Acasă Evenimente Scurta și nesemnificativă istorie a coșului minim de consum lunar în România

Scurta și nesemnificativă istorie a coșului minim de consum lunar în România

de Gazeta de Artă Politică

de Dora CONSTANTINOVICI

Coşul minim de consum lunar a fost introdus în România prin Ordonanță de urgență în 24 noiembrie 2000. Primul coș minim de consum lunar a fost calculat pentru o gospodărie de mărime medie (de 2,804 persoane). Coșul minim era de altfel un indicator (dacă preferați instrument) de calculare a sărăciei și de stabilire a sumei necesare plății salariului de bază minim pe economie astfel încât aceasta să acopere nevoile (absolut necesare) ale unei familii. Și da, avea un rol important în stabilirea politicilor salariale și sociale. Adică în funcție de valoarea acestuia ar fi trebuit să se calculeze și pensile, venitul minim garantat și ajutoarele sociale.

…dar

…după cum constată Consiliul Economic și Social România (CES) într-un studiu despre coșul minim de consum, „în standardul de „Coș minim de consum” nu sunt acoperite toate necesitățile unei persoane sau unei familii”. ICCV confirmă că: salariul minim nu acoperă nici pe departe nevoile de viață decentă ale unei persoane sau ale unei familii, iar calculele făcute anual de INS pe baza coșului minim sunt sub-evaluate.

Foto Servici Usor

Foto Servici Usor

 

În loc să îmbunătățim metodologia de calcul, mai bine nu mai calculăm coșul minim de consum lunar deloc

Printr-o altă ordonanță de urgență, în 23 martie 2004 se renunță la calcularea coşului minim de consum lunar şi, pe cale de consecinţă, şi la fundamentarea salariului de bază minim pe economie, a politicii salariale şi a altor politici în domeniul social pe baza acestui indicator atât de important. Astfel, ultimul act normativ prin care s-a mai calculat coşului minim de consum lunar a fost în 11 septembrie 2003. În mai 2004, Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor inițiază un nou proiect de act normativ care anulează complet OUG 217/2000. BNS, Cartel Alfa, CNSLR-Frăția și CSDR au anunțat proteste. De altfel, CNSRL a declarat că „în PSD interesele sunt mai presus decât interesul național”. Și celelalte sindicate au protestat în urma calculelor care arătau o diferență mare între cât ar trebui să fie salariul minim net și cât era în acel moment (în baza valorii coșului minim de consum pe familie). Petru Dandea, vicepreședintele Cartel Alfa spunea: „Adrian Năstase se joacă cu declarații politice care ascund realitatea. După spusele dumnealui, salariul mediu ar fi crescut cu 36%, iar salariul minim cu 12% față de 2003. Dacă raportăm la euro, salariul mediu a crescut cu numai 6 %, iar salariul minim cu 0,5 %, iar dacă luăm în calcul inflația pe parcursul întregului an 2004, salariul minim de anul acesta față de cel din 2003 va scădea cu 8 %”.

În 2005 se încearcă o negociere a creșterii salariului minim impusă timid de sindicate. Liderii celor patru confederatii sindicale au solicitat majorarea salariului minim pe economie, solicitare fundamentată de sindicate prin rata inflației, rata reală a creșterii economice, productivitatea muncii și valoarea coșului minim lunar (pentru luna iulie 2005 a fost de 734 lei, pentru o gospodărie de salariați această valoare fiind de 857 lei), scria Curierul Național în septembrie 2005. Premierul Călin Popescu Tăriceanu amâna discuțiile, deși Matei Brătianu de la BNS spunea: „Eu consider că singura variantă acceptabilă este una cât mai aproape de valoarea coșului minim de produse, deoarece un salariu minim cu mult sub această valoare arată că avem un guvern care are ca politică subnutrirea unei părți din populație. Coșul minim de consum nu arată cât ar trebui să consume românul, ci cât își permite”.

2006 anunță majorarea salariului minim de la 1 ianuarie. GDS face un calcul în funcție de prețurile din piață din acel moment. De exemplu, din majorarea cu care se treziseră mai bogați peste noapte, craiovenii puteau să-și cumpere „din Piața Centrală un kilogram de brânza de oaie, iar cu banii rămași un bilet de autobuz pentru a se întoarce acasă.” Cu toată majorarea, în România salariul minim era de aproximativ 80 de euro, în timp ce în Polonia, Ungaria, Cehia și Turcia, acesta depășea 200 de euro, în Portugalia – 437 de euro, Slovenia – 490 de euro, Spania – 600 de euro, Irlanda, Franța, Belgia și Marea Britanie – aproximativ 1.200 de euro. 28% dintre salariații români aveau parte doar de salariul minim.

Și patronatele înțeleg că nu se poate trăi din salariul minim, dar asta e, unii sunt mai egali decât ceilalți

În 2009, cu ocazia protestelor sindicatelor care doreau o majorare a salariului minim, patronatele au sărit să spună că acestea sunt nejustificate și ar putea avea consecințe nefaste asupra situației economice extreme de dificile. Cel mai vocal împotriva creșterii salariului minim la stat (deoarece se temea că o astfel de acțiune similară s-ar putea petrece și în mediul privat) a fost Ioan Cezar Corâci, președintele UGIR 1903. El recunoștea însă și că „Desigur, nu este normal ca salariul minim pe economie să nu acopere coşul minim de consum, dar nu prin greve şi proteste găsim soluţiile necesare pentru rezolvarea problemelor, ci prin creşterea activităţii economice şi a productivităţii muncii”. În timp ce Ioan Cezar Corâci își făcea și nu prea griji în legătură cu salariul minim care era atât de mic încât nu putea să acopere coșul minim, tot el înainta spre aprobare în cea mai deplină conspirativitate, la autoritatea de management POSDRU, proiectul QualiMatch, conceput împreună cu cele două fiice ale sale. Beneficiar al proiectului: Uniunea Generală a Industriaşilor din România „UGIR- 1903”. Valoare: 3.600.000 euro. Doar că a încălcat toate prevederile posibile, iar România a pierdut o finanțare de 3,5 miliarde de Euro. Asta apropos de productivitatea celor care se opun creșterii salariului minim. Corâci a fost reales în funcția de președinte a UGIR 1903 în 2013.

