi surprindă pe locuitori nu tocmai pregătiți, deși mai uniți și legați decât ar fi fost în 2007.

Însă, odată cu evacuările din 2013, a început un proces de recuperare a dimensiunii politice a acțiunilor din zonă, prin renunțarea practic la orice demers artistic care nu este subsumat strategiilor de presiune și protest asupra autorităților. Apariția Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire și a spectacolului La Harneală, legat direct de activitățile Frontului, trasează începutul unei astfel de strategii. Ceea ce s-a câștigat în cei șapte ani de proiecte Ofensiva generozității este un tip de coeziune și educare civică, care duce la posibila înmulțire și rafinare a mijloacelor de luptă. Mediatizarea problemelor evacuaților din zonă poate fi considerată un alt plus: după șapte ani de activitate susținută și promovată pe diverse canale, mediile intelectuale și o.n.g.-istice din București, sunt relativ familiarizate cu lupta anti-evacuări a comunității din Rahova-Uranus-Sabinelor.

Este greu de analizat în ce măsură cei șapte-opt ani de lucru împreună ai locuitorilor din zona Rahova-Uranus cu diferiți artiști au afectat pozitiv sau negativ lupta locuitorilor împotriva gentrificării. Pe de-o parte, este greu de cuantificat gradul în care cei șapte ani de proiecte, activități și acțiuni culturale în Rahova-Uranus au făcut zona și mai atractivă pentru investitori și mediul de afaceri. Pe de altă parte, este  destul de vizibil și foarte important faptul că locuitorii sunt mai pregătiți pentru rezistență decât erau în anul 2006 și decât ar fi fost dacă nu ar fi avut acces la mediatizare și la înțelegerea mai clară a contextului juridic și politic în care se găsesc.

Acest text este o formă revizuită a unor fragmente din teza de doctorat Teatrul perdanților tranziției post-socialiste. Perspective etice și politice, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, facultatea de Teatru și Televiziune (2016). 

 

[1] La Harneală – un spectacol de Mihaela Drăgan și Mihai Lukacs. Cu: Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță. Premiera: octombrie 2014.

 

Lasă un comentariu