Nici 2010 nu vine cu noutăți. Adevărul titrează: „scumpirea continuă a alimentelor din ultimele luni, mai ales dupa creșterea TVA de la 19% la 24%, a generat un fenomen care va pune guvernul în fața unei noi provocări: salariul minim pe economie este prea mic pentru asigurarea hranei zilnice a populației!”

Premierul Emil Boc transmitea în 2011 patronatelor şi sindicatelor că guvernul analizează varianta creşterii salariului minim de la 670 lei la 700 lei, nivel maxim peste care nu poate trece în lipsa fondurilor bugetare. Însă Confederaţia sindicală Cartel Alfa arăta și atunci că intenţia Guvernului de majorare a salariului minim încalcă sensul ideii de „salariu minim”, acesta trebuind să reprezinte o sumă care să acopere cheltuielile coşului zilnic şi să permită salariaţilor să se întreţină. CNS Cartel Alfa menţiona că o valoare reală a salariului minim, conform coşului minim calculat, era de 1.100 lei.

Trecut-au anii, coșul nostru zilnic e tot neactualizat și ignorat

Deși în mod oficial metoda calculării salariului minim în funcție de coșul zilnic nu mai exista deja de peste 10 ani, în 2015, odată cu proiectul de Hotărâre a guvernului privind creșterea salariului minim la 1250 de lei începând cu 1 mai, se ajunge cumva tot la coșul zilnic. „Indexarea automată va ţine cont de coşul minim şi de inflaţie, propunere cu care sindicate sunt de acord” – spunea pentru MEDIAFAX preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, în decembrie 2015.

Mediafax calcula la acel moment că pentru a putea achiziţiona produsele din coşul minim de consum lunar necesare supravieţuirii, salariul minim brut este insuficient și că salariul minim ar trebui să crească. Și asta în condițiile în care din 2000 conținutul unui coș minim virtual nu a mai fost actualizat. Trei persoane trebuiau să împartă 13 ouă într-o lună, nu aveau parte de foarte multă carne și lapte, însă aveau bani pentru 4 kilograme de murături. Chiriile nu au fost luate în calcul deloc. Într-o familie în care doi adulți câștigă amândoi salariul minim, unul dintre salarii acoperă așa zis-ul coș zilnic cu alimente sărace, pastă de dinți, săpun și detergent – dintre cele mai ieftine – iar celălalt utilitățile și eventual chiria, dacă au noroc să le ajungă banii. Iar la toate astea (nu) se adaugă banii de haine, încălțăminte, jucării, cărți, medicamente, mijloace de transport.

În februarie 2016, cheltuielile minime lunare ale unei gospodării formate din 2,804 persoane respectând lista din coşul minim de consum lunar erau de minimum 1.600 – 1.700 de lei, raportat la produsele cele mai ieftine de pe piață din Constanța, după calculele făcute de reporterii ziarului Telegraf. Și asta în condițiile în care salariul minim pe economie era situat la 1.050 de lei. Anul 2017 ne găsește cu aceleași statistici îngrijorătoare. Rata de sărăcie în rândul salariaților din România este cea mai ridicată din Uniunea Europeană, depășindu-le cu mult pe cele din Bulgaria, Portugalia sau Grecia, precum și pe cea din Serbia, țară nemembră a Uniunii, relevă o statistică Eurostat, citată de un studiu realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung România. De altfel, același studiu propunea revenirea la calcularea coșului minim de consum conform legii și publicarea acestuia de către guvern. Analiza corelării salariului minim cu coșul minim de consum pentru o gospodărie cu 2 salarii minime și 2 alocații de copii indică faptul că veniturile acestor familii nu au putut acoperi nici minimul de trai decent și nici măcar minimul de subzistență în niciunul dintre anii din perioada luată în considerare 2001-2015. Autorii studiului consideră că fundamentarea și implementarea de politici sociale/de venituri prin care salariul minim să acopere coșul minim de trai decent sunt procese strict necesare.

În România sunt în jur de 1,2 milioane de angajați cu salariu minim. În timp ce Guvernele se joacă de-a coșul minim, peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală, arată World Vision România. Iar situația este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului școlar.

Un calcul al INS din ianuarie 2017 pentru coşul de consum spune că valoarea unui coş minim de subzistenţă pentru familia cu 2,8 persoane este de 1.842 lei în urban şi 1.600 lei în rural. Însă un alt studiu, realizat de ICCV, în care consumul este normat de specialiști nutriționiști, spune că necesarul de trai în mediul urban presupune un coş minim de consum a cărui valoare este de 2.273 de lei, iar în mediul rural, unde o parte din produse şi servicii sunt asigurate prin funcţionarea propriei gospodării, valoarea acestui coş minim este de 1.831 de lei.

Material realizat în cadrul proiectului Servici ușor

 

Lasă un comentariu